UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI ȘTIINȚE POLITICE

SPECIALIZAREA: RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPE
/ ȘTIINȚE POLITICE

Disciplina: Globalism și globalizare

Politica economică a Uniunii Europene

Profesor curs: Cristian Moșnianu

Student/ă: Comanac Diana

CONSTANȚA
2021

1
 Integrarea europeană este un proces de integrare politică, juridică, economică (și în
unele cazuri social și cultural) ale unor state care se află parțial sau total în Europa. Termenul
de integrare europeană a apărut în primul rând prin intermediul Uniunii Europene și al
Consiliului European.
Integrarea economică reprezintă o formă deosebită a relațiilor economice dintre
diferite țări ale lumii, care s-a dezvoltat în secolul XX, dupa cel de-al Doilea Război Mondial;
în prezent, constituie o caracteristică importantă a evoluției economiei mondiale.
Există mai multe definiții pentru conceptul de ,,integrare economică”. Integrarea economică
desemnează, în general, constituirea, de către două sau mai multe țări, a unui spațiu economic
comun, care asigură:
 dezvoltare schimburilor reciproce;
 interdependențe economice și întrepătrunderea economiilor naționale.
Procesul de integrare economică are la bază acorduri, înțelegeri între țările participante,
presupune constituirea unor organizații economice corespunzătoare.
Integrarea economică este un proces determinat de numeroși factori de ordin
economic, tehnic și social-politic.
Factorii care au favorizat procesul de integrare economica sunt:
 apropierea geografică a țărilor respective;
 existența unor interese economice și politice comune;
 apropierea nivelurilor de dezoltare economico-socială.
După specificul relațiilor economice între țările membre și gradul de întrepătrundere a
economiilor acestora, pot fi evidențiate diferite forme de integrare economică; aceste forme
reprezintă și etape parcurse de procesul de integrare economică în evoluția sa.
Zona de comerț liber, prin care țările participante:
 elimină taxele vamale și restricțiile cantitative în schimburile dintre ele;
 promovează o politică comercială proprie față de celelate țări.
Uniunea vamală, caracterizată prin:
 armonizarea legislațiilor vamale ale țărilor membre;
 adoptarea unui tarif vamal comun în raport cu celelalte țări.
Zona de cooperare economică, caracterizată de diversificarea activitățiilor care fac obiectul
cooperării:
 circulația liberă a bunurilor și serviicilor;
 cooperarea în domeniul transporturilor, al telecomunicațiilor.
Piața comună, caracterizată prin:
 uniunea vamală;
 circulația liberă a mărfurilor, persoanelor, capitalurilor.
Uniunea economică și monetară, o piață comună care realizează, de asemenea:
 armonizarea politicilor economice naționale (la nivel global sau sectorial);
 armonizarea politicilor monetare (uniunea monetară) și utilizarea unei monede
comune.
Predecesoarea Uniunii Europene a fost creată în perioada de după cel de Al Doilea
Război Mondial. Primele măsuri au constat în consolidarea cooperării economice: scopul era
ca țările implicate în schimburi comerciale să devină interdependente din punct de vedere
economic și să devină astfel mai probabilă evitarea conflictelor. Drept urmare, în 1958, a luat
naștere Comunitatea Economică Europeană, cu obiectivul inițial de a consolida cooperarea
economică dintre șase țări: Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.
De atunci, încă 22 de țări li s-au alăturat (iar Regatul Unit a părăsit UE în 2020),
creându-se o imensă piață unică (denumită și piață „internă”), care continuă să se dezvolte
pentru a-și valorifica întregul potențial.

2
 Ceea ce a început ca o uniune pur economică a evoluat treptat, devenind o organizație
care acționează în numeroase domenii de politică diferite, de la politici climatice, mediu și
sănătate la relații externe, securitate, justiție și migrație. Această schimbare s-a reflectat în
modificarea, în 1993, a denumirii Comunității Economice Europene, aceasta devenind
Uniunea Europeană.
De mai bine de jumătate de secol, UE asigură pacea, stabilitatea și prosperitatea, ajută
la creșterea nivelului de trai, lansând și moneda europeană unică: euro. În prezent, peste 340
de milioane de cetățeni ai UE din 19 țări folosesc euro ca monedă proprie și se bucură de
avantajele pe care le oferă aceasta.
Ca urmare a eliminării controalelor la frontieră între țările UE, oamenii pot călători
liber pe aproape întregul continent. De asemenea, le este mult mai ușor să trăiască și să
muncească într-o altă țară din Europa. Toți cetățenii UE au dreptul și libertatea de a alege țara
UE în care doresc să studieze, să lucreze sau să se pensioneze. Fiecare stat membru al UE
trebuie să le acorde cetățenilor Uniunii exact același tratament pe care îl acordă propriilor
cetățeni în ceea ce privește ocuparea locurilor de muncă, securitatea socială și impozitele.
Piața unică este principalul motor economic al UE. Aceasta permite libera circulație a
majorității mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor. UE își propune să exploateze
această resursă imensă și în alte domenii, precum piețele energiei, cunoașterii și de capital,
pentru a le garanta cetățenilor europeni beneficii conexe maxime.
UE depune în continuare eforturi pentru ca instituțiile care o guvernează să fie mai
transparente și mai democratice. Deciziile sunt luate în cel mai deschis mod posibil și cât mai
aproape de cetățeni. Parlamentului European, ai cărui membri sunt aleși prin vot direct, i-au
fost acordate mai multe competențe, iar parlamentele naționale joacă un rol mai important,
colaborând îndeaproape cu instituțiile europene.UE este guvernată de principiul democrației
reprezentative, cetățenii fiind direct reprezentați la nivelul UE în Parlamentul European, iar
statele membre fiind reprezentate în Consiliul European și în Consiliul Uniunii Europene.
Cetățenii europeni sunt încurajați să contribuie la viața democratică a Uniunii exprimându-și
opiniile cu privire la politicile UE pe parcursul elaborării acestora sau sugerând îmbunătățiri
ale actelor legislative și politicilor în vigoare. Inițiativa cetățenească europeană le oferă
cetățenilor posibilitatea de a se implica și mai mult în politicile UE care le influențează viața.
De asemenea, cetățenii pot depune plângeri și pot adresa întrebări cu privire la aplicarea
dreptului UE.
Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că „Uniunea se întemeiază pe valorile
respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe
respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților.
Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism,
nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.” Aceste valori
sunt parte integrantă din modul de viață european.
Demnitatea umană trebuie respectată și protejată, constituind baza propriu-zisă a
drepturilor fundamentale.A fi cetățean european înseamnă totodată a beneficia de drepturi
politice. Fiecare cetățean adult al UE are dreptul de a candida și de a vota în cadrul alegerilor
pentru Parlamentul European, fie în țara sa de rezidență, fie în țara de origine.
Egalitatea presupune drepturi egale în fața legii pentru toți cetățenii. Principiul
egalității între femei și bărbați stă la baza tuturor politicilor europene și reprezintă baza
integrării europene. Acest principiu se aplică în toate domeniile.
Uniunea Europeană este o alianță politică, economică şi culturală, care are drept scop
oferirea unui viitor prosper şi sigur a statelor aderate.La baza Uniunii Europene a stat
împăcarea dintre Franța şi Germania.În 1957 a luat naştere Comunitatea Economică
Europeană (C.E.E.), care în 1993 s-a transformat în Uniunea Europeană (U.E.).La început,
alianța era alcătuită din 6 state: Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda şi Belgia, pentru

3
ca în 1973 să adere: Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda.În anii '80 au avut loc două
schimbări, în 1981 aderând Grecia, iar în 1986 Spania şi Portugalia.În 1996, la Uniunea
Europeană au aderat: Austria, Finlanda şi Suedia.Cel mai mare val de extinderi a avut loc în
2004, atunci aderând 10 state: Cipru, Cehia, Malta, Estonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria,
Polonia, Letonia şi Lituania.În 2007 a aderat țara noastră, România, alături de vecinul de la
sud de Dunăre, Bulgaria.Ultimul stat aderat este Croația, în 2013.Astfel, numărul de state din
U.E. a devenit 28.Procesul de extindere continuă, statutul de țări candidate avându-l: Serbia,
Albania, Macedonia şi Muntenegru.Uniunea europeană este o uniune economică și
monetară.Integrarea economică totală presupune unificarea politicilor economice de
ansamblu, sectoriale și structurale (conducerea aparținând unei autorități supranaționale).
Integrarea politică și socială, prin care integrarea economică totală este completată de crearea
unor instituții comune (acestea preiau competențe ale statelor participante și au atribuții în
domeniile social și politic).
Concluzie: Procesul de integrare economică are caracter complex și este însoțit de
controverse și dispute.

Bibliografie:
http://ec.europa.eu/regional_policy/what/index_ro.cfm

http://europa.eu/pol/reg/index_ro.htm

https://www.dw.com/ro/situaţia-din-ue-patru-probleme-persistente/a-59158047

http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/publicatii/Uniunea_economica_si_monetara.pdf

Cărți:

Miron, D, (coordonator), Economia Uniunii Europene, Ed. Luceafărul, Bucureşti,

2000

Silasi, G. Integrarea monetarã europeanã între teorie oi politicã, Ed. Orizonturi

universitare Timişoara, 1998.