Abordarea politicilor economice

UE prin prisma conceptului de dezvoltare durabila

 CONTINUT
1. Introducere...................................................................................................................................2
2. Starea actuala a economiei Uniunii Europene din perspectiva dezvoltarii durabile....................3
3. Politicile economice ale Uniunii Europene.................................................................................3
3.1 Descrierea generala a politicilor economice ale UE..............................................................3
3.2 Aplicarea politicilor economice ale UE.................................................................................4
3.3 Politici economice de dezvoltare durabila.............................................................................5
4. Politica externa de dezvoltare economica a UE..........................................................................6
4.1. Surse de finanţare inovatoare................................................................................................6
4.2. Colaborarea externa si reducerea datoriei tarilor sarace.......................................................6
5. Tendinte si recomandari viitoare.................................................................................................6
5.1 Economie circulara................................................................................................................7
5.2 Bunuri si servicii ecologice...................................................................................................8
Concluzii..........................................................................................................................................8
Bibliografie......................................................................................................................................8

1. Introducere
In cadrul lucrarii date vom aborda politicile economice europene din perspectiva crearii
unei economii durabile. Dupa cum intelegem, tema data destul de actuala, cu toate ca Uniunea
Europeana, la moment are de a face cu probleme mult mai importante, deoarece pentru a asigura
stabiliatea sociala si cresterea economica, este nevoie de a axa politicile economice pe scopul
asigurarii unei economii durabile. Pentru a evalua masura in care cele expuse sunt aplicate, vom
analiza starea actuala a economiei din perspectiva data, vedea care sunt politicile si cum acestea
sunt aplicate in scopul respectiv. In acest scop vom studia Deasemenea vom analiza tendintele si
recomandarile in sfera data, elaborind, in final concluziile respective.

2
2. Starea actuala a economiei Uniunii Europene din perspectiva dezvoltarii
durabile

Dupa cum cunoastem, Europa (si nu numai), la moment, se confruntă cu crize economice,
ecologice și climatice legate între ele. Regiunea data este afectata si de tendințele mondiale care
vin cu efecte pozitive și negative. Chiar daca se incearca gestionarea locala a tendintelor social-
economice, oricum, acesta se manifesta. Se remrca faptul ca numai prin anticiparea acestor
tendințe prin obiectiv politic, se poate de construit o economie durabilă, si urmări maximizarea
oportunităților legate și minimiza amenințărilor. Creșterea populației mondiale, a factorilor de
producție și de consum pun o enorma presiunea asupra resurselor globale - materii prime, surse
de energie și mediu. Supraexploatarea resurselor și a distrugerea mediului duce la deficitul, cu
efecte economice imprevizibile, implicații în domeniul securității sociale, de mediu, etc.
Creșterea prețurilor are un impact asupra competitivității economiilor care sunt dependente de
resurse externe, cum ar fi UE care externalizează cea mai mare parte a extragerii resurselor. În
2013, importurile de materii prime, inclusiv energia UE, au fost în valoare 704 miliarde de euro,
ceea arata o extrema vulnerabilitate în fata provocării globale de resurse.
Ca urmare a pierderilor de biodiversitate ca urmare a acțiunilor umane, ecosistemele au
devenit atât de vulnerabile încât capacitatea lor de a furnizează bunuri și servicii - vitale pentru
bunăstarea noastră și economia - a devenit limitată. Competitivitatea produselor si serviciilor UE
este afectata.
3. Politicile economice ale Uniunii Europene

3.1 Descrierea generala a politicilor economice ale UE

Politicile economice reprezinta o forma de interventionism în mecanismul pietei prin

utilizarea unui numar de instrumente, strategii, planuri si reglementari juridice. Privite ca un
rezultat al interventiei statului, politicile macroeconomice pot genera, prin aplicarea lor doua
tipuri de efecte. Primul este acela de creare a pietei, cel de-al doilea este de modelare, respectiv
de modificare a structurilor pietei. Promovarea unui progres economic și social echilibrat și
durabil, în special prin stabilirea unei uniuni economice și monetare cuprinzând în viitor o
monedă unică este un obiectiv important al Tratatului de la Maastricht. La nivel comunitar,
politicile comune au aparut, s-au diversificat si au crescut în complexitate pe fondul nevoii de a
raspunde cresterii interdependentelor dintre economiile statelor membre din cel putin
urmatoarele considerente:

1. Pentru a raspunde nevoii de a atenua externalitatile negative care au aparut ca urmare a

functionarii libere a mecanismului pietei;

3
2. Din nevoia de a stabili reguli de functionare ale pietei prin ridicarea obstacolelor de orice
natura din calea liberei circulatii a factorilor, bunurilor si serviciilor.

Politicile economice ale Uniunii Europene prezinta urmatoarele trasaturi:

1. dezvoltarea inegala: unele din politicile comune, cum ar fi Politica Agricola Comuna sau
Politica comerciala sunt complexe, altele, cum ar fi Politica de dezvoltare regionala sau
Politica sociala s-au dezvoltat în ultimele trei decenii, în timp ce Politica culturala sau cea
a protectiei consumatorului au aparut recent si nu sunt suficient dezvoltate.
2. modul diferit de abordare a politicilor comune în cadrul tratatelor Uniunii Europene:
astfel, au existat politici care nici macar nu au fost mentionate în Tratate, dar care s-au
dezvoltat si au evoluat progresiv, cum ar fi politica privind mediul, în timp ce altele cu
toate ca au fost stabilite în detaliu prin Tratate nu s-au aplicat deloc.
3. diversitatea prioritatilor în stabilirea si aplicarea politicilor comune.
4. tipul de implicare a UE: unele politici sunt "comune" în sensul ca au înlocuit complet
politicile nationale,în timp ce altele sunt doar adiacente acestora.
5. toliticile sunt rezultatul activitatii institutiilor comune, însa implementarea lor cade în
sarcina statelor membre.

Politicile comunitare sunt: de reglementare, redistributive, prin care se urmareste minimizarea

pierderilor legate de alocarea resurselor datorate barierelor de orice tip, cum ar fi Politica
agricola comuna sau Politica bugetara, de promovare a coeziunii si convergentei, de stabilizare
macroeconomica, externe, privind drepturile legislative ale cetateanului, privind guvernarea UE-
în sensul stabilirii si dezvoltarii valorilor, structurilor si normelor Uniunii Europene.
3.2 Aplicarea politicilor economice ale UE
Țările UE își coordonează politicile economice naționale astfel încât să poată reacționa
împreună în fața unor provocări precum crizele economice și financiare. Această coordonare a
fost accelerată de cele 19 țări care au adoptat euro ca monedă națională. Toate statele membre ale
UE fac parte din uniunea economică și monetară (UEM), un cadru pentru cooperare economică
destinat să promoveze crearea de locuri de muncă și dezvoltarea durabilă și să coordoneze reacția
europeană la provocările economice și financiare globale. Un exemplu bun este reacția
coordonată în fața crizei din 2008. Guvernele statelor membre, Banca Centrală Europeană și
Comisia au depus eforturi comune vizând:
- să reinstaureze stabilitatea financiară și să creeze condițiile necesare relansării creșterii
economice și creării de locuri de muncă - prin coordonarea acțiunilor de supraveghere și de
intervenție și prin intermediu susținerii băncilor
- să protejeze economiile - prin majorarea nivelului de garantare a conturilor bancare la
minimum 100 000 EUR per client și per bancă
- să mențină un flux de credite accesibile întreprinderilor și familiilor
- să creeze un sistem mai bun de guvernanță economică și financiară la nivelul UE.

4
Pentru a evita perturbarea gravă a sistemului bancar, o serie de guverne din UE au venit în
ajutorul băncilor proprii, oferindu-le un sprijin urgent de o amploare fără precedent. Între 2008 și
2011, 1,6 mii de miliarde de euro, echivalentul a 13% din PIB-ul anual al UE, au fost injectate în
sistem sub formă de garanții sau de capital direct. Pentru a menține stabilitatea financiară a UE și
pentru a detensiona situația existentă pe piețele datoriilor suverane, UE a creat o siguranță pentru
membrii zonei euro aflați în dificultate: Mecanismul european de stabilitate care înlocuiește
instrumentele temporare care existau înainte. Între 2011 și 2013, UE a introdus, de asemenea,
reglementări noi și consolidate (inclusiv un tratat internațional) menite să favorizeze controlul
mai strict al datoriilor și deficitelor naționale, pentru a se asigura că autoritățile guvernamentale
nationale nu cheltuiesc mai mult decât își pot permite. Reglementările date se bazează pe
principalul instrument european de menținere a stabilității economice și a disciplinei bugetare,
respectiv Pactul de stabilitate și creștere, pe care îl susțin:
- acordând o mai mare importanță nivelurilor ridicate ale datoriei guvernamentale
- ajustând procedura aplicabilă deficitelor excesive, pentru ca aceasta să poată fi folosită nu
numai în cazul deficitelor înregistrate într-un anumit an, ci și în cazul schimbărilor subiacente și
profunde la nivelul datoriei guvernamentale
- organizând un ciclu anual de coordonare a politicilor economice, sub conducerea Comisiei. În
fiecare an, aceasta efectuează o analiză detaliată a planurilor de reforme economice ale
guvernelor UE și face recomandări pentru următoarele 12-18 luni.
- impunând o respectare mai strictă a reglementărilor în materie de politică bugetară, care
prevăd inclusiv aplicarea de sancțiuni semnificative pentru țările din zona euro care încalcă
aceste reglementări
- introducând noi măsuri pentru monitorizarea dezechilibrelor economice riscante - precum
bulele imobiliare și scăderea competitivității - și contracararea acestora înainte de a se transforma
în amenințări la adresa stabilității economice a unei țări, a zonei euro sau a întregii Uniuni.
3.3 Politici economice de dezvoltare durabila
Dezvoltarea durabilă este un obiectiv fundamental al UE, astfel cum a confirmat în Tratatul
de la Lisabona. Cu toate acestea, acest lucru poate fi realizat numai dacă sunt susținute de un
cadru politic coerent, care integrează de mediu, politicile economice și sociale. Deciziile legate
de producție și de consum, transport, energie, infrastructură, agricultura și mediul înconjurător -
pentru a numi doar câteva - ar trebui să vizeze îmbunătățirea calității vieții oamenilor de azi și în
pe termen mai lung. Strategia Europa 2020, presupune crearea unui set de locuri de muncă, o
lupta împotriva schimbărilor climatice, durabilitatea energetică și utilizare eficenta a resurselor
din anul 2010. Cu toate acestea, accentul Comisiei Europeane in Strategia 2020 asupra celor
expuse rămâne de evaluat. Pe plan politic in tarile europene există presiuni tot mai mari asupra
factorilor de decizie pentru a se asigura o tranziție către o economie mai durabilă. Punerea în
aplicare a politicilor existente rămâne o provocare în întreaga UE

5
4. Politica externa de dezvoltare economica a UE
UE este cel mai important donator de ajutor pentru dezvoltare din lume şi şi-a luat
angajamentul de a creşte pe viitor sumele alocate în acest scop. Oricum, ajutorul în sine nu este
suficient pentru reducerea durabilă a sărăciei. Sunt necesare politici care să permită depăşirea
dificultăţilor comerciale, geografice şi de guvernare şi care să contribuie la utilizarea optimă a
oportunităţilor oferite de globalizare. În calitate de principal donator de asistenţă oficială pentru
dezvoltare la nivel mondial, UE conduce dezbaterea privind finanţarea pentru dezvoltare.
Uniunea şi-a luat angajamentul ca partea sa de ajutor pentru dezvoltare să fie 0,7% din venitul
naţional brut până în 2015. În fiecare primăvară, Comisia prezintă un raport care monitorizează
modul în care sunt implementate angajamentele UE în materie de finanţare pentru dezvoltare
asumate în contextul Consensului de la Monterrey şi al Declaraţiei de la Doha. Începând din
2011, raportul include şi informaţii referitoare la implementarea angajamentelor UE privind
finanţarea „cu aplicare rapidă” pentru combaterea schimbărilor climatice.
4.1. Surse de finanţare inovatoare
Uniunea Europeană şi statele sale membre sunt lideri mondiali în domeniul finanţării
inovatoare a sectorului financiar, combaterii schimbărilor climatice sau dezvoltării, printre altele.
Comisia Europeana sustine periodic dezbateri si manifestari asupra temei date la nivel european,
realizând evaluări ale potenţialelor surse inovatoare de finanţare.
4.2. Colaborarea externa si reducerea datoriei tarilor sarace
Uniunea Europeană şi statele membre participă activ la iniţiativa de diminuare a datoriei
ţărilor sărace şi profund îndatorate. Principalul obiectiv al acestei iniţiative este de a reduce
povara datoriilor acestor ţări la niveluri suportabile, cu condiţia obţinerii unor rezultate
satisfăcătoare pe plan politic si economic, astfel încât să se garanteze că eforturile de ajustare şi
reformă nu sunt puse în pericol de un nivel ridicat al datoriilor şi de povara serviciului datoriei.
Deşi iniţiativa în favoarea diminuării datoriei în ţările sărace şi profund îndatorate a luat sfârşit în
anul 2006, ţările care anterior au fost eligibile pot să beneficieze în continuare de aceasta.
Uniunea Europeană a contribuit cu 1,6 miliarde de euro la această iniţiativă. Statele membre ale
UE au contribuit de asemenea la Iniţiativa multilaterală privind reducerea datoriilor.
UE sprijina, de asemenea, țările terțe, în a face economiile lor mai durabile, De exemplu,
extinderea UE Procesul și politica europeană de vecinătate e folosit pentru a ajuta partenerii
pentru a face față provocărilor economice prin schimbul de experiență privind îmbunătățirea
proceselor de luare a deciziilor, oferind consultanță și asistență tehnică și colaborarea pe proiecte
de cercetare.
5. Tendinte si recomandari viitoare
Este în interesul UE pentru a promova o creșterea economică în același timp prin utilizarea
eficientă a resurselor sale. Acest lucru presupune trecerea de la promovarea unor eficiente atât la
nivelul UE, cât și la nivel național. Cadrul de politică al UE în ansamblul său trebuie să ofere o

6
viziune și sa îndrume statele membre și întreprinderile să ia măsurile adecvate pe termen lung,
mediu și scurt. Piața internă trebuie să devină baza pentru o economie mai durabilă. UE poate
utiliza instrumentele sale, cum ar fi instrumentele financiare pentru cercetare și inovare (Orizont
2020), politica energetică, piața unică digitală și politică industrială pentru a sprijini dezvoltarea
și implementarea de produse și servicii care contribuie la „inverzirea” economiei Europei. Acest
lucru ar trebui să implice promovarea unor noi soluții durabile, utilizarea inteligentă a resurselor
în toate etapele ciclu de producție și de consum, noi modele de afaceri și restructurare
industrială. De exemplu, UE ar putea să încurajeze o economie de colaborare prin asigurarea
faptului că platformele digitale care să permită schimbul de active fiind reglementate la nivelul
UE ca parte a pieței unice. Solutiile inovatoare trebuie sa fie orientate spre produse și servicii
ecologice. Acestea urmeaza a fi gasite prin crearea si promovarea unei piete, ce ar aduce
beneficii industriei și societății în ansamblu.
5.1 Economie circulara
Acesta se referă la mai mult decât producția și consumul de bunuri și servicii, include atăt
trecerea de la folosirea combustibililor către folosirea energiei regenerabile, cât și rolul
diversității ca o caracteristică a sistemelor reziliente și productive. O tranziție către o economie
circulară are sens ecologic și economic. Se estimeaza ca tranziția ar crea noi piețe, locuri de
muncă și dezvola piata produselor si serviciilor, crește PIB-ul UE cu șapte puncte procentuale
decit actual, până în 2030. Aceasta ar reduce vulnerabilitatea Europei în cadrul fața provocării
globale a resurselor, si permite europenilor să controleze utilizarea materialelor mai bine.
Obiectivul economiei circulare este de a promova o nouă gândire economică, o utilizare
mai inteligentă a resurselor. Crearea de mai puține deșeuri, reutilizarea resurselor și a
materialelor in lanțuri valorice prin reciclare, modificări de design de produs, modificari ai
comportamentului consumatorului, precum și a modelelor de afaceri. Tranziția de necesită
colaborarea dintre mediul de afaceri și cercetători, factorii de decizie și investitori. Schimbarile
trebuie să fie cuplate cu aplicarea instrumentelor de piață, inovare și stimulente pentru
schimbare. Posibilitățile de utilizare a design-ului Eco Directivă, responsabilitate extinsă a
producătorului, achizițiile publice ecologice și fondurile UE pentru acest scop trebuie să fie
utilizate. UE trebuie să utilizeze toate posibilitatile pentru a menține ritmul de punere în aplicare
a strategiei date. UE are nevoie de o piață unică a energiei regenerabile, care încurajează
investițiile rentabile și dezvoltarea rețelelor inteligente. Conform Forumului Economic Mondial,
lipsa cooperării transfrontaliere și a investițiilor în energia solară și eoliană, deja a costat UE în
jurul la 126 de miliarde de euro (140 de miliarde de dolari). Angajamentele existente pentru
creșterea eficienței energetice și a ponderii din surse regenerabile de energie trebuie avute în
vedere la planificarea schimbărilor, consumul de energie trebuie să fie mai bine luat în
considerare în procesul de elaborare a politicilor și deciziile de investiții. Costul de punere în
aplicare a anagajamentelor existente este de 2,2 miliarde de euro pe an iar beneficiile în valoare
de 40 miliarde, varificat prin o productivitate mai mare a muncii și costuri mai mici de sănătate.

7
 5.2 Bunuri si servicii ecologice
În paralel, UE ar trebui să încurajeze liberalizarea comerțului cu bunuri și servicii
ecologice. Industriile ecologice au prosperat în ciuda crizei. "Pachetul ocuparea forței de muncă"
a Comisiei din luna aprilie 2012 a identificat economia ecologică ca o sursă importantă de creare
de locuri de muncă, estimând că s-ar putea crea 20 de milioane de nou locuri de muncă până în
2020. Cu toate acestea, tranziția ar vedea, de asemenea, unele locuri de muncă înlocuite sau
transformate și lucrătorilor trebuie să fie sprijinite pentru a se adapta la aceste schimbări. Trebuie
remarcat faptul că există o considerabil sprijin financiar disponibil pentru sectorul privat și
public în ecologizarea economiilor europene. Fondurile structurale și de investiții europene sunt
acum completate prin Fondul European de Investiții Strategice, care urmărește să mobilizeze cel
puțin 315 miliarde de euro.

Concluzii
Dupa cum a realizat mai sus, Uniunea Europeana are in calcul perspectiva dezvoltarii
durabile in elaborarea, adaptarea si aplicare politicilor economice. O economie durabila se
axeaza pe resurse regenerabile si utilizarea eficienta a celorlalte resurse. Astfel ca in cadrul
Uniunii se pune un accent deosebit asupra imbunatatirii starii mediului si a proceselor
tehnologice, in special din perspectiva dezvoltarii si maririi numarului populatiei, drept baza a
unei economii durabile. Deasemenea implementarea reformelor, are in consideratie conditiile
economice actuale din tarile membre si din tarile cu care Uniunea Europeana are relatii
comerciale, dar nu numai, aici avinduse in vedere ulterioara extindere a Uniunii. Per general,
conceptul dezvoltarii economice durabile este aplicat intr-o masura mica in cadrul Uniunii
Europene, in special din cauza starii actuale a economiei si a altor probleme care afecteaza
regiunea data.
Bibliografie
Articolul Towards a sustainable European economy, Annika Hedberg, Romain Pardo and Toutia
Daryoush, European Policy Center 2015, disponibil la
http://www.epc.eu/documents/uploads/pub_6022_towards_a_sustainable_european_economy.pd
f (accesat 11.05.2016)
Objectives and Indicators of Sustainable Development in Europe: A Comparative Analysis of
European Coherence. Hametner M., Steurer R. ESDN Quaterly report 2007.
Pagina Oficiala a Comisiei Europene, articolul Aspecte economice ale politicii de dezvoltare a
UE, disponibil la http://ec.europa.eu/economy_finance/international/development_policy/
index_ro.htm (accesat 11.05.2016)
Pagina Oficiala a Comisiei Europene, articolul How Economic and Monetary Union works,
disponibil la http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/emu/how/index_en.htm (accesat
11.05.2016)

8
Pagina oficiala a Uniunii Europene, articolul Afaceri economice și monetare, disponibil la
http://europa.eu/pol/emu/index_ro.htm (accesat 11.05.2016)
Pagina organizatiei Friedrich-Ebert-Stiftung, articolul European Economic and Social Policy,
disponibil la http://www.fes.de/ipa/inhalt/europa_en.php (accesat 11.05.2016)
Scritub.com, articolul Politicile Economice ale Uniunii Europene, disponibil la
http://www.scritub.com/istorie/Politicile-Economice-ale-Uniun2332221515.php (accesat
11.05.2016)
Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE revizuită, Consiliul Uniunii Europene 2006, disponibila la
http://strategia.cndd.ro/dbimg/27_fisiere_fisier.pdf (accesat 11.05.2016)
Strategii si politici europene de dezvoltare durabila, Prof.dr. Ion Pohoaţă, Universitatea
“Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi, Centrul de Studii Europene 2015.
Wikipedia.org Enciclopedie libera, articolul Economie circulară, disponibil la
https://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_circular%C4%83 (accesat 11.05.2016)
Wikipedia.org Enciclopedie libera, articolul Uniunea Economică și Monetară (Uniunea
Europeană), disponibil la https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Economic%C4%83_
%C8%99i_Monetar%C4%83_%28Uniunea_European%C4%83%29 (accesat 11.05.2016)