Uniunea Europeana este o organizatie a tarilor europene dedicata cresterii

integrarii economice si intarirea cooperarii inre state. Uniunea Europeana are sediul
in Bruxelles, Belgia.

Uniunea Europeana a fost infintata oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai
recenta organizatie de cooperare europeana care a inceput cu Comunitatea
Europeana de Carbune si Otel din 1951 care a devenit Comunitatea Europeana in
1967. Membrii acestei organizatii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franta,
Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia si Spania. In 1991
guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai
fost numit si Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeana in
Uniunea Europeana.In 1994 Austria, Suedia si Finlanda au intrat si ele astfel numarul
total de membrii a ajuns la 15.

Uniunea Europeana are mai multe obiective. In special ea munceste pentru a

promova si extinde cooperarea intre membrii in unele regiuni, inclusiv in probleme
economice, sociale si legate de comert, politica externa, securitate si probleme
judiciare. Alt obiectiv major a fost implementarea Uniunii Economice si Monetare
(UEM), care a stabilit o singura moneda pentru membrii UE. In afara de UEM,
progresul spre aceste obiective e lent. Abilitatea Uniunii Europeane de a-si atinge
obiectivele a fost limitata de neintelegeri intre statele membre, probleme economice
si politice externe si presiune din partea noilor democratii est europene de a deveni
membre.

Crearea Uniunii Europene

La sfarsitul anilor ’80, schimbarile politice a facut ca Comunitatea Europeana

sa cresca cooperarea si integrarea. Odata cu prabusirea comunismului in Europa de
Est, statele ex-comuniste au cerut Comunitatii Europene sprijin politic si economic.
CE a hotarat sa ajute multe din aceste tari dar sa nu le primeasca imediat ca
membre. O exceptie a constituit-o Germania de Est care a fost integrata automat o
data cu reunificarea Germaniei.

Datorita acestor schimbari rapide Germania de Vest si Franta au cerut o

conferinta intraguvernamentala pentru a cauta o mai mare unitate. O conferinta
intraguvernamentala este o intalnire intre membrii, prin care se incepe procesul
schimbarii tratatelor Comunitatii Europene. O alta astfel de sedinta a avut loc in 1989
pentru a pregati un program si o structura pentru uniunea monetara, prin care
membrii ar trebui sa adopte o singura moneda. Primul Ministru britanic Margaret
Thatcher s-a opus acestei unitati, dar in 1990 John Major a devenit prim ministru si a
adoptat o pozitie mai toleranta in legatura cu unitatea europeana. Aceste conferinte
au inceput munca la o serie de intelegeri care au devenit Tratatul Uniunii Europene.

Tratatul Uniunii Europene a creat Uniunea Europeana si a avut intentia de a

extinde integrarea politica, economica si sociala dintre statele membre. Dupa discutii
lungi a fost acceptat de catre Consiliul European la Maastricht, Olanda, in decembrie
1991. Astfel scopul principal al Uniunii Europene va fi Uniunea Economica si
Monetara (UEM). Sub UEM membrii UE trebuie sa adopte o singura moneda pana in
1999. Tratatul Maastricht desemeana impunea niste criterii stricte pe care statele
membre trebuiau sa le indeplineasca inainte de a intra in UEM. Deasemenea tratatul
a creat noi structurii proiectate pentru a crea politici de securitate si straine mai
integrate si pentru a incuraja o cooperarea mai mare intre guverne in ceea ce
priveste chestiuni judiciare si legate de politie. Statele membre au acordat organelor
de guvernare ale Uniunii Europene mai multa autoritate in anumite domenii, inclusiv
cele legate de mediu, sanatate, educatie si protectia consumatorului.

Noul tratat a starnit multa opozititie si ingrijorare din partea cetatenilor UE.
Multi oameni erau ingrijorati din pricina UEM care ar inlocui monedele nationale cu o
singura moneda europeana. Marea Britanie a refuzat sa accepte o parte din
elementele tratatului si astfel ea nu va face parte din UEM si nu va participa la
Capitolul Social, un articorl din Tratatul Maastricht care subliniaza obiective in politica
sociala si cea legata de angajati. Alegatorii danezi au refuzat ratificarea printr-un
referendum, in timp ce alegatorii francezi au fost in favoarea Tratatului printr-o mica
majoritate. Germania a fost o provocare deoarece functia de membru in UE incalca
Constitutia. Intr-o sedinta de urgenta a Consiliului European Danemarca a refuzat
mai multe articole ale Tratatului. Din pricina acestor intarzieri UE n-a fost inaugurata
oficial decat abia in noiembrie 1993.

Reactiile populare impotriva unor aspecte si consecinte ale Tratatului

Maastricht a dus la o alta conferinta intraguvernamentala care a inceput in martie
1996. Aceasta conferinta a produs Tratatul de la Amsterdam care revizuia Tratatul
Maastricht si alte documente de baza ale UE. Aceste schimbari aveau rolul de a face
Uniunea Europeana mai atractiva oamenilor de rand.

Tratatul de la Amsterdam cerea membrilor sa coopereze in creearea de slujbe

pe tot teritoriul Europei, protejarea mediului, imbunatatirea sanatatii publice si
respectarea drepturilor consumatorilor. In plus, Tratatul oferea indepartarea barierelor
de a calatori si imigra intre statele membre cu exceptia Mari Britani, Irlandei si
Danermarca. Deasemenea Tratatul dadea posibilitatea admiterii statelor Est
Europene ca membre. Tratatul a fost semnat de membrii UE la 2 octombrie 1997.

Uniunea Monetara

Incercarea Uniunii Europene de a crea o singura moneda pentru Europa, cum se

spunea si in Tratatul Maastricht, a fost controversata de la inceput. De exemplu unele
tari europene, cum a fost Marea Britanie, s-au temut ca acest lucru le va ameninta
identitatea nationala si autoritatea guvernului. In ciuda acestor temeri multe state
membre au incercat sa indeplineasca obiectivele economice necesare unei monezi
unice:
 1. rata de inflatie a unei tari sa nu fie cu 1,5 mai mare decat media primelor 3 tari
cu inflatia cea mai mica.
2. deficitul bugetului unei tari sa nu depaseasca 3 la suta din PIB si datoria
guvernului sa nu depaseasca 60 la suta.

3. dobanda pe termen lung a unei tari sa nu fie cu 2 la suta mai mare decat
media primelor trei tari cu dobanda cea mai mica

4. o tara nu trebuie sa devalorizeze moneda fata de moneda altei tari membre

UE cu cel putin 2 ani inainte de UEM.

Majoritatea tarilor au gasit a fi foarte greu satisfacerea tuturor criterilor.

Masurile de a reduce inflatia si dobanzile mari au dus la cresterea somajului, in timp
ce eforturile de a controla deficitele guvernamentale foarte des au dus la cresterea
taxelor.

Cum termenul limita pentru UEM se apropia neintelegerile cu privire la

conditile limita pentru a participa cresteau. Cu toate acestea UE a decis in mai 1998
sa adopte o moneda unica (euro) pentru 11 din cele 15 tari membre incepand cu 1
ianuarie 1999. Aceasta hotarare a creat deasemenea si Banca Centrala Europeana
care trebuie sa se ocupe de noua moneda si de politica monetara a UE. Tarile care
au adoptat euro-ul au fost: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Italia, Irlanda,
Luxembourg, Olanda, Spania si Portugalia.

Marea Britanie, Suedia si Danemarca satisfaceau conditile pentru a se alatura

adoptiei monedei unice dar s-au decis sa nu participe. Grecia spera sa faca parte dar
nu indeplinea conditiile necesare. La 1 ianuarie 1999 cele 11 tari au inceput sa
foloseasca euro pentru transferuri electronice de bani si conturi dar in acelasi timp
foloseau si moneda proprie pentru alte scopuri. In 2002 Banca Centrala Europeana
va incepe sa scoata monezile si bancnotele euro.

Extinderea Uniunii Europene

Pana in 1995 toate tarile ex-comuniste au cerut sa fie membre UE. Insa UE
era ingrijorata de stabilitatea institutilor europene in aceste tari si tranzitia lor la
economia de piata. Tarile din Europa de Est aveau economiile mult mai putin
dezvoltate decat cele din Europa de Vest, care fac intrarea lor in UE dificila.
Extinderea ar necesita o reevaluare a programelor UE. Statele mai bogate se
temeau ca vor fi nevoite sa bage mai multi bani in fondurile UE in timp ce tarile mai
sarace se temeau ca partea lor din fondurile alocate de UE pentru agricultura si
dezvoltare regionala ar fi puternic afectate.

In ciuda acestor griji, in 1997 UE a fost de acord ca situatia economica si

politica din tari ca: Cehia, Polonia, Estonia, Ungaria si Slovenia este in asa fel incat
negocierile pentru aderare pot sa inceapa iar statutul de membru sa vina dupa 2000.
Celelalte tari Est Europene au fost puse pe un indefinit stand-by. Dar comertul dintre
est si vest si-a dat drumul dupa 1990, tarile din vest incepand sa investeasca in
acestea iar UE dandu-le ajutor. UE si tari individuale au format legaturi si au semnat
acorduri formale pentru cooperari politice si culturale. UE a mai fost de acord in 1998
sa inceapa negocierile pentru statutul de membru cu Cipru; in acelasi timp a
suspendat cererea Turciei din pricina ingrijorarilor cu privire la drepturile omului si a
opozitiei Greciei.

Viitorul Uniunii Europene

UE a parcurs un drum lung din 1951. Numarul tarilor membre a crescut la 15

si poate creste pana la 21 pana in 2010. A creat un corp comun de legi, practici si
politici si un nivel de cooperarea intre membrii foarte mare. Progresul sau insa n-a
fost constant, periode de activitate au fost despartite de multi ani de somnolenta.
Acest lucru de datoreaza in special din pricina a doua debateri care au fost aduse
mai aproape odata cu propunerea integrarii tarilor din Europa de Est. Prima este de a
da prioritate “adancirii” sau “largirii” uniunii, adica de a se concentra asupra integrarii
actualilor membrii mai mult sau de a integrarii altor noi. A doua chestiune este
supranationalismul impotriva interguvernalismului. Cu toate ca supranationalismul a
fost acceptat guvernele nationle n-au vrut sa cedeze controlul organelor UE asupra
unor domenii politice sensibile cum ar fi politica externa si sistemul judiciar.

Cea mai imediata provocare pe care UE trebuie sa o infrunte este succesul

monedei unice, dar in mare parte viitorul euro-ului depinde in cat de acceptabil se
dovedeste a fi institutiilor financiare si pietelor lumii. Pe termen lung extinderea in est
ar trebui sa imbunatateasca viitorul monedei prin extinderea pietei unice si prin
stimularea cresterii economiei si a comertului.

Uniunea Europeana – realizari si perspective

In cele peste patru decenii de existenta, UE a intreprins pasi insemnati in

realizarea prevederilor Tratatului de la Roma, care a pus bazele asocierii, si a inscris
ca obiective esentiale armonizarea politicii economice a statelor, realizarea de politici
comerciale comune, de politici agrare si crearea unitatii economice si monetare. Pe
parcursul functionarii sale, piata comuna conceputa la Roma in 1957 a sprijinit
cooperarea dintre statele membre, a contribuit la o anumita stabilitate a pietei muncii
si la realizarea unor progrese notabile in domeniul politicii agrare, sociale si de
securitate.

Un moment deosebit in evolutia UE il constituie crearea, la 1 ianuarie 1993, a

Pietei unice, prevazuta in Actul Unic European din 1987. In urma punerii in aplicare a
acestui act, UE devine piata cea mai unificata din lume, cu efecte benefice asupra
performantelor pietelor integrate si a sistemului de adoptare a deciziilor.

Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht (noiembrie 1993),

Comunitatea Europeana devine Uniunea Europeana, noua denumire fiind motivata
de orientarea ei spre integrarea domeniilor politic si social.

Tratatul are in vedere crearea unui spatiu fara frontiere interioare, prin
accentuarea coeziunii economice si sociale si crearea unei uniuni economice si
monetare care sa dispuna de o moneda unica.

Uniunea Europeana se sprijina pe trei piloni:

  Dimensiunea economica a integrarii (piata unica si uniune economica -
monetara);
 Dimensiunea sociala (politica de securitate sociala si externa comune);

 Dimensiunea politica (actiuni comune in domeniile justitiei si al politicii interne

– imigratie, vize, azil etc.) so833d6263xooz

Consecintele economice ale realizarii pietei unice sunt apreciate de analisti prin
efectele ei directe si indirecte, care reprezinta tot atatea pierderi daca nu s-ar realiza.
Vor apare astfel beneficii directe rezultate din inlaturarea barierelor vamale,
benficii indirecte prin integrarea completa a pietei (efecte de scara, ale adancirii
concurentei etc.) si efecte generale asupra bunastarii (cresterea ocuparii, diminuari
de preturi).

La capitolul realizari pot fi inscrise si actiunile avansate pe linia crearii Uniunii

Economice si Monetare prin infiintarea Bancii Centrale Europene si angajarea
statelor de a raspunde criteriilor de aderare la moneda unica.

Uniunea Europeana in perspectiva. Actiunile in perspectiva ale Uniunii Europene

vizeaza doua planuri: pe de o parte realizarea prevederilor Tratatului de la
Maastricht, iar pe de alta parte, extinderea Uniunii sre est.

Organizatia care se ocupa cu realizarea obiectivelor Tratatului de la Maastricht

este Uniunea Monetara si Economica (UME) care are doua componente:

 Cresterea functionalitatii pietei unice;

 Infaptuirea unitatii monetare, trecerea la moneda unica – EURO - in statele in
care s-au indeplinit criteriile de intrare in Uniune (rata inflatiei, deficitul bugetar,
rata dobanzii, datoria publica) moneda unica europeana a intrat in vigoare de
la 1 ianuarie 2002.

Extinderea spre estul Europei reprezinta una din directiile importante ale evolutiei
UE in urmatorii 10 – 15 ani. O asemenea orientare isi are premisele intr-o serie de
deschideri si acorduri incheiate de UE cu aceste tari, inainte de 1990. Pe langa
acordurile comerciale bilaterale incheiate cu unele tari din zona, UE a instituit si asa
– numitul sistem generalizat de preferinte comerciale unilaterale pentru produsele
importate din aceste tari, care au facilitat accesul unor anumite categorii de produse
(textile, siderurgie) pe piata comunitara.

Pentru a veni in sprijinul statelor din centrul Europei, a fost conceput si pus in
aplicare Programul PHARE (Asociatia pentru Reconstructie economica). Accesul la
acest program, limitat initial la Polonia si Ungaria, s-a extins ulterior si pentru alte tari,
intre care si Romania.

Relatiile comerciale intre UE si tarile din centrul si estul Europei s-au dezvoltat
sistematic, lor revenindu-le in anii 1993 – 1994 4,5% din importul Uniunii si 5,6% din
exportul acesteia. In acelasi timp, UE detine in comertul exterior ale acestor tari
peste 50%, iar unele din ele chiar peste 60%.
 Interesul pentru extinderea relatiilor catre est este reciproc. Pentur UE el este
motivat de iportanta economica si politica a zonei: marile nevoi de modernizare a
capacitatilor de productie si a tehnologiilor, cererea de consum dinamica,
atractivitatea pietelor pentru producatori si investotorii din Uniune, resursele naturale
si de forta de munca de care dispun aceste tari.

La randul lor, tarile din centrul si estul Europei se simt atrase de UE din
considerente politice (ca foste partenere ale tarilor din Uniune in anii antebelici), dar
si economice: tratamentul comercial preferential de care ar beneficia ca membre si
accesul liber pe piata UE, posibilitatea obtinderii de subventii si acces la fondul de
dezvoltare regionala, fondul pentru agricultura si alte forme de sprijin si atragerea de
investitii straine.

Extinderea spre est a UE comporta realizarea prealabila a unor ajustari

structurale menite sa pregateasca largirea Uniunii de la 15 membrii la 20 sau chiar
mai multi. Schimbarile pe care ar trebui sa le opereze UE in interiorul sau vizeaza:

 Restructurarea institutionalasi a sistemului de adoptare a deciziilor;

 Simplificarea procesului legislativ;

 Ajustarea politicii agricole comune si a politicii externe si de securitate comuna

pentru a putea functiona cu un numar mai mare de membri.

In acelasi timp, extensia UE implica cheltuieli de ajustare, cele mai ridicate costuri
de integrare solicitand Polonia si Romania.

In vederea integrarii spatiului central si est european UE a incheiat in anii ¢90 o

serie de acorduri de asociere cu majoritatea tarilor din zona. Statutul de asociere
permite atat acestor tari, cat si Uniunii sa pregateasca conditiile aderarii si integrarii
depline.

Pornind de la nivelul precar al indicatorilor ce marcheaza situatia economico –

sociala a tarilor din zona (PIB pe locuitor, ponderea agriculturii in populatia activa si
in PIB, deficitele bugetare ai ale balantei de plati s.a.), UE a elaborat o strategie
(adoptata de Consiliul European) de pregatire a tarilor asociate pentru a accede la
statutul de membru deplin, care prevede si masuri de sprijinire ca tarile candidate la
aderare sa-si perfectioneze infrastructura, transporturile, sistemul enrgetic,
cercetarea stiintifica si protectia mediului, sa realizeze armonizarea legislatiei si a
politicilor de securitate interna.

Perioada de preaderare este pentru tarile asociate o perioada consacrata

infaptuirii unor reforme de anvergura in domeniul pietelor, al politicii monetare, de
preturi, de comert exterior si al renuntarii la toate vestigiile politicii de comanda:
subventii, sustinerea de agenti neperformanti etc. Ele trebuie sa faca dovada
indeplinirii conditiilor privitoare la:

 Garantarea stabilitatii institutiilor si a democratiei;

 Existenta unei economii de piata functionale;

 Capacitatea de a rezista concurentei din interiorul UE;

  Indeplinirea obligatiilor rezultand din calitatea de membru al UE.

Conditiile de aderare sunt sintetizate in Cartea Alba adoptata de Consiliul

European in 1995, la Cannes, care contine o lista detaliata a masurilor si etapelor ce
trebuie parcurse in vederea aderarii.

Uniunea Europeană si Romania

Este cea mai avansata forma de integrare.Isi are originea intr-o idee lansata
dupa Primul Razboi Mondial, in 1924, potrivit careia o Europa generata divizeaza
conflicte, idee care s-a revigorat dupa Al Doilea Razboi Mondial si a capatat contur
real.
Constituirea sa a avut loc prin Tratatul de la Roma,semnat la 25 martie 1957 si a intrat
in vigoare la 1 ianuarie 1958.Statele semnatare a fost: Belgia, Franta, Germania, Italia,
Luxemburg, Olanda.Ulterior au mai aderat: Marea Britanie, Danemarca si Irlanda (la 1
ianuarie 1937), Grecia(la 1 ianuarie 1981), Spania si Portugalia(la 1 ianuarie 1986),
Austria, Finlanda si Suedia(la 1 ianuarie 1995).Are caracter interstatal. De asemenea,
are caracter deschis; un numar de tari sunt in curs de aderare, iar altele, printre care si
Romania, au inceput tratativele in acest sens.
Formarea Uniunii Europene a fost favorizata de:
 Existenta unui mod de viata relativ asemanator, avand la baza acelasi tip de
civilizatie la majoritatea tarilor europene;
 Efecte pozitive intrevazute de initiatori au fost percepute si apreciate bine de
majoritatea populatiei tarilor interesate de realizarea integrarii, iar apoi confirmate in
decursul functionarii;
 Existenta unei vointe politice foarte puternice dedicate integrarii;
 Experienta si confirmarea posibilitatii unei integrari avansate oferite de existenta, inca
din 1951, a Comunitii Carbunelui si Otelului (CECO), ce urmarea crearea unei piete
comune pentru cele doua produse;
La constituire, principalul obiectiv prevazut in Tratatul de la Roma a fost crearea,
pana la sfarsitul anului 1992, a unei piete comune in cadrul careia sa se realizeze libera
circulatie a bunurilor si serviciilor, capitalurilor si persoanelor. Tratatul de la Roma a fost
actualizat in 1986 printr-un acord cunoscut sub denumirea de „Actul unic”, ce deschidea noi
perspective pentru Piata Comuna care se creaza deja.In acest sens, obiectivul devenea
uniunea economica si monetara. In aprilie 1989, la Maastricht, in Olanda , Comunitatea
Economica Europeana devine Uniunea Europeana, printr-un tratat care-l inlocuieste pe cel
de la Roma, iar obiectivul economic principal devine crearea uniunii monetare, prin
adoptarea unei monede unice si a unor cursuri fixe in interior. Ca urmare, in 1998 s-au
nominalizat cele unsprezece tari ce participa la uniunea economica si monetara, ele
indeplinind trei criterii fundamentale cu privire la deficitul bugetar, datoria publica si inflatie,
care trebuie sa se situeze in anumite limite, s-a adoptat moneda unica denumita euro, care
a devenit efectiva din 2001, si s-a creat Banca Europeana, menita sa realizeze politica
monetara corespunzatoare deciziilor luate.
 Pe parcurs, structuri organizatorice si juridice au evoluat spre o retea institutionala
adecvata procesului integrarii. Uniunea Europeana are structuri organizatorice, economice
si politice proprii, cu anumite caractesitici supranationale. Institutiile Uniunii Europene sunt:
- Consiliul European- cea mai inalta autoritate, in care tarile membre sunt
reprezentate la cel mai inalt nivel(sefi de state si guverne).Stabileste obiectele politice cele
mai importante;
-Consiliul European de Ministri- pricipala institutie cu putere de decizie. Adopta
decizii cu unanimitate de voturi sau, in functie de situatie, cu majoritate calificata sau
majoritate simpla. Fiecare tara are un numar de voturi proportionat cu potentialul economic
si demografic;
- Comisia Europeana este institutia executiva, care are obligatia de a reprezenta
exclusiv interesele comunitare. Pune in aplicare deciziile, controleaza respectarea legislatiei
comunitare;
- Parlamentul European este format din membrii alesi prin vot direct de cetatenii
statelor Uniunii. Are compentete largi, printre care: aproba acordurile internationale ale
Uniunii Europene, controleaza bugetul comunitar, urmareste aplicarea politicilor comunitare.
Dupa 1997, Uniunea Europeana evolueaza mai evident si in directia integrarii
sociale, prin clasarea in prim-plan a preocuparilor privind rezolvarea problemei locurilor de
munca, promovarea drepturilor cetatenilor tarilor membre, asigurarea libertatii de miscare si
securitatii lor. Totodata, Uniunea Europeana respecta identitatea statelor membre,
guvernate pe principii democratice, precum si drepturile fundamentale ale omului.
Drumul parcurs pana acum este marcat de numeroase impliniri, care demonstreaza
ca modelul de integrare ales este viabil, iar consecventa si creativitatea celor care l-au pus
in aplicare i-au asigurat succesul. Revelatoare sunt superioritatea modelului comunitar fata
de modelul AELS (ceea ce l-a facut acceptat de mai mulre state foste membre ale AELS),
progresele evidente realizate de economiile tarilor comunitare, concretizate in diminuarea
costurilor si cresterea nivelului general al eficientei, supletea mijloacelor folosite pentru
atingerea obiectivor.
Romania a fost una din primele tari din Europa Centrala si de Est care a initiat
demersuri pe langa CEE si Comisia CE pentru dezvoltarea de relatii comerciale inca
din anii ’70. Din ianuarie 1974 Romania a beneficiat de Sistemul Generalizat de
Preferinte (SGP), dupa care a semnat o serie de acorduri cu Comunitatea pentru
facilitarea schimburilor comerciale.
La 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul European de Asociere intre
Uniunea Europeana si Statele Membre, pe de o parte, si Romania, pe de alta parte,
acord care a intrat in vigoare in februarie 1995. In data de 22 iunie 1995 a fost
inaintata cererea oficiala de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.
Conform Acordului European, partile isi asuma o serie de obligatii si recunosc
ca o conditie importanta a aderarii la Comunitate o reprezinta armonizarea
legislativa.
Romania, ca si celelalte state candidate la aderare, depune eforturi pentru
asigurarea compatibilitatii legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar.
Consiliul de la Copenhaga din anul 1993 a stabilit criteriile pe care fiecare tara
candidata trebuie sa le indeplineasca pentru a putea deveni membra UE:
· Institutii stabile garantand democratia, statul de drept, drepturile
omului, respectul si protectia minoritatilor;
· Economie de piata viabila, capabila sa faca fata fortelor
concurentiale si presiunii din Piata Interna;
· Capacitatea de a-si asuma obligatiile de membru, in special de a
subscrie obiectivelor uniunii politice, economice si monetare.
Consiliul European de la Helsinki a luat, in anul 1999, decizia istorica de a incepe
negocierile de aderare cu Romania in 2000.
Noua strategie de continuare a procesului de extindere reconfirma prioritatea
criteriului politic in inceperea negocierilor de aderare si recunoasterea implicita a
faptului ca satisfacerea deplina a criteriilor economice, legislative si administrative va
necesita, in cazul tuturor tarilor candidate, eforturi sustinute pe parcursul unei
perioade mai indelungate de timp.
Doua institutii ale UE sunt implicate in procesul de negociere: Consiliul Uniunii
Europene, alcatuit din ministrii de resort din fiecare stat membru, si Comisia
Europeana (respectiv DG Extindere).
Din partea României, de negocieri se ocupă Delegaţia naţională pentru
negocierea aderării României la Uniunea Europeană, condusă de un negociator şef,
ministru delegat în cadrul Ministerului Integrării Europene. Există şi delegatii
sectoriale interministeriale, instituite pentru fiecare capitol de negociere, formate din
reprezentanţi ai ministerelor şi celorlalte instituţii ale administraţiei centrale cu
responsabilităţi în transpunerea şi implementarea acquis-ului comunitar din domeniul
respective.
Negocierile se desfăşoară în cadrul unei Conferinţe de aderare, la care
participă negociatorul ţării candidate, si Consiliul UE. Cele două părţi îşi prezintă
poziţiile de negociere, şi dacă se pun de acord, atunci capitolul respectiv se poate
încheia provizoriu.
Orice concesie (derogare sau perioadă de tranziţie) solicitate de ţara
candidată nu poate fi acceptată decât cu acordul tuturor celor 15 state membre.
Există 31 de capitole de negociere. Fiecare capitol de negociere (cu excepţia
capitolului 31) acoperă un sector sau mai multe de activitate, cărora le corespunde o
parte din acquis-ul ce trebuie adoptat şi implementat de către România, pentru a
deveni membru al Uniunii Europene.
In prezent, România are deschise 30 de capitole de negociere, dintre care 22
sunt închise provizoriu (detalii se găsesc în rubrica negocieri). La sfârşitul anului
2002 Guvernul României preconizează să aibă deschise toate capitolele de
negociere.
România apreciază că perspectivele favorabile care s-au deschis în urma Consiliului
European de la Laeken (decembrie 2001) şi Sevilla (iunie, 2002) trebuie valorificate,
pentru accelerarea reformei interne si recuperarea întârzierilor în procesul de
negocieri, permiţând astfel îndeplinirea obiectivului Guvernului de aderare a ţării
noastre la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

MODUL DE ELABORARE A TRATATULUI DE ADERARE LA U.E.

Tratatul de aderare la U.E. a Romaniei si Bulgariei va avea forma si structura

Tratatului semnat de cele 10 state candidate care au aderat la U.E. la 1 mai , si ar
urma sa includa 5 capitole , informeaza Ministerul Integrarii Europene.
Tratatul de aderare pentru Romania si Bulgaria va include cinci parti :
-Partea I – Principiile;
-Partea a-II-a – Elemente privind ajustarea Tratatelor (prevederile institutionale
);
-Partea a-III-a – Prevederile permanente ( adaptarea acquis-ului comunitar);
-Partea a-IV-a – Prevederile temporale (perioadele de tranzitie);
 -Partea a-V-a – Prevederile legate de implementarea Actului .
Tratatul de aderare va face parte din acquis-ul comunitar.Dupa semnare , Tratatul
trebuie ratificat de toate cele 25 de state membre si de Parlamentul European.
Tratatul reprezinta rezultatul procesului de negociere a celor 31 de capitole,
nefiind acceptate modificari sau elemente suplimentare, care nu au fost deja
convenite in Conferintele de aderare . Coordonarea grupului de elaborare a
proiectului de Tratat va fi asigurata de Delegatia nationala de negociere a aderarii
Romaniei la Uniunea Europeana , in colaborare cu MIE , MAE , Ministerul Finantelor
Publice , Ministerul Justitiei.Secretarul responsabil cu integrarea europeana din
fiecare minister va fi responsabil pentru verificarea conformitatii prevederilor
Tratatului cu rezultatele negocierilor la diferite capitole

INTEGRAREA ROMANIEI IN STRUCTURILE

ECONOMICE EUROPENE

Realizarea reformei si dezvoltarea Romaniei pe principiile economiei de piata

impun, printre altele, o larga deschidere in economia mondiala.
Relatiile economice externe ale tarii noastre se circumscriu prioritar in spatiul
geopolitic european in care ne situam.Cea mai mare parte a comertului exterior
se realizeaza cu tari din aceasta parte a lumii, dar se dezvolta, desigur, si relatiile
economice cu celelalte state.Din multimea a-cordurilor economice incheiate dea-
lungul anilor cu diferite tari, o impor-tanta deosebita o au : Acordul Interimar de
Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana, Acordul de Comert Liber cu tarile
Asociatiei Econo-mice a Liberului Schimb (din Europa), Acordul cu S.U.A. ,
precum si ob-tinerea de preferinte vamale generalizate din partea S.U.A. si a
Federatiei Ruse.
Conditiile proprii Romaniei in lumea de azi o determina sa faca din integrarea in
structurile europene obiectivul fundamental al relatiilor sale externe, intrucat aceasta
este singura cale pentru a-si asigura stabilitatea si integritatea nationala.
Structurile europene sunt formate din mai multe institutii, care s-au constituit prin
acorduri intre statele europene interesate si in care acestea sunt
reprezentate.Obiectul acestor institutii il formeaza problemele economice, sociale,
militare si politice considerate pe ansamblul statelor participante, dezvoltarea si
rezolvarea problemelor fiecarui stat realizan-du-se in acest context.Scopul major al
structurilor europene il reprezinta dezvoltarea armonioasa, echilibrata, la un inalt
nivel, a tarilor membre, precum si crearea celor mai adecvate mijloace pentru
protejarea si apa-rarea securitatii nationale a fiecarei tari in parte si a tuturor
impreuna.
Integrarea inseamna, in primul rand, aderarea la structurile europene, ceea ce
se realizeaza prin acorduri bilaterale intre Romania si institutiile respective
reprezentand statele membre.Acestei deschideri ii urmeaza integrarea efectiva – un
proces complex, care are la baza principiile com-patibilitatii si complementaritatii si
care consta in :
 adaptarea economiei si a celorlalte domenii – social, militar si politic, la
contextul realitatilor proprii tarilor integrate deja si impreuna cu care va evolua
ulterior ;
 dezvoltarea relatiilor a cooperarii cu institutiile europene si parte-neri din tarile
membre.
 Prin integrare, economiile tarilor participante devin compatibile intre ele si,
totodata complementare, conditii absolut necesare pentru dezvolta-rea lor
armonioasa.

In cadrul structurilor economice europene create, locul cel mai important il are
Uniunea Europena.
Uniunea Europena a fost constituita in anul 1957 prin semnarea Tratatului de la
Roma (intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958), la data respectiva numindu-se
Comunitatea Economica Europena (C.E.E., tran-sformata recent in Uniunea
Europena).Membrii fondatori au fost : Franta, R.F a Germaniei, Belgia, Luxemburg,
Italia si Olanda.In prezent, aceasta cuprinde 15 tari, cu perspectiva ca in orizontul
anilor 2000 sa mai adere Bulgaria, Cehia, Polonia, Romania, Slovacia.
Inca de la infiintare, Uniunea Europena (fosta C.E.E.) a anuntat intentia de a
crea o piata comuna (unica) si de apropiere progresiva a politicilor economice ale
statelor membre, astfel incat sa se asigure dez-voltarea armonioasa a activitatii
economice, expansiunea continua a acesteia, cresterea stabilitatii sale, sporirea
standardului de viata, precum si relatii mai stranse intre tarile participante.Pentru
finalizarea acestui scop s-au urmarit in mod prioritar realizarea uniunii vamale,
liberalizarea circulatiei capitalurilor si a fortei de munca, formarea pietei comune
agricole, constituirea uniunii economice si monetare.Cele mai multe obiective au fost,
pana in prezent indeplinite.
In ceea ce o priveste, Romania si-a manifestat in mod expres optiu-nea pentru
integrarea deplina in Uniunea Europena si hotararea de a-si indeplini toate
angajamentele asumate prin Acordul de asociere, semnat in 1993 si devenit efectiv
din 1995.Romania are in vedere, in prezent, realizarea adaptarilor necesare in planul
mecanismelor economice, care sa-i permita trecerea de la statutul de asociat la cel
de membru al Uniunii Europene.
Acordul de asociere reprezinta, in acelasi timp, un instrument efectiv de
impulsionare a reformei economice din tara noastra.Prin indeplinirea prevederilor
sale, economia Romaniei va ajunge la un nivel de dezvoltare care-i va permite sa
concureze cu parteneri straini atat pe propria piata, cat si in exterior, fara a fi supusa
unor discriminari
Parcurgerea perioadei de tranzitie, in concordanta cu angajamentele asumate
prin Acordul de asociere, precum si eventuala accelerare a dinamicii acestui proces
vor avea un rol hotarator in pregatirea corespun-zatoare a Romaniei pentru
atingerea obiectivului final – aderarea la Uniunea Europena.

EURO- MONEDA UNIUNII EUROPENE

Euro este moneda unica a Uniunii Monetare Europene (European Monetary

Union - EMU), adoptata de 11 State Membre UE de la 1 ianuarie 1999, la care s-a
adaugat al 12-lea de la 1 ianuarie 2001. In prezent zona EURO este formata din
urmatoarele state: Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia si Finlanda.

Moneda EURO a intrat deja in circulatie la data de 1 ianuarie 2002. Ea se

prezinta sub forma de bancnote de 500, 200, 100, 50, 20, 10 si 5 EURO si sunt
identice in toate cele 12 state. Monedele sunt de 1 si 2 euro, 50, 20, 10, 5, 2 si 1
cent. Monedele sunt emise de fiecare stat si au fata identica, iar pe verso sunt
individualizate cu motive specifice fiecarui stat.

Care va fi efectul asupra statelor din Europa de Est? Aceste state isi pastreaza
inca monedele nationale. Monedele lor nationale nu au orata de schimb fixa fata de
moneda unica. Putem afirma ca trecerea la moneda unica aduce beneficii nu numai
intreprinzatorilor, marilor companii, prestatorilor de servicii, cat si consumatorilor. Ele
se refera in principal la:

 Stabilitatea monetara (se elimina riscul ratei de schimb pentru tarile din zona
EURO);
 Scaderea preturilor datorita cresterii transparentei in domeniul costurilor, dar si
al concurentei;
 Transferul fondurilor se va face mai usor si mai ieftin;

Reducerea inflatiei (politica monetara comuna va impiedica inflatia dintr-o tara

membra sa afecteze celalte state membre); EURO

Implicatii ale trecerii la euro pentru IMM

(intreprinderile mici si mijlocii)

Multe intreprinderi mici si mijlocii percep trecerea la euro ca o constrangere

sau un proces generator de costuri suplimentare. In aceasta privinta, se cuvine sa
evidentiem ca doar o intreprindere mica si mijlocie din patru, la ora actuala, a facut
deja un demers practic in a calcula si evidentia exact efectele introducerii euro
asupra operatiunilor sale.

Cu cat intreprinderile vor intarzia mai mult in pregatirea pentru moneda unica,
cu atat mai mari vor fi costurile de adaptare la care vor trebui sa faca fata. Invers, o
buna pregatire si din timp, le-ar permite intreprinderilor sa beneficieze de o serie de
avantaje.

a) Avantajele euro pentru IMM

In prezent, IMM ezita sa foloseasca mai multe devize datorita fluctuatiilor monetare.

Ele dispun foarte rar de mijloace eficiente de a se apara impotriva riscurilor de

schimb valutar. De aceea, uneori ele renunta sa stabileasca relatii comerciale in
afara frontierelor nationale. Cu euro intreprinderile pot beneficia de o zona monetara
stabila, libera de constrangeri monetare, in interiorul careia devalorizarile competitive
nu vor mai exista.

Inexistenta in viitor a cheltuielilor de schimb valutar in interiorul zonei euro, ca

si a cheltuielilor cu operatiunile de acoperire a riscului valutar ar trebui sa permita
IMM accesul la noi piete nationale din UEM, ajungandu-se treptat la o veritabila
,,piata unica interna". La scara europeana economiile realizate numai din disparitia
cheltuielilor de schimb valutar s-ar ridica la 30,5 miliarde EUR. Tot introducerea euro
ar oferi IMM si noi perspective comerciale, avantajoase atat in ceea ce priveste
exportul, aprovizionarile cat si investitiile; trecerea la euro antreneaza o crestere a
transparentei preturilor, de care va profita fiecare intreprindere. Va fi mai usor de
patruns in celelalte tari comunitare, iar IMM, care pana nu demult isi limitau
activitatile la cadrul national, vor putea usor sa acceada la piete straine, din UEM.
Noi circuite de distributie, precum vanzarea prin corespondenta, vor putea fi folosite,
mai ales datorita posibilitatilor nelimitate oferite de comertul electronic.

Circuitele de aprovizionare vor putea fi modificate pentru a se tine cont de

diferentele de pret care apar acum mult mai clar. In aceasta privinta, chiar si micile
intreprinderi neimplicate in comertul international vor solicita furnizorilor lor sa reflecte
in preturi economiile realizate in urma introducerii monedei unice. In plus, IMM vor
beneficia de pe urma euro si pe plan financiar. Bancile vor putea oferi aceleasi
servicii financiare pentru ansamblul zonei euro, ceea ce se traduce in surse de
finantare mai diversificate si mai atractive pentru IMM.

La fel de adevarat este insa si ca euro va antrena costuri de adaptare pentru

intreprinderi, limitate totusi in timp, care se vor estompa pe termen lung datorita
avantajelor mult mai mari ale unei monede unice.

Avand in vedere ca unul din principiile UEM vizeaza ca trecerea la euro sa fie
insotita si de o asanare a economiilor tarilor participante, in contextul unei inflatii
limitate, cu deficite publice mici si cu o moneda cu greutate internationala, IMM vor
beneficia, indirect, de toate aceste elemente, putand sa devina din ce in ce mai
competitive.

b) Pregatirea IMM pentru euro

Pentru a putea beneficia insa de toate aceste avantaje, intreprinderile trebuie

sa se pregateasca, intrucat trecerea la euro nu este numai o schimbare de ordin pur
tehnic ci implica o serie de mutatii la nivelul firmei, atat in cadrul departamentul
informatic si contabil cat si comercial, financiar, de marketing si de personal.

Intr-o prima etapa trebuie creata o structura care sa evalueze procesul de

trecere la moneda euro sa obtina informatii adecvate referitoare la acest proces. Intr-
o a II-a etapa poate fi utila prevederea unui buget pentru a face fata costurilor de
adaptare si pentru a incepe luarea masurilor pentru sensibilizarea si educarea
personalului.

Formarea personalului nu trebuie sa fie neglijata, intrucat euro va constitui

pentru fiecare un nou sistem de referinta. In acest sens, pana in 2002, indicarea
salariilor in moneda nationala si in euro poate fi practicata de catre intreprindere.

Daca salariatii sunt in contact direct cu publicul (cum este cazul distributiei) un
efort deosebit de formare si educare a acestuia ar trebui luat in calcul, intrucat prin
apropierea de cetateni, micii comercianti joaca un rol determinant in acceptarea euro
de catre acestia.
 De asemenea, si alte masuri vor trebui luate de catre IMM care doresc sa
utilizeze euro pentru modificarea strategiei lor comerciale. Noi liste de preturi vor
trebui stabilite caci simpla aplicare a ratei fixe de conversie poate da nastere la
preturi nesatisfacatoare din punctul de vedere al marketingului. In anumite cazuri, se
poate prefera modificarea marimii, greutatii sau continutului unui produs astfel incat
sa se fixeze preturi mai ,,adaptate" (preturi rotunjite sau preturi ,,psihologice" de
exemplu) In anumite sectoare, va fi necesar sa se prevada pe termen lung noile
preturi pentru noile cataloage de preturi si, eventual, adaptarea, tiparirea automatelor
de vanzari.

IMPACTUL EURO ASUPRA COMPANIILOR

DIN EUROPA CENTRALA SI DE EST

Cum nu a fost stabilita o data precisa pentru intrarea tarilor din Europa
Centrala si de Est in Uniunea Europeana sau in Uniunea Economica si Monetara si
folosirea EURO se dezvolta relativ incet in zona EURO, companiile central si est
europene nu considera problema EURO ca ceva presant.

Foarte multe companii mari vest-europene lucreaza cu EURO ca sa-si atraga

profitul de pe urma introducerii EURO cat mai curand posibil. Acestea isi incurajeaza
partenerii de afaceri atat din zona EURO cat si din afara ei sa foloseasca moneda
unica. In acest fel EURO va juca un rol din ce in ce mai important in relatiile de
afaceri care implica companii din afara Uniunii Economice si Monetare.

Prin urmare, EURO va afecta in mod direct companiile din tarile central si est
europene, in momentul in care partenerii lor de afaceri din zona EURO vor incepe sa
foloseasca moneda unica.

Un numar din ce in ce mai mare de astfel de companii cunosc pasii pregatitori

privind adoptarea EURO: adaptarea software-ului pentru aplicarea corectaa regulilor
de conversie si rotunjire, indeplinirea conditiilor legale. De asemenea bancile se
confrunta din ce in ce mai mult cu cereri de servicii bancare efectuate in EURO.

DIFERENTE PRIVIND PREGATIREA PENTRU EURO

INTRE COMPANIILE DIN ZONA EURO SI CELE DIN AFARA EI

Companiile central si est europene se confrunta, in legatura cu adoptarea

monedei EURO, cu probleme mai putin complexe decat cele din zona monedei
unice.

Astfel acestea vor initia un proces de pregatire format din doua etape daca au
relatii de afaceri cu zona EURO.
  Prima etapa va fi aceea de a raspunde cererii partenerilor de afaceri din vestul
Europei de a lucra cu EURO ( mai multe pregatiri vor fi necesare daca tarile
respective adera la Uniunea Economica si Monetara)
 A doua etapa consta in folosirea efectiva a monedei EURO
De asemenea, vor putea beneficia de experienta companiilor care au trecut cu
succes la noua moneda.

Companiile situate in tarile central si est europene au deja experienta in folosirea

valutei ceruta de partenerii straini. Populatia din aceste tari isi pastreaza o mare
parte a economiilor in moneda straina ca mijloc de protectie impotriva inflatiei. De
asemenea, bancile sunt mai obisnuite sa foloseasca valuta straina decat cele din
tarile Uniunii Europene. Toate acestea creaza o baza mai buna pentru intelegerea
EURO. Cu toate ca legislatia fiecareia dintre aceste tari presupune ca plata bunurilor
sa se faca in moneda locala nu este neobisnuit sa se faca concordanta preturilor
locale cu valuta externa. Renta este cotata adeseori in valuta iar plata se face in
echivalent monetar local. Multe companii isi coteaza preturile in valuta straina si
adapteaza preturile in moneda locala in functie de rata de schimb.

Totusi va aparea o problema pentru companiile din tarile central si est europene:
deoarece companiile din Uniunea Europeana vor fi in pozitia unica de a se obisnui cu
un nou mediu concurential. In acelasi timp prin activitati cum ar fi marketingul
international, strategii de vanzari, cooperari, uniuni, se implica in crearea acestui nou
mediu competitional. Acest proces de reorientare strategica si de restructurare a
pietei va crea o asimetrie intre companiile Uniunii Economice si Monetare si cele din
afara ei.

POZITIA COMPANIILOR DIN AFARA ZONEI

EURO FATA DE MONEDA UNICA

Companiile din tarile central si est europene se confrunta cu EURO in trei situatii
posibile:

 companii care sunt partial (total) detinute sau in cooperari foarte stranse cu
parteneri din Uniunea Economica si Monetara. Acestea vor adopta strategia
de schimbare potrivit planului partenerului si profitand de pe urma experientei
acestuia.
 Companii orientate spre export si care s-au confruntat cu problemele tehnice
ale introducerii EURO si au folosit EURO in serviciile bancare. Acestea vor
folosi EURO in momentul in care clientii lor o cer sau cand concurenta adopta
EURO.
 Companii care nu au legaturi stranse de afaceri cu companiile din Uniunea
Economica si Monetara. Acestea nu folosesc EURO in serviciile bancare ci din
cazuri individuale. In asemenea cazuri acestea trateaza EURO ca pe oricare
moneda straina.

Atat pentru companiile Uniunii Economice si monetare cat si pentru cele din afara
ei nu exista o singura si foarte buna cale de trecere la EURO, ci eforturile de
pregatire trebuie adaptate la individualitate fiecarei companii in parte. Totusi
companiile din tarile central si est europene trebuie sa faca o evaluare precisa a :
 relatiilor internationale ale companiei
  clientilor si furnizorilor
 strategiilor concurentialeaccesibilitatii serviciilor bancare
 resurselor internationale

Zona EURO este astazi o piata cu aproape 300 de milioane de consumatori ce va

ajunge la 370 de milioane daca si cand Danemarca, Grecia, Suedia si Marea Britanie
vor adopta EURO.

Lansarea EURO creaza un nou mediu competitional in Uniunea Economica si

Monetara si de aceea companiile cele mai avansate in adoptarea monedei unice, o
considera mai ales o chestiune de afaceri.

Prezentarea campaniei

In cadrul campaniei de promovare in Romania a monedei EURO - campanie

finantata de catre Comisia Europeana prin Delegatia Comisiei Europene in Romania
- Centrul Euro Info Bucuresti - departament in cadrul Camerei de Comert si Industrie
a Romaniei si a Municipiului Bucuresti, coordoneaza organizarea meselor rotunde cu
titlul "EURO - o realitate a zilelor noastre, moneda unica a celui de-al treilea
mileniu" in orasele:

Bucuresti, in data de 20 martie

Iasi, in data de 23 martie
Timisoara, in data de 27 martie
Baia Mare, in data de 28 martie
Constanta si Brasov, in data de 10 aprilie
Galati si Cluj, in data de 11 aprilie

Aceste evenimente se realizeaza cu sprijinul Centrelor si Subcentrelor Euro

Info care formeaza Reteaua Centrelor Euro Info din Romania si care au sediile in
orasele mentionate.

In cadrul celor 8 mese rotunde se vor prezenta si dezbate subiecte de interes legate
de:

politica si strategia Uniunii Europene in vederea introducerii monedei

EURO
abordarea introducerii monedei EURO in contextul procesului de preaderare
impactul introducerii monedei asupra afacerilor
surse de informare cu privire la introducerea monedei EURO

Fiecare masa rotunda va include si prezentarea unui studiu de caz realizat de catre o
firma care a efectuat tranzactii in EURO.