Uniunea Europeana – istoric, institutii, politici

Scurt istoric
Uniunea Europeana (UE) este o uniune politica si economica a 27 de state membre situate in principal in
Europa.Are o suprafata de 4.233.262 km2 si o populatie estimata de aproximativ 447 milioane. UE a
dezvoltat o piata unica interna printr-un sistem standardizat de legi care se aplica in toate statele
membre.Politicile UE vizeaza asigurarea liberei circulatii a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor
in cadrul pietei interne, adoptarea legislatiei in domeniul justitiei si afacerilor interne si mentinerea unor
politici comune privind comertul,agricultura, pescuitul si dezvoltarea regionala. Pentru calatoriile in spatiul
Schengen, controlul pasapoartelor a fost eliminat. O uniune monetara a fost infiintata in 1999, a intrat in
vigoare in 2002 si este compusa din 19 state membre ale UE care utilizeaza moneda euro.
Cetatenia UE si cea europeana au fost infiintate odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht in
1993. Uniunea Europeana isi are originea in Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) si in
Comunitatea Economica Europeana (CEE), infiintate in 1951 prin Tratatul de la Paris, respectiv in 1957 prin
Tratatul de la Roma. Membrii initiali ai Comunitatii Europene au fost: Belgia, Franta, Italia, Luxemburg,
Olanda si Germania de Vest. In anii urmatori Comunitatea s-a largit prin aderarea unor noi state membre si
si-a crescut puterea prin adaugarea de domenii economice, sociale si politice in competenta sa. Tratatul de
la Maastricht a infiintat Uniunea Europeana sub prezenta denumire in 1993. Cea mai recenta modificare
majora a bazei constitutionale a UE, Tratatul de la Lisabona, a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009.
Regatul Unit a semnalat intentia de a parasi Uniunea in urma unui referendum din iunie 2016. Astfel, pe 31
ianuarie 2020 Regatul Unit a parasit definitiv Uniunea Europeana.
Acoperind 7,3% din populatia lumii, UE a generat in 2017 un produs intern brut nominal (PIB) de 19.670
miliarde de dolari SUA, reprezentand aproximativ 24,6% din PIB nominal global si 16,5% masurata in
termeni de paritate a puterii de cumparare. In plus, toate cele 27 de tari ale UE au indicele dezvoltarii
umane foarte ridicat conform Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare. In 2012, UE a primit Premiul
Nobel pentru Pace. Prin politica externa si de securitate comuna, UE a dezvoltat un rol in relatiile externe si
aparare. Uniunea intretine misiuni diplomatice permanente in intreaga lume si este reprezentata in cadrul
Natiunile Unite, Organizatia Mondiala a Comertului, G7 si G20. Datorita influentei sale globale, Uniunea
Europeana a fost descrisa ca o superputere emergenta.
Institutiile europene
Institutiile Uniunii Europene sunt cele sapte organe principale de decizie ale Uniunii Europene (UE).
Acestea sunt, in ordinea enumerata la articolul 13 din Tratatul privind Uniunea Europeana:
Parlamentul European;
Consiliul European;
Consiliul Uniunii Europene;
Comisia Europeana.
Alte institutii si organisme ale UE
Curtea de Justitie a Uniunii Europene;
Banca Centrala Europeana;
Curtea de Conturi Europeana;
Comitetul Economic si Social European (CESE);
Comitetul Regiunilor.
Politici ale Uniunii Europene
Uniunea Europeana a dezvoltat politici pentru toate domeniile in care activitatea sa este benefica statelor
membre (economic, social, de reglementare si financiar).
1.Politica de extindere si buna vecinatate;
2.Politica monetara;
3.Politica in domeniul justitiei si afacerilor interne;
4.Politici de sustinere a pietei unice;
5.Politicile de solidaritate (cunoscute de asemenea sub numele de politici de coeziune) privind aspecte
regionale, agricole si sociale;
6.Politicile de inovatie, privind introducerea unor tehnologii de varf in domenii precum protectia mediului,
cercetarea si dezvoltarea (RD) si domeniul energetic;
7.Politicile externe.
I. POLITICA DE EXTINDERE SI BUNA VECINATATE
1. Extindere
Uniunea Europeana este deschisa oricarui stat european care indeplineste criteriile democratice, politice si
economice pentru dobandirea calitatii de membru.
In urma mai multor extinderi, UE a crescut de la 6 la 27 de membri. Alte state candideaza la aderare.
Fiecare tratat ce admite un nou membru necesita aprobarea in unanimitate a tuturor statelor membre. De
asemenea, inaintea fiecarei extinderi, UE va evalua propria capacitate de absorbtie a noilor membri,
precum si abilitatea propriilor institutii de a functiona corespunzator in continuare.
Extinderile succesive au intarit democratia, au conferit securitate Europei si au sporit potentialul sau
comercial si de crestere economica.
Candidati la statutul de stat membru
Turcia, membra NATO, semnatara a unui acord de asociere cu UE, a aplicat pentru statutul de membru in
1987.
Balcanii de Vest
Aceste state, dintre care majoritatea au facut parte din fosta Iugoslavie, se indreapta catre Uniunea
Europeana pentru a-si accelera reconstructia economica, pentru a imbunatati relatiile reciproce lezate de
razboaie etnice si religioase, precum si pentru a-si consolida institutiile democratice.
2. Vecinatate
Uniunea Europeana duce doua politici paralele pentru tratarea relatiilor sale cu tarile vecine, in functie de
prezenta sau non-prezenta acestora pe lista potentialilor candidati.
In cadrul politicii de vecinatate, UE a incheiat acorduri de cooperare cu tari terte din spatiul sud-
mediteranean si din Caucazul de Sud, precum si cu tari din Europa de Est, a caror relatie cu Uniunea
Europeana in viitor ramane neclara.
II. POLITICA MONETARA
In cadrul Consiliului European de la Madrid din iunie 1989, conducatorii Uniunii Europene adopta un plan in
trei faze in favoarea unei uniuni economice si monetare. Acest plan devine parte componenta a Tratatului
de la Maastricht privind Uniunea Europeana, adoptat de catre Consiliul European in decembrie 1991.
III.POLITICA IN DOMENIUL JUSTITIEI SI AFACERILOR INTERNE
Cetatenii europeni au dreptul de a trai in libertate, fara frica persecutiei sau a violentei, pe tot cuprinsul
Uniunii Europene. Cu toate acestea, criminalitatea internationala si terorismul reprezinta unele din cele mai
ingrijoratoare fenomene pentru europeanul de azi.
Integrarea in domeniul justitiei si afacerilor interne nu a fost prevazuta in Tratatul de instituire a Comunitatii
Europene. Totusi, in timp, a devenit clar faptul ca libera circulatie a persoanelor implica necesitatea ca
fiecare cetatean sa beneficieze de acelasi grad de protectie si de acces la justitie oriunde pe teritoriul
Uniunii. Astfel, a fost creat treptat un spatiu de libertate, securitate si justitie, modificand succesiv tratatele
fondatoare prin Actul Unic European, Tratatul privind Uniunea Europeana (Tratatul de la Maastricht) si
Tratatul de la Amsterdam.
IV. POLITICI DE SUSTINERE A PIETEI UNICE
1. Politica in domeniul transportului
Activitatea Uniunii Europene a vizat mai ales libertatea de a presta servicii in domeniul transporturilor
terestre, in special accesul liber pe piata transporturilor internationale si activitatile de cabotaj, care constau
in a permite accesul transportatorilor nerezidenti pe piata nationala de transport a statelor membre ale
Uniunii Europene. Au fost luate decizii in vederea armonizarii conditiilor de concurenta in domeniul
transporturilor rutiere, in special a conditiilor privind accesul la profesie si la piata de munca, libertatea de
stabilire si de a presta servicii, timpul de conducere si siguranta rutiera. Politica comuna in ceea ce priveste
transportul aerian trebuie sa faca fata efectelor concurentei mondiale.
2. Politica in domeniul concurentei
Prezenta in Tratatul de la Roma, politica comuna in domeniul concurentei este corolarul indispensabil al
aplicarii regulilor libertatii comerciale in cadrul pietei unice europene. Aceasta politica este pusa in aplicare
de catre Comisia Europeana care, alaturi de Curtea de Justitie, vegheaza la respectarea ei. Aceasta
politica a aparut pentru a impiedica orice intelegere intre companii, orice ajutor public sau monopol abuziv
susceptibile sa denatureze libera concurenta in cadrul pietei unice.
V. POLITICILE DE SOLIDARITATE
Scopul principal al politicilor de solidaritate este acela de a sprijini finalizarea pietii unice si de a corecta
orice dezechilibre prin masuri structurale, venind astfel in sprijinul regiunilor defavorizate sau al sectoarelor
industriale care intampina dificultati.
VI. POLITICILE DE INOVATIE
1. Politica pentru protectia mediului si dezvoltarea durabila
Activitatea UE in domeniul protectiei mediului se bazeaza pe programul de actiune intitulat „Mediu 2010:
viitorul nostru, alegerea noastra”. Acesta cuprinde perioada 2001-2010 si subliniaza nevoia de:
– atenuare si de incetinire a schimbarilor climaterice si a incalzirii globale;
– protejare a habitatelor naturale si a florei si faunei salbatice;
– tratare a problemelor legate de mediu si sanatate;
– conservare a resurselor naturale si de administrare eficienta a deseurilor.
2. Politica pentru inovare tehnologica
Fondatorii Uniunii Europene aveau dreptate sa considere ca prosperitatea viitoare a Europei va depinde de
capacitatea ei de a ramane un lider mondial in domeniul tehnologic. Stiau ce avantaje pot aparea prin
reunirea cercetarii europene sub o umbrela comuna. Astfel, in 1958, in paralel cu CEE, au infiintat Euratom
– Comunitatea Europeana a Energiei Atomice. Scopul acestei comunitati era de a facilita pentru statele
membre ale UE exploatarea in comun, in scopuri pasnice, a energiei nucleare.
3. Politica pentru energie
Combustibilii fosili – petrol, gaze naturale si carbune – reprezinta 80% din consumul energetic in UE. Un
procent important din cantitatea necesara de combustibil fosil se importa din afara UE. In prezent, 50% din
necesarul de gaze naturale si petrol se importa, iar aceasta dependenta ar putea ajunge la 70% pana in
2030.
VII. POLITICILE EXTERNE ALE UE
Pe plan economic, comercial si monetar, Uniunea Europeana a devenit o mare putere mondiala. Uniunea
Europeana are o influenta considerabila in cadrul organizatiilor internationale cum ar fi Organizatia
Mondiala a Comertului (OMC), organismele specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), si in
cadrul summit-urilor mondiale pentru mediul inconjurator si dezvoltare.