Sunteți pe pagina 1din 43

Cuprins

INTRODUCERE......................3 Capitolul.1 STUDIUL EVOLUIEI EUROPEANE.............4 1.1.Scurt privire asupra Europei..........................................4 1.2.Definiia Uniuni Europene.................................................8 1.3.Integrarea European......................................................10 1.4.Etapele construciei Uniunii Europene.............................12 1.5.Procesul politico-juridic n Uniunea European............13 Capitolul. 2. ANALIZA SITUAIA ECONOMICA N UNIUNEA EUROPEAN.. 2.1.Competenele Comunitii Europene..............................15 2.1.1. Sporirea competenelor Comunitii Europene..................15 2.1.2. Obiectivele Comunitii Europene...................... ......17 2.2. Politicii i aciuni comune..................................................... 19 2.3. Cetenia European..............................................................19 2.4. Integrarea comercial n cadrul Uniunii Europene.............19 2.4.1. Piaa Comun..............................................22 2.4.2. Piaa Intern......................................................24 2.4.2.1. Libera circulaie a produselor industriale i agricole....4 2.4.2.2.Liberalizarea circulaiei capitalului.......................25 2.4.2.3.Liberalizarea prestrilor de servicii...............25 2.4.2.4.Liberalizareaachiziiilor publice..................29 2.4.2.5.Libera circulaie a persoanelor........................29 2.5.Direcii ale dezvoltrii Pieei Interne...............................31 2.6. Politica comercial comun..............................................32 2.7.Instrumente ale politicii comerciale externe comune.....32 CONCLUZII........35 BIBLIOGRAFIE.............43

INTRODUCERE Uniunea Europeana Apariia Comunitilor Europene are la baza declaraia ministrului francez de externe Robert Schuman, care la data de 9 mai 1950 a prezentat un plan, pus la punct mpreuna cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Franei de dup rzboi. Planul Schuman a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de ctre 6 tari europene (Belgia, Olanda, Luxemburg, RF Germania, Frana, Italia) a Tratatului
1

instituind Comunitatea Europeana a Crbunelui si Otelului (CECO), care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952. Prin urmare, Uniunea Europeana este rezultatul procesului de cooperare si integrare care a nceput in anul 1951, intre cele sase tari europene fondatoare. Dup cincizeci de ani in care au fost patru valuri de aderare, respectiv: - 1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; - 1981: Grecia; - 1986: Spania si Portugalia; - 1995: Austria, Finlanda si Suedia, Uniunea Europeana are astzi cincisprezece state membre si se pregtete pentru a cincea extindere, de data aceasta catre Europa Centrala si de Est (Bulgaria, Republica Ceh, Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, Romnia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Cipru i Malta). Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avnd drept suport solidaritatea. Principalele obiective sunt: - promovarea progresului economic si social (pia unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999); - s afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaionala (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internaionale, poziii comune in cadrul organizaiilor internaionale); - s instituie cetenia europeana (care nu inlocuieste cetenia naionala dar o completeaz, conferind un numr de drepturi civile si politice cettenilor europeni); - sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justiie (legata de funcionarea pieei interne si in particular de libera circulaie a persoanelor); - sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislaiei adoptate de ctre instituiile europene, mpreuna cu tratatele fondatoare). In conducerea Uniunii Europene sunt implicate cinci instituii: -Parlamentul European (ales de ctre popoarele statelor membre), - Consiliul (reprezentnd guvernele statelor membre), - Comisia (executivul si organismul cu drept de a iniia legislaie), - Curtea de Justiie (care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar), - Curtea de Conturi (responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare). Aceste instituii sunt sprijinite de alte organisme: Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor (organisme consultative care acorda sprijin ca poziiile diferitelor categorii sociale si regiuni ale Uniunii Europene sa fie luate in considerare), Avocatul Poporului in Uniunea Europeana (care se ocupa de plngerile cetenilor cu privire la administraia la nivel european), Banca Europeana de Investiii (instituia financiara a UE) si Banca Centrala Europeana (rspunztoare de politica monetara in zona euro). M i de aderare: Simbolurile Uniunii Europene Drapelul european este albastru, cu 12 stele. A fost adoptat iniial de ctre Consiliul Europei, n 1955, si a devenit drapelul oficial al Comunitii Europene n mai, 1986. Numrul stelelor nu are legtur cu numrul statelor membre; ele formeaz un

cerc si sunt dispuse precum orele pe cadranul unui ceas, simboliznd plenitudinea si perfeciunea. Imnul european, adoptat n iunie 1985 de ctre Consiliul european de la Milano, este Oda bucuriei, preludiul celei de-a patra pri a Simfoniei a IX-a de Beethoven. Moneda unic european Euro a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1999 si a nceput s fie distribuit, n bancnote si monede, n toate statele membre UE, ncepnd cu 1 ianuarie 2002. Sigla monedei este litera inspirat din litera greceasc epsilon si de prima liter a cuvntului Europa, iar cele dou linii paralele simbolizeaz stabilitatea. Din mai 2000, Europa are si o deviz Unitate n diversitate Aderarea Romniei la Uniunea Europeana reprezint pentru ntreaga societate romaneasca un obiectiv strategic de maxima importanta, fiind susinut in mod constant de toate instituiile statului, precum si de forele politice parlamentare, de societatea civila in general. Realizarea reformei si dezvoltarea Romniei pe principiile economiei de piaa impun, printre altele, o larga deschidere in economia mondiala. Apropierea geografica, complementaritatea si potenialul economic, fac din U.E. principalul partener comercial al tarii noastre. Romnia are legturi tradiionale cu Uniunea Europeana, fiind printre primele tari din Europa de Est care, nc din anii 70, a avut un cadru juridic bine definit in relaiile cu C.E.E. ,iar in 1980 a procedat la recunoaterea de facto a acestei grupri economice (la acea data), prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte Romnia -C.E.E.. Acordul de Asociere al Romniei la U.E. (Acordul European), semnat la 1 februarie 1993 si intrat in vigoare la 1 februarie 1995, statueaz cadrul juridic si instituional al raporturilor romano-comunitare, avnd ca obiectiv fundamental pregtirea integrrii Romniei in Uniunea Europeana. Cererea oficiala de aderare a Romniei la U.E. a fost naintata la 22 iunie 1995 . Obiectivele majore ale Romniei in vederea integrrii in structurile comunitare vizeaz : -consolidarea sistemului politic si a instituiilor democratice; -crearea unui climat economic si social care sa ofere maximum de satisfacie si beneficii cetenilor ei; -eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de pia; -ntrirea cooperrii politice, economice si culturale cu statele membre ale U.E. ; -consolidarea statutului Romniei pe scena europeana si internaional. Pentru Romnia, integrarea in U.E. nu nseamn doar ndeplinirea unui set de criterii politice si economice sau negocierea unor capitole de acquis comunitar. Pentru noi, integrarea nseamn ansa dezvoltrii moderne si a dobndirii de performante, de bunstare si de securitate sporita. Negocierile cu U.E. au contribuit la modernizarea legislaiei, la consolidarea instituionala, la impulsionarea reformelor in diferite sectoare economice si sociale.

-Capitolul ISTUDIUL EVOLUIEI EUROPENE Scurt privire asupra Europei

Europa geografic este un continent care, potrivit expresiei fostului preedinte al Franei, generalul de Gaulle, se ntinde de la Atlantic la Urali. Din punct de vedere politic, ea cuprinde cele 46 de state membre ale Consiliului Europei. Aadar, Europa nu se reduce la Uniunea European, chiar i atunci cnd aceasta va cuprinde 27 sau 30 de ri. Pn n urm cu civa ani se aprecia c, n sensul cel mai larg, Europa este o civilizaie unitar, derivat dintr-o tradiie iudeo-cretin mprtit 1. Acum, o asemenea evaluare este depit, urmare a ncorporrii i a dimensiunii musulmane. Turcia, Albania i Bosnia-Heregovina (parial) sunt ri musulmane i care, n plus, iau exprimat voina de integrare n Uniunea European. O definiie occidental a Europei a fost asociat cu Roma i motenirea sa istoric - catolicismul. Dar, tradiia cretin a Europei a nglobat de asemenea Bizanul i tradiia sa ortodox. De aceea, pe bun dreptate, fostul Pap, Ioan Paul al II-lea, vorbea despre catolicism i ortodoxism ca despre doi lobi ai aceluiai plmn -cretinismul. Aadar, civilizaia european este mai mult dect Europa lui Carol cel Mare, adic Europa Occidental. Dup dispariia sau prbuirea marilor civilizaii orientale i nord-africanchinez, mesopotamian, asiro-babilonian sau egiptean - Europa a devenit leagnul noilor civilizaii: greco-roman, bizantin, germanic. Din Europa au pornit marile descoperiri geografice i tot aici au avut loc primele revoluii burgheze, precedate de Iluminism i Renatere. Aici s-au creat primele state naionale centralizate. ntr-o lucrare aprut, n 1998, ntitulat "The wealth and poverty of Nations", David Landes spune c "n ultima mie de ani, Europa a constituit motorul dezvoltrii i al modernizrii". La rndul su, omul politic american Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate naional al preedintelui Carter, n cartea sa "Marea tabl de ah. Supremaia american i imperativele sale geostrategice", publicat n 1997, afirma c "n ultimii 500 de ani, Europa a fost centrul de putere a lumii. Pe ci diferite, n perioade diferite, popoarele Eurasiei - dar mai ales acelea de la extremitatea ei vesteuropean - au pus stpnire i au dominat celelalte regiuni ale lumii". Atunci cnd vorbim de Europa, nu putem omite faptul c ea a cunoscut i perioade negre: inchiziia i rzboaiele religioase, cele dou conflagraii mondiale, precum i fascismul i comunismul. Sfritul celui de-al II-lea rzboi mondial a nsemnat pentru Europa nu numai zdrobirea fascismului german, care urmrea instaurarea dominaiei mondiale, ci i separarea continentului n cele dou blocuri militar-politice i economice opuse. De o parte, n Rsrit, Tratatul de la Varovia i CAER-ul; de alt parte, n Vest, NATO i Piaa Comun. Aceast separare a avut consecine catastrofale pentru rile din Centrul i Estul Europei nglobate n sfera de influen sovietic, att din punct de vedere politic, ct i economic i social-cultural. Aceasta a nsemnat instaurarea, n aceste ri, a comunismului totalitar, napoiere economic i un nivel de trai extreme de modest. Aadar "Cortina de Fier" i ridicarea Zidului Berlinului exprimau separaia total ntre dou sisteme social-politice rezultate n urma rzboiului. Nimeni nu ne-a ntrebat de care parte a "cortinei" 2 am dori s ne poziionm. Totul a fost hotrt la Conferina de la Ialta (februarie 1945) ntre Stalin, Churchill i Roosevelt, precum i la Moscova ntre Stalin i Churchill. Atunci s-a hotrt i soarta Romniei. Ocupat de armata sovietic, n ciuda faptului c a ntors armele mpotriva Germaniei hitleriste prin insurecia militar de la 23 august 1944, Romnia s-a aflat
1

.Manualul Consiliului Europei, Bucureti 1999 Reforma constituional i instituional a Uniunii Europene - Petre Prisecaru, Nicolae Idu, editura 4

Economic

timp de 45 de ani de partea rsritean a "Cortinei de Fier ". Dominaia Uniunii Sovietice asupra Romniei a ncetat pe etape: n 1957, odat cu retragerea Armatei Roii de pe teritoriul Romniei; n 1964, cnd a fost adoptat cunoscuta "Declaraie din aprilie", prin care PCR i manifesta independena fa de PCUS, iar Romnia a trecut la revalorizarea unei moteniri cultural-istorice cu tent patriotic, naional. Dup Revoluia din Decembrie 1989, cnd ara s-a orientat spre valorile democratice occidentale i structurile acesteia, respective, NATO i Uniunea European. Rolul i destinul Europei nu pot fi privite izolat de restul lumii i mai ales de competiia n care se afl cu Statele Unite: n plan economic, politic, cultural i geostrategic3. Pentru Europa, Statele Unite au fost, n secolul XX, sprijin n dou rzboaie mondiale i protector n perioada "rzboiului rece". Acum, Statele Unite au devenit pentru Europa partener i competitor pe arena mondial. Europa nu poate face abstracie de afirmaia fostului secretar al Departamentului de Stat al Americii, Henry Kissinger, care spunea c "n zorii noului mileniu, Statele Unite se bucur de o pre-eminen cu care nu ar fi n msur s rivalizeze nici cele mai mari imperii din trecut. Fie c este vorba de armament sau dinamism economic, de tiin sau tehnologie, de nvmnt superior sau cultur popular, America exercit un ascendent fr precedent asupra ansamblului planetei". Aadar, i asupra Europei. La sfritul secolului trecut, potrivit spuselor lui H. Kissinger, America a jucat un rol pe care Europa n-a fost n msur s-1 egaleze: A fost surs i garant al evoluiilor democratice, erijndu-se n judector important n problematica aprrii drepturilor omului, desfurarea alegerilor i funcionarea statului de drept; A jucat un rol esenial n "ndiguirea comunismului" i accelerarea proceselor care au condus, la sfritul anilor '80, la prbuirea regimurilor totalitare n Europa Central i de Est, odat cu nscrierea lor n tranziia spre democraie i economia de pia; A dominat sistemul financiar internaional, dispunnd de cel mai important rezervor de capital, precum i de o pia atrgtoare pentru investiii i exporturi strine; Cultura american i-a impus norme n materie de gusturi i preferine lumii ntregi, fie c este vorba de filme, muzic, dans sau INTERNET; A arbitrat conflicte n mai multe puncte fierbini ale globului 4: Europa (Cipru, Bosnia-Heregovina, Kosovo), n Asia, Africa i Orientul Apropiat, permanentizndu-i prezena militar n puncte strategice ale planetei. Dup transformrile social-politice din Europa Central i de Est, ambiiile Europei s-au schimbat. Ea dorete s joace i un rol politic, pe msura forei sale economice. La confluena dintre secolele 20 i 21, nsi harta geografic a Europei a suferit i sufer modificri eseniale. eful Departamentului de studii ruseti i euro-asiatice de la Centrul de Studii Strategice i Internaionale5 din Washington, D.C. afirma n anii 90 c "dac, la sfritul secolului harta Europei va mai fi cea de azi, cred c aceasta se va ntmpla doar printr-o minune". Iar ntre problemele care vor afecta configuraia Europei, acesta meniona ntre altele: Grupurile etnice, care se strduiesc s-i ctige independena sau chiar autonomia;

.Proiect de Tratat de instituire a unei Constituii pentru Europa, Oficiul pentru Publicaii al Comunitilor Europene, Luxemburg, 2003
4 5

.Manualul Uniunii Europene Augustin Fuerea, Ed. Universul Juridic Bucureti 2004 5

Segmentele prospere (regiunile) ale statelor existente care ncearc s se debaraseze de zonele cele mai srace; State mai mari care i extind sfera de influen asupra unora dintre vecinii si. n anii '90 am asistat la: Dezmembrarea Cehoslovaciei i apariia a dou state noi: Republica Ceh i Slovacia. Dezmembrarea R.S.F. Iugoslavia n 5 state: R.F. Iugoslavia, Macedonia, BosniaHeregovina, Croaia i Slovenia. Ulterior, R.F. Iuglsoavia a devenit Uniunea SerbiaMuntenegru pentru ca, urmare referendumului din 2006, Muntenegru s devin el nsui stat independent. Aadar, dintr-un stat multinaional, pe parcursul a 15 ani, s-au format 6 state naionale6. Autodizolvarea Uniunii Sovietice i dobndirea independenei de ctre fostele republici sovietice. Experii n probleme europene snt de prere c nimeni nu tie ce va urma". Totui, se avanseaz unele presupuneri, care trebuie luate ca atare: Apariia unor noi state exotice, cum ar fi Republica Italiei de Nord, Confederaia Luxemburgului i Belgiei de Est, Republica Popular Semi-Autonomia Basc, Regatul Scoiei i Noua Dalmaie. O nou schimbare a granielor n cadrul fostei Uniuni Sovietice, care ar antrena rencorporarea Republicii Belarus n Rusia, o dezmembrare a Ucrainei i Unirea R. Moldova cu Ucraina. Deja Crimeea - parte important a Ucrainei, n urma unui cadru fcut de N.S. Hruciov, dar cu populaie majoritar rusofon - s-a constituit ntr-o regiune autonom. Ascensiunea naiunilor economice", n cadrul crora influena economic a rilor dicteaz aciuni politice i sociale n ri cu economii mai slabe. Germania, care are ascendent asupra Sloveniei, Croaiei i regiunii Moravia, inclus n Republica Ceh. n egal msur, ptrunderea capitalului austriac n regiune, inclusiv n Romnia urmare a unor privatizri agresive - conduc la ideea reconstituirii fostului Imperiu austro-ungar. O serie de legturi etnice peste frontierele politice, cum ar fi cazul Transilvaniei Serbiei i Slovaciei. Publicistul Gerald Celente de la The Trends Journal" prezice c harta Europei va arta n mare msur ca cea din jurul anului 1913. Vom asista la divizri continue". Din acest punct de vedere Belgia este un bun exemplu despre care unii afirm c s-ar putea s nu mai existe n forma sa actual, n prima parte a acestui secol: Belgia este puternic afectat de tendinele centrifuge ale sectoarelor valon i flamand, primul orientndu-se spre Frana, iar al doilea spre Olanda. Exist i un sector de origine german, care se orienteaz spre Germania. Bruxell-ul ar rmne un important ora-stat, precum n Evul Mediu. Acelai publicist vede posibil transformarea Italiei n trei ri, a Germaniei n ase sau apte, a Spaniei n dou. Vom asista la existena unei Europe foarte destabilizate, cu ri foarte xenofobe i la formarea unei aliane de naiuni musulmane care va semna cu existena Aliailor u Puterilor Centrale, n timpul primului rzboi mondial. Europa nu va fi, nicidecum, un loc unde s vrei s trieti". Este, desigur, o viziune pesimist, care nu ine seama de rolul stabilizator al Uniunii Europene i al NATO pe continentul european. Directorul Departamentului de cartografie de la National Geografic afirm c supravegheaz cu mare atenie, dar i cu dificultate, 19 zone din Europa unde exist probabilitatea unor schimbri. S vedem, acum, harta politic a Europei de azi:
6

.Euro-Dispecer ntrebri i rspunsuri despre Uniunea European, Ministerul Integrrii Europene, Direcia comunicare public, Bucureti, 2005 6

25 de ri sunt membre ale Uniunii Europene: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Frana, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, R. Ceh, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria; Romnia i Bulgaria, care au semnat Tratatul de aderare n aprilie 2005, urmeaz s adere la Uniune n 2007; Turcia i Croaia au nceput negocierile de aderare n 2005. Dintre acestea, Croaia are anse s adere spre 2009-2010. n ceea ce privete Turcia, negocierile vor dura circa 10-15 ani, din cauza unor probleme politice. Aderarea Croaiei, care dispune de o economie de pia funcional, a fost ntrziat - potrivit oficialilor europeni - de lipsa de progrese n colaborarea cu Tribunalul Penal Internaional pentru fosta Iugoslavie. Dup capturarea n Insulele Canare a generalului croat Ante Gotovina, cu sprijinul autoritilor croate, drumul Croaiei spre UE a fost deschis. La rndul su, Turcia nu se bucur de o susinere unanim n privina aderrii, fapt pentru care orizontul de timp pentru aderare este ceva mai ndeprtat.7 Macedonia este al treilea stat fost-iugoslav, dup Slovenia i Croaia, care se apropie de Uniunea European. La Consiliul European din decembrie 2005, de la Bruxelles, Macedonia a obinut statutul de ar candidat la aderare. nc nu a nceput negocierile de aderare. Albania, Serbia i Bosnia-Heregovina sunt membre ale Consiliului Europei i sunt pe cale s semneze un Acord de Stabilizare i Asociere cu Uniunea European prima treapt n drumul spre aderare. Aderarea acestora este ns legat de capacitatea de absorbie a Uniunii Europene. n anul 2004, Uniunea European a iniiat aa-numita "politic european de vecintate", care prevede o colaborare strns cu Republica Moldova, Georgia i Ucraina, dar nu i includerea pe ordinea de zi a problemei aderrii acestora. n ciuda faptului c toate cele trei ri i-au exprimat opiunea pentru aderare, reacia Uniunii a fost, deocamdat, rezervat. Programul Uniunii Europene prevede crearea, n jurul su, a unei zone panice, economic dezvoltate, pe baza unor valori comune i prentmpinarea apariiei unor noi linii de demarcaie n Europa. Dou ri europene, Islanda i Norvegia, sunt nc membre ale Asociaiei Europene a Liberului Schimb (AELS) i ale Spaiului Economic European; Norvegia a refuzat de dou ori, n 1972 i 1994, aderarea la UE, prin referendum naional i exclude o nou candidatur pn n 2009; Elveia, care are unul din cele mai ridicate niveluri de trai din Europa, a refuzat i ea s adere la Uniunea European, dar este membr a Consiliului Europei; Rusia are un Acord de Parteneriat cu Uniunea European i este greu de spus dac va adera cndva la U.E. Unii lideri europeni sunt de prere c acest lucru nu se va ntmpla niciodat. Rusia dispune de uriae resurse naturale, este membru permanent al Consiliului de Securitate i dorete s se afle pe picior de egalitate cu Uniunea i nu n subordinea acesteia. Totui, n cursul anului 2005, preedintele Vladimir Puin a afirmat c ateapt o eventual invitaie din partea Uniunii pentru a se pronuna; Azerbaidjanul i Armenia sunt membre ale Consiliului Europei, dar au slabe perspective pentru aderarea la Uniune;8 Muntenegru, care s-a desprins din Uniunea Serbia-Muntenegru, urmeaz s solicite statutul de membru al Consiliului Europei i s semneze un Acord de Stabilizare i Asociere cu Uniunea European;
7

Euro-Dispecer ntrebri i rspunsuri despre Uniunea European, Ministerul Integrrii Europene, Direcia comunicare public, Bucureti, 2005 Dificultile ratificrii Constituiei Europene -Ghilda Truica, Bucuresti - IER , 2005 7

Belarus este singura ar european creia i s-a refuzat, din cauza situaiei politice interne, statutul de membru al Consiliului Europei. 1.2. Definiia Uniunii Europeane Uniunea European (U.E.) reprezint - prin organizare i obiective - cea mai complex structur politic i economico-monetar, existent pe continentul European. Dintre toate structurile europene (UE, NATO, UEO, Consiliul Europei, OSCE), Uniunea European reprezint organismul cheie. Uniunea i-a nceput activitatea sub aceast denumire Ia 1 noiembrie 1993, urmare Tratatului de la Maastricht. Uniunea reunete la ora actual: 18 republici i 7 monarhii constituionale (Belgia, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Spania i Suedia) - toate democraii. Uniunea European numr aproximativ 470 milioane locuitori. mpreun cu Romnia i Bulgaria, va avea 500 milioane, reprezentnd aadar o important pia, care-i propune s joace i un rol politic de seam pe plan internaional. Uniunea reprezint primul partener comercial n schimburile internaionale. Cteva considerente: > n scurta istorie a Europei dup cel de-al doilea rzboi mondial, Uniunea European constituie o "poveste de succes". Simplul fapt c nici o ar care, din 1957 i pn n prezent a aderat la acest proiect, nu a cerut s ias din Uniune - n ciuda constrngerilor impuse de normele i standardele comunitare - este semnificativ, dovedind perenitatea acestei construcii. Dac ar fi s lum doar situaia Irlandei, Greciei, Spaniei i Portugaliei care, n momentul aderrii aveau o medie a PlB/locuitor de aproximativ 50% din media la nivel comunitar, putem lesne constata saltul economic uria pe care aceste ri l-au realizat dup aderarea lor la Uniune. O asemenea perspectiv este ncurajatoare pentru rile din Europa Central i de Est, care au aderat sau urmeaz s adere la Uniunea European. >Uniunea European a fost, nainte de toate, un proiect politic i, apoi, unul economic. Proiectul politic a urmrit: meninerea pcii, stabilitii i securitii pe continent, n condiiile promovrii unor valori democratice comune. Pentru ri care cunoscuser ororile a dou rzboaie mondiale, un asemenea obiectiv avea o importan vital; lrgirea spaiului de securitate, acordndu-se sprijin transformrilor democratice n rile din Europa Rsritean i tranziiei acestora spre economia de pia prin mpingerea spre est a granielor externe ale Uniunii; obinerea unei relative independene politice fa de Statele Unite, urmare creterii forei sale economice i comerciale;9 Componenta economic a acestui proiect a vizat crearea cadrului necesar -prin Piaa Intern, Uniunea Economic i Monetar, Politica Agricol Comun -pentru realizarea unei creteri susinute, care s asigure ridicarea nivelului de trai i a calitii vieii, coeziunea economic i social ca factor esenial al stabilitii interne a rilor membre. >ntreaga evoluie a Uniunii Europene a fost marcat de ciocnirea dintre dou viziuni, dintre dou modele ale construciei europene. Un prim exemplu este ciocnirea dintre modelul social i cel liberal. Aceast ciocnire a tensionat relaiile dintre guvernele rilor membre, dar i pe cele dintre principalele instituii europene: Comisie, Consiliu i Parlament. Frana i
9

Economia integrarii europene. Miron, D., Dragan, G., Paun, L., Ilie, F., Cibian, M. Editura ASE, Bucuresti, 2002, pp. 418-446 8

Germania, de exemplu, sunt susintoare fervente ale modelului Europei sociale, n timp ce Olanda, Marea Britanie, Austria, Italia i Irlanda favorizeaz modelul liberal. Este semnificativ c fostul prim-ministru conservator Margaret Thatcher a refuzat s semneze, n 1989, Carta Social, pn la venirea la putere, n Marea Britanie, a Partidului Laburist, condus de Tony Blair. O viziune diferit a existat i n legtur cu evoluia Uniunii: Frana i Germania favorizeaz o organizare mai integraionist, de tip federalist, n timp ce Marea Britanie nclin mai degrab spre o integrare supl, " la carte", care s aib ca rezultat o zon lrgit de comer liber. De fapt, aceast poziie a Marii Britanii a fost vizibil nc de la nfiinarea CEE, cnd a preferat o zon de comer liber, ntruchipat de AELS, pe care a i iniiat-o. Unii analiti economici sunt de prere c, n ultimii ani, fenomenele de divergen din Uniune le-au dominat pe cele de convergen, aducnd ca exemple: introducerea monedei unice; spaiul Schengen; politica comun n materie de educaie, cercetare i dezvoltare tehnologic; ratificarea Tratatului Constituional; deschiderea pieei serviciilor, care s fac fa provocrilor globalizrii, etc. Este cert c Uniunea European a confirmat viabilitatea sa din punct de vedere economic i politic. rile membre au obinut, n timp, un nalt grad de dezvoltare i prosperitate. Cu toate acestea, obiectivul stabilit prin Agenda Lisabona privind ridicarea competitivitii i ocuparea forei de munc nc nu a fost ndeplinit. Ritmul de cretere economic este sczut sau chiar stagneaz n ri fondatoare ale Uniunii, precum: Frana, Germania i Italia. Asistm la o ndeprtare de Uniunea European a ceteanului de rnd, o slbire a interesului opiniei publice fa de construcia european, odat cu diminuarea ncrederii n instituiile europene. Un asemenea fenomen ar putea avea drept cauze principale: a) Birocraia sufocant de la Bruxelles, n care ceteanul vede o armat de funcionari bine pltit, care cheltuiete fonduri substaniale din bugetul Uniunii, n loc ca acestea s fie destinate unor proiecte de dezvoltare, educaie i cercetare. Germania, care va prelua preedinia UE la 1 ianuarie 2007, a anunat c va aciona pentru debirocratizarea structurilor Uniunii. Volumul imens de documente (directive, reglementri, rezoluii) emise de instituiile comunitare, elaborate de experi pentru experi, n al cror hi ceteanul obinuit, inclusiv oamenii de afaceri, se descurc tot mai greu. Nu ntmpltor, noul preedinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Baroso, i-a propus - cu prilejul investirii din 2004 - reducerea drastic a numrului de asemenea documente, care afecteaz funcionarea eficient a Uniunii i o ndeprteaz de cetean. Caracterul neinteligibil pentru cetean al coninutului tratatelor Uniunii. De altfel, s-a apreciat c aprobarea de ctre francezi a Tratatului de la Maastricht din 1992 doar cu 51% din voturile exprimate ntr-un referendum naional s-a datorat caracterului greoi i prea stufos al acestui document fundamental pentru Uniunea European. ntr-o asemenea logic s-a nscris preocuparea pentru elaborarea unui Tratat Constituional, care s reuneasc ntr-o form concis i inteligibil pentru cetean a prevederilor de baz ale tuturor Tratatelor anterioare, care au asigurat funcionarea Uniunii. O anumit "prpastie" care s-ar fi creat, n timp - urmare, ndeosebi, unei lipse de comunicare - ntre liderii politici ai Uniunii Europene i ceteni. Un asemenea argument a fost avansat ndeosebi dup respingerea Tratatului Constituional n cadrul referendum-urilor din 2005 n Frana i Olanda. Pe seama acestor lideri, cetenii pun att recesiunea din rile dezvoltate ale Uniunii, ct i o evoluie prea accelerat a procesului de lrgire, care le-ar afecta "acquis-ul social" de care cetenii UE au beneficiat n ultimele decenii.

Din pcate, liderii vest-europeni nu au explicat cetenilor din propria ar c bunstarea lor economic i social se datoreaz, n bun msur, deschiderii pieelor n Europa Central i de Est. Este foarte probabil c, dac nu ar fi avut aceste piee, Uniunea European s-ar fi confruntat cu o grav criz economic i implicit cu o scdere a nivelului de trai al populaiei. Mai mult dect att, o parte a opiniei publice europene acuz lipsa unor lideri vizionari - aa cum au fost, cndva, Charles de Gaulle, Francois Mitterand, Konrad Adenauer i Helmut Kohl - n msur s fac fa marilor provocri la care este supus, azi, construcia european, n condiiile globalizrii. Cetenii europeni se ntreab "Quo vadis Europa"? i ateapt de la liderii Uniunii rspunsuri convingtoare i responsabile. Aceste rspunsuri ar trebui s reflecte o convergen ntre opiunile strategilor Uniunii i ceteni i s se refere att la ameliorarea funcionrii instituiilor i mecanismelor comunitare, ct i la msuri adecvate n scopul crerii unei Europe mai puternice i democratice, apropiate de ceteni i de problemele acestora. 1.3. Integrarea European Aderarea la Uniunea European nu nseamn automat i integrarea n Uniune. Integrarea este un proces mult mai complex i de durat Integrarea european mbrac dou aspecte: economic i politic. Integrarea economic nseamn, n esen, eliminarea barierelor dintre economiile statelor, urmrind reducerea sau eliminarea rolului public de frontiere economice al granielor teritoriale cu vecinii europeni, membri ai Uniunii. Importana integrrii economice este reprezentat de creterea competiiei ntre agenii economici din rile membre, care conduce la preuri mai sczute pentru bunuri i servicii similare, la diversificarea ofertei i la mbuntirea calitii produselor. Integrarea economic este, n condiiile statelor naionale, i o integrare politic. Integrarea european a mbinat, de la nceput, procesele economice cu cele politice. Rzboiul rece dintre lumea Occidental i cea Rsritean, ameninarea comunismului i obiectivul meninerii pcii pe continent, ca i dorina unei anumite independene fa de Statele Unite n-au fost strine de primii pai pe calea integrrii economice. De altfel, chiar tentativele de dinaintea Tratatului de la Roma (1957)au avut la baz raiuni politice: nfiinarea, n 1951, a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului (CECO) a urmrit, n principal, mpiedicarea unui nou rzboi ntre Frana i Germania, adic asigurarea securitii continentului. n acelai timp, n anii 1952 i 1953 au fost prezentate Parlamentului francez propuneri de creare a unei Comuniti Europene de Aprare i a unei Uniuni Politice Europene, care ns n-au fost acceptate. In faa acestui eec, s-a considerat c mai nti se poate realiza integrarea economic, pentru ca mai apoi s se revin la dimensiunea sa politic. Integrarea politic a fost iniiat prin Actul Unic European, a continuat prin Tratatul de la Maastricht i urmeaz s fie desvrit prin Tratatul Constituional al Uniunii. Integrarea economic european s-a bazat pe dou elemente: supranaionalitatea i punerea n comun a suveranitii. Astfel, Tratatele CECO i CEE, precum i cele trei revizuiri care le-au urmau (Maastricht, Amsterdam i Nisa) atribuie anumite competene exclusive la nivel comunitar. Aceast abordare afecteaz suveranitatea naional, dar nu presupune o "pierdere" a suveranitii. Prin "punere n comun", suveranitatea este exercitat n comun, ntr-o serie de domenii convenite de membrii Uniunii. Aceast hotrre elimin o barier politic important pe calea integrrii economice, dar poate conduce i la nenelegeri atunci cnd:n politica intern a unui stat apar sensibiliti fa de costurile de ajustare ale integrrii; Anumite ri nu doresc s accepte n ntregime consecinele reglementare sau politice ale integrrii pe care s-au angajat s le pun n aplicare.
10

Supranaionalitatea este legat de punerea n comun a suveranitii. Comisia European i Curtea de Justiie a CE. sunt nvestite cu puteri supranaionale. De exemplu, Comisia European: are drept unic de iniiativ n promovarea legislaiei Comunitii Europene, ceea ce nseamn c, chiar dac Consiliul de Minitri dispune, acesta nu poate propune proiecte legislative; are competene de monitorizare, n calitate de "garant al Tratatului" n privina punerii n aplicare i ca ramur executiv la nivelul Comunitii Europene pentru anumite politici, precum concurena. Un alt aspect important al supranaionalitii este posibilitatea de a pierde la vot n Consiliul de Minitri, prin majoritate simpl sau calificat. Adncirea integrrii i extinderea Uniunii Uniunea European a cunoscut, de-a lungul existenei sale, dou procese eseniale: a)adncirea/aprofundarea integrrii, manifestat prin liberalizare economic, reglementri i politici comune precum lrgirea domeniilor de aplicare a competenelor comunitare; b) extinderea/lrgirea, concretizat n creterea numrului de membri. Din motive economice i politice, aceste procese n-au funcionat fr dificulti, ceea ce nseamn c Uniunea a cunoscut o evoluie istoric complex. n ceea ce privete adncirea10 integrrii, aceasta s-a realizat cu prilejul revizuirii Tratatului de la Roma (semnat n 1957), care a pus bazele Comunitii Economice Europene (CEE) i a Ageniei Europene a Energiei Atomice (EURATOM). Revizuirea s-a realizat prin: Actul Unic European (Single Act), semnat n 1986 i intrat n vigoare n 1987, prin care s-a renunat la principiul unanimitii n adoptarea deciziilor i care bloca procesul de integrare; Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la Maastricht (n 1992 i intrat n vigoare n 1993); Tratatul de la Amsterdam (semnat n 1997 i intrat n vigoare n 1999); Tratatul de la Nisa (semnat n 2001 i intrat n vigoare n 2003), care a reformat instituiile Uniunii Europene i procesul de luare a deciziilor. Adncirea/aprofundarea integrrii s-a concretizat ndeosebi prin: Crearea Pieei Interne Unice; Realizarea Uniunii Economice i Monetare, care a permis trecerea la Euro i care acoper 12 ri (mai puin Suedia, Danemarca i Marea Britanie, precum i cele zece ri care au aderat n mai 2004). Din 2007, la zona EURO va adera i Slovenia; Adoptarea politicii comune n domeniul pescuitului, dup cteva decenii de la instituirea Politicii Agricole Comune; Aprobarea, n 1989, a Cartei Sociale cu privire la drepturile sociale elementare n rile membre; Adoptarea Conveniei Schengen, la care au aderat 13 state i care permite libera circulaie a persoanelor. Extinderea Uniunii a avut loc n cinci etape: > n 1973, cnd Marea Britanie a prsit AELS i a aderat la CEE (dup dou tentative euate n 1963 i 1967), mpreun cu Danemarca (ale cror exporturi agricole depindeau de piaa britanic) i Irlanda (care avea o zon de liber schimb cu Marea Britanie); >n 1981, cnd a aderat Grecia, pentru a consolida democraia dup dictatura coloneilor; >n 1986, au aderat Spania i Portugalia;

10

.Euro-Dispecer ntrebri i rspunsuri despre Uniunea European, Ministerul Integrrii Europene, Direcia comunicare public, Bucureti, 2005 11

n octombrie 1990, unificarea german a nsemnat o semi-extindere, a U.E:, realizat "prin ua din spate", deoarece un fost stat (PvDG) a intrat n Uniune ca parte a Germaniei reunificate; n ianuarie 1995, au aderat Austria, Finlanda i Suedia. Norvegia, care semnase Tratatul de Aderare mpreun cu cele 3 ri, 1-a respins pentru a doua oar n urma unui referendum; n mai 2004, au aderat alte zece state: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, R. Ceh, Slovacia, Slovenia i Ungaria. Uniunea i atinge scopurile prin intermediul: politicilor comune, n domeniul agriculturii - PAC, al Uniunii Economice i Monetare, pescuitului, transporturilor, mediului nconjurtor, comerului exterior, competiiei, dezvoltrii regionale, energiei, uniunii vamale; programelor comune, n cercetare-dezvoltare, telecomunicaii, coordonarea programelor naionale de dezvoltare ale statelor membre n scopul asigurrii coeziunii economice i sociale, a politicilor sociale. Cum se explic succesul Uniunii Europene i capacitatea sa de a atrage i noi membri? Creterea economic susinut, care reprezint i sursa prosperitii cetenilor si. Uniunea a depit cu succes perioade de criz, a trecut peste obstacole, pstrndu-i identitatea i fora de atracie; Existena unei piee unice, care a favorizat competitivitatea, dezvoltarea i nnoirea tehnologic, libera iniiativ; Un proces democratic de luare a deciziilor, caracterizat prin negociere i atunci cnd este posibil - prin consens; Respectarea Tratatelor i a legislaiei adoptat n comun i transpus obligatoriu n legislaia naional; prevalenta legii n relaiile dintre membrii Uniunii i instituiile acesteia; creterea rolului UE n planul vieii politice mondiale, odat cu cel economic i cel comercial, ceea ce face din Uniune un actor de seam al viitoarei lumi multipolare. 1.4. Etapele construciei Uniunii Europene Aspiraia spre o Europ unit este veche; ngropai n praful istoriei necunoscute i al uitrii nedrepte, mult mai btrni dect ne-am fi putut atepta, i regsim pe primii prini ai acestei idei. Conflictele care au atras instabilitate, moarte i schimbri n balana puterii n Europa de-a lungul secolelor au fcut ca muli s propun unificarea - sau mcar evoluia unui sistem comun de guvernare - ca mijloc de a atinge pacea. Primii care au mbriat aceast idee triau n Evul Mediu, epoc n care cretinismul, feudalismul i autoritile ierarhice (Sfntul Imperiu German de Naiune German i Papa) erau pilonii principali ai sistemului. Aceti precursori erau motivai, pe de o parte, de ideea c o Europ Cretin Unit era esenial pentru renaterea Sfntului Imperiu German, pe de alt parte, de nesigurana care exista n acele timpuri n Europa din cauza ameninrii turce. Peste secole, Napoleon I mrturisea, ca argument al campaniilor sale: ,,Unul dintre marile mele gnduri a fost concentrarea popoarelor, aceleai din punct de vedere geografic, frmiate de politic i de revoluii. Am vrut s fac din ele un corp de naiuni. Ar fi fost nceputul, iar sfritul ar fi fost reuniunea acestor corpuri naionale ntr-un corp universal, Asociaiunea European... n aceast situaie s-ar fi gsit cele mai multe anse de a introduce peste tot o unitate de coduri, de principii, de opinii, de sentimente, de vederi, de interese. Un cod european, o curte de casaie european, o moned unic, aceleai legi, toate rurile navigabile pentru toi, sfritul rzboaielor, pacea lumii. Fiecare s se simt pretutindeni ca la el acas. Atunci, poate, ar fi fost permis s vism la marea familie european.

12

n 1849 scriitorul francez Victor Hugo, la Congresul Internaional pentru Pace de la Paris, vorbea despre momentul n care toate naiunile continentului se vor uni ntro societate suprem i vor forma o frie a Europei: Va veni o zi n care voi, francezi, rui, italieni, englezi, germani, voi, toate naiunile continentului, fr s v pierdei calitile distincte i glorioasa voastr individualitate, vei fonda mpreun o unitate superioar i vei constitui fraternitatea european. Dup Primul Rzboi Mondial, ideile i preocuprile pentru unificarea Europei au fost frecvent evocate. Adunarea Societii Naiunilor a adoptat, de exemplu, n 1930, o rezoluie care hotra crearea Comisiei de Studiu pentru Uniunea European. Iniiativa a aparinut ministrului de externe al Franei, Aristide Briant, care a fost desemnat i preedinte al Comisiei. Dei ideea crerii UE a intrat n impas, din cauza crizei internaionale i evoluiei evenimentelor pe continent, n timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial, n octombrie 1942, Winston Churchill a rostit celebrele cuvinte: Orict de departe poate prea azi acest obiectiv, eu am sperana ferm c familia european va aciona ntr-o uniune strns n cadrul Consiliului Europei. Atept i doresc crearea Statelor Unite ale Europei unde va fi posibil orice cltorie fr obstacole. Sper s vd economia Europei studiat ntr-un tot unitar. Sper s vd un Consiliu care s grupeze, poate, 10 naiuni, printre care fostele Mari Puteri. 1.5. Procesul politico-juridic n Uniunea European Uniunea European este o comunitate de drept, ceea ce nseamn c legitimitatea i funcionarea sa sunt garantate de respectul pe care fiecare din statele sale membre l acord dreptului i justiiei reprezentative. Conceput ca mijloc de a face imposibil recursul la rzboi, la folosirea forei pentru rezolvarea conflictelor dintre ele, UE nu se putea deschide dect spre rile dotate cu structuri constituionale i de practici guvernamentale conforme modelului democratic occidental. Acelai consens legalist explic faptul c instituiile comunitare pot exercita puteri coercitive fr a dispune de mijloace poliieneti. i aceasta pentru c statele membre pun la dispoziia dreptului european aparatele lor judiciare i administrative. Statele se conformeaz logicii suveranitii delegate. Dac o anume ar ar refuza s se conformeze unei norme comunitare deja adoptate sau ar viola n mod deliberat o decizie a justiiei luat n aplicare dreptului comunitar, aceasta s-ar situa "de facto" n afara Uniunii. Trebuie reinut faptul c exist deosebiri ntre Dreptul european" i Dreptul comunitar". n timp ce Dreptul european" este cel creat de sau n interiorul Consiliului Europei, Dreptul Comunitar" este cel creat de Comunitile Europene, care le guverneaz stabilirea i funcionarea. Dreptul comunitar constituie, azi, un corp de reguli, care se nsereaz n ramurile cele mai diverse ale Dreptului naional. Exist: Dreptul comunitar special, specific unor anumite domenii: comercial, social, agricol, financiar i fiscal, transporturi, brevete, etc; Dreptul comunitar general, care regrupeaz regulile comune, general-valabile indiferent de ramurile dreptului comunitar special. Acesta are o dominant instituional i se refer la: structura instituional a Comunitilor; sursele Dreptului comunitar; contenciosul i raporturile dintre Dreptul naional i Dreptul comunitar

13

Care sunt sursele dreptului comunitar? A. n primul rnd, textele constitutive, adic tratatele semnate de statele membre i supuse ratificrii parlamentare, n conformitate cu procedurile constituionale menionate. ntre acestea sunt Tratatele de la Roma, Maastricht, Amsterdam i Nisa, Actul Unic European, precum i Tratatele de aderare la UE. B. n al doilea rnd, dreptul derivat creat de instituiile comunitare care au legitimitatea de a elabora norme juridice. In cadrul acestora menionm: Reglementarea, care are o importan general, este obligatorie n toate elementele sale i este direct aplicabil n orice stat membru. Contrar denumirii, "reglementarea" este de natur legislativ. Este adoptat de Consiliu sau, uneori, de Comisie n aplicare unei dispoziii dintr-un tratat;11 Directiva este o lege-cadru care are menirea de a armoniza legislaia naional ntr-un anumit domeniu. Este nsoit, de regul, de un termen n care trebuie pus n aplicare; Decizia este obligatore, n toate elementele sale, pentru destinatarul pe care l desemneaz; Recomandrile, Avizele i Rezoluiile nu au valoare de constrngere, dar exprim o anumit voin politic a instituiei. C. n al treilea rnd, jurisprudena Curii de Justiie, care interpreteaz dreptul European i propriul su rol prin referire la obiectivele fundamentale ale tratatelor. Curtea a elaborate cteva principii:12 "imediatitatea" dreptului comunitar, ceea ce nseamn c aplicarea unei norme comunitare nu poate fi ntrziat de legislatorul naional; "aplicarea direct" prin care orice particular se poate prevala n faa unui judector naional de o directiv comunitar; "prevalenta" dreptului comunitar asupra dreptului13 naional.

-Capitolul II SITUAIA ACTUAL N UNIUNEA EUROPEAN 2.1. Competenele Comunitii Europene Aspecte generale. Art. 1 al Tratatului asupra Uniunii Europene (semnat la Maastricht, n 1992) precizeaz c Uniunea este constituit din 3 piloni.

11 12

Manualul Consiliului Europei, Bucureti 1999 pp.78-90 Instituiile Uniunii Europene Augustin Fuerea Universul Juridic, Bucureti 2002 pp.98- 108 13 Proiect de Tratat de instituire a unei Constituii pentru Europa, Oficiul pentru Publicaii al Comunitilor Europene, Luxemburg, 2003 14

Primul pilon, comunitar, este compus din dou comuniti i anume: Comunitatea European (care a nlocuit Comunitatea Economic European ntruct ia extins competenele dincolo de domeniul economic) i Comunitatea European a Energiei Atomice. Tratatul privind crearea Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului (CECO) a expirat n iulie 2002 i patrimoniul acesteia a fost transferat Comunitii Europene; Al doilea pilon, interguvernamental, este constituit de Politica Extern i de Securitate Comun (PESC). Al treilea pilon privete cooperarea n domeniile justiiei i afacerilor interne (poliiei). Prin urmare, primul pilon este complet integrat (adic comunitar), n timp ce pilonii 2 i 3 in de cooperarea interguvernamental. De aceea, Uniunea European ca atare nu dispune de personalitate juridic internaional. Acest atribut l are doar Comunitatea European. Proiectul de Tratat Constituional, elaborat de Convenia asupra viitorului Europei, include un articol privind conferirea calitii de personalitate juridic i Uniunii Europene. De aceea, doar Comunitatea European are, la ora actual, dreptul de a semna, instrumente juridice cu valoare internaional, inclusiv tratate de aderare. 2.1.1. Sporirea competenelor Comunitii Europene. Principii directoare, inclusiv subsidiaritatea. Din 1957 i pn n prezent competenele Comunitii Europene au sporit continuu. Aceasta s-a petrecut cu deosebire dup adoptarea Actului Unic European, a Tratatului de la Maastricht i a Tratatului de a Amsterdam. Totui, pentru a-i limita oarecum influena i a mpiedica transformarea Comunitii Europene ntr-o instituie prea birocratic, i s-au stabilit anumite principii directoare i anume: I.Principiul specialitii n sensul c acioneaz n domeniile ce-i sunt atribuite prin Tratat i pentru care exist o baz juridic. Aceste competene sunt, la rndul lor, de 3 tipuri: Competene exclusive, sunt acele competene transferate total la Comunitatea European (de exemplu, politica comercial comun). In acest domeniu, statele membre au pierdut orice competen i n-au putere s mai emit acte, cu excepia celor de execuie n virtutea unei delegaii exprese.; Competene partajate/mprite sau concurente sunt exercitate n comun de ctre Comunitatea European i statele membre (de exemplu, politica social sau politica de mediu). In acest caz, statele pot elabora norme sub rezerva respectrii tratatelor i a actelor emise de instituiile comunitare; Competene rezervate (sau reinute) sunt acelea care n-au fcut obiectul niciunui transfer la Comunitatea European (de exemplu, fiscalitatea direct). n aceste domenii pot interveni doar statele. Comunitii Europene i-au fost recunoscute i competene subsidiare i implicite, ceea ce limiteaz ntr-o anumit msur principiul specialitii. i aceasta se ntmpl dac o aciune a Comunitii este necesar pentru a realiza unul din obiectivele sale, fr ca acest lucru s fie prevzut n mod expres n Tratat. II.Un alt principiu important este cel al subsidiaritii. Introdus n 1986 n Actul Unic European pentru domeniul politicii de mediu, acest principiu a fost extins prin Tratatul de la Maastricht la ansamblul aciunilor i politicilor Comunitii Europene. Art.5 din Tratatul de la Maastricht prevede c n domeniile care nu in de competena sa exclusiv, Comunitatea European nu intervine - n conformitate cu

15

principiul subsidiaritii - dect dac i n msura n care obiectivele de aciune nu pot fi realizate de o manier satisfctoare de ctre statele membre. Aadar, principiul subsidiaritii nu este aplicabil dect n prezena competenelor partajate. Acesta opereaz o repartiie a competenelor ntre Comunitatea European i statele membre: o aciune nu trebuie realizat la nivelul comunitar dect n msura n care va fi mai eficace dect o aciune realizat de ctre state singure. Adic, aciunea Comunitii apare ca fiind necesar. Dac, n schimb, o aciune dus de statele membre are efecte identice sau mai bune, Comunitatea se abine s intervin. Principiul subsidiaritii are ca finalitate pstrarea competenelor statelor i a regiunilor mpotriva unei intervenii nejustificate a instituiilor comunitare. Acest principiu ngrdete tendinele birocratice ale instituiilor europene i evit adoptarea unor decizii care intereseaz cetenii n afara oricrui control politic. Subsidiaritatea reprezint un principiu fundamental promovat n UE., care reglementeaz raporturile dintre competenele comunitare, pe de o parte, i competenele naionale i regionale, pe de alt parte. Acest principiu presupune ca statele s transfere Comunitii Europene doar acele competene i aciuni pe care nu le pot gestiona n mod corespunztor. Principiul subsidiaritii nu se aplic domeniilor exclusiv comunitare i nici celor exclusiv naionale, cum sunt: administraie, educaie, politic industrial-agrar, liberti publice, securitate, justiie, ordine public, drept comercial, amenajarea teritoriului. Acest principiu evit un intervenionism comunitar acolo unde nu este necesar o legislaie a Comunitii Europene. Prin aceasta, luarea deciziei se apropie de ceteni, care particip la nfptuirea ei. Consiliul European de la Edinbourg (decembrie 1992) i apoi Tratatul de la Amsterdam au adoptat urmtoarele principii ale subsidiaritii: a) nainte de emiterea unei propuneri, Comisia trebuie s se ntrebe asupra necesitii de aciune la nivel comunitar. Apoi, ea se angajeaz s procedeze la un test de eficacitate comparativ, adic s examineze dac aciunea poate fi realizabil n condiii eficace doar de statele membre sau aciunea comunitar ar fi mai eficient. Pentru a realiza acest test, Comisia i-a fixat un numr de criterii: dimensiunea trans-frontalier; costul inaciunii; impactul asupra concurenei n piaa comun .a. b) Comisia European s-a angajat s privilegieze recurgerea la acte-cadru, adic la directive comunitare i mai puin la reglementri comunitare i s procedeze la recunoaterea reciproc a unor norme naionale dect s adopte norme comunitare uniforme; Orice propunere a Comisiei trebuie s cuprind o motivare n raport cu principiul subsidiaritii; La examinarea textelor, Consiliul de Minitri i Parlamentul European trebuie s se ntrebe asupra justificrii lor; Nevoia realizrii unei codificri a textelor comunitare; Comisia trebuie s prezinte Consiliului i Parlamentului, n fiecare an, un Raport asupra aplicrii principiului subsidiaritii. III. n sfrit, un al treilea principiu este cel al proporionalitii Acest principiu nseamn c aciunea Comunitii nu trebuie s excead ceea ce este necesar pentru a-i atinge obiectivele". El invit instituiile comunitare s se ntrebe asupra textelor prea detaliate. Principiile subsidiaritii i proporionalitii asigur ca hotrrile s fie luate ct mai aproape de ceteni i de interesele acestora. 2.1.2.Obiectivele Comunitii Europene

16

Comunitatea European are misiunea de a promova n toate rile membre: O dezvoltare armonioas, echilibrat i durabil a activitilor economice; Un nivel ridicat al locurilor de munc i al proteciei sociale; Egalitatea ntre brbai i femei; - O cretere durabil i neinflaionist; - Un nivel ridicat de competitivitate i de convergen a performanelor economice; - Un nivel nalt al proteciei i ameliorrii calitii mediului; - Creterea nivelului i calitii vieii; Coeziunea economic i social, precum i solidaritatea ntre statele membre. Aceste obiective generale sunt realizate de Comunitatea European prin: a. Crearea unei Piee Interne/Unice; b. nfiinarea Uniunii Economice i Monetare; c. Punerea n aplicare a diferite politici i aciuni comune. Problematica Pieei Interne, a Uniunii Economice i Monetare, precum i a Politicii Agricole Comune este tratat separat. 2.2. Politici i aciuni comune Intervenia Comunitii Europene este mai mult sau mai puin accentuat n funcie de domeniile de competen: Politici comune conduse de ctre Comunitate (Politica Agricol Comun sau Politica Comercial Comun); Aciuni comune avnd ca obiect coordonarea sau armonizarea unor politici naionale (politica de mediu); Simple aciuni de ncurajare (cultura, de exemplu). S vedem cteva domenii cu politici i aciuni comune: a) Politica n materie de vize, de azil, de imigraie i alte aspecte care in de libera circulaie a persoanelor. Tratatul de la Amsterdam a comunitarizat" aceste probleme, care prin Tratatul de la Maastricht se ncadrau n cooperarea interguvernamental. Obiectivul politicilor promovate n acest domeniu este crearea progresiv a unui spaiu de libertate, securitate i justiie. Pe aceast baz, Consiliul a fost mandatat ca, ntr-un interval de 5 ani de la intrarea n vigoare a Tratatului de la Amsterdam, s adopte o serie de msuri care privesc: Suprimarea controlului la frontierele interioare Uniunii, libera circulaie a persoanelor n spaiul comunitar i, n paralel, armonizarea controlului la frontierele externe; Azilul, imigraia i protecia resortisanilor unor tere ri; Cooperarea judiciar n materie civil; Cooperarea administrativ ntre serviciile competente ale rilor membre i serviciile Comunitii. Dup intrarea n vigoare a Tratatului de la Amsterdam, lista rilor ai cror ceteni au nevoie de viz de intrare n rile Uniunii Europene este decis de Consiliu prin majoritate calificat (i nu prin unanimitate). Politica comun a transporturilor (rutiere, ci ferate, ci navigabile mri sau aer) vizeaz liberalizarea transporturilor, ameliorarea securitii i armonizarea normelor tehnice; Politica comercial comun este de competena exclusiv a Comunitii Europene. Aceasta nseamn fixarea unor tarife vamale comune, ncheierea de acorduri tarifare i comerciale cu tere ri, precum i de msuri antidumping (produse exportate spre piaa comunitar la preuri inferioare celor practicate pe piaa rilor de origine): Cooperarea vamal care inea de Pilonul 3 a fost trecut, prin Tratatul de la Amsterdam, n cadru comunitar;
17

Politica social se refer la ocuparea forei de munc, dreptul i condiiile de munc, formarea profesional, securitatea social, protecia mpotriva accidentelor i a bolilor profesionale, dreptul sindical i negocierile colective. Aceast politic a condus la unele realizri importante cum sunt: egalitatea muncitorilor, femei i brbai; mbuntirea securitii i sntii muncitorilor; protecia social a muncitorilor imigrani; Carta comunitar a drepturilor sociale fundamentale; informarea i consultarea muncitorilor. Comunitatea poate realiza aciuni de sprijin, de ncurajare n domeniile folosirii forei de munc, educaiei (programul Socrate) formrii profesionale (programul Leonardo da Vinci), tineretului, culturii (programul Raphael) i sntii publice. Politic comun n materie de reele transeuropene n sectoarele de infrastructur n transporturi, comunicaii i energie, ceea ce presupune mari lucrri destinate s permit o mai mare mobilitate n cadrul Pieei Interne i promovarea locurilor de munc. Politica n domeniul mediului este ntemeiat pe principiile prevederii, corecturii la surs a atacurilor la adresa mediului i poluatorul pltete. n acest scop Comunitatea European a adoptat o serie de directive care privesc protejarea speciilor de animale, gestionarea deeurilor i calitatea apelor pentru scldat etc. Politica regional urmrete reducerea diferenei de dezvoltare dintre diferite regiuni ale Comunitii. Este vorba de o politic de sprijin n favoarea regiunilor rmase n urm, de redistribuire a resurselor n interiorul spaiului comunitar. 2.3.. Cetenia european Prin Tratatul de la Maastricht se menioneaz c este cetean al Uniunii orice persoan care are naionalitatea unui stat membru". S fie ns clar: nu este vorba de o naionalitate european, ci de o cetenie care se adaug naionalitii fiecrui stat, a crui condiii de obinere sunt de competena exclusiv a fiecrui stat membru. Tratatul confer oricrui cetean al Uniunii o serie se drepturi, ntre care menionm: Dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre; Dreptul de vot i de a fi ales n alegerile municipale n statul de reedin pentru orice cetean al Uniunii cu reedina ntr-un stat membru, dar n care nu este resortisant (de exemplu, un francez care locuiete n Germania); Dreptul de a vota i a fi ales n alegerile pentru Parlamentul European n statul de reedin pentru orice cetean al Uniunii care triete n statul n care nu este resortisant, n aceleai condiii cu resortisanii acelui stat. Dreptul de a beneficia, pe teritoriul unui stat ter, de protecia autoritilor diplomatice i consulare a oricrui stat membru; Dreptul de petiie n faa Parlamentului European; Dreptul de petiie i acces la un mediator european. 2.4. Integrarea comerciala n cadrul UE - aspecte teoretice Tratatul de la Roma a prevzut ca procesul de integrare economica sa nceap prin intensificarea schimburilor comerciale reciproce, ceea ce urma sa se realizeze, ca prim pas, prin formarea ntre tarile membre a unei uniuni vamale. Ce este o uniune vamala? Cum trebuia sa se realizeze si care urma a fi calendarul acesteia? Teoria uniunii vamale - aparine teoriei taxelor vamale. Taxele vamale si efectul acestora (a se vedea: M. Brsan, Integrare economica europeana, voi. I, 1995, Cap. II). n cadrul unei uniuni vamale, taxele vamale sunt nlturate n comerul reciproc, iar fata de teri, se stabilete o politica comerciala comuna.
18

Semnificaia: un comer liberalizat poate contribui la dezvoltarea economica. Teoria comerului internaional, asa cum a fost dezvoltata de ctre Ricardo si, ulterior, de ctre Elly Hecksher, Bertil Ohlin, Samuelson etc, susine ca toate tarile au de ctigat din comerul exterior, deoarece nu avantajele absolute au importanta, ci avantajele comparative. Ca urmare, o liberalizare totala duce la un optim, n sens paretian, o alocare optima a resurselor si o maximizare a bunstrii (the first best). Liberalizarea totala a comerului se realizeaz, n fapt, mai greu, ca urmare a diferentelor de dezvoltare economica. Liberalizarea n cadrul unui aranjament regional este un caz particular al avantajelor comparative din cadrul liberalizrii totale. n acest context, liberalizarea n plan regional ar corespunde unui optim de ordinul al doilea (the second best). Explicaia efectelor formarii uniunii vamale: Modelul static: are n vedere impactul formarii unei uniuni vamale asupra fluxurilor comerciale si asupra consumului n tarile participante. Ipotezele modelului: se presupun trei tari - A (tara mica), B si C (restul lumii); exista un tarif extern comun, care discrimineaz C; taxe vamale "ad-valorem"; rata impunerii tv este aceeai pentru produsul final si pentru input-uri (tv nominala si efectiva sunt egale); nu exista bariere netarifare, ceea ce nseamn ca taxele vamale sunt singura bariera; preul bunurilor importate pentru consumul intern (Pmt) cuprinde preul de import (Pm) si taxa vamala: Pmt = (l+t)Pm; t>=0; intervenia statului are loc numai la frontiere iar balana comerciala este echilibrata; exista concurenta libera pentru bunuri, servicii, factori de producie; costul de producie pe unitate de output este constant, adic funcia de producie este omogena si de gradul 1 (pentru a produce o unitate suplimentara din produsul X, inputul trebuie sporit cu o proporie constanta); costurile de producie determina preul retail; opiunea unei tari pentru a produce anumite bunuri are loc n funcie de preturile factorilor indigeni; teoria uv se refera la sectorul manufacturatelor: o cantitate fixa de factori de producie este complet folosita; nu se au n vedere anumii factori sectoriali specifici; ex. spirit antreprenorial; mobilitatea factorilor este perfecta n interiorul tarii; mobilitatea bunurilor este perfecta ntre tarile participante la uniunea vamala se face abstracie de costurile transporturilor, de asigurare sau bancare; acces identic la aceleai tehnologii; difer nzestrarea cu factori; condiii statice: ratele creterii, tehnologii, preferine de consum, economiile, investiiile, importurile sunt date si sunt nemodificabile; se face abstracie de amortizarea stocului de capital; bunuri si servicii omogene - nu sunt preferine pentru anumii furnizori, singurul criteriu de opiune fiind diferentele de preturi; toate bunurile si serviciile se caracterizeaz prin elasticitatea 1 a cererii la venit (orice modificare -cretere sau descretere- a venitului va produce o modificare proporionala si n aceeai direcie a cererii); se face abstracie de bunuri non-tradable; nu exista incertitudine - productorii sunt perfect informai asupra pieei, iar consumatorii sunt pe deplin familiarizai cu bunurile si serviciile;
19

sunt ignorate operaiunile fiscale (impozite, subvenii) si cele monetare (cursul valutar, dobnda, inflaia, balana de plai). Rezulta ca ipotezele sunt extrem de restrictive. Exemplu: a) Se presupune un anumit bun, produs de ctre trei tari, dar cu nivel diferit al costurilor: Tara Costul unitar de producie A 60 B 50 C 35

Costul cel mai sczut este al tarii C. In condiii de comer liber, importul cel mai avantajos vine din C. Tara A ar obine un ctig de 25 uniti pe produs, iar tara B, un ctig de 15 uniti pe produs. b) Tara A impune o taxa vamala de 100% la import. Taxa vamala la importuri in A in A 50% Preul 60 mrfii Preul importului din B 100 Preul importului din C 70

Pentru tara A este mai avantajos sa produc n interior dect sa importe. Rezulta autarhie, eliminarea comerului. c) Tarile A si B formeaz o uniune vamala, liberaliznd comerul reciproc, dar impunnd taxa vamala fata de C. Teoria lui J.Viner (J. Viner, The customs union issue, 1950): nlturarea taxelor vamale n cadrul limitat al unei uniuni vamale va produce un dublu efect: pe de o parte, ca urmare a nlturrii taxelor vamale devine mai avantajos pentru anumite tari participante la uniune sa importe de la partenerii lor, n loc sa produc n interior, deoarece ar fi mai costisitor. n acest mod, se creeaz noi fluxuri comerciale ntre participanii la uniune, ceea ce Viner a numit "creare de comer"; pe de alta parte, deoarece nlturarea barierelor vamale are loc pe o baza prefereniala, productorii interni si exportatorii au un avantaj unilateral n raport cu neparticipantii; ca urmare, ei sunt interesai n a face comer n interiorul zonei, n loc de a importa bunuri altminteri mai ieftine din afara zonei. Se va nregistra o "abatere de comer". Rezultatul va fi net pozitiv daca volumul schimburilor prin "creare de comer" va fi mai mare dect cel pierdut din "abatere de comer". O asemenea definire nseamn ca uniunea vamala se considera a fi fie trade creating, fie trade diverting, desi ambele efecte sunt prezente. nseamn ca, automat, crearea de schimburi se asimileaz unui efect pozitiv, iar abaterea de schimburi, unuia negativ. Aceasta deoarece se presupun costuri constante n producerea bunului X n tara A. Abaterea de comer poate duce, totui, n anumite condiii, la efecte de welfare? Da: n dinamica, prin economies of scale si reducerea costurilor, prin learning by doing, inovare si mbuntirea calitii produselor. Teoria Vineriana a fost corelata cu teoria optimului economic, n ideea unui "second best" n comparaie cu "the best" care ar rezulta n condiii de free trade. Mai mult, liberalizrile comerciale n cadru regional sunt privite ca un pas spre liberalizarea multilaterala. Probabilitatea de a obine ctiguri de bunstare (welfare) sporete daca taxele vamale "ex-ante"sunt mari si efectul reducerii acestora este substanial, daca importurile anterioare din restul lumii sunt sczute (reducnd trade diversion sau reducnd efectul
20

negativ asupra trade creation), preturile ex-post n uniunea vamala sunt de nivel apropiat celui mondial (mrind crearea de comer si efectul pozitiv asupra consumului). Efectul asupra bunstrii sporete daca numrul participanilor la uniunea vamala este mare (n raport cu restul lumii), daca cuprinde o parte relativ mare a comerului mondial (minimiznd trade diversion). Daca tarile participante sunt potenial competitive, nu complementare (n acest ultim caz, uniunea vamala va avea efect mic sau zero si nu va contribui la welfare). Efectele statice de welfare sunt mici, asa cum arata studiile empirice, n special n cazul tarilor mari, cu piaa interna mare. Modelul dinamic - dezvoltarea teoriei cu luarea n considerare a aspectelor dinamice, a modificrilor care au loc n condiiile de producie si a impactului acestora asupra creterii economice: investiii, dezvoltare tehnologica, inovaii tehnice, restructurare, productivitate; ocuparea forei de munca; intensificarea concurentei, variate si de calitate superioara, Economii datorate dimensiunii (economies of scale): sporirea specializrii n conformitate cu avantajul comparativ, reducerea costurilor; problema dimensiunii firmelor; sporirea concurentei ntre firme; cerere mai mare, cretere economica; mbuntirea raportului de schimb: exportatorii din afara Uniunii Vamale vor fi obligai sa reduc preul, pentru a se menine pe piaa Uniunii Vamale (suporta costul discriminrii). Aceasta reduce preul de import, contribuind la mbuntirea raportului de schimb. Efectele restriciilor cantitative: contingentele (cotele) la importuri (vezi explicaiile n cap. II menionat): Importurile se reduc pna la nivelul contingentului. Rezulta urcarea preului. La noul pret, producia naionala urca si preia acoperirea unei parti din cerere, dar cererea interna se va reduce. Se reduc posibilitile de export, ale firmelor din restul lumii, n tara care impune respectivul contingent. Bugetul statului nu nregistreaz venituri din taxe. Poate, eventual, obine anumite venituri din atribuirea pe baza de licitaie a licenelor de import. 2.4.1. Piaa Comuna: Libera circulaie a bunurilor, serviciilor, capitalului, persoanelor Piaa comun - zona n care libertatea de circulaie a bunurilor, serviciilor si factorilor de producie - capital si persoane - este deplina. Realizarea unei piee comune presupune ca:Barierele comerciale, tehnice, fiscale sau administrative ntre tarile respective sa fie nlturate, ceea ce se cunoate sub denumirea de "integrare negativa". Permanenta ajustare si adaptare la schimbri. nlturarea oricrui control vamal n interiorul zonei duce la completa integrare a pieelor naionale, la formarea unei adevrate piee interne/unice. Piaa unica nseamn cel mai avansat proces de integrare n plan comercial. Schematic, evoluia liberalizrilor comerciale si a integrrii pieelor de la forme mai simple la forme mai avansate se prezint astfel: Aranjamente comerciale si de Masuri de liberalizare si de integrare integrare a pieelor Zona de comer liber nlturarea barierelor vamale ntre participani, cu meninerea tarifului extern Uniune vamala
21

propriu; de obicei, bunurile care se liberalizeaz sunt cele de origine industriala. nlturarea barierelor vamale si a barierelor cu efect echivalent ntre participani; se introduce un tarif extern comun Uniune vamala plus nlturarea tuturor barierelor netarifare pentru bunuri; masuri de liberalizare a circulaiei capitalului si a persoanelor; masuri n domeniul pieei comune pentru servicii; Piaa unica/interna Se bazeaz pe desvrirea liberalizrilor anterioare, la care se adaug nlturarea frontierelor vamale n interiorul zonei Sursa: adaptat dupa Balassa, 1961, si Pelkmans, 1998 De la uniunea vamala, la piaa unica, interna a Uniunii Europene Tratatul de la Roma se refera la: Crearea unei piee comune ntre statele semnatare ca modalitate de a atinge obiectivul mai nalt, acela al "unei dezvoltri economice armonioase si al creterii standardului de viata al cetenilor din statele semnatare". Pentru a realiza un asemenea obiectiv, asa cum se arata n art. 9 al tratatului, "Comunitatea se va baza pe o uniune vamala", ceea ce este similar nlturrii taxelor vamale si tuturor masurilor echivalente plus instituirea unui tarif vamal extern si a unei politici comerciale comune fata de tarile tere. Tratatul se refera si la doua politici comune sectoriale - la politica n domeniul transportului si la aceea a agriculturii. Prevederi referitoare la funcionarea regulilor de piaa si ale concurentei n cadrul pieei comune. Prin toate acestea, Tratatul de la Roma a creat premisele introducerii altor masuri necesare realizrii Comunitii Economice Europene. Evoluia integrrii comerciale dupa Tratatul de la Roma Conform Tratatului de la Roma, uniunea vamala urma sa fie nfptuita pna cel mai trziu n 1970, deci n 12 ani. Procesul de nlturare a taxelor vamale si a barierelor echivalente a fost accelerat si s-a ncheiat la 1 iulie 1968, cnd s-a instituit si un tarif extern comun. Au mai fost meninute cteva cote la nivel naional pentru asa-numitele "bunuri sensibile". De asemenea, politica agricola comuna a stabilit regulile pentru libera circulaie a produselor agricole. ntre 1968-70, scurta perioada de consolidare, urmata de ncetinire si, uneori, chiar blocare. Deceniul 1970 - 80 a adus multe evenimente si schimbri: n economia mondiala: cele doua ocuri petroliere - 1973 si 1979/80 - si crizele economice mondiale induse de acestea; renunarea n 1973 la sistemul Bretton Woods de cursuri fixe si trecerea la sistemul, cvasi-generalizat, de cursuri flotante; revenirea la anumite masuri protectioniste n comerul mondial etc. Impact puternic si asupra economiei europene. S-a instalat un fel de euro-pesimism. Principala realizare din aplicarea Tratatului de la Roma a rmas, n fapt, uniunea vamala. Punerea n aplicare a altor prevederi ale tratatului au fost fie amnate, fie "uitate". Crearea si consolidarea pieei comune/unice a necesitat nlturarea barierelor care s-au mai meninut (impactul lor fiind evaluat n faimosul "Raport Cecchini") precum si un nou cadru juridic.
22

Piaa comuna

n 1985, Comisia a publicat un document numit "Cartea Alba", care coninea cea 300 de masuri ce urmau a fi puse n practica pentru a realiza o adevrata piaa interna europeana. Actul Unic European, convenit la 2 decembrie 1985 la Luxembourg, semnat n februarie 1986, aducea mai multe amendamente Tratatului de la Roma si stipula masuri pentru mbuntirea procesului de formare a pieei interne unificate si de desvrire a acesteia pna la 1 ianuarie 1993. Amendamente aduse prin Actul Unic: prevederea referitoare la luarea deciziilor cu majoritate calificata (nu cu unanimitate), cu unele excepii (masurile fiscale) n chestiuni care se refera la Piaa Interna (Art. 100A); introducerea principiul subsidiaritatii, conform cruia vor fi transferate la nivel comunitar numai acele competente care se refera la chestiuni ce pot fi mai bine soluionate la acest nivel. Introducerea principiului a oferit, de asemenea, o noua perspectiva asupra repartizrii puterii de decizie ntre nivelurile comunitar, naional, regional/local. 2.4.2. Piaa Intern - coninutul 2.4.2.1. Libera circulaie a produselor industriale si agricole Liberalizarea circulaiei bunurilor a nceput cu formarea uniunii vamale. Alte bariere, altele dect cele vamale, numite generic "bariere netarifare" urmau a fi nlturate. Printre acestea se afla barierele tehnice, fiscale, administrative. Barierele tehnice - se refera, n principal, la standarde. a) Standardele de calitate: Standardele de calitate au devenit una din barierele cele mai importante pentru produsele exportate n tarile dezvoltate. Ce sunt standardele si de ce reprezint acestea bariere tehnice? Standardele sunt descrieri privind caracteristicile tehnice ale produselor, calitatea acestora (coninut, greutate, design, performante, durabilitate, consumul de energie, manipulare, adaptabilitate, impactul asupra mediului etc). Scopul standardelor: asigurarea securitii lucratorilor, protecia sanatatii consumatorilor, protecia mediului, reducerea costurilor prin standardizare. Standardele si normele tehnice devin bariere tehnice n calea comerului numai daca sunt diferite de la o tara la alta sau daca nu sunt recunoscute n alte tari. Ca urmare, piaa externa este mai ngusta sau mai larga, accesul mai ieftin sau mai costisitor, si n funcie de barierele de aceasta natura. Modalitile de a depasi barierele care decurg din existenta unor standarde diferite n tarile respective sunt fie de a se stabili standarde comune, fie de a se promova recunoaterea reciproca a standardelor. Cine elaboreaz astfel de standarde? Exista organisme - de stat sau private - care elaboreaz standarde pentru produse si servicii. Organismele care produc standarde europene sunt: CEN (Comite Europeenne de Normalisation), CENELEC (Comite Europeene de Normalisation Electrotechnique) si ETSI (European Tele- communication and Standard i sat ion Institute). Organismele naionale de standardizare si comitetele naionale pentru electrotehnice si telecomunicaii sunt, n acelai timp, si membri ai organismelor europene de standarde. Din punct de vedere legal, standardele nu sunt obligatorii, dar adoptarea si respectarea acestora face exportul mult mai uor deoarece dovedete conformitatea produsului cu o calitate deja cunoscuta si acceptata a bunurilor. Ca urmare, standardele devin "obligatorii" din punct de vedere comercial. Aceasta dovedete si ca respectiva ntreprindere a introdus sistemul de management al calitii, care arata si cum opereaz compania n acest domeniu: cum asigura calitatea designului, produciei, instalrii, service-ului, controlului si testrii. Sistemul trebuie sa fie acreditat de ctre organisme
23

recunoscute de acreditare si nregistrat. n multe cazuri, respectivele organisme vor proceda la o reacreditare periodica a sistemului. Asa se explica de ce se recomanda adoptarea Standardelor Internationale ISO 9000 si a subsectiunilor acestora. 2.4.2.2.Liberalizarea circulaiei capitalului Forme ale micrii capitalului: investiii directe - construirea de ntreprinderi n diferite ramuri; plasamente de portofoliu (titluri: aciuni, obligaiuni, bonuri de tezaur); depozite bancare n strintate. Tratatul de la Roma - liberalizarea circulaiei capitalului ca o componenta a viitoarei Piee comune. Procesul liberalizrii capitalului a avut loc lent si treptat, prioritate acordndu-se liberalizrii comerului cu bunuri. Primele doua directive asupra liberalizrii capitalului, din 1960 si 1962, aveau n vedere micarea capitalului sub forma de: investiii directe, credite comerciale pe termen scurt, comer cu aciuni cotate la bursa. Restricii: emiterea si plasarea de aciuni, restricii pe motive de balana de plai. Schimbri n sistemul monetar internaional: apariia "euromonedelor", dezvoltarea pieei capitalului privat, trecerea de la sistemul de cursuri fixe la sistemul de cursuri flotante, crearea Sistemului Monetar European. Liberalizri ale capitalului: Germania, Olanda, Luxemburg si Belgia, urmate mai trziu de Regatul Unit (1979) si Danemarca (1985). Frana si Italia au invocat clauze de salvgardare pentru o perioada mai lunga n timp ce noii venii - Grecia, Portugalia si Spania - au meninut restricii n decursul unei perioade de tranziie. Cartea Alba, 1985, privind masurile pentru desvrirea Pieei unice, interne, se refera la nlturarea restriciilor care mai existau asupra micrilor de capital si crearea unei piee unice a serviciilor financiare. O directiva din iunie 1988, cu intrarea n vigoare la 1 iulie 1990, a introdus o lista revizuita de liberalizri necondiionate de capital n care s-au inclus noi tranzacii si transferuri. La 1 iulie 1990, circulaia capitalului n Comunitatea Europeana a devenit libera (mici excepii de liberalizri neobligatorii, pentru a proteja cursul valutar). 2.4.2.3.Liberalizarea prestrilor de servicii Creterea importantei serviciilor. cea 60% din PIB, n tarile dezvoltate; cea 25% din volumul comerului mondial; factor de competitivitate. Prestarea/livrarea serviciilor n relaiile dintre tari se realizeaz n funcie de natura acestora, dupa cum urmeaz: Felul serviciilor si modul livrrii Exemple Servicii "pure" prestate de ctre o Jcomunicatiile potale, telefonice etc. tara unei alte tari Servicii oferite consumatorilor, 1 indiferent de Serviciile turistice sau de transport originea acestora, pe teritoriul unui intern anumit stat Servicii oferite de ctre o societate (Servicii de comercializare a unor comerciala, provenind dintr-o anumita tara mrfuri, (servicii financiare, de consulting, dar aflata pe teritoriul altei tari asigurri etc Servicii prestate de ctre persoane Servicii medicale provenind dintr-o tara, dar pe teritoriul altei tari
24

Remarci: varietate mare de servicii oferite pieei internaionale; serviciile clasice plus servicii noi; presupun micarea internaionala a consumatorilor (ex. turiti) sau a furnizorilor de servicii (service, servicii medicale etc); prestarea unor servicii are legtura cu investiiile directe de capital sau/si cu regimul mobilitii persoanelor (vize, drept de rezidenta, de lucru); unele dintre aceste servicii au constituit monopolul statului si erau ofeite de ctre un singur furnizor, asa cum a fost n general cazul ntreprinderilor din sectorul public (electricitate, apa, telecomunicaii, transporturi feroviare), n absenta oricrei concurente; unele servicii au fost, si sunt, n general, supuse unor reglementari foarte stricte, severe, datorita implicaiilor mari pe care acestea le au asupra credibilitii anumitor sectoare (bancar, al asigurrilor etc); liberalizarea serviciilor si n cadrul GATT. S-a ncheiat GATSs (General Agreement on Trade on Services - Acordul General asupra Comerului cu Servicii. Uniunea Europeana a nceput sa liberalizeze serviciile n cadrul mai larg al integrrii economice si al programului de realizare a Pieei interne, mai devreme dect s-a petrecut aceasta n cadrul GATT. Reguli comune au fost stabilite n mod gradual. A) Transporturile: Importanta transporturilor: costul final al mrfurilor (cea 25% sunt cheltuieli de transport) si competitivitatea acestora: avantaje sau dezavantaje comparative; contribuie la producerea PIB; contribuie la ocuparea forei de munca; influenta puternica asupra dezvoltrii diferitelor sectoare; prezint externalitati precum: impact ridicat asupra mediului (poluarea aerului, zgomot, aglomerare, impact asupra pmntului), accidente. Caracteristici: - consumator de capital si energie; - investiii mari si indivizibilitate ridicata; - intervenii publice sub forma de investiii, n stabilirea tarifelor si a eventualelor subvenii (mai ales n domeniul transporturilor feroviare), stabilirea condiiilor pentru operare (calificarea operatorilor, limite de viteza, standarde minime de lucru); -cererea dependenta de nivelul activitii economice si de venituri; -oferta puin elastica sau chiar inelastica, pe termen scurt; -permite doua abordri: a)comerciala: transporturile sunt servicii care trebuie sa permit concurenta, pentru a avea calitate si preturi mai mici; b)sociala. Politica CEE n domeniul transporturilor: a)Tratatul de la Roma, n art. 78-84, a prevzut politici comune. De ce? Liberalizarea circulaiei mrfurilor trebuie nsoita de aplicarea simultana a unor politici comune de transport, care sa serveasc piaa. Existenta unor diferente ntre tarile membre (subvenii, tarife, impozitare, protecie etc.) distorsioneaza concurenta. b)Evolutia: Prima perioada (1957-1984) - absenta masurilor de politica n comun. Dupa 1985: masuri de nlturare a barierelor si mai multa liberalizare sub presiunea programelor de formare a Pieei interne.

25

Program cu cea 200 reglementari referitoare la dezvoltarea infrastructurii (TransEuropean roads, trenuri de mare viteza, integrarea zonelor periferice). Definirea unor reguli pentru transportatorii comunitari n ceea ce privete accesul la profesiune, accesul pe piaa, normele tehnice si controalele, securitatea, protecia mediului, condiiile sociale, problemele fiscale. Acestea au fost transpuse n legislaiile naionale ale statelor Uniunii Europene. Fiecrei modaliti de transport i corespund, sub aspectele menionate, reglementari specifice: -armonizri rapide n transporturi rutiere (relaxarea sistemului de cote, pna la eliminarea acestora, n 1993, plus norme comune n domeniul circulaiei rutiere); - n transportul feroviar: separarea gestionarii infrastructurii de exploatarea cailor ferate; - reglementrile comunitare vizeaz acordarea unor licene de exploatare a infrastructurii si taxele de utilizare ale acesteia; - transporturile navale interne necesita armonizare numai n msura n care acestea sunt direct legate cu navigaia din interiorul Statelor Uniunii; - transporturi maritime; transporturi aeriene, era tradiional de stat plus acorduri bilaterale; - reglementari comunitare din 1987; - companiile sunt libere sa stabileasc orice tarif, ncepnd cu 1 ian. 1993. n 1992, s-au fixat 7 obiective: 1.nlturarea restriciilor n interior - cabotaj. 2.Concurenta si complementaritate: utilizatorii trebuie sa plteasc ntregul cost al serviciilor de transport. 3.Dezvoltarea unei reele TransEuropene, cu contribuie sectorului privat (liberalizarea). 4.Protecia si conservarea mediului. 5.Securitatea transporturilor sa sporeasc. 7.Aspectele sociale sa fie luate n considerare conform Cartei Sociale. 8.Relaiile externe. B) Serviciile financiare: Importanta: - serviciile financiare - rol esenial n orice economie dezvoltata, n strnsa legtura cu alte sectoare de activitate economica (producie, comer, alte servicii); - operaiuni tradiionale ale bncilor (atragerea economiilor populaiei, efectuarea de plai, transferuri, acordarea de credite etc.) plus noi produse ale instituiilor financiare -bncile, bursele de valori, fondurile de pensii, fondurile colective de plasament - pentru mediul de afaceri si populaie; - capacitatea de a crea locuri de munca; - contribuie cu un procent important la PIB al UE, de pna la 7%; - contribuie hotrtor la succesul ntregii piee interne. Tratatul de la Roma - dezvoltarea unei piee comune a capitalului si, implicit, a serviciilor financiare Tratatul a stipulat si dreptul de stabilire si libertatea de a oferi servicii peste frontiera. Liberalizarea capitalului - preconditie - ntrzieri datorita restriciilor privind circulaia capitalului. Realizarea pieei unice a serviciilor financiare presupune: prima, liberalizarea circulaiei capitalului; a doua, armonizarea regulilor naionale astfel nct sa existe un cadru comun minim ntre tarile UE (altfel, arbitraj); a treia, existenta unor reglementari de baza cu privire la dreptul de stabilire si activitatea firmelor, contabilitate si audit, legislaie asupra proprietii imobiliare si a creditului ipotecar, legislaie privind
26

emiterea si deinerea de titluri, asupra fondurilor comune de investiii si a fondurilor mutuale. Contribuii legislative la formarea pieei financiare unice: 1.prima directiva bancara, emisa n 1977, formuleaz principiul dreptului de stabilire si al liberei prestri de servicii n cazul instituiilor de credit, n principal al bncilor. Au fost stabilite condiiile care trebuie ndeplinite pentru ca o asemenea instituie sa fie autorizata (capitalul iniial minim al unei banei; nivelul minim al fondurilor proprii; obligativitatea conducerii bncii de ctre cel puin doua persoane calificate si avnd experiena n domeniu si care sa aiba o buna reputaie); 2.ncepnd cu 1979, domeniul valorilor mobiliare - bursa de valori si alte forme ale pieei titlurilor - a fost, de asemenea, reglementat prin mai multe directive care se refera la coordonarea condiiilor de editare si distribuire a prospectelor care se publica n cazul ofertei publice de valori de portofoliu transferabile, coordonarea condiiilor pentru titlurile care sunt cotate oficial la bursa de valori, obligaia pentru emitentul de aciuni si alte titluri de a publica, n mod regulat, informaii asupra situaiei lor financiare; 3.directiva din 1985 cu privire la organismele de plasament colectiv n valori mobiliare transferabile: a introdus principiile pe baza crora sa se creeze cadrul pentru liberalizarea prestrilor transfrontaliere de servicii financiare, aplicabile att instituiilor de credit -bncile -, ct si societilor de investiii (armonizarea regulilor naionale privind autorizarea nfiinrii de instituii financiare si a normelor prudentiale; controlul tarii de origine; recunoaterea reciproca a normelor referitoare la chestiuni privind monitorizarea); 4.directiva din 1989 cu privire la structura fondurilor instituiilor de credit capital de baza si capital complementar - si la obligativitatea depirii capitalului complementar de ctre capitalul propriu; privind rata minima de solvabilitate - element obligatoriu de prudenta; 5. directiva din 1994 privind garantarea depozitelor pna la un anumit plafon. n acest mod, se urmrete crearea condiiilor pentru garantarea securitii operaiunilor financiare n ntreaga zona. Ce rezulta din coninutul acestor directive? Importante sunt urmtoarele: - Numai instituiile de credit autorizate pot primi depozite sau alte fonduri ale populaiei. - Nivelul capitalului iniial minim al unei banei este de 5 milioane Ecu. -nfiinarea de sucursale bancare se poate face pe baza unei singure licente/autorizatie obinut de ctre banca-mama, n tara de origine. -Controlul ndeplinirii condiiilor de nfiinare si funcionare a unor sucursale se face de ctre tara de origine (principiul: home country control). -Supravegherea respectrii condiiilor de funcionare se mparte ntre tara de origine si tara de destinaie a sucursalei. n mai 1999, Comisia elaboreaz un Plan de aciune care sa contribuie la mbuntirea funcionarii Pieei Unice a serviciilor financiare (mediu economic si financiar stabil si sigur pentru tranzaciile transfrontaliere si pentru comerul cu titluri; nlturarea tuturor barierelor pentru formarea de capital pe o "baza larga UE"; stabilirea unui cadru unic, viabil pentru toate activitile financiare; programe de sprijinire a mobilizrii capitalului pe baza europeana pentru a ncepe afaceri n ntreprinderi de dimensiuni mai mici etc). Masuri aplicate de ctre Comisie: sistem informaional viabil, transparent, sigur si posibil de adus la zi; sistemul de servicii financiare angro livrate peste frontiere sa fie mai sigur si mai transparent; aplicarea echilibrata a legilor locale de protecie a consumatorilor; "pachet al impozitrii"- de a coordona anumite aspecte ale sistemului de impunere (ex. Venituri din dobnzi).
27

Comisia intenioneaz sa nlocuiasc un numr mare de directive bancare prin una singura care sa cuprind autorizarea unica si controlul financiar de ctre tara n care respectiva instituie este nregistrata. C) Piaa unica pentru asigurri Asigurarea contra variatelor tipuri de riscuri - economic, comercial, financiar sau de viata - o caracteristica a economiei moderne Coordonare a reglementarilor naionale - A nceput nca din 1973. - Au urmat, trei generaii de directive comunitare care au stabilit reguli armonizate, dar s-au meninut anumite exigente naionale specifice (autorizarea, activitatea si supravegherea). - Legislaia care sa duca la o piaa unica n acest domeniu a fost introdusa abia n 1992 (nfiinarea de societi de asigurare si deschiderea de sucursale pe baza unei singure licene (home country control), abolirea controlului asupra produselor si tarifelor, protecia asigurailor si reducerea riscurilor de concurenta incorecta). - Anumite diferente ntre tarile UE mai exista (costurile despgubirilor, n sperana de viata, tradiii si stil de viata). 2.4.2.4. Liberalizarea achiziiilor publice contractele de cumprare ncheiate de ctre guvernele centrale, autoritile regionale sau locale; achiziiile fcute de ctre sectoarele publice tradiionale cum sunt: apa, energia, transporturile si comunicaiile. Caracteristici: Tranzaciile din acest domeniu sunt, de obicei, de valoare mare. Totodat, acestea pot fi obiect al confruntrii mai multor grupe de interese: ale guvernului, firmelor private, pltitorilor de impozite. Rezolvarea corecta presupune crearea unui mediu competitiv pentru oferte (licitaii), indiferent de originea naionala sau strina a acestora. Liberalizarea achiziiilor publice n UE Tratatul de la Roma - libera circulaie a bunurilor, libertatea prestrii de servicii, libertatea de stabilire. Coordonarea procedurilor naionale s-a fcut prin sase directive, adoptate ntre 1989 si 1993, amendate de mai multe ori reglementarilor adoptate si n cadrul GATT/OMC, semnate si de ctre UE. Progrese importante n domeniul liberalizrilor (vezi, telecomunicaiile, gazele naturale etc). 2.4.2.5. Libera circulaie a persoanelor Respectul drepturilor -stipulate de ctre Convenia privind drepturile omului si protecia libertilor fundamentale Conceptele de coeziune economica si sociala si de cetenie europeana ofer cadrul legal pentru libertatea de deplasare n oricare tara a Uniunii Europene. Rezulta: Pot calatori n oricare dintre tarile UE asa cum ar calatori n propria lor tara (fara controlul paaportului, fara declaraie vamala sau control vamal, fara a fi nevoii sa treac prin biroul de imigrri.). Pot opta pentru a-si stabili rezidenta si pentru a munci n oricare din tarile UE. Au dreptul de a vota si de a candida n alegerile municipale n tara n care si-au stabilit rezidenta.

28

Interesele lor, cnd se afla n strintate, sunt aparate de ambasada oricrei tari a UE. Orice cetean european are dreptul de a adresa plngeri instituiei numite avocatul poporului (ombudsman) din cadrul Parlamentului european, daca acesta considera ca nu a fost tratat corespunztor de ctre autoritile naionale sau comunitare. Libertatea de micare a persoanelor n calitate de fora de munca si de factor de producie -componenta a Pieei Interne. Se refera la: libertatea de micare a lucratorilor, inclusiv a liber-profesionistilor; o anumita politica a ocuprii forei de munca; calificarea profesionala; condiiile de munca; protecia sanatatii si a securitii la locul de munca; libertatea de asociere, de informare, consultarea si participarea angajailor la procesul de luare a deciziilor; la tratamentul egal al brbailor si femeilor la protecia sociala. Cadrul legal consta, pe lng art. 49 al Tratatului asupra CEE, din mai multe legi si directive asupra aspectelor menionate. Mobilitatea lucratorilor nseamn urmtoarele: nlturarea controlului la frontiere n interiorul comunitii; nlturarea altor bariere care se refera la accesul la locuri de munca n tara gazda, la schema de securitate sociala de care vor beneficia atunci cnd migreaz (recunoaterea diplomelor si a calificrilor profesionale, egalitate de tratament n domeniul securitii sociale). Rezolvarea: - aplicarea principiului recunoaterii reciproce a calificrilor profesionale, dupa cum urmeaz: Recunoaterea experienei profesionale n cazul practicrii meseriei respective" un anumit numr de ani n tara de origine, la care se pot adaug cerine privind caracterul, sntatea fizica si mentala a persoanei, situaia financiara etc. Recunoaterea automata a calificrilor profesionale, ceea ce presupune fie o coordonare minima a sistemelor educaionale si de calificare (ceea ce se aplica farmacitilor, doctorilor), fie stabilirea unor criterii de recunoatere (care se aplica numai arhitecilor); Recunoaterea calificrilor persoanei care migreaz ntr-un alt stat al comunitii pe baza diplomelor de nvmnt superior, a certificatelor si titlurilor acordate dupa cel puin trei ani de nvmnt superior. n anumite cazuri de diferente substaniale n comparaie cu tara-gazda, poate fi necesara o perioada de adaptare sau pot fi cerute anumite teste de aptitudini.

n privina securitii sociale, aspectele eseniale pot fi sintetizate dupa cum urmeaz: Persoanele care migreaz au aceleai drepturi si obligaii pe care le au cetenii tarii gazda. Persoanele care migreaz pltesc contribuii la asigurrile sociale numai n unul din statele membre. Drepturile dobndite n tara de origine sunt meninute si vor beneficia de ele n tara gazda.
29

Daca pentru a beneficia de un anumit drept se cere o vechime n munca de un anumit numr de ani, va fi luata n calcul si perioada de munca n tara de origine. n ceea ce privete sntatea si securitatea locului de munca, reglementrile comunitare impun urmtoarele: ntreprinderile sunt obligate sa creeze condiii corespunztoare la locul de munc. Sa-i instruiasc pe angajai privind normele de protecie si securitate. Autoritile trebuie sa nfiineze organisme de control asupra aplicrii legislaiei. Este obligatoriu pentru patronat sa informeze si sa consulte angajaii sau reprezentanii acestora n legtura cu concedierile. 2.5. Direcii ale dezvoltrii Pieei Interne Piaa unica interna - una din marile realizri ale Uniunii Europene - Cea mai ntinsa piaa din lume, o adevrata piaa interna. - Scopul: de a spori eficienta economica prin reduceri de costuri, de a face bunurile mai competitive prin reduceri de preturi, de a crea mai multe locuri de munca, mai multe posibiliti de opiune pentru cumprarea de bunuri si servicii, de a oferi mai multe anse privind dezvoltarea regiunilor, cu alte cuvinte, mai multa bunstare economica. - Efecte att asupra cetenilor, ct si asupra mediului de afaceri n ceea ce privete " mai buna ocupare a forei de munca si mai multe oportuniti comerciale". - Piaa Interna se bazeaz pe reguli si legi comune: legile la nivel comunitar sunt obligatorii pentru toti - firme si persoane fizice -, avnd un efect direct; directivele trebuie sa fie preluate n legislaia naionala si create structurile necesare aplicrii acestora. Impactul va depinde de msura n care directivele sunt transpuse n legislaia naionala. Introducerea si dezvoltarea Pieei Unice n beneficiul tuturor cetenilor: Piaa Unica genereaz o mai buna ocupare a forei de munca, sporete libertatea individuala si este benefica consumatorilor, asigurnd totodat un nivel ridicat al sanatatii si securitii si al proteciei mediului. Comunicaiilor si comunicrii cu cetenii si firmele: informaii gratuite prin telefon sau Internet, nfiinarea unei reele de informare si consultaii cu privire la locurile de munca n Uniunea Europeana (EURES); planul numit SLIM privind simplificarea si reaezarea coordonrii regimului de securitate sociala n sensul aplicrii unui singur set de legi. Obiectiv: informaii sporite privind drepturile care decurg pentru ceteni din Piaa Interna; n mediul afacerilor, prioritile sunt: simplificarea legislaiei si a instruciunilor de aplicare ale acesteia; formularea unui cadru legislativ predictibil; simplificarea formalitilor administrative n domeniul reglementarilor fiscale, privind mediul, securitatea sociala. Mai buna folosire a oportunitilor deschise de comerul electronic. Piaa Interna si moneda unica Euro - avantaje reciproce.

2.6. Politica comerciala comuna Politica comerciala comuna este denumirea generica pentru ansamblul de masuri, instrumente, politici aplicate n domeniul comercial extern al Uniunii Europene. Politica comerciala comuna n raport cu nemembrii a fost prevzuta n textul Tratatului de la Roma, art. 110-116. Obiective: evitarea di stors ionarii concurentei indiferent de teritoriul tarii importatoare (un tratament identic al mrfurilor la frontiera, indiferent care este tara de
30

intrare a respectivelor importuri); crearea condiiilor pentru o liberalizare progresiva, dar armonizata, n relaiile cu ansamblul comerului mondial (negocieri de liberalizare n cadrul GATT/OMC). - n Comunitatea/Uniunea Europeana au existat unele excepii de la tratamentul comun pentru produse precum textile si mbrcminte, automobile, crbune si otel, construcii navale si servicii, dar treptat s-au armonizat si aceste domenii. - n domeniul comerului cu produse agricole, relaiile fata de restul lumii au fost chiar de la nceput incluse n politica agricola comuna, fiind astfel integrate o data cu toate componentele acesteia. - n domeniul comerului cu bunuri, competenta n materie de politica comerciala externa revine Comisiei Uniunii Europene, care acioneaz n numele statelor membre. - n domeniul serviciilor, au existat reineri fata de transferarea la nivel comunitar a competentelor statelor cu privire la stabilirea de relaii cu restul lumii si fata de cedarea dreptului de negociere asupra unor liberalizri. Deocamdat, conform Deciziei Curii Europene nr. 1/1994 (Nov. 1994), competenta n domeniul serviciilor externe se mparte ntre comisie si statele naionale (detalii, n Mria Brsan, Integrarea economica europeana, voi. II) 2.7. Instrumente ale politicii comerciale externe comune Tariful extern comun Tratatul de la Roma se refera n art. 9 la formarea ntr-o prima etapa a unei uniuni vamale si instituirea unui tarif extern comun n relaiile cu tarile neparticipante. Rolul tarifului extern comun: aplicndu-se n mod uniform pentru ntreg teritoriul zonei comerciale, se evita distorsionarea schimburilor prin intermediul taxelor vamale, se evita orientarea acestora n funcie de nivelul mai sczut al taxelor vamale n anumite tari; rspunde nevoii de a menine controlul la frontiera externa; permite aplicarea regulii de origine a produselor; semnifica si transferul competentei n domeniul elaborrii normelor tarifare de la nivel naional, la nivel comunitar (Art. 113 al Tratatului de la Roma). Statele nu mai au posibilitatea de a modifica n mod autonom funcionarea tarifului vamal comun sau de a institui n mod unilateral noi taxe, deci de a avea o politica vamala independenta. Competenta n privina modificrii tarifului extern comun revine Consiliului de Minitri, la propunerea Comisiei. Aceasta poarta si negocierile cu tarile tere si cu organismele economice internaionale cum este O.M.C. Tariful extern comun a fost instituit n 1968, o data cu ncheierea procesului de nlturare a taxelor vamale ntre tarile membre si formarea uniunii vamale. Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la 7 februarie 1992, nu a adus dect modificri minore privind politica comerciala externa comuna. Tariful comunitar are doua componente: a)taxele vamale; si b) nomenclatorul tarifar. a) Taxele vamale sunt aplicate, n general, sub forma "ad-valorem", deci sub forma unui anumit procent asupra mrimii valorii n vama. n cazul produselor agricole, n locul taxelor vamale obinuite a fost aplicat sistemul prelevrilor variabile, "tarificate" (transformate n taxe vamale obinuite), ca urmare a negocierilor comerciale GATT/OMC. Tariful vamal comunitar cuprinde doua coloane de taxe vamale: prima este aceea a taxelor autonome, stabilite n mod unilateral, iar a doua, a taxelor convenionale, taxe care se negociaz si se consolideaz n cadrul GATT/OMC. b) Nomenclatorul tarifar n cadrul tarifului extern comun se refera la:

31

Sistemul Armonizat de Descriere si de Codificare a mrfurilor (SH). Acest Nomenclator are 1241 poziii, regrupate n 21 seciuni, 97 capitole, la care se adaug alte doua capitole rezervate uzului naional; Clasificarea mrfurilor se face conform criteriului materiei prime din care sunt confecionate produsele respectivei grupe. Nomenclatorul Combinat (NC), care include Sistemul Armonizat plus nca doua subpozitii, rezultnd un cod detaliat, cu opt cifre, reprezentnd 9500 poziii. NC corespunde exigentelor comerului intra-comunitar si exporturilor tarilor comunitare ctre restul lumii. Pentru aplicarea de tratamente specifice mrfurilor provenind din diferite tari sau grupe de tari, n codul NC au fost introduse subdiviziuni corespunztoare si reguli de interpretare. A rezultat Tariful Integrat Comunitar (TARIC), compus din 11 cifre si 15.000 poziii tarifare, care n forma aceasta, completa, se utilizeaz numai n cazul importurilor din tere tari. Deci, toate informaiile referitoare la reglementrile n domeniul politicilor comerciale comunitare sunt cuprinse n TARIC (Tarif Integre Communautaire sau Integrated Tariff of the European Communities), care este o baza de date n mai multe limbi, actualizata mereu si publicata. Pentru comerul intracomunitar, dupa nlturarea cu ncepere n ianuarie 1993 a controalelor la frontiera, Uniunea Europeana a pus n practica un nou sistem numit Intrastat prin care firmele raporteaz, la fiecare 3 luni, rezultatele referitoare la nivelul comerului intra-UE. Valoarea n vama a mrfurilor Valoarea n vama determinata pe baza valorii tranzaciei se aplica mrfurilor aflate sub incidena tratatelor instituind Comunitatea Economica Europeana (CEE), Comunitatea Europeana a Crbunelui si Otelului (CECO) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Metode de stabilire a valorii n vama: valoarea egala preului tranzaciei, asa cum rezulta acesta din factura; daca nu se poate aplica metoda valorii de tranzacie, se poate apela la alte metode cum sunt: - luarea n considerare a valorii tranzacionale a unor mrfuri identice sau comparabile, produse n tara respectiva exportatoare; - preluarea mrimii preului de vnzare n tara importatoare; - stabilirea unui pret pornindu-se de la costuri; - n ultima instana, se admit chiar si estimri ale preului fcute de ctre organele vamale, daca alte metode nu sunt aplicabile. Important: O data cu trecerea frontierei comerciale de ctre bunurile importate, cu achitarea taxelor vamale, a altor taxe, si dobndirea dreptului de "libera practica", mrfurile importate intra n regim similar produselor comunitare pe ntreg teritoriul comunitar. Semnificaia: O data cu liberalizrile comerciale n interior, se poate vorbi despre liberalizri sporite si pentru mrfurile importate n interiorul spaiului comercial format din teritoriul tuturor statelor participante la Comunitatea Europeana, n interiorul a ceea ce se numete Piaa Interna. Reguli privind originea produselor: Tratament difereniat n funcie de originea produselor: taxe vamale diferite, cote tarifare, plafoane cantitative etc. Ce nseamn "tara de origine"? Criterii de stabilire: tara n care a fost supusa ultimei transformri sau prelucrri substaniale.

32

Gradul de prelucrare se apreciaz prin: mrimea valorii adugate, care trebuie sa depeasc valoarea elementelor prefabricate; prin schimbarea poziiei tarifare din tariful vamal comun, ceea ce se poate realiza numai daca acel produs a fost ntr-adevar supus unei prelucrri importante, conferindu-i-se noi caracteristici; prezenta unor operaiuni de transformare sau prelucrare absolut necesare pentru ca acel produs sa ntre n consum etc. Problema stabilirii provenienei produselor: autoritile vamale considera drept tara de proveniena a mrfurilor tara din care acestea au fost expediate. Alte masuri la frontiera Restriciile cantitative au fost abolite. Excepii: - anumite cote tarifare pentru produsele agricole, fibre si textile, la cele permise n baza clauzelor de salvgardare n cazul acordurilor comerciale; - contingente stabilite n cadrul acordurilor de asociere, abolite dupa o anumita perioada de la intrarea n vigoare a respectivelor acorduri; - alte masuri n afara taxelor vamale obinuite: taxele antidumping (dumpingul este o politica comerciala agresiva, de vnzare a mrfurilor n exterior Ia preturi mici, n scopul nlturrii concurentei) si cele compensatorii (pentru anihilarea subveniilor). Reglementrile vamale comunitare se refera si la armonizarea dispoziiilor legislative si administrative n cazul zonelor libere, a porturilor si antrepozitelor vamale. Regimul comun al exporturilor Politici armonizate n domeniul exporturilor -Exporturile tarilor Uniunii Europene sunt liberalizate. -Eventuale regimuri restrictive sunt incluse ntr-un regim comun. -Promovarea exporturilor comunitare prin subvenii la export (vezi, politica agricola), credite la export (garantarea creditelor de export), asigurri ale riscurilor specifice comerului exterior (armonizarea schemelor de asigurare a creditelor. Susinerea proiectelor de dezvoltare a relaiilor cu tarile Europei Centrale si de Est, unele dintre acestea fiind elaborate mpreuna cu celelalte tari OECD.

Concluzii The history of the EU began shortly after World War II, when there developed in Europe a strong revulsion against national rivalries and parochial loyalties. Istoria UE au nceput la scurt timp dup al doilea rzboi mondial, cnd n Europa a dezvoltat o puternica schimbare radical mpotriva naionale rivaliti i loialitatea parohiala. While postwar recovery was stimulated by the Marshall Plan , the idea of a united Europe was held up as the basis for European strength and security and the best way of preventing another European war. n timp ce postbelice de recuperare a fost stimulat de Planul Marshall, ideea unei Europe unite, a avut loc n sus, ca baz pentru puterea i europene de securitate i de cea mai bun modalitate de a preveni un alt rzboi european. In 1950 Robert Schuman , France's foreign minister, proposed that the coal and steel industries of France and West Germany be coordinated under a single supranational authority. n 1950 Robert Schuman, ministrul de Externe al Franei, a propus ca industriile de
33

crbune i oel din Frana i Germania de Vest s fie coordonate n cadrul unei singure autoriti supranaionale. France and West Germany were soon joined by four other countriesBelgium, Luxembourg, the Netherlands, and Italyin forming (1952) the ECSC. Frana i Germania de Vest s-au alturat n curnd de ctre alte patru ri-Belgia, Luxemburg, Olanda, Italia i-in formarea (1952) CECO. The EEC (until the late 1980s it was known informally as the Common Market) and Euratom were established by the Treaty of Rome in 1958. CEE (pn la sfritul anilor 1980 a fost cunoscut ca informal Piaa Comun) i Euratom au fost stabilite prin Tratatul de la Roma n 1958. The EEC, working on a large scale to promote the convergence of national economies into a single European economy, soon emerged as the most significant of the three treaty organizations. CEE, care lucreaz pe o scar larg i s promoveze o convergen a economiilor naionale ntr-un singur economiei europene, n curnd a aprut ca cele mai importante din cele trei organizaii tratat. The Brussels Treaty (1965) provided for the merger of the organizations into what came to be known as the EC and later the EU. Tratatul de la Bruxelles (1965), cu condiia de fuziune a organizaiilor n ceea ce a venit s fie cunoscut sub numele de CE, iar mai trziu la UE. Under Charles de Gaulle, France vetoed (1963) Britain's initial application for membership in the Common Market, five years after vetoing a British proposal that the Common Market be expanded into a transatlantic free-trade area. n conformitate cu Charles de Gaulle, Frana vetoed (1963) Britanii cererea iniial pentru aderarea la piaa comun, dup cinci ani de British vetoing o propunere c piaa comun s fie extinse ntr-un transatlantic zone de liber schimb. In the interim, Britain had engineered the formation (1959) of the European Free Trade Association. ntre timp, Marea Britanie a avut industriale de formare (1959) al Asociaiei Europene a Liberului Schimb. In 1973 the EC expanded, as Great Britain, Ireland, and Denmark joined. n 1973 a CE a extins, astfel cum a fost Marea Britanie, Irlanda i Danemarca au aderat la Uniune. Greece joined in 1981, and Spain and Portugal in 1986. Grecia a aderat n 1981, i n Spania i Portugalia n 1986. With German reunification in 1990, the former East Germany also was absorbed into the Community. Cu reunificarea german, n 1990, fostul Germania de Est a fost absorbit de asemenea, n cadrul Comunitii. The Single European Act (1987) amended the EC's treaties so as to strengthen the organization's ability to create a single internal market. Actul Unic European (1987) a fost modificat de Tratatele CE, astfel nct s se consolideze capacitatea organizatiei de a crea o pia intern unic. The Treaty of European Union, signed in Maastricht, the Netherlands, in 1992 and ratified in 1993, provided for a central banking system, a common currency to replace the national currencies (the euro, see European Monetary System ), a legal definition of the EU, and a framework for expanding the EU's political role, particularly in the area of foreign and security policy. Tratatul de la Uniunea European, semnat la Maastricht, n Olanda, n 1992 i ratificat n 1993, cu condiia pentru un sistem bancar central, o moned comun care s nlocuiasc monedele naionale (n euro, a se vedea al Sistemului Monetar European), o definiie juridic a UE, i a unui cadru pentru extinderea UE, rolul politic, n special n domeniul politicii externe i de securitate. The member countries completed their move toward a single market in 1993 and agreed to participate in a larger common market, the European Economic Area (est. 1994), with most of the European Free Trade Association (EFTA) nations. De ri membre au muta spre o pia unic, n 1993, i a fost de acord s participe la o pia comun mai mare, la Spaiul Economic European (est 1994), cu cea mai mare parte din Asociaia European a Liberului Schimb (AELS) Naiunilor. In 1995, Austria, Finland, and Sweden, all former EFTA members, joined the EU, but Norway did not, having rejected membership for the second time in 1994. n 1995, Austria, Finlanda i Suedia, toate fostele AELS membri, a aderat la UE, Norvegia, dar nu, care au respins de membru, pentru a doua oar n 1994.
34

A crisis within the EU was precipitated in 1996 when sales of British beef were banned because of mad cow disease (see prion ). O criz n cadrul UE a fost precipitat n 1996, cnd vnzrile de carne de vit britanic au fost interzise din cauza "boala vacii nebune" (a se vedea prion). Britain retaliated by vowing to paralyze EU business until the ban was lifted, but that crisis eased when a British plan for eradicating the disease was approved. Marea Britanie retaliated de vowing pentru a paraliza UE de afaceri pn la interdicia a fost ridicat, dar c n momentul n care o criz facilitat British plan de eradicare a bolii a fost aprobat. The ban was lifted in 1999, but French refusal to permit the sale of British beef resulted in new strains within the EU. Interdicia a fost ridicat n 1999, dar francez refuzul de a permite vnzarea de carne de vit britanic a dus la noi tulpini n cadrul UE. In 1998, as a prelude to their 1999 adoption of the euro, 11 EU nations established the European Central Bank. n 1998, ca un preludiu la adoptarea lor de 1999 de euro, 11 naiuni UE stabilit de Banca Central European. The euro was introduced into circulation in 2002 by 12 EU nations; additional EU nations have since adopted it. Moneda euro a fost introdus n circulaie n 2002 de ctre UE 12 naiuni; suplimentare Naiunilor UE au adoptat-o. The EU was rocked by charges of corruption and mismanagement in its executive body, the European Commission (EC), in 1999. UE a fost rocked de acuzaii de corupie i de conducere greit n organism executiv, a Comisiei Europene (CE), n 1999. In response the EC's executive commission including its president, Jacques Santer , resigned, and a new group of commissioners headed by Romano Prodi was soon installed. n rspunsul CE executiv al Comisiei, inclusiv preedintele su, Jacques Santer, a demisionat, iar un nou grup de comisari, condusa de Romano Prodi a fost de curnd instalat. In actions taken later that year the EU agreed to absorb the functions of the Western European Union , a comparatively dormant European defense alliance, thus moving toward making the EU a military power with defensive and peacekeeping capabilities. n aciunile ntreprinse mai trziu n acelai an, Uniunea European au convenit de a absorbi funcii ale Uniunii Europei Occidentale, comparativ latente o alian de aprare europene, astfel, se deplaseaz spre luare la UE, cu o putere militar defensiv i capabiliti de meninere a pcii. The installation in Feb., 2000, of a conservative Austrian government that included the right-wing Freedom party, whose leaders had made xenophobic, racist, and anti-Semitic pronouncements, led the other EU members to impose a number of sanctions on Austria that limited high-level contacts with the Austrian government. Procesul de instalare, n februarie, 2000, a unui guvern conservator austriac, care a inclus dreapta Libertatea parte, ai crei lideri au fcut xenofobe, rasiste i antisemite pronouncements, a condus la alte state membre ale UE de a impune o serie de sanciuni pe care Austria limitat la nivel nalt de contacte cu guvernul austriac. Enthusiasm for the sanctions soon waned, however, among smaller EU nations, and the issue threatened to divide the EU. Entuziasm pentru sanciuni mai repede waned, cu toate acestea, printre naiunile mai mici ale UE, i a ameninat problem s mpart UE. A face-saving factfinding commission recommended ending the sanctions, stating that the Austrian government had worked to protect human rights, and the sanctions were ended in September. O fata de economisire i-Comisia a recomandat, la sfritul sanciuni, menionnd c guvernul austriac au lucrat pentru a proteja drepturile omului, precum i a sanciunilor a fost ncheiat n luna septembrie. In 2003 the EU and ten non-EU European nations (Estonia, Latvia, Lithuania, Poland, the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Slovenia, Cyprus, and Malta) signed treaties that resulted in the largest expansion of the EU the following year, increasing the its population by 20% and its land area by 23%. n 2003, UE i non-UE zece naiunilor europene (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Ceh, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Cipru i Malta) au semnat tratatele care a dus la cea mai mare
35

extindere a UE, n anul urmtor, cretere a populaiei cu 20% i sa suprafa de 23%. Most of the newer members are significantly poorer than the largely W European older members. Cea mai mare parte a membrilor mai noi, sunt semnificativ mai srace dect W Europene, n mare msur, n vrst de membri. The old and new member nations at first failed to agree on a constitution for the organization; the main stumbling block concerned voting, with Spain and Poland reluctant to give up a weighted system of voting scheduled for 2006 that would give them a disproportionate influence in the EU relative to their populations. Vechi i nou membru naiuni la prima nu a reuit s cad de acord asupra unei Constituii pentru organizarea; principalele poticnire blocul respectiv de vot, cu Spania i Polonia, reticente n a renuna la un sistem de vot ponderat programat pentru 2006, care ar da-le o influen disproporionat n UE referitoare la populaiile lor. In Oct., 2004, however, EU nations signed a constitution with a provision requiring a supermajority of nations to pass legislation. n octombrie 2004, cu toate acestea, UE a semnat un Naiunilor constituie cu o dispoziie care necesit o supermajority Naiunilor, pentru a trece legislaiei. The constitution, which needed to be ratified by all members to come into effect, was rejected by voters in France and the Netherlands in 2005, leading EU leaders to pause in their push for its ratification. Constituie, care trebuia s fie ratificat de toate statele membre pentru a intra n vigoare, a fost respins de ctre alegtorii din Frana i Olanda n 2005, ceea ce liderii UE de a ntrerupe n mpinge pentru ratificare. Meanwhile, in 2003 the EU embarked, in minor ways, on its first official military missions when EU peacekeeping forces replaced the NATO force in Macedonia and were sent by the United Nations to Congo (Kinshasa); the following year the EU assumed responsibility for overseeing the peacekeepers in Bosnia. n acelai timp, n 2003, UE angajat, n moduri minore, pe primul su oficial misiuni militare ale UE, atunci cnd forele de meninere a pcii a NATO nlocuiete vigoare n Macedonia i au fost trimise de ctre Organizaia Naiunilor Unite pentru a Congo (Kinshasa); n anul urmtor a UE a asumat responsabilitatea pentru supravegherea de meninere a pcii n Bosnia. EU members also took steps toward developing a common defense strategy independent of NATO, and agreed in 2004 to admit Bulgaria and Romania in 2007. De asemenea, statele membre UE au luat msuri pentru dezvoltarea unei strategii comune de aprare independent de NATO, n 2004 i a fost de acord s admit Bulgaria i Romnia n 2007. Jos Manuel Barroso succeeded Prodi as president of the European Commission late in 2004. Jos Manuel Barroso, a reusit Prodi ca presedinte al Comisiei Europene trziu, n 2004. Accession talks with Turkey were partially suspended in Dec., 2006, over the issue of Turkish relations with Cyprus because Turkey was unwilling to open its ports to Cypriot trade unless the EU eased its trade restrictions on North Cyprus. Convorbirilor de aderare cu Turcia au fost parial suspendate, n decembrie, 2006, de-a lungul problema turc relaiile cu Cipru, pentru c Turcia a fost silit de a deschide porturile sale de a cipriot comerul cu excepia cazului n care UE facilitat comerul su cu privire la restriciile de Nord Cipru. The EU opted for incremental reforms over a new constitution in 2007, when member nations signed the Lisbon Treaty. UE a optat pentru incremental reformelor peste o nou Constituie, n 2007, cnd Statele naiuni au semnat Tratatul de la Lisabona. The treaty, slated to come into force in 2009 after ratification by all EU nations, would reorganize the European Council, establish a single EU foreign policy official, and reform the EU's system of voting, among other changes. Tratat, slated pentru a intra n vigoare n 2009, dup ratificarea de ctre toate statele UE, naiunile, ar reorganiza Consiliului European, s stabileasc un singur politica extern a UE oficial, i de reform a UE sistem de vot, printre alte modificri. (The reforms would be phased in through 2017.) In June, 2008, however, Irish votersthe only national electorate given the opportunity to ratify the treatyrejected it in a referendum, a potentially fatal
36

setback. (De reforme ar fi introdus n mod treptat, prin 2017.) n iunie 2008, cu toate acestea, alegtorii irlandezi-singurul naionale electoratul s aib posibilitatea de a ratifica Tratatul de-a respins-o ntr-un referendum, un pas napoi, potenial letale. Efectele economice ale procesului de extindere a UE Extinderea Uniunii Europene catre Est a reprezentat un succes din punct de vedere economic. Comertul dintre vechile si noile state membre este in continua dezvoltare. Investitiile straine aduse de companiile din vest au ajutat la crearea de sute si mii de locuri de munca in centrul si estul Europei si a generat totodata profituri de miliarde de euro pentru companiile investitoare. Lucratori din Polonia, Ungaria si celelalte tari au acoperit decalajele in privinta calificarii profesionale existente in acele tari ale Uniunii Europene care au deschis portile pietelor lor fortei de munca venite din exterior. Tot mai multi bani din bugetul UE curge catre zonele mai sarace din est; pana si fermierii est-europeni anterior, cei mai ferventi eurosceptici din regiune sunt satisfacuti acum ca isi pot vinde produsele intregii Europe si au un oarecum acces la subventiile agricole ale Uniunii Europene. Vor fi insa necesare alte schimbari ulterioare pe masura aprofundarii integrarii pietei unice, iar unele tari din cadrul zonei-euro vor trebui sa-si modifice orientarea in sensul cresterii flexibilitatii pe piata fortei de munca inainte ca est-europenii sa castige dreptul de a aplica pentru obtinerea de locuri de munca pe intregul teritoriu al Uniunii Europene incepand cu anul 2011. Totusi, perceptia larg raspandita cum ca noile state membre ar fi ultra-liberale, cu economii caracterizate prin taxe reduse ce ar produce daune sistemului social european este gresita; exista diferente mari intre tarile est-europene. In general, nivelul de impozitare al acestor tari , la fel ca si cheltuielile bugetare sunt doar relativ mai reduse decat in celelalte state vest-europene si totodata detin un sistem de asigurari sociale generos care insa se afla sub o severa presiune exercitata de o rata a somajului constant ridicata. Printre altele si la fel ca multi dintre vechii membrii UE, nou-venitii se lupta sa ramana competitivi in fata concurentei preturilor mici impusa de o Asie ce se dezvolta in ritm alert. Ca urmare a acestui fapt, tarile est-europene nou integrate cauta sa produca mai multe bunuri si servicii high-tech si mai putine produse manufacturate de baza. In termeni relativi, cresterea populatiei (20%) si a suprafetei (23%) rezultate din extinderea din 2004 nu sunt superioare celor din extinderile precedente. Extinderea din 1973 cu includerea Marii Britanii, a Danemarcei si Irlandei, a fost proportional mai mare, din punctul de vedere al populatiei. Extinderea din 1995 cu includerea Austriei, Suediei si Finlandei a fost proportional mai mare din punctul de vedere al suprafetei teritoriale. Ultima extindere este diferita de extinderile anterioare datorita diferentelor economice: in noile tari membre PIB-ul pe cap de locuitor este in medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazata pe puterea de cumparare). Aceasta extindere se aseamana cel mai mult cu extinderea prin integrarea Spaniei si Portugaliei, din 1986, care a dus la o crestere cu 16% a populatiei UE: PIB-ul acestor tari reprezenta in medie aproximativ 70% din PIB-ul UE de la acea data (paritate bazata pe puterea de cumparare). O alta diferenta intre ultima extindere si extinderile precedente este aceea ca majoritatea noilor membri se afla in etapa de tranzitie de la tipul de economie planificata la sistemul economiei de piata si au trecut prin reforme economice dificile, independent de eforturile lor de a intra in UE. Odata cu integrarea celor 10 noi state membre, UE si-a sporit forta economica, devenind cea mai mare piata unica (mai mult de 450 milioane de consumatori), si acoperind cca 18% din comertul mondial. Mai mult, potrivit evaluarii Comisiei Europene, realizate la un an de la aderare, exporturile si importurile intre noile state membre si vechile tari membre au crescut pe

37

parcursul anului 2004, impulsionate fiind de desfiintarea ultimelor bariere comerciale si de beneficiile specifice pietei interne unice 1). In plus, toate tratatele internationale, inclusiv cele din cadrul OMC, sunt negociate de Comisia Europeana in numele celor 25 de state. Pe langa avantajele functionarii uniunii vamale intre noile si vechile tari membre ale UE, cresterea exporturilor noilor state membre in 2004 s-a datorat si inviorarii activitatii economice in tarile UE-15 si a dinamismului comertului mondial in aceasta perioada. Pe de alta parte, cresterea importurilor din noile state membre s-a datorat nu numai impactului aderarii, ci si sporirii considerabile fata de 2003 a preturilor internationale la energie si alte materii prime. In acelasi timp, toti indicatorii care ilustreaza parerea cetatenilor despre diferite chestiuni legate de contextul economic si politic al UE au crescut o data cu valul de integrare din mai 2004. Impactul extinderii din 1 mai 2004 Uniunea Europeana si tarile din centrul si estul Europei au inceput sa demoleze barierele comerciale bilaterale inca de la inceputul anilor 1990, chiar inainte de a se pune de acord asupra programului de liberalizare completa prin intermediul acordurilor europene. La nivelul anului 2001 nu mai existau nici un fel de tarife sau cote comerciale pentru bunurile industriale cu toate ca au mai ramas unele restrictii in privinta comertului cu servicii si binenteles a produselor agricole. Diminuarea barierelor comerciale in cadrul UE impreuna cu o rapida reconstructie industriala a alimentat o crestere foarte mare a exporturilor in zona Europei centrale si de est si care a fost definitorie pentru revigorarea regiunii. In cei zece ani de dinaintea aderarii, exporturile din Ungaria au crescut cu 380% (crestere exprimata in dolari), iar cele din Cehia cu 280 %. In anul 2000, marile state din Europa centrala si de est isi orientasera deja 6075% din exporturi catre Uniunea Europeana. Cu alte cuvinte, cu mult timp inainte de obtinerea statutul de membru, aceste tari dezvoltau schimburi comerciale cu UE mai consistente decat cele inregistrate de vechii membri UE intre ei. Boom-ul exporturilor a fost strans legat de fluxurile pe scara larga de investitii straine directe (ISD). Aderarea in sine la Uniunea Europeana a facut destul de putin in ceea ce priveste sporirea atractivitatii tarilor din centrul si estul Europei pentru companiile straine. Dar procesul de pre-aderare a fost important pentru investitiile straine directe din mai multe motive: in primul rand, pe masura ce tarile Europei de est preluau politicile si regulile UE, mediul lor de afaceri a inceput sa semene din ce in ce mai mult cu cel din Europa de vest, astfel incat investitorii straini au reusit mai bine sa se familiarizeze cu acesta; in al doilea rand, in timp ce Uniunea Europeana isi deschidea tot mai mult pietele proprii pentru bunurile din Polonia, Estonia si Slovacia, acestea au devenit locatii mai interesante pentru productia de export; si in al treilea rand, perspectiva de a fi membru al Uniunii Europene a actionat ca o ancora externa" pentru reformele economice, garantand astfel o anumita stabilitate si asigurand investitorii impotriva politicilor reversibile. Ca rezultat al acestor evolutii, companiile din tarile membre ale Uniunii Europene au investit mai mult de 150 de milioane de euro in cele zece tari integrate din centrul si estul Europei incepand cu 1990. Pentru Europa de vest aceste sume reprezentau o valoare destul de redusa: in 2004, vechile UE-15 au investit reciproc de 11 ori mai mult in propriile economii decat in cele ale noilor state membre.Dar pentru multe dintre tarile din estul Europei afluxurile de investitii dinspre Uniunea Europeana se situau frecvent la nivelul a 5-10% din PIB-ul national. Pe scurt, integrarea economica graduala in Uniunea Europeana a reprezentat cheia succesului economic al noilor state membre.Incepand cu mijlocul anilor 1990, statele din centrul si estul Europei au intrecut in mod consecvent cresterile economice din vechile state membre ale UE. De exemplu, Polonia a inregistrat o crestere medie de
38

4,4% pe an pe perioada ultimului deceniu, Ungaria de 3,6%, iar Estonia de 5,4%. Prin comparatie, Germania a reusit doar o crestere medie de 1,3% intre anii 1995-2004 si Franta de 2,2%. Tarile aderante, de asemenea, s-au comportat considerabil mai bine decat acele tari care nu si-au depus inca candidatura (sau nu li s-a oferit perspectiva) pentru statutul de membru UE, ca de exemplu Rusia, Ucraina sau Moldova (ale caror rate medii de crestere economica s-au situat intre 1995-2004 la nivelul a 2,9%, 1,5% si respectiv 1,4%). Pasii care vor urma...Proiectul extinderii Uniunii Europene catre sudul si estul continentului ramane deschis dupa aderarea Romaniei si Bulgariei in anul 2007. Croatia si Turcia forteaza vointa europenilor. Este posibil ca interesele geostrategice ale marilor puteri sa le ridice mingea la fileu si, intr-o perspectiva ceva mai indepartata, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Serbia si Muntenegru sa fie avute serios in vedere ca posibile tari membre. Cum va arata Uniunea Europeana in anul 2015 este greu de spus. Linia orizontului devine incerta dupa momentul 2007, an in care Romania si Bulgaria isi schimba statutul din tari candidate in tari membre. Incertitudinea rezida mai putin in planurile Uniunii Europene, cat in potentialele accidente de parcurs. Presupunand insa ca proiectele gandite la Bruxelles au sanse maxime de reusita, peste un deceniu Uniunea Europeana ar putea cuprinde 35 de tari. Turcia ar putea culege roadele celor 40 de ani de candidatura la obtinerea statutului de tara membra in 2010 sau 2012. Croatia si-a manifestat oficial dorinta in 2003 si a inceput in martie anul trecut negocierile de aderare si este foarte posibil ca in 2009 sa fie acceptata ca tara membra. Fostele state iugoslave, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Serbia si Muntenegru, au fost nominalizate pentru inceperea negocierilor de aderare in anul 2003, cand Consiliul European de la Salonic a fixat ca prioritate a extinderii Uniunii Europene, zona Balcanilor. Atunci a fost estimata si perioada de timp necesara acestor tari pentru a se alinia la standardele Uniunii Europene. In ipoteza in care conjunctura politica si economica regionala si mondiala ramane cea de astazi, acestor tari le sunt necesari inca 12 ani pentru a fi pe deplin pregatite. Ultima, dar nu cea mai lipsita de importanta tara ce intra in calculele Uniunii Europene extinse este Albania, tara careia nu i s-a fixat o data pentru inceperea negocierilor de aderare, dar care, din ratiuni de stabilizare a zonei Balcanilor, este luata in considerare ca posibil membru al Uniunii Europene in 2015. Directiva europeana privind liberalizarea serviciilor.Dupa doi ani de dezbateri, Parlamentul European a adoptat la 16 februarie un raport asupra proiectului de directiva referitoare la serviciile de pe piata interna o problema majora pentru Uniunea Europeana. Principiul sau motor, cel al "tarii de origine", a fost eliminat, in locul sau fiind stabilita o clauza care stipuleaza "libera circulatie a serviciilor". Conform acestei reguli, un stat membru trebuie sa respecte dreptul unui prestator dintr-un alt stat membru de a furniza servicii si de a i se garanta "liberul acces si libera exercitare a serviciilor pe teritoriul primului stat membru". Ca regula generala, nu va mai fi posibila obligarea unui prestator de a deschide un birou in tara in care furnizeaza temporar un serviciu, nici nu i se va mai putea interzice sa se doteze cu "o anume infrastructura". Este interzis sa i se impuna inscrierea intr-un registru profesional sau sa i se interzica sa utilizeze la fata locului materialul sau obisnuit de lucru. Statele membre nu mai au dreptul sa aplice un "regim contractual particular intre prestator si destinatar, care sa limiteze prestarea de servicii cu titlu independent". Daca directiva, rectificata pe baza propunerilor Parlamentului, va fi aprobata de Consiliul de Ministri, se va aplica urmatoarelor categorii de servicii: -servicii de interes economic general servicii postale, distribuire de apa, electricitate, managementul deseurilor;

39

-serviciile de afaceri consultanta in management, certificarea si testarea, managementul si securitatea birourilor, publicitatea, serviciile de recrutare si serviciile agentilor comerciali; -serviciile de care beneficiaza atat mediul de afaceri cat si consumatorii, inclusiv serviciile imobiliare, cele din constructii (inclusiv serviciile arhitectilor), organizarea de targuri comerciale, inchirierea de masini, agentiile de turism; -serviciile in beneficiul consumatorilor turism, activitati de agrement si centre sportive. Urmatoarele sectoare nu sunt incluse in proiectul de directiva: -serviciile specifice sistemului privat si public de sanatate; -serviciile financiare; comunicatiile si retelele electronice; -retelele de transport; serviciile juridice; serviciile audiovizuale; -jocurile de noroc si loteriile; profesiile si activitatile legate de exercitarea autoritatii publice (notariate); -serviciile de taxe si impozite; serviciile de interes economic. Parlamentul European spera ca noua lege sa promoveze competitia in sectorul serviciilor, care este responsabil pentru aproximativ jumatate din si pentru 60% din locurile de munca. Rezultatul ar fi, in cele din urma, preturi mai mici si o oferta mai variata de servicii. Pentru a intra in vigoare, directiva va trebui sa primeasca mai intai aprobarea tuturor tarilor membre ale Uniunii Europene. Prognoza economica pentru tarile candidate si potential-candidate aderare la Uniunea Europeana In tarile candidate si potential-candidate, cresterea produsului intern brut este previzionata a ramane la cote relativ ridicate, astfel: la mai mult de 5% pe parcursul fiecarui an, in Bulgaria, Romania si Turcia, in timp ce in cazul Croatiei va accelera pana la 4 % in 2007. Principalele surse ale acestei expansiuni continue par sa fie marirea productivitatii muncii si o complexa si extensibila rezerva de capital. De asemenea, in toate tarile cererea interna va continua sa surclaseze productia, impulsionata de consumul privat si de o solida performanta investitionala. In Bulgaria si Romania, cheltuielile din zona consumului privat au crescut considerabil in ultima perioada de timp, dar este de asteptat o reducere graduala a vitezei de crestere in viitorul apropiat. De asemenea, inflatia va cunoaste o perioada de regres sau de relativa estompare. Productivitatea in continua crestere si concurenta din cadrul acestor economii, combinate cu o reala apreciere a monedelor nationale contribuie la conturarea acestei perspective de viitor pentru tarile in cauza. In orice caz, in toate statele candidate si potential-candidate cresterea preturilor la produse va avea o influenta destul de importanta asupra inflatiei:fie printr-un efect de incetinire a fenomenului de dezinflatie1 in Romania si Turcia, fie printr-o crestere temporara a inflatiei in Bulgaria si Croatia. Cel mai probabil, piata fortei de munca va beneficia, de pe urma unei cresteri sustinute a productiei: rata de ocupare a fortei de munca este preconizata a creste, in special in Turcia cu peste 2% anual. Ca atare rata somajului este asteptata sa scada in 2007, pana la aproximativ 7% in Romania, 9% in Bulgaria si Turcia si 12% in Croatia. Se prevede ca Bulgaria sa inregistreze un echilibru al bilantului guvernamental in timp ce Romania, ajutata de o puternica crestere economica va reusi sa marcheze deficite mai reduse. In Croatia si Turcia, deficitele se situeaza in prezent la cote ridicate, dar pana in 2007 se asteapta o diminuare a acestora, la mai putin de 3 % in Turcia si in jurul a 3,5% in Croatia. Pe toata durata anului 2005, deficitul de cont curent din toate statele candidate si potential-candidate a fost intr-o continua crestere datorita evolutiei
40

ascendente a cererii interne cumulata cu explozia pretului petrolului. In 2006 si 2007 deficitul balantei de plati externe va ramane in continuare ridicat in Bulgaria si Romania, unde deficitele de cont curent sunt preconizate a oscila in jurul valorii de 10% din PIB, in timp ce in Croatia si Turcia acestea vor atinge aproape 6% din PIB pe fiecare an. Impactul economic si politic al aderarii este semnificativ. Uniunea Europeana a devenit cea mai importanta putere economica, in termeni de produs intern brut, ca urmare a largirii spre Est. Este insa de asteptat nu numai ca beneficiile complete ale integrarii sa difere calitativ de la o tara la alta sau de la o regiune la alta, dar si in timp si intensitate. Cele mai multe dintre studiile academice sugereaza efectul pozitiv pe care urmeaza sa il aiba largirea spre est asupra cresterii economice mai ales prin adancirea competitiei si cresterea activitatii pe pietele financiare. Impactul direct al extinderii spre est asupra vechilor state membre ale Uniunii Europene a fost marginal. Procesul de largire a UE a dus la cresterea presiunii competitive asupra mai vechilor state membre si se pare ca acest fenomen va fi resimtit si in viitor. Asa cum mediul de afaceri arata, acest lucru este exact ceea ce era necesar pentru a impulsiona economiile cu ritm anevoios de crestere din Zona Euro. Performantele economice solide ale noilor membri au adaugat poate un oarecare grad de dinamism economiei europene, dar din moment ce noile 10 state membre conteaza in masura a numai 5% din PIB-ul Uniunii Europene (sau 10%, daca este sa masuram la paritatea puterii de cumparare), acestea sunt prea mici pentru a actiona din postura de motor al economiei europene. In cele ce urmeaza vor fi mentionate cateva din punctele tari ale impactului favorabil avut de extindere asupra UE-252: Cresterea populatiei cu 74,1 milioane persoane (19,4%) la nivelul de 456,8 milioane persoane; Cresterea activitatii de productie si servicii, a productivitatii si a progresului tehnologic; Dezvoltarea infrastructurii; Sporirea investitiilor directe a UE-15 in noile state membre; Intensificarea comertului intra-european; Exod redus de forta de munca din noile tari membre, contrar asteptarilor. Dintre oportunitatile care sunt prevazute a se contura in 2005-2006, pot fi mentionate cateva mai importante: Cresterea rolului UE pe plan international: tarile membre UE-25 au depasit usor in 2004 contributia SUA la PNB mondial (30,4% comparativ cu 30,0%); Largirea UE poate sa mareasca PNB din UE-15 cu 0,5-0,7% anual in perioada 2005-2009; Pe termen mediu, cresterea economica si crearea de noi locuri de munca in UE-25 s-ar putea realiza prin cresterea competitivitatii UE pe scena globala. In acest sens, Planul global de aplicare a strategiei de la Lisabona, prezentat de Comisia Europeana in 2005, cu 98 actiuni concrete in opt domenii prioritare, ar putea inversa tendintele actuale manifestate pe plan mondial; Domeniile prioritate ale planului de actiune elaborat de Comisia Europeana in 2005 sunt: sprijinirea inovarii si cunoasterii; reforma politicii ajutoarelor de stat; imbunatatirea si simplificarea legislatiei europene ce reglementeaza activitatea intreprinderilor; -finalizarea Pietei Interne a serviciilor; - incheierea unui acord ambitios pentru UE" in Runda Doha, de negocieri comerciale multilaterale;
41

-eliminarea obstacolelor privind mobilitatea fortei de munca; -dezvoltarea unei abordari comune a migratiei economice; -sprijinirea angajatilor afectati de restructurari. Acest plan de actiune va fi completat cu cele 25 de planuri nationale de reforma pe care le pregatesc toate statele membre. Economia noilor tari membre va genera 300.000 de noi locuri de munca; Largirea va intensifica schimburile comerciale intre noile si vechile state membre; Accelerarea cresterii economice in noile state membre determina cresterea nevoii acestora pentru bunuri de investitii si cresterea importului din UE-15; Importul de materii prime si semifabricate din tarile noi membre va contribui la cresterea competitivitatii producatorilor si exportatorilor din UE-15; Va creste exportul de servicii de afaceri, financiare si comerciale ale tarilor UE-15, importandu-se servicii mai ieftine datorita costurilor reduse de pe piata muncii din noile tari membre; Migratia fortei de munca din noile tari membre in UE-15 se va diminua, odata cu echilibrarea diferentelor de venit pe locuitor. In primii ani dupa largire, migratia este estimata la 200-300 mii de persoane pe an, care nu va determina tulburari pe pietele UE. In termeni economici, extinderea acestor zece state a fost comparativ echivalenta cu adaugarea unei singure economii de marimea celei olandeze la o pia-ta unica cu 380 de milioane de consumatori si la un PIB de nivelul a 10.000 de miliarde de euro. Dar ce se poate spune despre viitor? Orice alta crestere viitoare ce s-ar putea inregistra la nivelul schimburilor comerciale va depinde de cererea existenta pe marile piete europene si de evolutiile noilor membri. Anticipand faptul ca noile state membre isi vor pastra actualele rate de crestere a productivitatii (adica vor reusi sa ramana competitive), atunci exporturile lor vor continua sa se dezvolte in ritmul actualelor rate de crestere, care se prezinta a fi destul de ridicate

BIBLIOGRAFIE: 1.Manualul Uniunii Europene Augustin Fuerea, Ed. Universul Juridic Bucureti 2004 2.Instituiile Uniunii Europene Augustin Fuerea Universul Juridic, Bucureti 2002
42

3.Manualul Consiliului Europei, Bucureti 1999 4.Drept internaional public Dumitru Mazilu, Lumina Lex, Bucureti 2001 5.Drept instituional comunitar european Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea,Ed.Actami, Bucureti 2000 6.Proiect de Tratat de instituire a unei Constituii pentru Europa, Oficiul pentru Publicaii al Comunitilor Europene, Luxemburg, 2003 7. Dificultile ratificrii Constituiei Europene -Ghilda Truica, Bucuresti - IER , 2005 8.12 lessons about European Union by Pascal Fontaine - Comisia European, www.infoeuropa.eu.int 9.Euro-Dispecer ntrebri i rspunsuri despre Uniunea European, Ministerul Integrrii Europene, Direcia comunicare public, Bucureti, 2005 10. Educaie, formare profesional i tineret, Centrul de Resurse Juridice, Ed. Dacris, Bucureti, 2004 11. Reforma constituional i instituional a Uniunii Europene - Petre Prisecaru, Nicolae Idu, editura Economic 12. www.europa.eu.int , 13. www.- Site Uniunea European 14. www.mie.ro - Site-ul Ministerului Integrrii Europene 15. www.futurum2005.eun.org - Site Spring Day 2005 16. www.infoeuropa.ro - Site-ul Delegaiei Comisiei Uniunii Europene in Romania 17. www.socrate.ro - Site-ul Ageniei Naionale Socrate 15. www.cnfis.ro- Site-ul Consiliului Naional pentru Finanarea nvmntului Superior 18. www.edu.ro - Site-ul Ministerului Educaiei i Cercetrii 19. http://rural.edu.ro/ site dedicat programului Proiect pentru nvatamantul rural 20. www.observatorulcultural.ro Site-ul Revistei Observatorul Cultural, NR.5 (262) 21. www.mmssf.ro - Site-ul Ministerului Muncii Solidaritii Sociale i Familiei 22. www.infoeuropa.ro Site-ul Delegaiei Comisiei Europene n Romnia 20. www.euroactiv.ro - Site de tiri, politici europene & Actori UE online 21. www.descoperaeuropa.ro

43