CUPRINS

I. POLITICA DE EXTINDERE SI BUNA VECINATATE..........................................2

1. EXTINDERE...................................................................................................................2
2. VECINATATE.................................................................................................................3
II. POLITICA MONETARA............................................................................................3
1.UNIUNEA ECONOMICA SI MONETARA (UEM) - CELE TREI FAZE..................................3
2. EUROGRUPUL...............................................................................................................5
3. NOILE STATE MEMBRE SI UEM....................................................................................5
III. POLITICA IN DOMENIUL JUSTITIEI SI AFACERILOR INTERNE.............5
1. LIBERA CIRCULATIE.....................................................................................................5
2. POLITICA DE AZIL SI IMIGRATIE...................................................................................6
3. COMBATEREA CRIMINALITATII INTERNATIONALE SI A TERORISMULUI........................7
4. CREAREA UNUI SPATIU JUDICIAR COMUN....................................................................7
IV. POLITICI DE SUSTINERE A PIETEI UNICE......................................................8
1. POLITICA IN DOMENIUL TRANSPORTULUI.....................................................................8
2. POLITICA IN DOMENIUL CONCURENTEI........................................................................9
3. PROTECTIA CONSUMATORILOR....................................................................................9
V. POLITICILE DE SOLIDARITATE........................................................................10
1. POLITICA DE AJUTOR REGIONAL................................................................................10
2. POLITICA AGRICOLA COMUNA (PAC)........................................................................11
3. POLITICA SOCIALA.....................................................................................................12
VI. POLITICILE DE INOVATIE.................................................................................13
1. POLITICA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI SI DEZVOLTAREA DURABILA......................13
2. POLITICA PENTRU INOVARE TEHNOLOGICA................................................................14
3. POLITICA PENTRU ENERGIE........................................................................................15
VII. POLITICILE EXTERNE ALE UE.......................................................................15
1. POLITICA DE APARARE COMUNA................................................................................15
2. POLITICA COMERCIALA..............................................................................................16
CONCLUZII....................................................................................................................18
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................20
 Politicile Uniunii Europene

De la infiintarea sa, Uniunea Europeana si-a extins nu numai dimensiunea, prin

aderarea de noi state membre, ci si domeniile in care a dezvoltat o politica comuna
europeana.
Uniunea Europeana a creat piata unica interna printr-un sistem de legi si reglementari
ce garanteaza libertatea de circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor. A
dezvoltat politici comune pentru comert, agricultura si pescuit.
De asemenea a luat masuri pentru punerea in practica a unei politici europene pentru
dezvoltarea regionala. In 1999 a introdus moneda unica, Euro, ce a fost adoptata de 15 din
statele membre. UE si-a intarit pozitia in ceea ce priveste politica comuna externa, justitia
si afacerile interne.1
Cu aproape 500 de milioane de locuitori, Uniunea Europeana produce peste 30% din
PIB-ul mondial, devenind astfel un jucator de prim rang pe plan mondial.
Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene ce prevede crearea unei piete
comune avand la baza principiul liberei circulatii (a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si
persoanelor), a stat la baza coordonarii treptate a politicilor statelor membre si la
dezvoltarea ulterioara a politicilor comune europene.
Uniunea Europeana a dezvoltat politici pentru toate domeniile in care activitatea sa este
benefica statelor membre (economic, social, de reglementare si financiar).
I. Politica de extindere si buna vecinatate
II. Politica monetara
III. Politica in domeniul justitiei si afacerilor interne
IV. Politici de sustinere a pietei unice
V. Politicile de solidaritate (cunoscute de asemenea sub numele de politici de
coeziune) privind aspecte regionale, agricole si sociale;
VI. Politicile de inovatie, privind introducerea unor tehnologii de varf in domenii
precum protectia mediului, cercetarea si dezvoltarea (RD) si domeniul energetic.

1
http://europedirect.cdimm.org/politici.htm

1
 VII. Politicile externe

I. POLITICA DE EXTINDERE SI BUNA VECINATATE

1. Extindere2
 Uniunea Europeana este deschisa oricarui stat european care indeplineste
criteriile democratice, politice si economice pentru dobandirea calitatii de
membru.
 In urma mai multor extinderi, UE a crescut de la sase la 27 de membri. Alte
state candideaza la aderare.
 Fiecare tratat ce admite un nou membru necesita aprobarea in unanimitate a
tuturor statelor membre. De asemenea, inaintea fiecarei extinderi, UE va evalua
propria capacitate de absorbtie a noilor membri, precum si abilitatea propriilor
institutii de a functiona corespunzator in continuare.
 Extinderile succesive au intarit democratia, au conferit securitate Europei si au
sporit potentialul sau comercial si de crestere economica.
Candidati la statutul de stat membru
Turcia, membra NATO, semnatara a unui acord de asociere cu UE, a aplicat pentru
statutul de membru in 1987. Pozitia geografica si istoria politica ale acesteia au condus la
o ezitare indelungata a UE inainte de a raspunde pozitiv aplicatiei.
Totusi, in octombrie 2005, Consiliul European a inceput negocierile de aderare cu
Turcia. In acelasi timp a inceput negocierile si cu Croatia, un alt stat candidat.
In cazul acestor doua state nu s-a fixat inca o data pentru intrarea in vigoare a unui
eventual tratat de aderare la sfarsitul negocierilor.
Balcanii de Vest
Aceste state, dintre care majoritatea au facut parte din fosta Iugoslavie, se indreapta
catre Uniunea Europeana pentru a-si accelera reconstructia economica, pentru a
imbunatati relatiile reciproce lezate de razboaie etnice si religioase, precum si pentru a-si
consolida institutiile democratice.

2
Barbulescu Iordan Gheorghe - Politicile extinderii, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007

2
 UE a acordat statutul de "tara candidata" Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei in
noiembrie 2005. Alti potentiali candidati sunt Albania, Bosnia si Hertegovina,
Muntenegru si Serbia. 3

2. Vecinatate
Uniunea Europeana duce doua politici paralele pentru tratarea relatiilor sale cu tarile
vecine, in functie de prezenta sau non-prezenta acestora pe lista potentialilor candidati 4.
 Acordurile de stabilizare si asociere deschid posibilitatea ca un stat sa devina
candidat la statutul de membru al UE la sfarsitul procesului de negociere. Astfel
de acorduri au fost incheiate pentru prima data cu Croatia si Fosta Republica
Iugoslava a Macedoniei. Acestea au fost urmate de Albania. Alti potentiali
candidati in acest context sunt Bosnia si Hertegovina, Muntenegru si Serbia.
 In cadrul politicii de vecinatate, UE a incheiat acorduri de cooperare cu tari
terte din spatiul sud-mediteranean si din Caucazul de Sud, precum si cu tari din
Europa de Est, a caror relatie cu Uniunea Europeana in viitor ramane neclara.

II. POLITICA MONETARA

In cadrul Consiliului European de la Madrid din iunie 1989, conducatorii Uniunii
Europene adopta un plan in trei faze in favoarea unei uniuni economice si monetare. Acest
plan devine parte componenta a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeana,
adoptat de catre Consiliul European in decembrie 1991.

1.Uniunea economica si monetara (UEM) - Cele trei faze

 Prima faza, care debuteaza la 1 iulie 1990, implica:
 libertate totala de circulatie a capitalurilor in cadrul Uniunii (anularea
controlului de schimburi valutare);
 sporirea mijloacelor destinate inlaturarii dezechilibrelor intre regiunile
europene (fonduri structurale);
 convergenta economica, prin intermediul supravegherii multilaterale a
politicilor economice ale statelor membre.
3
Barbulescu Iordan Gheorghe - Politicile extinderii, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007
4
Cociuban, Aristide - Extinderea Uniunii Europene si Romania, Editura Apimondia, Bucuresti, 2002

3
 A doua faza debuteaza la 1 ianuarie 1994. Aceasta prevede:
 infiintarea Institutului Monetar European (IME) la Frankfurt; IME este compus
din guvernatorii bancilor centrale ale tarilor membre UE;
 independenta bancilor centrale nationale;
 reglementarea privind reducerea deficitelor bugetare.
A treia etapa reprezinta nasterea monedei euro.
La 1 ianuarie 1999, 11 tari adopta moneda euro, care devine astfel moneda comuna a
Austriei, Belgiei, Finlandei, Frantei, Germaniei, Irlandei, Italiei, Luxemburgului, Tarilor
de Jos, Portugaliei si Spaniei. (Grecia li se alatura la 1 ianuarie 2001). Incepand din acest
moment, Banca Centrala Europeana inlocuieste IME, devenind responsabila de politica
monetara, care este definita si pusa in aplicare in euro.
La 1 ianuarie 2002, bancnotele si monedele euro sunt puse in circulatie in aceste 12
tari din zona euro. Doua luni mai tarziu, monedele nationale sunt retrase din circulatie.
Din acest moment, euro este singura moneda care poate fi utilizata in toate tranzactiile
bancare si operatiunile cu numerar, in cadrul tarilor facand parte din zona euro, care
reprezinta mai mult de doua treimi din populatia UE.
Criteriile de convergenta
Fiecare stat membru trebuie sa intruneasca un numar de cinci criterii de convergenta
pentru a ajunge in faza a treia. Acestea sunt:
 stabilitatea preturilor: rata inflatiei nu poate depasi cu mai mult de 1,5% ratele
medii de inflatie ale celor trei state membre cu cea mai scazuta rata de inflatie;
 rata dobanzilor: rata dobanzilor pe termen lung nu poate varia cu mai mult de
2% in raport cu ratele dobanzilor medii ale celor trei state membre cu cea mai
scazuta rata de inflatie;
 deficitele: deficitele bugetare nationale trebuie sa fie sub 3% din PNB;
 datoria publica: nu poate depasi 60% din PNB;
 stabilitatea cursului de schimb: ratele de schimb trebuie sa ramana in limitele
marjei de fluctuatie autorizate pentru cei doi ani anteriori.
Pactul de Stabilitate si de Crestere
Consiliul European a adoptat Pactul de Stabilitate si de Crestere in iunie 1997. Acesta
a reprezentat un angajament permanent de stabilitate bugetara, permitand sanctionarea

4
financiara a unui stat membru din zona euro care se expunea unui deficit bugetar mai
mare de 3%. Fiind considerat ulterior prea strict, Pactul a fost revizuit in martie 2005.

2. Eurogrupul
Eurogrupul reprezinta reuniunea informala a ministrilor de finante ai statelor membre
din zona euro. Aceste intalniri au ca scop o mai buna coordonare a politicilor economice,
monitorizarea politicilor bugetare si financiare ale statelor din zona euro, precum si
reprezentarea monedei euro in forumurile monetare internationale.

3. Noile state membre si UEM

Noile state membre urmeaza sa adopte moneda euro in momentul in care vor indeplini
criteriile necesare. Slovenia este prima dintre noile state membre de la extinderea din
2004 care a facut acest lucru si care s-a alaturat zonei euro la 1 ianuarie 2007. De la 1
ianuarie 2008, Cipru si Malta au devenit si ele membre ale zonei euro5.

III. POLITICA IN DOMENIUL JUSTITIEI SI AFACERILOR INTERNE

Cetatenii europeni au dreptul de a trai in libertate, fara frica persecutiei sau a violentei,
pe tot cuprinsul Uniunii Europene. Cu toate acestea, criminalitatea internationala si
terorismul reprezinta unele din cele mai ingrijoratoare fenomene pentru europeanul de
azi.
Integrarea in domeniul justitiei si afacerilor interne nu a fost prevazuta in Tratatul de
instituire a Comunitatii Europene. Totusi, in timp, a devenit clar faptul ca libera circulatie
a persoanelor implica necesitatea ca fiecare cetatean sa beneficieze de acelasi grad de
protectie si de acces la justitie oriunde pe teritoriul Uniunii.
Astfel, a fost creat treptat un spatiu de libertate, securitate si justitie, modificand
succesiv tratatele fondatoare prin Actul Unic European, Tratatul privind Uniunea
Europeana (Tratatul de la Maastricht) si Tratatul de la Amsterdam.

1. Libera circulatie
Libera circulatie a persoanelor pe teritoriul UE creeaza probleme de securitate statelor
membre, deoarece acestea nu mai au control asupra granitelor interne. In compensatie,

5
Cociuban, Aristide - Extinderea Uniunii Europene si Romania, Editura Apimondia, Bucuresti, 2002

5
este necesara adoptarea unor masuri pentru intarirea securitatii la granitele externe ale
Uniunii.
De asemenea, se impune sporirea cooperarii fortelor de politie si autoritatilor judiciare
in vederea combaterii criminalitatii transnationale care ar putea profita de libertatea de
circulatie.
Una dintre cele mai importante actiuni pentru facilitarea circulatiei pe teritoriul
Uniunii s-a realizat in 1985, cand guvernele Belgiei, Frantei, Germaniei, Luxemburgului
si Tarilor de Jos au semnat un acord la Schengen, un mic oras de frontiera din
Luxemburg.
Aceste state au hotarat sa elimine controalele vamale asupra persoanelor, indiferent de
nationalitate, la frontierele lor comune, sa armonizeze controalele la frontierele externe
ale UE si sa adopte o politica comuna in materie de vize.
Aceste state au format, asadar, o zona fara frontiere interne cunoscuta sub denumirea
de spatiu Schengen.
In prezent, acquis-ul Schengen a fost integrat complet in tratatele europene, iar spatiul
Schengen s-a extins treptat. In anul 2006, 13 state UE (Austria, Belgia, Danemarca,
Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Tarile de Jos, Portugalia, Spania
si Suedia) si doua state care nu sunt membre ale Uniunii, Islanda si Norvegia, aplicau in
integralitate dispozitiile Schengen.
Cele zece state care au devenit membre UE in anul 2004 au la dispozitie sapte ani
pentru a indeplini criteriile de aderare la spatiul Schengen.

2. Politica de azil si imigratie

Europa se mandreste cu traditia sa umanitara de a primi straini si de a oferi azil pentru
refugiati. In prezent, guvernele statelor Uniunii Europene trebuie sa faca fata unui numar
crescand de imigranti, atat cu statut legal, cat si ilegal, intr-un spatiu lipsit de frontiere
interne.
Guvernele UE au hotarat armonizarea reglementarilor in acest domeniu, astfel incat
cererile de azil sa fie examinate conform unor principii de baza recunoscute in intreaga
Uniune Europeana. In 1999, statele Uniunii si-au fixat ca obiectiv adoptarea unei
proceduri comune in materie de azil si acordarea unui statut egal pe tot cuprinsul Uniunii
Europene persoanelor care au obtinut azilul.

6
 Au fost adoptate anumite masuri tehnice, cum ar fi stabilirea unor standarde minime
pentru acceptarea solicitantilor de azil si pentru acordarea statutului de refugiat.
A fost creat, de asemenea, Fondul European pentru Refugiati, cu un buget anual de
114 milioane de euro. In ciuda cooperarii la scara larga dintre guvernele nationale,
crearea unei politici comune in materie de azil si imigratie ramane un obiectiv nu a fost
inca atins pe deplin6.

3. Combaterea criminalitatii internationale si a terorismului

Pentru a crea o politica comuna viabila in materie de azil si imigratie, Uniunea
Europeana trebuie sa implementeze un sistem eficient de gestionare a fluxurilor de
migratie, de control la frontierele externe si de prevenire a imigratiei ilegale.
Este necesar un efort sustinut pentru combaterea bandelor criminale care practica
traficul de persoane si care exploateaza fiintele vulnerabile, in special femeile si copiii. In
acest context, a fost creat Sistemul de informatii Schengen (SIS).
Este vorba despre o baza de date complexa care le permite fortelor politienesti si
autoritatilor judiciare sa faca schimb de informatii despre bunuri furate, cum ar fi
vehicule si obiecte de arta, sau despre persoanele pe numele carora s-a emis un mandat de
arestare sau o cerere de extradare.
Cea mai importanta realizare din ultimii ani in domeniul cooperarii dintre fortele de
ordine a fost crearea Europol, un organism al Uniunii Europene cu sediul la Haga, care
este format din ofiteri de politie si functionari vamali. Aria de actiune a Europol
cuprinde: traficul de droguri si de vehicule furate, traficul de persoane, retelele
clandestine de imigratie, exploatarea sexuala a femeilor si a copiilor, pornografia,
falsificarea, traficul de material radioactiv si nuclear, terorismul, spalarea banilor si
falsificarea monedei europene.

4. Crearea unui spatiu judiciar comun

In prezent, in Uniunea Europeana coexista mai multe sisteme judiciare diferite. Dat
fiind ca obiectivul Uniunii este acela ca cetatenii sai sa impartaseasca aceeasi conceptie

6
Cociuban, Aristide - Extinderea Uniunii Europene si Romania, Editura Apimondia, Bucuresti, 2002

7
despre justitie, este necesara punerea in aplicare a unui sistem judiciar care sa faciliteze
viata de zi cu zi a europenilor.
Cel mai semnificativ exemplu de cooperare in domeniul judiciar este oferit de
Eurojust, un organism central de cooperare infiintat la Haga in anul 2003.
Obiectivul sau este acela de a facilita cooperarea intre autoritatile nationale de
urmarire penala in cazul investigatiilor care implica mai multe state membre.
Mandatul de arest european, in uz din ianuarie 2004, este folosit pentru a inlocui
procedurile indelungate de extradare.
In materie de drept civil, Uniunea Europeana a adoptat o legislatie care sa faciliteze
aplicarea deciziilor judecatoresti in cazuri transfrontaliere care implica divorturi, separare
de drept, custodia copiilor si pensia alimentara, astfel incat hotararile judecatoresti emise
intr-unul din statele membre sa fie aplicabile in oricare alt stat membru.
Uniunea Europeana a pus in aplicare proceduri comune pentru simplificarea si
accelerarea solutionarii litigiilor transfrontaliere in cazul unor actiuni civile de amploare
redusa si indubitabile, cum ar fi recuperarea creantelor si falimentul.

IV. POLITICI DE SUSTINERE A PIETEI UNICE

1. Politica in domeniul transportului

Activitatea Uniunii Europene a vizat mai ales libertatea de a presta servicii in domeniul
transporturilor terestre, in special accesul liber pe piata transporturilor internationale si
activitatile de cabotaj, care constau in a permite accesul transportatorilor nerezidenti pe
piata nationala de transport a statelor membre ale Uniunii Europene. Au fost luate decizii
in vederea armonizarii conditiilor de concurenta in domeniul transporturilor rutiere, in
special a conditiilor privind accesul la profesie si la piata de munca, libertatea de stabilire
si de a presta servicii, timpul de conducere si siguranta rutiera.
Politica comuna in ceea ce priveste transportul aerian trebuie sa faca fata efectelor
concurentei mondiale.
Liberalizarea spatiilor aeriene europene este realizata in etape, rezultatul acestui fapt
fiind o mai mare flexibilitate a modului in care marile companii aeriene isi impart intre ele
aceste spatii, accesul reciproc pe piete si libertatea fixarii tarifelor. La aceasta se adauga

8
clauzele de protectie referitoare la responsabilitatile serviciului public aerian si la
imperativele amenajarii teritoriului.
Transporturile maritime sunt supuse regulilor concurentei care se aplica atat
armatorilor europeni, cat si celor care navigheaza sub pavilionul unor state terte. Aceste
reguli vizeaza combaterea politicilor tarifare neloiale (pavilioane de complezenta), dar, de
asemenea, urmaresc sa faca fata gravelor dificultati cu care se confrunta industria
santierelor navale din Europa.

2. Politica in domeniul concurentei

Prezenta in Tratatul de la Roma, politica comuna in domeniul concurentei este
corolarul indispensabil al aplicarii regulilor libertatii comerciale in cadrul pietei unice
europene. Aceasta politica este pusa in aplicare de catre Comisia Europeana care, alaturi
de Curtea de Justitie, vegheaza la respectarea ei.
Aceasta politica a aparut pentru a impiedica orice intelegere intre companii, orice
ajutor public sau monopol abuziv susceptibile sa denatureze libera concurenta in cadrul
pietei unice.
Orice intelegere care cade sub incidenta regulilor Tratatului trebuie notificata Comisiei
Europene de catre companiile sau organismele implicate.
Comisia poate aplica in mod direct o amenda companiilor care nu respecta regulile
concurentei sau care omit sa adreseze notificarea ceruta.
In cazul unui ajutor public ilegal sau in absenta notificarii acordarii unui astfel de
ajutor, Comisia Europeana poate solicita rambursarea acestuia de catre beneficiar.
Orice fuziune sau preluare care ar putea genera o situatie de pozitie dominanta intr-un
sector anume trebuie notificata Comisiei.

3. Protectia consumatorilor
Politica privind protectia consumatorilor in Uniunea Europeana permite cetatenilor
europeni sa faca cumparaturi in deplina siguranta in toate statele membre. Toti
consumatorii beneficiaza de acelasi nivel ridicat de protectie.
Produsele alimentare si nealimentare sunt supuse unor teste efectuate in scopul
verificarii faptului ca sunt de cea mai inalta calitate.

9
 Uniunea Europeana intreprinde masuri pentru a preveni riscul inselarii consumatorilor
de catre comercianti lipsiti de scrupule sau de catre publicitate mincinoasa sau inselatoare.
Drepturile consumatorilor sunt protejate, acesta putand cere despagubiri oriunde pe
teritoriul Uniunii Europene, fie ca si-a facut cumparaturile intr-un magazin, prin posta
electronica, prin telefon sau pe Internet.

V. POLITICILE DE SOLIDARITATE
Scopul principal al politicilor de solidaritate este acela de a sprijini finalizarea pietii
unice si de a corecta orice dezechilibre prin masuri structurale, venind astfel in sprijinul
regiunilor defavorizate sau al sectoarelor industriale care intampina dificultati.

1. Politica de ajutor regional

Politica regionala a UE se bazeaza pe transferuri de fonduri dinspre tarile bogate spre
cele sarace. Aceste fonduri sunt folosite pentru incurajarea dezvoltarii in regiunile
defavorizate, pentru revitalizarea zonelor industriale aflate in declin, pentru sprijinirea
insertiei profesionale a tinerilor si a somerilor de lunga durata, pentru modernizarea
agriculturii si pentru ajutorarea zonelor rurale defavorizate7.
Fondurile alocate actiunilor regionale in perspectiva financiara pentru 2007-2013 se
concentreaza asupra urmatoarelor trei obiective:
 Convergenta. Scopul este acela de a ajuta tarile si regiunile cele mai slab
dezvoltate sa se alinieze mai rapid la media europeana prin imbunatatirea
conditiilor pentru cresterea economica si ocuparea fortei de munca. Acest
obiectiv poate fi realizat doar investind in capitalul fizic si uman, in inovatie, in
societatea cunoasterii, in adaptabilitatea la nou, in protectia mediului si in
eficienta administrativa.
 Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca. Tinta este cresterea
competitivitatii, a nivelurilor ocuparii fortei de munca si a atractivitatii
regiunilor. (Nu sunt vizate aici zonele cel mai putin dezvoltate.) Metoda de
indeplinire a acestui obiectiv este aceea de a anticipa schimbarile economice si
sociale si de a promova inovatia, spiritul intreprinzator, protectia mediului,

7
Cezar Birzea, Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti, 2001

10
 accesibilitatea, adaptabilitatea si dezvoltarea unor piete ale fortei de munca mai
favorabile incluziunii sociale.
 Cooperare teritoriala europeana. Scopul este de intensificare a cooperarii
transfrontaliere, transnationale si inter-regionale. UE urmareste prin aceasta
promovarea unor solutii comune la problemele de aceeasi natura intalnite de
autoritatile vecine, in sectoare precum dezvoltarea urbana, rurala si costiera,
cultivarea relatiilor economice si stabilirea unor retele intre intreprinderile mici
si mijlocii (IMM). Aceste obiective vor fi finantate cu fonduri specifice ale UE,
care fie se vor adauga la contributiile existente ce provin din sectorul privat si
din partea administratiei nationale si regionale, fie vor stimula investitiile din
aceste directii. Aceste fonduri sunt cunoscute sub numele de fonduri structurale
si de coeziune.
 Fondul european de dezvoltare regionala (FEDR), primul dintre fondurile
structurale, finanteaza consolidarea coeziunii economice, sociale si teritoriale,
prin reducerea disparitatilor dintre regiuni, prin sprijinirea dezvoltarii
structurale si a ajustarii structurale a economiilor regionale, inclusiv in vederea
reconversiei zonelor industriale aflate in declin.
 Fondul Social Europe(FSE), cel de-al doilea fond structural, finanteaza
initiative destinate formarii profesionale si crearii de locuri de munca.
 Pe langa fondurile structurale, exista fondul de coeziune, folosit pentru
finantarea proiectelor referitoare la infrastructura de transport si la protectia
mediului inconjurator in acele state membre ale UE in care indicele PIB pe cap
de locuitor este mai mic decat 90% din media UE.

2. Politica agricola comuna (PAC)

Obiectivele PAC, astfel cum au fost stipulate in Tratatul de la Roma din 1957, au fost
in mare parte indeplinite: asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola;
stabilizarea pietei; aprovizionarea consumatorilor la preturi rezonabile; modernizarea
infrastructurii agricole.8

8
Cezar Birzea, Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti, 2001

11
 Si alte principii adoptate de-a lungul timpului au functionat bine. Consumatorii se
bucura de siguranta ofertei, iar preturile produselor agricole sunt mentinute la un nivel
stabil, protejate de fluctuatiile de pe piata mondiala.
Bugetul destinat PAC este cunoscut sub numele de Fondul European de Orientare si
Garantare Agricola (FEOGA). Uniunea Europeana ar dori ca Organizatia Mondiala a
Comertului (OMC) sa puna mai mult accent asupra calitatii alimentelor, sa sublinieze
principiul precautiei si sa urmareasca bunastarea animalelor.
De asemenea, Uniunea Europeana a inceput reforma politicii sale in domeniul
pescuitului. Scopul este de a reduce supraincarcarea flotelor sale de pescuit, de a proteja
stocurile de peste si de a asigura sprijinul financiar ce le-ar permite comunitatilor de
pescari sa intreprinda si alte activitati economice.

3. Politica sociala
Scopul politicii sociale a UE este de a corecta inegalitatile cele mai evidente din cadrul
societatii europene. Fondul Social European (FSE) a fost infiintat in 1961 pentru a
incuraja crearea de locuri de munca si pentru a ajuta lucratorii in transferul lor dinspre un
gen de ocupatie si/sau dinspre o zona geografica spre alta9.
Sprijinul financiar nu este singura metoda prin care UE cauta sa amelioreze conditiile
sociale in Europa.
Ajutorul financiar in sine nu ar putea rezolva toate problemele antrenate de recesiunea
economica sau de subdezvoltarea regionala.
Mai presus de orice, efectele dinamice ale cresterii sunt cele care trebuie sa incurajeze
progresul social. Aceste efecte trebuie incurajate printr-o legislatie care sa garanteze un
set minimal dar consistent de drepturi.
Unele dintre aceste drepturi sunt inscrise in tratatele fundamentale, ca de pilda dreptul
femeilor si barbatilor la remuneratie egala pentru aceeasi munca prestata. Altele sunt
stabilite prin directive referitoare la protectia lucratorilor (normele privind sanatatea si
siguranta la locul de munca) si standarde esentiale de siguranta.
In 1991, Consiliul European de la Maastricht a adoptat Carta comunitara a drepturilor
sociale fundamentale, stabilind drepturile de care trebuie sa se bucure toti lucratorii din
UE: libera circulatie; o compensatie echitabila; conditii mai bune de munca; protectie
9
http://europedirect.cdimm.org/politici.htm

12
sociala; dreptul de asociere si de negociere colectiva; dreptul la formare profesionala;
tratament egal pentru femei si barbati; informarea, consultarea si participarea lucratorilor;
protectia sanatatii si a sigurantei la locul de munca; protectia copiilor, a persoanelor in
varsta si a persoanelor cu handicap10.
Carta a fost integrata in Tratatul de la Amsterdam in luna iunie 1997, iar acum se
aplica in toate statele membre.

VI. POLITICILE DE INOVATIE

1. Politica pentru protectia mediului si dezvoltarea durabila

Activitatea UE in domeniul protectiei mediului se bazeaza pe programul de actiune
intitulat "Mediu 2010: viitorul nostru, alegerea noastra". Acesta cuprinde perioada 2001-
2010 si subliniaza nevoia de:
 atenuare si de incetinire a schimbarilor climaterice si a incalzirii globale;
 protejare a habitatelor naturale si a florei si faunei salbatice;
 tratare a problemelor legate de mediu si sanatate;
 conservare a resurselor naturale si de administrare eficienta a deseurilor.
Problemele abordate sunt extrem de variate: poluare fonica, deseuri, protejarea
habitatelor naturale, gaze de esapament, produse chimice, accidente industriale, calitatea
apei de imbaiere si crearea unei retele europene de informare si asistenta pentru urgente,
care sa actioneze in cazul declansarii unor dezastre ecologice de tipul incendiilor
forestiere sau resturilor de hidrocarburi provenite din accidente navale sau de exploatare
petroliera in larg11.
Recent, temerile exprimate privind efectele nocive ale poluarii asupra sanatatii au fost
examinate in planul de actiune pentru protectia mediului si a sanatatii pentru perioada
2004-2010.
Acest plan stabileste legatura dintre sanatate, mediu si politicile din domeniul
cercetarii.

10
Cezar Birzea, Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti, 2001
11
http://europedirect.cdimm.org/politici.htm

13
2. Politica pentru inovare tehnologica
Fondatorii Uniunii Europene aveau dreptate sa considere ca prosperitatea viitoare a
Europei va depinde de capacitatea ei de a ramane un lider mondial in domeniul
tehnologic.
Stiau ce avantaje pot aparea prin reunirea cercetarii europene sub o umbrela comuna.
Astfel, in 1958, in paralel cu CEE, au infiintat Euratom - Comunitatea Europeana a
Energiei Atomice. Scopul acestei comunitati era de a facilita pentru statele membre ale
UE exploatarea in comun, in scopuri pasnice, a energiei nucleare12.
Cercetarea comuna la nivelul UE a fost conceputa pentru a completa programele
nationale de cercetare. Ea se concentreaza asupra proiectelor care aduc laolalta un numar
de laboratoare din mai multe tari europene.
De asemenea, sprijina cercetarea fundamentala in domenii precum fuziunea
termonucleara controlata (o sursa potential inepuizabila de energie pentru secolul al XXI-
lea).
In plus, incurajeaza cercetarea si dezvoltarea tehnologica in industrii-cheie, precum
sectorul electronicii si calculatoarelor, care se confrunta cu o concurenta acerba din afara
Europei.
Finantarea cercetarii UE se face in principal prin intermediul unei serii de programe
cadru. Cel de-al saptelea program-cadru pentru cercetare si dezvoltare tehnologica
acopera perioada 2007-2013.
Cea mai mare parte a bugetului de peste 50 miliarde de euro va fi dirijata spre
domenii precum sanatatea, sectorul alimentar, cel agricol, al tehnologiilor informatiei si
comunicatiilor, al nanostiintelor, cel energetic, al protectiei mediului, al transporturilor, al
securitatii, cel spatial si spre stiintele socio-economice.
Alte programe suplimentare vor promova idei, oameni si abilitatile lor, prin
intermediul cercetarii aflate la granitele dintre domeniile cunoasterii stiintifice, prin
sprijinirea cercetatorilor in dezvoltarea carierei lor profesionale si prin stimularea
cooperarii internationale13.

12
Darie, Nicolae - Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Legislatie. Politici comune. Dezvoltare,
Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2001
13
Cezar Birzea, Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti, 2001

14
3. Politica pentru energie
Combustibilii fosili - petrol, gaze naturale si carbune - reprezinta 80% din consumul
energetic in UE. Un procent important din cantitatea necesara de combustibil fosil se
importa din afara UE. In prezent, 50% din necesarul de gaze naturale si petrol se importa,
iar aceasta dependenta ar putea ajunge la 70% pana in 2030. UE va deveni astfel mai
vulnerabila la intreruperea alimentarii sau la explozii ale preturilor cauzate de crize
internationale.
Un alt motiv pentru reducerea consumului de combustibili fosili este acela de a
tempera procesul de incalzire globala.
Va trebui ca in viitor sa fie luate diferite masuri, precum economisirea energiei prin
utilizarea ei intr-un mod mai inteligent, dezvoltarea unor surse alternative de energie (in
Europa este vorba in special despre surse regenerabile de energie) si incurajarea
cooperarii internationale.
Consumul de energie ar putea scadea cu o cincime pana in 2020 daca s-ar schimba
comportamentul consumatorilor si daca tehnologiile de ameliorare a eficientei energetice
ar fi intrebuintate la maxim.

VII. POLITICILE EXTERNE ALE UE

Pe plan economic, comercial si monetar, Uniunea Europeana a devenit o mare putere
mondiala. Uniunea Europeana are o influenta considerabila in cadrul organizatiilor
internationale cum ar fi Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), organismele
specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), si in cadrul summit-urilor mondiale
pentru mediul inconjurator si dezvoltare.

1. Politica de aparare comuna

Politica externa si de securitate comuna (PESC) si politica europeana de securitate si
aparare (PESA), introduse de Tratatele de la Maastricht (1992), Amsterdam (1997) si
Nisa (2001), definesc principalele obiective ale Uniunii in domeniul apararii. Pe aceste
premise, Uniunea Europeana si-a dezvoltat "cel de-al doilea pilon", reunind ansamblul
sectoarelor politice in care se aplica metodele interguvernamentale si in care Comisia

15
Europeana si Parlamentul European joaca un rol marginal. Deciziile in acest domeniu
sunt luate prin consens, cu toate ca fiecare stat are dreptul de veto14.
Realizari concrete pentru securitate si aparare
In temeiul Tratatului de la Amsterdam, Javier Solana a fost numit in 1999 Inalt
Reprezentant pentru Politica externa si de securitate comuna (PESC). Statele membre UE
au stabilit obiective precise ca parte a indatoririlor de creare a unei politici de securitate si
aparare europeana, in scopul desfasurarii unei forte de reactie rapida sprijinita naval si
aerian si sustinerii acesteia timp de un an. Aceasta forta de reactie rapida nu va fi inca o
adevarata armata europeana.
In schimb, va fi formata din contingentele fortelor armate ale fiecarei natiuni. Cu
toate acestea, dupa constituirea Comitetului politic si de securitate (CPS), a Comitetului
militar al Uniunii Europene (CMUE) si a Statului major militar al Uniunii Europene
(EUMS), sub autoritatea Consiliului si situat la Bruxelles, Uniunea are deja instrumentele
politice si militare pentru a efectua misiunile pe care si le-a propus: misiuni umanitare in
afara Europei, operatiuni de mentinere a pacii si alte misiuni de gestionare a crizelor.
Cum tehnologia militara devine din ce in ce mai scumpa si mai sofisticata, guvernele
UE considera ca este imperios necesar sa lucreze impreuna la fabricarea armelor. Mai
mult decat atat, daca fortele lor armate trebuie sa execute misiuni in comun, sistemele lor
trebuie sa fie interoperationale, iar echipamentele suficient de standardizate.
Consiliul European de la Tesalonic a decis, in 2003, sa creeze o Agentie Europeana
pentru Aparare. Din 2003, UE a intreprins o serie de misiuni de mentinere a pacii si de
gestionare a crizelor.
Cea mai importanta dintre acestea a fost in Bosnia si Hertegovina, unde misiunea de 7
000 de soldati condusa de Uniunea Europeana (EUFOR), a inlocuit in decembrie 2004
trupele NATO de mentinere a pacii.

2. Politica comerciala
Uniunea Europeana sprijina sistemul de reguli al Organizatiei Mondiale a Comertului
(OMC), ceea ce ofera un grad de securitate juridica si transparenta in desfasurarea
comertului mondial. OMC stabileste conditiile prin care membrii sai pot sa se apere

14
Darie, Nicolae - Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Legislatie. Politici comune. Dezvoltare,
Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2001

16
impotriva practicilor neloiale cum ar fi dumpingul (vanzare sub pret), prin care
exportatorii concureaza impotriva rivalilor lor15.
De asemenea, ofera o procedura pentru solutionarea disputelor care apar intre doi sau
mai multi parteneri comerciali.
Politica comerciala a UE este strans legata de politica sa de dezvoltare.
Prin sistemul sau generalizat al preferintelor vamale (SGP), UE a garantat accesul
preferential pe pietele sale fara taxe sau cu tarife reduse pentru o mare parte a
importurilor provenind din tarile in curs de dezvoltare si din economii in tranzitie. Se
merge chiar mai departe pentru cele mai sarace 49 de tari din lume. Exporturile lor - cu
exceptia armelor - pot beneficia integral de acces pe pietele UE, fara taxe vamale, in
cadrul unui program lansat in 2001.
Uniunea Europeana nu are incheiate totusi acorduri comerciale specifice cu principalii
sai parteneri comerciali din randul tarilor dezvoltate, cum ar fi Statele Unite ale Americii
si Japonia.
In acest caz, relatiile comerciale sunt gestionate prin intermediul mecanismelor OMC.
Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana cauta sa dezvolte relatii bazate pe
egalitate si parteneriat.
Cu toate acestea, tarile membre ale UE nu sunt intotdeauna de acord asupra tipului de
legaturi diplomatice, politice si militare ce trebuie stabilite cu Statele Unite.
Uniunea Europeana isi extinde schimburile comerciale cu noile puteri aparute in alte
parti ale lumii, cum sunt cele din America Latina, America Centrala, China sau India.
Acordurile comerciale cu aceste tari includ, de asemenea, cooperari de ordin tehnic si
cultural.

15
Darie, Nicolae - Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Legislatie. Politici comune. Dezvoltare,
Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2001

17
Concluzii

De la infiintarea sa, Uniunea Europeana si-a extins nu numai dimensiunea, prin

aderarea de noi state membre, ci si domeniile in care a dezvoltat o politica comuna
europeana.
Uniunea Europeana a creat piata unica interna printr-un sistem de legi si reglementari
ce garanteaza libertatea de circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor. A
dezvoltat politici comune pentru comert, agricultura si pescuit.
Uniunea Europeana a dezvoltat politici pentru toate domeniile in care activitatea sa este
benefica statelor membre (economic, social, de reglementare si financiar).
I. Politica de extindere si buna vecinatate
II. Politica monetara
III. Politica in domeniul justitiei si afacerilor interne
IV. Politici de sustinere a pietei unice
V. Politicile de solidaritate (cunoscute de asemenea sub numele de politici de
coeziune) privind aspecte regionale, agricole si sociale;
VI. Politicile de inovatie, privind introducerea unor tehnologii de varf in domenii
precum protectia mediului, cercetarea si dezvoltarea (RD) si domeniul energetic.
VII. Politicile externe.
In cadrul Consiliului European de la Madrid din iunie 1989, conducatorii Uniunii
Europene adopta un plan in trei faze in favoarea unei uniuni economice si monetare. Acest
plan devine parte componenta a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeana,
adoptat de catre Consiliul European in decembrie 1991.
Integrarea in domeniul justitiei si afacerilor interne nu a fost prevazuta in Tratatul de
instituire a Comunitatii Europene. Totusi, in timp, a devenit clar faptul ca libera circulatie
a persoanelor implica necesitatea ca fiecare cetatean sa beneficieze de acelasi grad de
protectie si de acces la justitie oriunde pe teritoriul Uniunii.
Activitatea UE in domeniul protectiei mediului se bazeaza pe programul de actiune
intitulat "Mediu 2010: viitorul nostru, alegerea noastra". Acesta cuprinde perioada 2001-
2010 si subliniaza nevoia de:
 atenuare si de incetinire a schimbarilor climaterice si a incalzirii globale;

18
  protejare a habitatelor naturale si a florei si faunei salbatice;
 tratare a problemelor legate de mediu si sanatate;
 conservare a resurselor naturale si de administrare eficienta a deseurilor.
Cercetarea comuna la nivelul UE a fost conceputa pentru a completa programele
nationale de cercetare. Ea se concentreaza asupra proiectelor care aduc laolalta un numar
de laboratoare din mai multe tari europene.
De asemenea, sprijina cercetarea fundamentala in domenii precum fuziunea
termonucleara controlata (o sursa potential inepuizabila de energie pentru secolul al XXI-
lea).
Combustibilii fosili - petrol, gaze naturale si carbune - reprezinta 80% din consumul
energetic in UE. Un procent important din cantitatea necesara de combustibil fosil se
importa din afara UE. In prezent, 50% din necesarul de gaze naturale si petrol se importa,
iar aceasta dependenta ar putea ajunge la 70% pana in 2030. UE va deveni astfel mai
vulnerabila la intreruperea alimentarii sau la explozii ale preturilor cauzate de crize
internationale.

19
Bibliografie

1. Barbulescu Iordan Gheorghe - Politicile extinderii, Editura Tritonic, Bucuresti,

2007.
2. Cezar Birzea, Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint,
Bucuresti, 2001.
3. Cociuban, Aristide - Extinderea Uniunii Europene si Romania, Editura
Apimondia, Bucuresti, 2002.
4. Darie, Nicolae - Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Legislatie.
Politici comune. Dezvoltare, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2001.
5. http://europedirect.cdimm.org/politici.htm

20