Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Descrierea procesului de
aderare a Maltei la Uniunea
Europeană
Student:
Hirianov Alina-Mirabela
(AA2)
Uniunea Europeană este o formă de organizare economică și politică unică în lume, care
reunește 27 de țări. Bazele sale au fost puse în 1958, când 6 țări au decis să înființeze
Comunitatea Economică Europeană (CEE). Este vorba despre Belgia, Germania, Franța,
Italia, Luxemburg și Olanda.
UE este întemeiată pe principiul statului de drept - toate acțiunile sale au ca temei juridic
tratatele semnate în mod voluntar și democratic de toate statele membre.
Stabilitatea economica si politica europeana este un element de atractie pentru multe
tari europene, care au dreptul de a solicita sa devina membre ale Uniunii Europene.
Iar în anul 1998 Malta și-a exprimat intenția de a reveni la masa negocierilor de integrare la
UE.
Urmare a faptului ca Malta si-a reactivat cererea de aderare in octombrie 1998, și a fost
elaborata si o strategie de pre-aderare specifica pentru Malta.
Malta este o mică insulă în Marea Mediterană, care în mod paradoxal a făcut cerere
de aderare la UE de două ori. În 1996 Partidul Muncii, nou ales la guvernare, a îngheŃat
cererea mai veche argumentând că obligaŃia de a respecta regulile stricte ale Uniunii nu ar fi
în interesul Maltei.După doi ani, naŃionalistii au câstigat alegerile si au reactivat cererea de
aderare, considerând că este în interesul Ńării pentru că Uniunea Europeană este principalul
partener comercial al Maltei. Dat fiind că Malta este o destinaŃie populară de vacanŃe
pentru europeni, opinia publică din UE este favorabilă primirii ei, în schimb opinia publică
malteză este împărŃită, si rezultatul unui referendum privind aderarea este imposibil de
prevăzut. Dezvoltarea economică a Maltei atinge standardele europene, dar influenŃa statului
în economie trebuie redusă si trebuie aplicate reguli mai stricte de apărare a mediului..
Pe data de 13 octombrie 1999, Comisia Europeana a recomandat Statelor Membre sa
deschida negocierile cu Romania, Slovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria si Malta.
Din partea Uniunii, cele 15 State Membre sunt partile implicate in negocierile de
aderare. Presidentia Consiliului de Ministri, detinuta de Statele Membre prin rotatie, la
fiecare 6 luni, prezinta pozitiile de negociere convenite in cadrul Consiliului si prezideaza
sesiunile de negociere la nivel de ministri sau adjuncti. Fiecare tara candidata isi pregateste
propriile pozitii asupra celor 31 de capitole ale acquis/ului comunitar, pentru a se angaja in
negocieri. Fiecare tara a numit un negociatorsef, care este sustinut de o echipa de experti.
Comisia Europeana propune pozitii de negociere si mentine legatura cu tarile
candidate, pentru a cauta impreuna solutii la problemele care apar pe parcursul negocierilor.
In cadrul Comisiei, lucrarile sunt coordonate de Directia Generala pentru Extindere.
Secretariatul General al Consiliului si tarile candidate furnizeaza serviciile de
secretariat aferente negocierilor. Parlamentul European este permanent informat asupra
progresului negocierilor si isi da avizul pentru tratatele de aderare rezultate. Fiecare Stat
Membru va trebui sa ratifice tratatele de aderare. In majoritatea cazurilor, acest lucru
necesita un act al Parlamentului. Dezbaterile privind ratificarea vor oferi o oportunitate
reprezentantilor maselor populare din fiecare stat membru de a-si exprima punctele de
vedere asupra extinderii.
In unele tari, poate fi necesara si organizarea unui referendum in vederea aprobarii
tratatelor de aderare.
Negocierile determina conditiile in care fiecare tara candidata va adera la Uniunea
Europeana. Astfel, se asteapta ca tarile candidate sa accepte acquis-ul comunitar, respectiv
normele juridice adoptate in baza tratatelor constitutive ale UE, in principal Tratatele de la
Roma, Maastricht si Amsterdam.
Negocierile se axeaza pe conditiile in care tarile candidate vor adopta, implementa si
aplica acquis-ul, si mai ales pe acceptarea unor aranjamente tranzitorii, care trebuie sa fie
limitate ca domeniu si durata. Prin aranjamente similare stabilite in cadrul negocierilor
anterioare de aderare, noile State Membre au reusit sa realizeze conformitatea cu anumite
norme juridice pana la data convenita prin negociere.
Acquisul comunitar reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza
activitatea institutiilor UE, actiunile si politicile comunitare, si consta in: continutul,
principiile si obiectivele politice cuprinse in Tratatele originare ale
Comunitatilor Europene si in cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de
la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam);
• legislatia adoptata de institutiile UE pentru punerea în practica a prevederilor
Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii si recomandari);
• jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene;
• declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul Uniunii Europene; actiuni comune,
pozitii comune, conventii semnate, rezolutii, declaratii si alte acte adoptate in
cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC) si al cooperarii din
domeniul Justitiei si al Afacerilor Interne (JAI);
• acordurile internationale la care CE este parte, precum si cele încheiate intre
statele membre ale UE cu referire la activitatea acesteia.
Din ratiuni practice, acquis-ul comunitar a fost impartit in 31 de capitole.
https://www.europarl.europa.eu/malta/resource/static/files/malta-eu--2-.pdf
https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-in-brief_ro
https://europa.eu/european-union/about-eu/countries_ro