Politici economice in U.

Student: Doroftei Leonard-Alexandru

Specializare: Management
Grupa: MN11
Anul: 1
Istoria Uniunii Economice și Monetare (UEM) în Europa poate fi urmărită înapoi până la
începutul anilor 1950, odată cu formarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului
(CECO). Această comunitate a reprezentat primul pas către integrarea economică în
Europa și a avut drept scop gestionarea comună a resurselor de cărbune și oțel între
șase țări fondatoare: Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.

În decursul anilor, procesul de integrare economică a continuat cu semnarea Tratatului

de la Roma în 1957, care a stabilit Comunitatea Economică Europeană (CEE) și
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom). Tratatul de la Roma a promovat
crearea unei piețe comune și a unei uniuni vamale între statele membre, consolidând
astfel cooperarea economică în Europa.

În anii următori, cooperarea economică și integrarea s-au intensificat, iar UE a continuat

să își extindă domeniul de competență. Un moment semnificativ a fost Actul Unic
European din 1986, care a stabilit un calendar pentru realizarea completă a pieței interne
până în 1992. Actul Unic European a dus la eliminarea mai multor bariere comerciale și
reglementări care îngreunau libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și forței
de muncă în Europa.

Urmează apoi un pas important în direcția UEM, cu semnarea Tratatului de la Maastricht

în 1992. Acest tratat a creat Uniunea Europeană și a stabilit un calendar pentru realizarea
UEM. Etapele inițiale ale UEM au inclus stabilirea unei politici monetare comune,
convergența economică și introducerea monedei unice, euro.

În 1999, Euro a fost introdus ca monedă electronică și de cont în cadrul UE. Ulterior, în
2002, bancnotele și monedele euro au fost introduse fizic în circulație, înlocuind
monedele naționale în majoritatea statelor membre ale UE. În prezent, 19 state membre
ale UE folosesc euro ca monedă oficială.

UEM a continuat să se dezvolte, cu instituirea Pactului de Stabilitate și Creștere în 1997,

care a impus reguli stricte privind disciplina fiscală și coordonarea politicilor fiscale între
statele membre. În 2009, Tratatul de la Lisabona a consolidat și mai mult cadrul
instituțional al UEM și a stabilit un cadru mai puternic pentru supravegherea
macroeconomică și financiară în cadrul UE.

Este important de menționat că nu toate statele membre ale UE au adoptat euro. Unele
state membre, precum Marea Britanie și Suedia, au opt.
Instituțiile cheie ale Uniunii Economice și Monetare (UEM) în Europa sunt următoarele:

1. Banca Centrală Europeană (BCE): BCE este instituția centrală a UEM și

responsabilă pentru politica monetară a zonei euro. Banca Centrală Europeană
are sediul în Frankfurt, Germania, și este independentă de guvernele naționale.
BCE are ca principal obiectiv menținerea stabilității prețurilor în zona euro și
contribuie la gestionarea sistemului financiar și la promovarea creșterii
economice și a ocupării forței de muncă.
2. Eurogrupul: Eurogrupul reprezintă miniștrii de finanțe ai statelor membre ale
zonei euro și este responsabil pentru coordonarea politicilor economice și fiscale
în zona euro. Eurogrupul se întâlnește regulat pentru a discuta despre
problemele economice și fiscale ale statelor membre și pentru a coordona acțiuni
comune în vederea promovării stabilității economice și a convergenței în zona
euro.
3. Eurogrupul Informal: Eurogrupul Informal este o întâlnire a șefilor de stat sau de
guvern ai statelor membre ale zonei euro. Această reuniune are loc înainte de
summiturile Consiliului European și oferă oportunitatea liderilor politici să discute
problemele economice și financiare majore și să ia decizii cu privire la acestea.
4. Mecanismul European de Stabilitate (MES): MES este un organism financiar
interguvernamental creat în urma crizei datoriilor suverane din zona euro. Acesta
oferă sprijin financiar pentru statele membre în dificultate și ajută la menținerea
stabilității financiare în zona euro. MES acordă împrumuturi condiționate și
monitorizează implementarea reformelor economice și fiscale în țările care
beneficiază de sprijin financiar.
5. Comisia Europeană: Comisia Europeană este instituția executivă a Uniunii
Europene și are un rol important în UEM. Comisia Europeană monitorizează și
supraveghează politicile economice și fiscale ale statelor membre, asigurându-se
că acestea respectă regulile și acordurile stabilite în cadrul UEM. Comisia
Europeană are și un rol activ în coordonarea și promovarea reformelor structurale
și a convergenței economice în cadrul UE.
6. Consiliul European: Consiliul European este compus din liderii statelor membre
ale UE și se întâlnește periodic pentru a stabili direcțiile politice și strategice ale
Uniunii Europene. Consiliul European abordează și discută problemele legate de
UEM și poate lua decizii importante în ceea ce privește politica economică și
fiscală a UE.

Aceste instituții lucrează împreună pentru a asigura gestionarea eficientă a politicii

monetare, a coordonării fiscale și a reformelor economice în cadrul Uniunii Economice și
Monetare din Europa.
Uniunea Europeană (UE) reprezintă o asociație politică și economică unică, alcătuită din
27 de state membre care colaborează în vederea promovării intereselor comune și a
prosperității economice. În cadrul UE, politica economică joacă un rol crucial în
stimularea creșterii economice, crearea de locuri de muncă, coeziunea regională și
abordarea provocărilor sustenabilității. În acest eseul de 10 pagini, vom explora și
analiza mai în detaliu diversele politici economice din Uniunea Europeană și modul în
care acestea contribuie la integrarea economică, coeziunea și sustenabilitatea în regiune.

1. Piața Internă: Motorul integrării economice

Una dintre cele mai fundamentale politici economice ale UE este piața internă, care a
fost instituită în 1993. Piața internă are ca scop eliminarea barierelelor comerciale și a
obstacolelor în calea liberei circulații a bunurilor, serviciilor, capitalului și forței de muncă
în cadrul Uniunii Europene. Aceasta promovează concurența loială, stimulează inovația și
favorizează dezvoltarea economiilor naționale. Prin eliminarea barierelor comerciale și
promovarea comerțului liber, piața internă a reprezentat un motor puternic pentru
integrarea economică în Europa.

2. Uniunea Economică și Monetară (UEM): Implicarea în politica monetară și fiscală

Uniunea Economică și Monetară (UEM) este un alt pilon esențial al politicii economice a
UE. UEM a fost instituită cu scopul de a consolida cooperarea economică și monetară
între statele membre și de a promova stabilitatea economică și monetară în întreaga
regiune. O caracteristică cheie a UEM este introducerea monedei unice, euro, care este
utilizată de majoritatea statelor membre. Prin adoptarea euro, statele membre au
încheiat o uniune monetară, în care politica monetară este gestionată de Banca Centrală
Europeană (BCE). În plus, UEM implică și o coordonare mai strânsă a politicii fiscale între
statele membre, cu scopul de a evita dezechilibrele macroeconomice și de a promova
stabilitatea în zona euro.

3. Politica de Coeziune: Reducerea disparităților regionale

O altă politică importantă a UE este politica de coeziune, care are ca obiectiv reducerea
disparităților economice și sociale între regiunile Uniunii Europene. Prin intermediul
fondurilor structurale și de investiții europene, UE sprijină proiecte de dezvoltare
regională, infrastructură, inovare și crearea de locuri de muncă în regiunile mai puțin
dezvoltate. Această politică are un impact semnificativ asupra reducerii decalajelor
economice și sociale, consolidând coeziunea în cadrul UE și promovând convergența
economică între statele membre.

4. Politica Agricolă Comună (PAC): Sprijinirea agriculturii durabile

Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre cele mai vechi și mai cunoscute politici
ale UE, care a fost instituită în anii 1960. PAC are ca obiectiv promovarea unei agriculturi
durabile, sigure și competitive în cadrul UE. Prin intermediul PAC, UE oferă sprijin
financiar pentru agricultori, reglementări și măsuri de protecție a mediului înconjurător.
Această politică are un impact semnificativ asupra producției alimentare, asigurând
securitatea alimentară și susținând comunitățile rurale.

5. Politica de Concurență: Asigurarea concurenței loiale și deschiderea piețelor

Politica de Concurență a UE are ca scop asigurarea unei concurențe loiale și a unui

mediu de afaceri deschis în cadrul Uniunii. Comisia Europeană monitorizează și
reglementează practicile anticoncurențiale, cum ar fi cartelurile și abuzul de poziție
dominantă pe piață. Politica de Concurență promovează oportunitățile egale pentru
companii și încurajează inovarea și eficiența economică.

6. Politica Comercială: Promovarea comerțului liber și echitabil

UE are o politică comercială comună, care negociază acorduri comerciale cu alte țări și
regiuni din întreaga lume. Aceasta vizează promovarea comerțului liber și echitabil,
deschizând noi oportunități pentru exporturile europene și stimulând creșterea
economică. Prin intermediul politicii comerciale, UE își protejează interesele comerciale
și promovează valorile și standardele sale în relațiile comerciale internaționale.

7. Politica de Mediu: Promovarea sustenabilității și combaterea schimbărilor

climatice

În contextul creșterii preocupărilor legate de mediul înconjurător și schimbările

climatice, politica de mediu a devenit din ce în ce mai importantă în UE. UE a adoptat
obiective ambițioase pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, promovarea
energiilor regenerabile, protecția biodiversității și combaterea poluării. Prin intermediul
politicii de mediu, UE urmărește să asigure sustenabilitatea și protecția mediului
înconjurător, consolidându-și rolul de lider global în lupta împotriva schimbărilor
climatice.
Uniunea Bancară este un set de instituții și măsuri care au fost create în cadrul Uniunii
Europene (UE) pentru a consolida sectorul bancar și pentru a spori stabilitatea financiară
în zona euro. Scopul principal al Uniunii Bancare este de a evita crizele bancare și de a
proteja economiile și depozitele cetățenilor europeni.

Uniunea Bancară este alcătuită din trei piloni principali:

1. Supervizarea bancară unică: Acesta este primul pilon al Uniunii Bancare și implică
stabilirea unei structuri de supraveghere bancară la nivel european. Aceasta este
realizată prin intermediul Mecanismului de Supraveghere Unică (MSU), care a fost
creat în 2014. MSU este responsabil de supravegherea directă a băncilor
importante din zona euro și de monitorizarea lor în ceea ce privește stabilitatea
financiară și respectarea regulilor prudențiale.
2. Mecanismul de Rezoluție Bancară: Acest al doilea pilon al Uniunii Bancare implică
crearea unui Mecanism Unic de Rezoluție (MUR) pentru bănci. MUR este
responsabil de gestionarea crizelor bancare și de prevenirea colapsului sistemului
bancar în zona euro. MUR are puterea de a lua măsuri preventive și de a interveni
în cazul în care o bancă se confruntă cu dificultăți financiare severe. Scopul este
de a proteja economiile și depozitele clienților, evitând în același timp impactul
negativ asupra economiei în ansamblu.
3. Sistemul de Asigurare a Depozitelor: Acesta este al treilea pilon al Uniunii Bancare
și se referă la stabilirea unui sistem comun de asigurare a depozitelor în zona
euro. Scopul este de a proteja depozitele și economiile clienților în cazul în care o
bancă se confruntă cu dificultăți financiare sau intră în procesul de rezoluție.
Sistemul de Asigurare a Depozitelor asigură că clienții pot primi înapoi o sumă
garantată de bani în cazul în care banca la care au depozite se confruntă cu
probleme.

Aceste trei piloni ale Uniunii Bancare lucrează împreună pentru a consolida sectorul
bancar, pentru a îmbunătăți stabilitatea financiară și pentru a proteja economiile și
depozitele cetățenilor din zona euro. Aceste măsuri sunt esențiale pentru a preveni și
gestiona crizele bancare și pentru a spori încrederea în sistemul financiar european.
Guvernanța economică în contextul Uniunii Europene (UE) se referă la cadrul
instituțional și la setul de reguli și proceduri care guvernează coordonarea și
supravegherea politicilor economice ale statelor membre, cu scopul de a promova
stabilitatea economică, convergența și sustenabilitatea în cadrul UE.

Guvernanța economică în UE se bazează pe următoarele instrumente și instituții:

1. Pactul de Stabilitate și Creștere (PSC): Acesta este un acord fiscal semnat de

statele membre ale UE, care stabilește limite stricte pentru deficitul bugetar și
datoria publică. Pactul are ca obiectiv principal menținerea disciplinei fiscale și
evitarea dezechilibrelor macroeconomice excesive în cadrul UE.
2. Semestrul European: Este un ciclu anual de coordonare a politicilor economice
între statele membre ale UE. Procesul Semestrului European implică evaluarea și
recomandări specifice pentru fiecare stat membru cu privire la politica fiscală,
politica macroeconomică, reformele structurale, ocuparea forței de muncă și
investițiile. Scopul este de a promova convergența și coerența politicilor
economice în cadrul UE.
3. Comisia Europeană: Comisia Europeană are un rol central în guvernanța
economică a UE. Aceasta monitorizează politicile economice ale statelor membre,
analizează planurile bugetare naționale și emite recomandări în cadrul procesului
Semestrului European. Comisia Europeană poate, de asemenea, declanșa
procedurile de deficit excesiv și dezechilibre macroeconomice în cazul în care
statele membre nu respectă regulile fiscale sau nu abordează problemele
economice majore.
4. Consiliul Uniunii Europene: Consiliul reprezintă statele membre ale UE și este
responsabil pentru luarea deciziilor politice în cadrul UE. În ceea ce privește
guvernanța economică, Consiliul adoptă recomandările emise de Comisia
Europeană și monitorizează punerea lor în practică de către statele membre.
Consiliul poate, de asemenea, impune sancțiuni financiare în cazul încălcării
regulilor fiscale.
5. Eurogrupul: Eurogrupul reprezintă miniștrii de finanțe ai statelor membre ale
zonei euro. Această instituție are un rol important în guvernanța economică a
zonei euro, discutând și coordonând politici fiscale și economice în cadrul
monedei unice.
6. Banca Centrală Europeană (BCE): BCE are un rol indirect în guvernanța economică
prin politica monetară pe care o promovează. BCE monitorizează evoluțiile
economice și financiare în zona euro și contribuie la stabilitatea prețurilor și la
gestionarea inflației.
Aceste instituții și instrumente de guvernanță economică își propun să promoveze
stabilitatea macroeconomică, coordonarea politicilor economice și convergența în cadrul
UE. Ele joacă un rol esențial în asigurarea unei abordări coerente și sustenabile în
gestionarea problemelor economice și fiscale în cadrul UE și a zonei euro.

Concluzie

Politica economică din Uniunea Europeană joacă un rol central în promovarea integrării
economice, coeziunii regionale și sustenabilității. Piața internă, Uniunea Economică și
Monetară, politica de coeziune, Politica Agricolă Comună, politica de concurență,
politica comercială și politica de mediu reprezintă principalele piloni ai politicii
economice a UE. Aceste politici contribuie la creșterea economică, dezvoltarea regională,
crearea de locuri de muncă, protecția mediului și promovarea valorilor europene. În
ciuda provocărilor și dezbaterilor în cadrul UE, politica economică rămâne un instrument
esențial pentru construirea unui viitor prosper și sustenabil în Uniunea Europeană.
Bibliografie:
1.Wikipedia
2. Europarl.europa.eu
3. Consilium.europa.eu