Sunteți pe pagina 1din 17

BLOCURILE

REGIONALE-NOI
CENTRE DE PUTERE
CE SUNT BLOCURILE
REGIONALE?

 Blocurile regionale reprezintă asociaţii de


naţiuni ce au în vedere promovarea
comerţului în cadrul acesteia şi apără
membrii săi împotriva concurenţei globale,
prin intermediul diferitelor politici
comerciale adoptate. În cadrul blocurilor
regionale, statele membre cooperează în
domeniul securităţii economice, politice,
climatice, şi alte probleme care ar putea
afecta regiunea.
PRINCIPALELE BLOCURI
REGIONALE
 Din punct de vedere al dimensiunii lor şi al valorii
comerciale, există patru mari blocuri comerciale
şi un număr mai mare de blocuri de importanţă
regională. Europa reprezintă continentul în care
s-au dezvoltat mai multe blocuri regionale,
actorul principal fiind Uniunea Europeană (UE).
 Alte blocuri regionale: EFTA (Acordul European
de Liber Schimb), SEE (Spatiul Economic
European), CEFTA (Acordul Central European de
Liber Schimb), CSI (Comunitatea Statelor
Independente), OCEMN (Organizatia Cooperarii
Economice a Marii Negre).
UNIUNEA EUROPEANA (UE)
 Uniunea Europeana a parcurs un drum lung de la cei 6
membri initiali, ce au creat Comunitatea Europeana a
Carbunelui si Otelului in 1952 si Comunitatea Economica
Europeana in 1958, pana in prezent cand are 28 de
membri si se intinde de la Atlantic la Marea Neagra.
 Uniunea Europeana a cunoscut mai multe valuri de
aderări: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie in 1973,
Grecia in 1981, Portugalia si Spania in 1986, Austria,
Finlanda si Suedia in 1995, Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si
Ungaria in 2004, Bulgaria si Romania in 2007, Croatia in
2013. Mai mult decât atât, UE are în vedere extinderea,
statele vizate în viitorul apropiat fiind Islanda şi
Macedonia.

 În acest moment, Uniunea Europeană reprezintă
cel mai bun exemplu de bloc regional, dat de
integrarea regională ce a avut loc cu succes.
Astfel, prin promovarea valorilor şi intereselor sale
pe plan internaţional, UE reprezintă cea mai mare
putere comercială din lume.
 Uniunea Europeană este un actor important în
menţinerea libertăţii, securităţii şi bunăstării pe
întregul continent. Acţionând ca un tot unitar,
statele membre pot face faţă unor provocări
precum asigurarea rezervelor de energie,
schimbările climatice, dezvoltarea durabilă,
competitivitatea economică şi terorismul.

 În ultimul deceniu UE a pus un accent deosebit
în semnarea de acorduri şi parteneriate
individuale cu ţările ex-sovietice, dar şi cu
Rusia, relaţie deosebit de importantă datorită
resurselor energetice de care dispune.
 Totuşi, Uniunea Europeană nu are încheiate
acorduri comerciale cu unii din principalii săi
parteneri comerciali din rândul ţărilor
dezvoltate, cum ar fi SUA şi Japonia, relaţiile
comerciale fiind gestionate prin intermediul
mecanismelor Organizatiei Mondiale a
Comertului (OMC).

 UE poate fi descrisă drept un gigant economic şi drept
cea mai mare putere comercială a lumii, capabilă să
concureze cu S.U.A. şi China. Într-adevăr, atunci când
ne uităm la numerele reale înregistrate în anul 2009,
raportul este impresionant: U.E. realizează circa 19%
din comerţul mondial, fiind cel mai mare importator şi
exportator mondial atât în bunuri, cât şi servicii, PIB-ul
ei (11948 miliarde de euro) este mai mare decât cel al
SUA, reprezentând 26% din PIB-ul mondial total. Însă,
dacă ne raportăm la alt indicator, PIB per locuitor,
care este cel mai reprezentativ pentru bunăstarea
populaţiei, U.E. este devansată de SUA cu 40% (23848
euro/loc. în UE faţă de 33420 euro/loc. în SUA).

 Producţia sa globală şi schimburile sale
comerciale cu restul lumii fac din UE să fie
cel mai important bloc economic din lume.
 În ceea ce priveşte investiţiile străine, UE a
fost principala destinaţie, reuşind să atragă
218,7 miliarde de euro dintr-un total de 758
miliarde de euro, reprezentând 29% din
total. Astfel, intrările de investiţii străine
directe în UE au totalizat o valoare de 2660
miliarde de euro, reprezentând 27% din
totalul de 9854 miliarde euro înregistrat la
nivel mondial.

 Însă, în ceea ce priveşte ieşirile de capital,
UE a reprezentat principala sursă cu 273,8
miliarde de euro dintr-un total de 784,6
miliarde de euro, reprezentând 35% din
total. Astfel, UE deţine un stoc de investiţii
străine directe în afara structurii în valoare
de 3706 miliarde de euro, reprezentând 35%
din totalul de 10590 miliarde euro înregistrat
la nivel mondial.

 Comportamentul riscant şi lipsa de
supraveghere, care în cele din urmă au
declanşat prăbuşirea financiară din 2008, au
deteriorat puterea relativă şi influenţa
Americii, în urma căreia au „beneficiat” UE
şi China.
 Uniunea Europeană a modelat prin politicile
sale economia continentului, reuşind să
dezvolte relaţii comerciale puternice atât
între statele membre, cât şi între acestea şi
alte state ale lumii.
ROMANIA IN CADRUL UE
 Prin structura, funcţiile şi proiectele pe care
le implementează, Uniunea Europeană se
detaşează de celelalte blocuri regionale ale
Europei, dar şi ale lumii. Rolul acestei
organizaţii, în Europa şi în lume, s-a
intensificat şi se va intensifica în continuare.
 România a progresat greoi în intenţia sa de a
adera la UE, acest fapt datorându-se
îndeosebi modelului cultural pe care
populaţia l-a dezvoltat mai ales în perioada
de dinainte de Revoluţia din anul 1989.

 România are un rol strategic în Uniunea


Europeană, prin ieşirea la Marea Neagră şi în
acelaşi timp datorită relaţiilor cu state
precum Rusia şi Turcia. În acelaşi timp,
poate constitui pe viitor o importantă sursă
de produse agricole datorită investiţiilor
masive din ultimii ani în sectorul agricol.

 Din analiza PIB-ului României, putem
concluziona că statul şi-a continuat creşterea
economică şi după aderarea la UE, reuşind
astfel să atenueze din diferenţele economice
în comparaţie cu celelalte state membre.
Creşterea PIB-ului a fost stopată odată cu
începutul crizei economice, însă ritmul
diminuării PIB-ului României, de -3%, a fost
inferior celui înregistrat la nivelul UE, care a
fost de -4%.

 Fluxurile investiţiilor străine directe au


început să crească îndeosebi cu anul 2004,
când ţara noastră a ratat aderarea la UE.
ISD-urile au cunoscut o majorare până în anul
2008, când s-a înregistrat o acumulare de ISD
în valoare de 48,8 de milioane de euro, în
2009 valoarea ISD-urilor fiind cea mai mică
din ultimii cinci ani, datorată crizei
economice. Aceste investiţii au reprezentat
principalul motor de creştere economică a
ţării.

 În ceea ce priveşte schimburile comerciale


cu statele membre ale UE se observă că din
punct de vedere valoric atât exportul cât şi
importul au înregistrat creşteri importante,
însă ponderea exportului şi importului a
înregistrat o valoare ce a fluctuat uşor între
70-75% din totalul comerţului desfăşurat de
România. Astfel, putem afirma că UE
reprezintă principalul partener de comerţ pe
care România îl are.
CONCLUZII

 În Europa s-au format mai multe blocuri


regionale pentru a reclădi acest continent
decimat de cele două războaie mondiale.
 UE şi-a lărgit atât domeniile în care
acţionează cât şi dimensiunile geografice,
această structură fiind considerată drept cel
mai stabil, organizat şi puternic bloc regional
din întreaga lume.

S-ar putea să vă placă și