Autoritatea Nationala de Control

Autoritatea Nationala de Control este organizata in baza prevederilor legale proprii20, ca

organ de specialitate a administratiei publice centrale care aplica programul Guvernului
Romaniei in domeniul exercitarii functiilor autonome de control.

Autoritatea Nationala de Control isi realizeaza activitatile prin urmatoarele actiuni

principale:

- elaboreaza strategia comuna si specifica de control pentru structurile de control aflate in

subordinea sau in coordonarea sa;
- asigura exercitarea unitara a controlului si respectarea reglementarilor legale in
domeniul sau de activitate;
- asigura reprezentarea pe plan intern si extern in calitate de organ al administratiei
publice centrale;
- elaboreaza strategia pe termen scurt si mediu pentru structurile de control din
subordinea sau in coordonarea sa;
- monitorizeaza realizarea programului de actiune si prezinta periodic, Guvernului
Romaniei, rapoarte asupra activitatii desfasurate;
- reglementeaza si armonizeaza cadrul legislativ privind controlul specific fiecarei
autoritati aflate in subordinea sau in coordonarea sa potrivit reglementarilor Uniunii Europene, in
colaborare cu celelalte ministere, autoritati si institutii publice cu atributii in domeniul
controlului;
- promoveaza principiul ingerintei minime in activitatea contribuabililor, concomitent cu
eficientizarea maxima a activitatii de control.
Din punct de vedere organizatoric, Autoritatii Nationale de Control ii sunt subordonate
urmatoarele institutii:
- Corpul de Control al Guvernului;
- Garda Financiara;
- Autoritatea Nationala a Vamilor (doar structurile care realizeaza activitatea de inspectie
vamala si de control vamal ulterior);
- Garda Nationala de Mediu;
- Inspectoratul de Stat in Constructii.

Dintre aceste institutii, doar Corpul de Control al Guvernului, Garda Financiara si, in
parte, Autoritatea Nationala a Vamilor, realizeaza atributii specifice de control financiar.
Ulterior, prin Legea nr. 228/01.06.2004 pentru aplicarea O.U.G. nr. 11/2004 privind stabilirea
unor masuri de reorganizare in cadrul Administratiei Publice Centrale, Inspectoratul de Stat in
Constructii a trecut din subordinea Autoritatii Nationale de Control in subordinea Guvernului

1
 Corpul de Control al Guvernului.

Corpul de Control al Guvernului este institutia publica, organizata in baza prevederilor

legale proprii a carei activitate se desfasoara in subordinea Autoritatii Nationale de Control,
aflata in directa subordonare a Primului Ministru.

Principalul obiectiv general, care releva competenta Corpului de Control al Guvernului,

conform prevederilor legale proprii de organizare si functionare, consta in controlul administrativ
intern privind modul de respectare a prevederilor legale in cadrul aparatului de lucru al
Guvernului, la ministere, institutiile publice centrale si locale sau la alte organe de specialitate
din subordinea sau coordonarea Primului Ministru sau Guvernului.

Acest obiect general se realizeaza, in mod practic, prin exercitarea urmatoarelor

atributiuni:

- verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind reforma economica si

administrativa, procesul de privatizare si post-privatizare, precum si a modului de respectare a
principalelor reguli ale mecanismului economiei de piata;
- controlul modului de constituire si administrare a stocurilor rezerve de stat, inclusiv a
resurselor financiare alocate realizarii acestei operatiuni;
- controlul modului de utilizare a creditelor guvernamentale, a celor garantate de catre
Guvern, precum si a celor acordate institutiilor din subordinea Guvernului de catre organisme
financiare internationale;
- controlul modului de utilizare a alocatiilor si subventiilor bugetare;
- controlul modului de realizare a investitiilor finantate integral sau partial de la bugetul
de stat si al modului de administrare a patrimoniului institutiilor publice;
- controlul modului de aplicare a prevederilor legale privind stabilirea si reconstituirea
dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole si forestiere;
- verificarea utilizarii fondurilor publice in relatiile dintre autoritatile locale si centrale si
societatile comerciale.

De asemenea, Corpul de Control al Guvernului coordoneaza o serie de actiuni specifice

avand ca obiectiv lupta anti-frauda si pregatirea efectiva si echivalenta a intereselor financiare
ale Uniunii Europene in Romania in calitatea sa de unic element de contact cu Oficiul European
de Lupta Antifrauda (OLAF), monitorizeaza implementarea Programului National de prevenire a
coruptiei si Planului National de actiune impotriva coruptiei.

Garda Financiara

Garda Financiara a fost reinfiintata dupa Revolutia din 1989 printr-o lege speciala22,
organizarea si functionarea acesteia fiind reglementata in prezent prin prevederi legale proprii23.
Conform acestor prevederi, Garda Financiara este institutia publica de control financiar operativ
curent privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte din domeniul
economic, financiar si vamal care au ca efect evaziunea si frauda fiscala.

2
 Din punct de vedere organizatoric, Garda Financiara este formata din Comisariatul general,
comisariate regionale si comisariatul municipiului Bucuresti, in subordinea carora sunt
organizate sectii judetene arondate. Comisariatul general este structura centrala, de conducere, a
Garzii Financiare, iar comisariatele regionale si al municipiului Bucuresti sunt organizate ca
unitati zonale ale Garzii Financiare, ale caror competente sunt limitate teritorial si care conduc si
supravegheaza activitatea de control financiar operativ curent si inopinat la nivelul unui grup de
judete si al municipiului Bucuresti. Garda Financiara este condusa de un comisar general, care
are calitatea de functionar public, numit prin ordin al ministrului delegat al Autoritatii Nationale
de Control. In subordinea comisarului general se afla 3 comisari generali adjuncti, comisari sefi
si comisari sefi adjuncti ai comisariatelor regionale si al municipiului Bucuresti, comisari sefi ai
sectiilor judetene, comisari si personal administrativ.

De mentionat faptul ca, potrivit dispozitiilor art.1 din O.U.G. nr.91/2003 cu modificarile
si completarile ulterioare, Garda Financiara este organizata ca institutie publica de control, cu
personalitate juridica, fiind in subordinea Autoritatii Nationale de Control care, in conditiile
legii, a preluat de la Ministerul Finantelor Publice atributiile specifice acestei institutii de control,
cu exceptia celor privind stabilirea, urmarirea si incasarea veniturilor bugetare si solutionarea
contestatiilor.

Potrivit dispozitiilor din legea de organizare si functionare, in vederea realizarii

atributiilor sale, pentru combaterea actelor si faptelor de evaziune si frauda fiscala, Garda
Financiara efectueaza controlul operativ si inopinat cu privire la urmatoarele:

- respectarea actelor normative in scopul prevenirii, descoperirii si combaterii oricaror

acte si fapte interzise de lege;
-respectarea normelor de comert, urmarind prevenirea, depistarea si inlaturarea
operatiunilor ilicite;
-modul de producere, depozitare, circulatie si valorificare a bunurilor, in toate locurile si
spatiile in care se desfasoara activitatea agentilor economici;
-participarea, in colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere si institutii
specializate, la actiuni de depistare si combatere a activitatilor ilicite care genereaza fenomene de
evaziune si frauda fiscala.

In exercitarea atributiilor proprii, Garda Financiara incheie, ca urmare a controalelor

operative si inopinate, acte de control prin care constata contraventiile savarsite si aplica
sanctiunile stabilite de lege, inclusiv cele stabilite in competenta Ministerului Finantelor Publice,
cu exceptia celor privind stabilirea diferentelor de impozite, taxe si contributii, precum si a
dobanzilor si penalitatilor aferente acestora, a urmaririi, incasarii veniturilor bugetare si
solutionarea contestatiilor. Impotriva procesului verbal de constatare si sanctionare a
contraventiilor se poate formula plangere potrivit prevederilor O.G.nr.2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor, aprobate cu modificari si completari prin Legea nr.180/2002 cu
modificarile ulterioare.

Personalul Garzii Financiare executa doua tipuri de operatiuni de control financiar

majore, respectiv operatiuni de control curent si operatiuni de control tematic. Controlul curent
se executa operativ si inopinat, pe baza legitimatiei de control, a insignei de imputernicire si a

3
ordinului de serviciu. In ceea ce priveste controlul tematic, acesta se executa de catre comisarii
Garzii Financiare in baza ordinelor date de conducerea Autoritatii Nationale de Control sau de
comisarul general.

La orice actiune de control participa minimum 2 comisari iar la actiunile de control cu

grad sporit de periculozitate, echipele de comisari vor fi insotite de membrii ai subunitatilor
specializate de interventie rapida ale politiei.

In indeplinirea atributiilor ce le revin, comisarii Garzii Financiare au urmatoarele

indrituiri legale:
-sa efectueze controale in spatiile in care se produc, se depoziteaza sau se
comercializeaza bunuri ori se desfasoara activitati ce cad sub incidenta actelor normative in
vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte care sunt
interzise de acestea;
-sa verifice respectarea reglementarilor legale privind circulatia marfurilor pe drumurile
publice, in porturi, cai ferate si fluviale, aeroporturi, in vecinatatea punctelor vamale, antrepozite,
zone libere, precum si in alte locuri in care se desfasoara o asemenea activitate;
-sa verifice legalitatea activitatilor desfasurate, existenta si autenticitatea documentelor
justificative in activitatile de productie si prestari de servicii ori pe timpul transportului,
depozitarii si comercializarii bunurilor si sa aplice sigilii pentru asigurarea integritatii bunurilor;
-sa dispuna masuri cu privire la confiscarea, in conditiile legii, a bunurilor a caror
fabricatie, depozitare, transport sau desfacere este ilicita, precum si a veniturilor realizate din
activitati comerciale sau prestari de servicii nelegale si sa ridice documentele financiar-contabile
si de alta natura care pot servi la dovedirea contraventiilor sau, dupa caz, a infractiunilor;
-sa solicite, in conditiile si potrivit Codului de procedura penala, efectuarea de catre
organele abilitate de lege a perchezitiilor in localuri publice sau particulare – case, curti,
dependinte si gradini – daca exista indicii ca in aceste locuri sunt ascunse documente, marfuri
sau se desfasoara activitati care au ca efect evaziunea sau frauda fiscala;
-sa constate acte si fapte care au avut ca efect evaziunea si frauda fiscala, sa solicite
organelor fiscale stabilirea obligatiilor fiscale in intregime datorate, sa ceara organelor de
executare competente, potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, luarea masurilor
asiguratorii ori de cate ori exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi
ascunda ori sa-si risipeasca averea si sa sesizeze, dupa caz, organele de urmarire penala:
-sa solicite administratorilor unitatilor controlate si persoanelor implicate explicatii,
lamuriri, precizari verbale sau in scris, dupa caz, cu privire la faptele constatate;
-sa solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele originale, sa preleveze
probe, esantioane, mostre etc., necesare finalizarii actului de control. Analiza si examinarea
probelor, esantioanelor si mostrelor se fac in laboratoarele de specialitate;
-sa constate contraventiile si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit competentelor
prevazute de lege;
-sa intocmeasca acte de control operativ si inopinat privind rezultatele verificarilor, sa
aplice masurile prevazute de normele legale si sa sesizeze organele competente in vederea
valorificarii constatarilor;
-sa opreasca mijloacele de transport, in conditiile legii, pentru verificarea documentelor
de insotire a bunurilor si persoanelor transportate;

4
 -sa solicite institutiilor financiar-bancare, de asigurari si reasigurari, in conditiile legii,
date sau, dupa caz, documente, in scopul instrumentarii si fundamentarii constatarilor cu privire
la savarsirea unor fapte ce contravin legislatiei in vigoare:
-sa poarte uniforma, sa pastreze, sa foloseasca si sa faca uz de armamentul si mijloacele
de aparare din dotare, in conditiile legii.

Comisarii Garzii Financiare sunt functionari publici cu statut special, si sunt obligati sa
respecte legea, sa aiba o conduita corecta, sa fie integri si incoruptibili, sa actioneze cu hotarare
pentru prevenirea si combaterea oricaror acte de natura sa stirbeasca autoritatea si prestigiul
institutiei. Pentru pagubele cauzate in activitatea de control, ca urmare a neindeplinirii sau
indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor de control, in masura in care nu sunt indeplinite
conditiile atragerii raspunderii penale, comisarii Garzii Financiare raspund potrivit dispozitiilor
art.998 din Codul civil privind raspunderea civila delictuala, raspundere care poate fi antrenata
de catre Autoritatea Nationala de Control numai pe baza hotararii instantelor de judecata.

Functionarii Garzii Financiare au obligatia de a nu folosi in scop personal si de a nu

divulga informatiile dobandite ca urmare a exercitarii functiei. Totodata, au obligatia pastrarii
secretului informatiilor fiscale si bancare prevazute de lege.

In scopul indeplinirii atributiilor stabilite prin lege, asa cum au fost mentionate anterior,
Garda Financiara are acces la informatiile necesare, in mod operativ si gratuit, de la Autoritatea
Nationala pentru Protectia Consumatorilor, Oficiul National al Registrului Comertului,
Autoritatea Nationala a Vamilor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Inspectoratul
General al Politiei de Frontiera, Directia Generala de Evidenta Informatizata a Persoanei,
Serviciul Pasapoarte din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, precum si de la alte
institutii financiar-bancare, in conditiile legii.

Autoritatea Nationala a Vamilor

Pentru fiecare stat, dreptul la vama reprezinta o caracteristica ce deriva din exercitarea
suveranitatii asupra teritoriului sau. Vama reprezinta o institutie complexa, avand ca rol principal
fiscalitatea, iar indirect avand un rol social si de aparare a intereselor natiunii.

Conform dispozitiilor Legii nr.141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, activitatea

autoritatii vamale se exercita prin Directia Generala a Vamilor, directiile regionale vamale si
birourile vamale24.

Directia Generala a Vamilor este organizata si functioneaza ca organ de specialitate al

administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Finantelor
Publice, aplicand strategia si programul Guvernului in domeniul politicii vamale, exercitand
atributiile stabilite prin reglementarile vamale25. Directia Generala a Vamilor reprezinta organul
de coordonare, indrumare si control al modului in care sunt efectuate operatiunile de vamuire de
catre birourile si punctele vamale. Conform dispozitiilor Legii nr.141/1997 privind Codul vamal,
vamuirea reprezinta ansamblul de operatiuni efectuate de la prezentarea marfurilor, a mijloacelor
de transport si a oricaror alte bunuri pana la acordarea liberului de vama.

5
 Directiile regionale vamale, impreuna cu birourile si punctele vamale sunt subordonate
Directiei Generale a Vamilor, fiind infiintate prin decizia acesteia.

Potrivit dispozitiilor Codului vamal, in punctele de control pentru trecerea frontierei de

stat si pe teritoriul tarii sunt organizate birouri vamale care functioneaza potrivit legii. Acestea
reprezinta unitati ale autoritatii vamale in care pot fi indeplinite, in totalitate sau in parte,
formalitatile prevazute de reglementarile vamale.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Romaniei26, biroul vamal poate

solicita importatorului sa prezinte justificari suplimentare, inclusiv documente si alte evidente, in
cazul in care are indoieli cu privire la exactitatea informatiilor sau documentelor furnizate de
catre acesta pentru determinarea valorii in vama.

Persoanele fizice care calatoresc in afara granitelor tarii, precum si cele care intra in tara
au obligatia sa declare, verbal sau in scris, bunurile pe care le introduc sau scot din tara si sa le
prezinte spre control birourilor vamale.

Pentru a-si indeplini atributiile, autoritatea vamala este abilitata sa efectueze controlul
vamal al marfurilor si al persoanelor fizice. Codul vamal defineste controlul vamal ca fiind
„indeplinirea de catre autoritatea vamala a operatiunilor de verificare a marfurilor, a existentei si
autenticitatii documentelor; examinarea evidentelor financiar-contabile si a altor inscrisuri ale
titularilor de operatiuni; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor si a altor marfuri
transportate sau aflate asupra persoanelor; efectuarea de anchete administrative si alte actiuni
similare, cu scopul de a asigura respectarea reglementarilor vamale si a altor norme aplicabile
marfurilor aflate sub supraveghere vamala.”

La introducerea si scoaterea din tara a mijloacelor de transport si a marfurilor, autoritatea

vamala este imputernicita legal sa efectueze controlul acestora si din proprie initiativa, fara a fi
necesar acordul titularului. De mentionat insa faptul ca, acest control vamal efectuat de
autoritatea vamala asupra persoanelor nu are caracterul unei perchezitii corporale, in sensul
dispozitiilor Codului de procedura penala.

In cadrul luptei impotriva traficului de substante stupefiante, autoritatea vamala poate

efectua, in timpul controlului vamal, si un examen de investigatie medicala, insa numai cu
consimtamantul persoanei in cauza, iar in caz de refuz, cu aprobarea Parchetului, care poate
autoriza examinarea si retinerea persoanei. Rezultatele examinarii medicale se prezinta
Parchetului in scopul declansarii procedurilor penale.

Bunurile supuse vamuirii fac obiectul controlului vamal in orice loc s-ar afla pe teritoriul
tarii. In acest sens, autoritatea vamala are urmatoarele indrituiri legale:
-verifica, in conditiile legii, cladiri, depozite, terenuri si orice alte obiective;
-preleva, in conditiile legii, probe, pe care le analizeaza in laboratoarele proprii sau
agreate, in vederea identificarii si expertizarii marfurilor;
-efectueaza investigatii, supravegheri si verificari in cazurile in care sunt semnalate
situatii de incalcare a reglementarilor vamale;

6
 -exercita controlul ulterior la sediul agentilor economici asupra operatiunilor de comert
exterior, in scopul verificarii respectarii reglementarilor vamale;
-identifica, pe baza de documente, persoanele care se afla in raza de activitate a biroului
vamal.
Pentru efectuarea vamuirii, organele postale sunt obligate sa prezinte autoritatii vamale
din incinta oficiului postal, coletele si trimiterile postale internationale. Cu ocazia controlului,
autoritatea vamala este obligata sa respecte secretul corespondentei si al trimiterilor postale,
conform dispozitiilor art.15 alin.2 din Codul vamal.

Datorita timpului limitat pe care il are la dispozitie autoritatea vamala pentru efectuarea
operatiunilor de vamuire, aceasta nu are decat posibilitatea unui control formal asupra
documentelor prezentate, un control vamal fizic prin sondaj, orientat, in special, asupra
determinarii felului marfurilor, si un control cantitativ, bazat pe mentiunile existente in
documentele de transport sau in facturi. Autoritatea vamala este insa investita cu raspunderea
respectarii tuturor conditiilor stabilite de lege pentru acordarea regimului vamal solicitat de
operatorul economic, in aceasta situatie fiind necesar sa poata efectua, ulterior acordarii liberului
de vama, un control aprofundat. In cazul in care, in urma unui control ulterior aprofundat,
rezulta diferente de taxe vamale, acestea se datoreaza statului de catre operatorul economic sau,
dupa caz, autoritatea vamala le restituie acestuia.

Potrivit dispozitiilor Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Romaniei, in scopul

exercitarii in bune conditii al atributiilor ce ii revin, autoritatea vamala are urmatoarele
competente legale:
-atunci cand constata savarsirea unor infractiuni, actioneaza in temeiul dispozitiilor
art.214 din Codul de procedura penala, prin luarea de declaratii de la faptuitori si de la martori
cat si prin incheierea de procese verbale, acte ce constituie probe in justitie;
-furnizeaza informatii si relatii privind reglementarile vamale tuturor persoanelor
interesate, care solicita in scris aceste informatii;
-acorda liberul de vama, verificand in prealabil marfurile si documentele de transport ale
transportatorului;
-stabileste cuantumul taxelor vamale, pe care le incaseaza si le varsa la bugetul de stat;
-realizeaza supravegherea vamala, in vederea asigurarii respectarii reglementarilor
vamale si a altor norme aplicabile marfurilor aflate sub supraveghere vamala etc.

In concluzie, importanta autoritatii vamale rezida din faptul ca aceasta institutie

reprezinta un factor esential in stoparea traficului ilicit de marfuri si bunuri, a sustragerilor de la
datoriile catre stat si a altor fapte ilicite, savarsite de catre persoane care intra sau parasesc
teritoriul tarii noastre.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala

Agentia Nationala de Administrare Fiscala este structura organizatorica in cadrul

Ministerului Finantelor Publice, care functioneaza ca organism de specialitate al administratiei
publice centrale, in baza prevederilor legale proprii27.

7
 La baza organizarii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala stau o serie de principii28,
dupa cum urmeaza:

- aplicarea unitara a prevederilor legale privind veniturile statului;

- colectarea veniturilor bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului
asigurarilor pentru somaj, bugetului fondului national unic de asigurari sociale de sanatate,
datorate de contribuabili persoane juridice si fizice, se realizeaza in totalitate si la termenele
stabilite prin prevederile legale;
- exercitarea activitatii de urmarire, supraveghere si control fiscal pe intreg teritoriul tarii
se realizeaza prin structurile proprii de specialitate.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala exercita functia de control financiar, in cele

doua forme ale acestuia, controlul fiscal si investigatia fiscala, prin Directia generala de inspectie
financiar - fiscala, care, conform prevederilor legale de organizare si functionare, este structurata
astfel:

- Directia de control financiar;

- Directia de control fiscal;
- Directia de investigatii fiscale.

Activitatea de control fiscal realizata de catre structurile specializate ale Agentiei

Nationale de Administrare Fiscala are la baza urmatoarele obiective:

- verificarea bazelor de impunere;

- stabilirea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale;
- controlul exactitatii realizarii obligatiilor de catre contribuabili;
- verificarea modului de respectare a prevederilor legislatiei fiscale si contabile;
- stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor acestora.

La nivelul judetelor, activitatea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala este realizata

prin Directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, in cadrul
carora functioneaza structuri specializate, care au organizate servicii de investigare fiscala,
control fiscal si control financiar.

Exercitarea inspectiei fiscale, desi are in vedere principiile generale ale metodologiei de
control financiar, se realizeaza distinct, avand in vedere specificul acesteia. Exercitarea acestei
activitati are loc astfel:
- examinarea documentelor aflate la dosarul fiscal al contribuabilului;
- verificarea concordantei datelor din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila a
contribuabilului;
- stabilirea abaterilor, discutarea acestora si solicitarea de explicatii scrise de la
reprezentantii legali ai contribuabililor sau imputernicitii acestora, dupa caz;
- verificarea locurilor unde se realizeaza activitatea generatoare de venituri impozabile;
- solicitarea altor informatii suplimentare de la terti in vederea fundamentarii
constatarilor;
- stabilirea diferentelor obligatiilor fiscale de plata;

8
 - dispunerea masurilor asiguratorii, in conditiile legii;
- aplicarea de sanctiuni potrivit dispozitiilor legale.

Stabilirea bazei de impozitare, precum si a diferentelor de impozite, a taxelor si a altor

contributii, se face prin metoda directa, pe baza evidentelor contabile, fiscale, a altor documente
si informatii, sau folosind metode indirecte de estimare a nivelurilor acestor obligatii. Metoda de
estimare indirecta se utilizeaza in cazul in care contribuabilul nu poate prezenta organelor de
inspectie fiscala documentele, informatiile si explicatiile necesare in determinarea completa a
bazei de impunere (avand drept cauza, de pilda, faptul ca nu a depus anterior declaratii fiscale
sau cele prezentate nu permit stabilirea corecta a bazei de impunere, nu colaboreaza,
obstructioneaza sau refuza actiunea de inspectie fiscala, nu si-a indeplinit obligatiile privind
conducerea evidentelor contabile si fiscale etc.)

In exercitarea atributiilor de serviciu, organele de inspectie fiscala au urmatoarele

drepturi si obligatii:

- sa confiste, in conditiile legii, obiectele sau produsele reprezentand bunuri sustrase de la

plata impozitelor, precum si sumele in lei si in valuta dobandite ilicit;
- sa constate contraventiile si sa aplice sanctiunile prevazute de legile fiscale si contabile;
- sa suspende aplicarea masurilor care contravin reglementarilor contabile si fiscale si sa
dispuna masurile necesare indeplinirii corecte de catre contribuabili a obligatiilor fiscale.

In ceea ce priveste persoanele supuse inspectiei fiscale, potrivit dispozitiilor art. 27 Cod
procedura fiscala, inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor
de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor si a altor
obligatii fiscale prevazute de lege.

Activitatea de inspectie fiscala se realizeaza in doua forme care definesc aria sa de

intindere, si anume:

- inspectia fiscala generala, definita ca activitate de verificare a tuturor obligatiilor fiscale

ale unui contribuabil, pe o perioada de timp determinata;
- inspectia fiscala partiala, definita ca activitatea de verificare a uneia sau mai multor
obligatii fiscale, pe o perioada de timp determinata.

Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare,
daca acestea prezinta interes pentru aplicarea legii fiscale.

In scopul realizarii atributiilor proprii, structurile inspectiei fiscale utilizeaza, cu

predilectie, urmatoarele tehnici si forme de control financiar:
- controlul prin sondaj;
- controlul inopinat;
- controlul incrucisat.
Utilizarea procedurilor de control se poate face individual sau combinat, in functie de
scopul, obiectivele, complexitatea, dificultatile si perioada inspectiei fiscale.

9
 Controlul prin sondaj consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si
operatiunilor semnificative in care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a
obligatiilor fiscale datorate bugetului de stat. In cazul in care, dintr-o activitate de control prin
sondaj se constata fapte care intrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni, verificarea se
extinde asupra tuturor documentelor si operatiunilor relevante pentru fundamentarea faptelor
constatate.

Controlul inopinat consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in

principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei
fiscale, fara a fi anuntat in prealabil contribuabilul.

Controlul incrucisat consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale

contribuabilului in corelatie cu cele determinate de alte persoane, respectiv alte structuri fiscale
sau de catre clienti, furnizori, organe vamale, alte institutii sau persoane fizice si juridice.

Selectarea unitatilor in vederea efectuarii inspectiei fiscale are la baza principiul general
al tratamentului egal aplicat tuturor contribuabililor care fac parte din aceeasi categorie si din
acelasi domeniu de activitate.

Ca principiu general, inspectia fiscala se realizeaza in cadrul termenului de prescriptie a

dreptului de a stabili obligatii fiscale.

La contribuabilii mari, verificarea are loc cel putin o data in cadrul termenului de
prescriptie, incepand de la momentul finalizarii controlului anterior.

La celelalte categorii de contribuabili, inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor

fiscale nascute in ultimii trei ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale.
Inspectia fiscala se poate insa extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii
fiscale, daca exista indicii privind diminuarea impozitelor si taxelor sau daca nu au fost depuse
declaratii fiscale.

Inainte de inceperea unei actiuni, toate structurile fiscale au obligatia sa instiinteze

contribuabilul in legatura cu activitatea de inspectie fiscala care urmeaza sa se desfasoare, prin
transmiterea unui aviz de inspectie fiscala. In general, acesta cuprinde temeiul juridic al
inspectiei fiscale, data inceperii actiunii, obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse
controlului. Contribuabilului i se comunica, de asemenea, posibilitatea de a solicita amanarea
datei de incepere a inspectiei fiscale. Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate
solicita, in scris, conducerii inspectiei fiscale, o singura data si numai pentru motive justificate, in
termen de 5 zile lucratoare de la data primirii avizului de inspectie fiscala, pentru maxim 30 de
zile. In cazul in care contribuabilul prezinta motive intemeiate pentru amanarea inspectiei fiscale,
unitatea cu atributii in acest domeniu comunica contribuabilului data la care actiunea a fost
reprogramata.

Avizul de inspectie se comunica contribuabilului in scris inainte de inceperea inspectiei

fiscale, astfel:

10
 - cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
- cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.
Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu mai este necesara in urmatoarele situatii:
- pentru solutionarea unei cereri a contribuabilului;
- in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati, potrivit legii;
- in cazul controlului inopinat.

Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale contribuabilului, potrivit

dispozitiilor art. 95 din Codul de procedura fiscala, acesta avand obligatia de a pune la dispozitie
un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale. Daca nu exista un
spatiu de lucru adecvat pentru desfasurarea inspectiei fiscale, aceasta se va putea desfasura la
sediul organului fiscal. Indiferent insa de locul stabilit pentru desfasurarea inspectiei fiscale,
organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in prezenta
contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta. De regula, inspectia fiscala se
desfasoara in timpul programului de lucru al contribuabilului insa se poate desfasura si in afara
programului de lucru, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.

Inspectia fiscala se desfasoara potrivit unor reguli stabilite prin dispozitiile art. 96 Cod
procedura fiscala. Astfel, inspectia fiscala va avea in vedere examinarea tuturor starilor de fapt si
raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere. Totodata, ea va fi efectuata astfel incat
sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabilului, utilizand in mod eficient timpul
destinat inspectiei fiscale.

Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit sau taxa si pentru
fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale poate decide
reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data
implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la
data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.

La inceperea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului

legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control.

La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa prezinte o declaratie scrisa

pe propria raspundere din care sa rezulte ca toate documentele si informatiile relevante pentru
inspectia fiscala au fost puse la dispozitia inspectorului fiscal. Aceasta declaratie constituie un
mijloc de proba atat pentru contribuabil, cat si pentru organul fiscal, in cazul in care
contribuabilul contesta decizia de reverificare a unei anumite perioade.

Pe tot parcursul desfasurarii inspectiei fiscale, contribuabilul are dreptul de a fi informat

asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala. La incheierea inspectiei fiscale, organul fiscal
va purta o discutie finala cu contribuabilul asupra constatarilor si consecintelor lor fiscale.
Contribuabilul are dreptul sa prezinte, in scris, punctul sau de vedere cu privire la constatarile
inspectiei fiscale.

Atunci cand organele fiscale vor efectua constatari cu ocazia inspectiei fiscale care ar
putea constitui elementele constitutive ale unei infractiuni, vor sesiza despre acestea organele de

11
urmarire penala. In aceasta situatie, organul fiscal are obligatia de a intocmi un proces verbal
semnat de catre acesta si de catre contribuabil, cu sau fara explicatii sau obiectiuni din partea
contribuabilului. Acest proces verbal se va comunica si contribuabilului.

Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezenta
constatarile inspectiei, din punct de vedere faptic si legal.

Daca, in urma inspectiei, se modifica baza de impunere, raportul astfel intocmit va sta la
baza emiterii deciziei de impunere.

Curtea de Conturi

Activitatea de control financiar organizata pe langa Parlamentul Romaniei este exercitata

de catre o singura structura specializata, Curtea de Conturi a Romaniei.

Pentru prima data in tara noastra, o astfel de structura de control financiar, sub denumirea
de Inalta Curte de Conturi a Romaniei, a fost infiintata la 24 ianuarie 1864, prin legea
promulgata de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Fiind desfiintata in perioada regimului comunist, Curtea de Conturi a fost reinfiintata prin
Legea nr.94/1992, ca urmare a inscrierii acestui obiectiv in Constitutia Romaniei din 1991 care,
la art.139, prevedea „…Curtea de Conturi executa controlul asupra modului de formare, de
administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului.”

Prin prevederile legale de organizare si functionare, Curtea de Conturi a fost definita ca

„organ suprem de control si de jurisdictie in domeniul financiar.”

Ulterior, Curtea de Conturi a suferit o serie de modificari printr-o serie de acte normative
succesive, fiindu-i restranse sau modificate unele din prerogativele legale, ultima modificare
survenind prin Legea nr.77/2002 pentru modificarea Legii nr.94/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii de Conturi. Cea mai importanta modificare a fost renuntarea la activitatea
jurisdictionala a Curtii de Conturi, litigiile rezultate din activitatea ei urmand a fi solutionate de
instantele judecatoresti specializate.

Sintetizand prevederile constitutionale si cele ale legii de organizare si functionare, Curtea

de Conturi are urmatoarele caracteristici:

-Curtea de Conturi este organ suprem de control financiar;

-Curtea de Conturi functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei;
-indeplineste atributii de control financiar ulterior extern, pe care le exercita in mod
independent;
-are buget propriu de cheltuieli, care se prevede distinct in bugetul de stat;
-isi stabileste in mod autonom programul de control si nimeni nu poate influenta sau
intrerupe actiunile sale de control, in afara de Parlament, dar numai in anumite situatii prevazute
de lege.

12
 Potrivit prevederilor legale, controlul Curtii de Conturi se poate caracteriza ca fiind
universal, general, obligatoriu, independent si neconditionat.

Conform dispozitiilor legii de organizare si functionare, conducerea Curtii de Conturi se

exercita de catre Plenul Curtii, format din 18 consilieri de conturi, care sunt numiti de catre
Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau innoit. Membrii Curtii de
Conturi sunt independenti in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe toata durata acestuia. Ei
sunt supusi incompatibilitatilor prevazute de lege pentru judecatori. Dintre acestia, Plenul Curtii
de Conturi alege Presedintele Curtii, vicepresedintele si sefii de sectii.

Din punct de vedere structural, Curtea de Conturi se compune din:

-Sectia de control financiar ulterior

-Camerele de conturi judetene si a municipiului Bucuresti
-Secretariatul general.

Pe langa Curtea de Conturi functioneaza Procurorul General Financiar care are in

subordine procurori financiari pe langa fiecare Camera de Conturi si a municipiului Bucuresti.

In unitatile administrativ teritoriale, functiile Curtii de Conturi se exercita prin Camerele

Judetene de Conturi si a municipiului Bucuresti, pe langa acestea functionand procurori
financiari. Camerele Judetene de Conturi au in componenta Directii de Control Financiar
Ulterior, compuse din mai multi controlori financiari si conduse de catre un director si un
director adjunct.

In ceea ce priveste competentele generale de control ale Curtii de Conturi, asa cum
rezulta chiar din dispozitiile art.140 alin.1 din Constitutie, „Curtea de Conturi exercita controlul
asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului
si ale sectorului public.”

In exercitarea atributiilor sale de control, Curtea de Conturi verifica formarea si utilizarea

resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurarilor sociale de stat si ale bugetelor unitatilor
administrativ teritoriale, precum si miscarea fondurilor intre aceste bugete; constituirea,
utilizarea si gestionarea fondurilor speciale si a fondului de tezaur; formarea si gestionarea
datoriei publice si a situatiei garantiilor guvernamentale pentru creditele interne si externe;
utilizarea alocatiilor bugetare pentru investitii, a subventiilor si transferurilor si a altor forme de
sprijin financiar din partea statului sau a unitatilor administrativ teritoriale; constituirea,
administrarea si utilizarea fondurilor publice de catre institutiile publice autonome cu caracter
comercial si financiar si de catre organismele autonome de asigurari sociale; situatia, evolutia si
modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ
teritoriale de catre institutiile publice, regii autonome, societati comerciale sau de catre alte
persoane juridice in baza unui contract de concesiune sau inchiriere. Totodata, potrivit noilor
dispozitii modificatoare ale art.27 alin.2 din Legea nr.77/2002, Curtea de Conturi exercita
controlul cu privire la respectarea de catre autoritatile cu atributii in domeniul privatizarii a
metodelor si procedurilor de privatizare prevazute de lege, precum si a modului in care acestea
au asigurat respectarea clauzelor contractuale prin contractele de privatizare.

13
 Curtea de Conturi exercita controlul asupra urmatoarelor organe si institutii:
-statul si unitatile administrativ teritoriale, in calitate de persoane juridice de drept public,
cu serviciile si institutiile lor publice, autonome sau nu;
-Banca Nationala a Romaniei;
-regiile autonome;
-societatile comerciale la care statul, unitatile administrativ teritoriale, institutiile publice
sau regiile autonome, detin singure sau impreuna, integral sau mai mult de jumatate din capitalul
social;
-organismele autonome de asigurari sociale sau de alta natura, care gestioneaza bunuri,
valori sau fonduri, intr-un regim legal obligatoriu.
In efectuarea controlului la aceste entitati, Curtea de Conturi are in vedere urmatoarele
obiective de control:
-verificarea exactitatii si realitatii bilanturilor contabile si a conturilor de profit si pierderi;
-verificarea indeplinirii obligatiilor financiare catre bugetul public national sau catre alte
fonduri stabilite de lege;
-verificarea utilizarii fondurilor alocatiilor bugetare sau fondurilor speciale conform
destinatiei stabilite prin legea de aprobare a proiectului bugetului public national;
-verificarea calitatii gestiunii economico-financiare, daca prin aceasta se afecteaza
drepturile statului, unitatilor administrativ teritoriale sau institutiilor publice ori se creeaza
obligatii in sarcina acestora;
-verificarea formarii si gestionarii datoriei publice si a situatiei garantiilor
guvernamentale pentru credite interne si externe;
-controlarea utilizarii alocatiilor bugetare pentru investitii, a subventiilor si transferurilor
si a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale;
-controlarea modului de constituire, administrare si utilizare a fondurilor publice de catre
autoritatile publice autonome si de catre institutiile publice infiintate prin lege, precum si de
organismele autonome de asigurari sociale ale statului;
-controlarea situatiei, evolutiei si modului de administrare a patrimoniului public si privat
al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale de catre institutiile publice, regiile autonome si
societatile nationale, precum si concesionarea sau inchirierea de bunuri care fac parte din
proprietatea publica;
-controlarea modului de constituire, utilizare si gestionare a resurselor financiare privind
protectia mediului, imbunatatirii calitatii conditiilor de viata si de munca;
-verificarea utilizarii fondurilor puse la dispozitia Romaniei de catre Uniunea Europeana
prin Programul SAPARD si a cofinantarii aferente;
-utilizarea fondurilor provenite din asistenta financiara acordata Romaniei de Uniunea
Europeana si din alte surse de finantare internationala.
Procedura de exercitare a controlului ulterior al Curtii de Conturi este complexa si
are ca finalitate descarcarea de gestiune a ordonatorilor de credite. Descarcarea de gestiune se
face la sfarsitul exercitiului bugetar anual si cuprinde doua faze, in cadrul carora organele de
control financiar desfasoara activitati specifice29.

O prima faza, faza preliminara, este marcata de intocmirea Raportului de constatari,

concluzii si propuneri de catre organul de control financiar desemnat sa verifice conturile. In
scopul intocmirii acestui raport, controlorii financiari se pot deplasa la sediul institutiei verificate
sau pot solicita trimiterea documentatiei la sediul Curtii de Conturi.

14
 In cea de a doua faza, cea a descarcarii de gestiune, raportul intocmit in conditiile
mentionate este inaintat unui complet, format fie din 3 consilieri de conturi, membri ai Sectiei de
control ulterior, fie din directorul Directiei de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei
Judetene de Conturi sau a municipiului Bucuresti, directorul adjunct si un controlor financiar, la
nivel teritorial. Examinarea acestor rapoarte de control asupra conturilor se face in sedinta la care
participa si procurorul financiar. Daca considera ca raportul este neconcludent, completul astfel
constituit poate dispune restituirea catre autorii sai, in scopul refacerii ori completarii sale, cu
precizarea in acest sens a motivelor restituirii. De asemenea, completul poate solicita lamuriri
titularului de cont sau altor persoane care sunt in masura in acest sens. Actele completului se
numescincheieri insa ele nu au valoarea unei hotarari judecatoresti asemenea incheierilor date de
instante. Ele sunt acte juridice de control care pot fi atacate ca atare in fata instantelor
judecatoresti competente. Astfel, potrivit dispozitiilor art.34 din Legea nr.94/1992 cu
modificarile si completarile ulterioare, impotriva incheierii prin care s-a dispus descarcarea de
gestiune poate fi introdusa plangere la instanta judecatoreasca competenta de catre partile
interesate sau de catre procurorul financiar.

Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunta incheieri prin care dispune fie
descarcarea de gestiune, fie sesizarea instantei judecatoresti competente, pentru stabilirea
raspunderii juridice potrivit legii. De asemenea, daca in urma examinarii raportului, a actelor si
documentelor pe care acesta se sprijina, se constata savarsirea unor fapte care potrivit legii
penale constituie infractiuni, completul dispune sesizarea organelor de urmarire penala
competente, suspendand examinarea cazului.

In ceea ce priveste solutia de descarcare de gestiune, aceasta reprezinta solutia

completului prin care titularul de cont (ordonatorul de credite) este degrevat de orice
responsabilitate financiara in legatura cu operatiunile savarsite de el intr-o anumita perioada de
timp, de regula un an. Descarcarea de gestiune definitiva poate fi acordata doar de Curtea de
Conturi, orice asemenea solutie a puterii executive fiind doar provizorie.

Descarcarea de gestiune devine irevocabila daca, in decurs de un an de la pronuntarea

incheierii completului, procedura reexaminarii contului in legatura cu care s-a dispus descarcarea
nu a fost deschisa pentru motive temeinice. In practica, asemenea motive temeinice au fost
retinute ca fiind descoperirea de acte sau fapte noi ori inceperea procesului penal in legatura cu
descarcarea de gestiune respectiva.

Prin dispozitiile legii cadru, se stabileste ca este necesara comunicarea incheierii

completului catre partile interesate si catre procurorul financiar.

Alaturi de procedura descarcarii de gestiune a titularilor de conturi, legea reglementeaza

si o procedura de control ulterior a actelor, care se desfasoara pe parcursul exercitiului bugetar,
in baza Programului Anual de Control al Curtii de Conturi. In cazul depistarii unor prejudicii sau
abateri financiare, controlorii financiari sunt obligati sa incheie un proces verbal de constatare,
care va fi inaintat in termen de 5 zile procurorului financiar. Procurorul financiar se pronunta
asupra constatarilor din procesul verbal in termen de 10 zile de la primire, avand obligatia sa
pronunte una din urmatoarele solutii:

15
 -claseaza, motivat, procesul verbal, considerand neintemeiata sesizarea facuta de organul
de control;
-sesizeaza instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze cazul sau, atunci cand exista
indicii de savarsire a unor infractiuni, organele de urmarire penala competente.

Indiferent de solutia adoptata, procurorul financiar are obligatia sa o comunice partilor

interesate cat si organului de control, in vederea exercitarii drepturilor in functie de situatia nou
creata.

In cazul solutiei de clasare, cei interesati (inclusiv organul de control) pot face plangere la
Procurorul General Financiar, in termen de 30 de zile de la comunicare. Termenul este unul de
decadere astfel incat neexercitarea dreptului la plangere in cadrul acestui termen atrage pierderea
acestui drept. Procurorul General Financiar poate dispune fie admiterea, fie respingerea
plangerii. In caz de admitere a plangerii impotriva solutiei de clasare, Procurorul General
Financiar fie va sesiza instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze cauza, fie sesizeaza
organul de urmarire penala competent, dupa caz.

Impotriva solutiei de respingere a plangerii de catre Procurorul General Financiar,

respectiv de mentinere a solutiei de clasare a procurorului financiar, partea interesata poate face
cerere de reexaminare, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Conturi, care va fi
solutionata de catre un complet format din 3 consilieri de conturi.

16