Universitatea din Craiova 

 
 
Facultatea de Știinte Sociale 
 
Departamentul de Istorie , Știinte Politice, Relații Internationale  
 
Specializarea : Știinte Politice  
 

Nume și prenume: Raicea Maria- Bianca

Anul II
Semestrul al II-lea
 ANALIZA ASUPRA POLITICII MONETARE A UE

Ø Istoria uniunii economice și monetare

Ø Instituțiile uniunii economice și monetare
Ø Politica monetară europeană
Ø Guvernanța economică
Ø Asistența financiară acordată statelor membre ale UE
Ø Politica în domeniul concurenței
Ø Situația actuală
Ø Așteptările publicului în ceea ce privește implicarea UE
Ø Cadrul UE
Ø Realizări în legislatura parlamentară 2014-2019
Ø Potențialul pentru viitor
Ø Bibliografie
Ø
 Istoria uniunii economice și monetare

Uniunea economică și monetară (UEM) este rezultatul integrării economice progresive în UE. Aceasta este o extindere a pieței
unice a UE, care implică reglementări comune privind produsele și libera circulație a bunurilor, capitalurilor, forței de muncă și
serviciilor. Euro a fost introdus ca monedă comună în zona euro, care este formată în prezent din 19 state membre ale UE. Toate
statele membre ale UE, cu excepția Danemarcei, trebuie să adopte moneda euro după ce îndeplinesc criteriile de convergență.
Eurosistemul (care cuprinde Comitetul executiv al Băncii Centrale Europene și guvernatorii băncilor centrale din zona euro)
stabilește o politică monetară unică, care este completată de norme fiscale și de diferite grade de coordonare a politicilor economice.
În cadrul UEM nu există o administrație economică centrală. În schimb, responsabilitatea este partajată între statele membre și
diverse instituții ale UE.

La summitul de la Haga din 1969, șefii de stat sau de guvern au definit un nou obiectiv în cadrul integrării europene: uniunea
economică și monetară (UEM). Un grup condus de Pierre Werner, prim-ministrul Luxemburgului, a elaborat un raport care prezenta
realizarea unei uniuni economice și monetare complete în termen de zece ani, conform unui plan cu mai multe etape.

Obiectivul final era liberalizarea completă a mișcărilor de capital, convertibilitatea integrală a monedelor statelor membre și
fixarea definitivă a cursurilor de schimb. Prăbușirea sistemului de la Bretton Woods și decizia guvernului SUA de a lăsa liber cursul
dolarului în 1971 au generat un val de instabilitate a schimburilor valutare care a pus sub semnul întrebării paritățile dintre monedele
europene. Proiectul UEM a fost oprit brusc.
 În anul 1988, Consiliul European de la Hanovra a instituit o comisie care să studieze UEM, sub conducerea lui Jacques
Delors, președintele de atunci al Comisiei. Raportul comisiei, prezentat în 1989, propunea să se susțină introducerea UEM în
trei etape.  Pe baza raportului, Consiliul European de la Madrid a decis, în 1989, să lanseze prima etapă a UEM: liberalizarea
deplină a mișcărilor de capital  până la 1 iulie 1990.

În decembrie 1989, Consiliul European de la Strasbourg a convocat o conferință interguvernamentală pentru a identifica
ce modificări ale tratatului erau necesare pentru realizarea UEM. Activitatea acestei conferințe interguvernamentale a dus la
elaborarea Tratatului privind Uniunea Europeană, care a fost adoptat oficial de șefii de stat sau de guvern la Consiliul
European de la Maastricht din decembrie 1991 și a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

Tratatul prevedea ca UEM să fie introdusă în trei etape:

v Etapa 1 (de la 1 iulie 1990 până la 31 decembrie 1993): instituirea liberei circulații a capitalului între statele membre

v Etapa 2 (de la 1 ianuarie 1994 până la 31 decembrie 1998): convergența politicilor economice ale statelor membre și
consolidarea cooperării dintre băncile centrale naționale

v Etapa 3 (care a început la 1 ianuarie 1999): punerea în aplicare a unei politici monetare comune, introducerea treptată a
bancnotelor și monedelor euro în toate statele membre din zona euro
Instituțiile uniunii economice și monetare

Instituțiile uniunii economice și monetare (UEM) au drept principale obiective:

v consolidarea stabilității monetare și a puterii financiare a Europei:
§ eliminând, prin definiție, orice posibilitate de speculații între monedele din Uniune,
§ făcând noua monedă să devină, prin dimensiunea economică a uniunii monetare astfel create, în mare parte
invulnerabilă în fața speculațiilor internaționale și
§ creând toate condițiile pentru ca euro să devină o importantă monedă de rezervă și de plată.

v finalizarea pieței interne prin eliminarea fluctuațiilor cursului de schimb valutar și a costurilor inerente operațiunilor de
schimb valutar, precum și a costurilor legate de acoperirea împotriva riscurilor de fluctuații monetare;

v asigurarea comparabilității costurilor și prețurilor în Uniune, demers care vine în ajutorul consumatorilor, stimulează
schimburile comerciale din Uniune și facilitează activitatea întreprinderilor;
 Politica monetară europeană

BCE și băncile centrale naționale din toate statele membre ale UE alcătuiesc Sistemul European al Băncilor Centrale
(SEBC). Obiectivul principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Pentru a îndeplini acest obiectiv principal,
Consiliul guvernatorilor BCE își întemeiază deciziile pe o strategie de politică monetară ce se bazează pe doi piloni și le
pune în aplicare atât prin intermediul măsurilor de politică monetară obișnuite, cât și prin intermediul unor măsuri
neconvenționale. Principalele instrumente ale politicii monetare obișnuite a BCE sunt operațiunile pe piață, mecanismele
permanente și constituirea unor rezerve minime. Drept răspuns la criza financiară, BCE și-a modificat strategia de
comunicare, oferind orientări cu privire la evoluția politicii BCE privind ratele de schimb, care depinde de perspectiva
stabilității prețurilor, adoptând și o serie de măsuri de politică monetară neconvenționale. Printre aceste măsuri se află
cumpărarea de active și obligațiuni de stat pe piața secundară, scopul fiind menținerea stabilității prețurilor și asigurarea
eficacității mecanismului de transmisie a politicii monetare.
 Guvernanța economică

Guvernanța economică” este un concept care se referă la sistemul de instituții și proceduri ce realizează obiectivele
Uniunii din domeniul economic, și anume coordonarea politicilor economice pentru a promova progresul economic și social
al UE și al cetățenilor săi. Criza economică, financiară și bugetară care a izbucnit în 2008 a demonstrat că UE avea nevoie de
un model de guvernanță economică mai eficace decât coordonarea economică și bugetară aplicată până în acel moment.
Printre evoluțiile din domeniul guvernanței economice se numără atât coordonarea și supravegherea consolidate a politicilor
bugetare și macroeconomice, cât și instituirea unui cadru robust pentru gestionarea crizelor financiare.
Asistența financiară acordată statelor membre ale UE

Mecanismele europene de acordare a asistenței financiare au rolul de a menține stabilitatea financiară a UE și a zonei
euro, întrucât problemele financiare dintr-un stat membru pot avea un impact considerabil asupra stabilității
macrofinanciare a altor state membre. Asistența financiară este condiționată de anumiți parametri macroeconomici
(aceasta este mai degrabă un împrumut decât un transfer bugetar), ceea ce asigură faptul că statele membre care primesc o
asemenea asistență realizează reformele necesare cu caracter bugetar, economic și structural, precum și în materie de
supraveghere. Reformele sunt convenite și prevăzute în documente specifice (memorandumuri de înțelegere), publicate pe
site-ul de internet al Comisiei și, atunci când este cazul, pe site-ul Mecanismului european de stabilitate.
Politica în domeniul concurenței

Obiectivul principal al normelor UE în domeniul concurenței este de a permite funcționarea corespunzătoare a pieței
interne a Uniunii, care constituie un factor esențial pentru bunăstarea cetățenilor, a întreprinderilor și a întregii societăți din
UE. În acest scop, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) conține norme care urmăresc să prevină
restrângerea și denaturarea concurenței pe piața internă. Mai precis, acesta interzice acordurile anticoncurențiale între
întreprinderi și abuzul de poziție pe piață al întreprinderilor dominante, care ar putea afecta comerțul dintre statele membre. În
plus, fuziunile și achizițiile cu impact la nivel comunitar sunt monitorizate de Comisia Europeană („Comisia”) și pot fi
interzise dacă ar avea drept rezultat reducerea semnificativă a concurenței. De asemenea, ajutoarele de stat acordate anumitor
întreprinderi sau produse sunt interzise atunci când conduc la denaturări ale concurenței, însă pot fi, în anumite cazuri,
autorizate. Cu anumite excepții, normele în materie de concurență sunt valabile și în cazul întreprinderilor publice, al
serviciilor publice și al serviciilor de interes general.
 Situația actuală

În Uniunea Europeană, deși politica economică ține de competența fiecărui stat membru, există totuși o coordonare
multilaterală a politicilor economice între diferitele țări. Criza financiară mondială și criza datoriilor suverane din Europa au
pus la grea încercare acest cadru. Ca urmare a acestui fapt, redresarea în UE a fost mai lentă decât redresarea din Statele
Unite și nu a fost realizată în mod egal de toate statele membre. Mai mult, aceasta s-a bazat în mare măsură pe politici
bugetare și monetare expansioniste, care ascund doar parțial semnele de fragilitate fiscală sau financiară din unele țări.

În vara anului 2017, au fost intensificate discuțiile privind aprofundarea cadrului de politici pentru uniunea economică și
monetară (UEM). Acest proces, care a fost susținut în raportul celor cinci președinți (președinții principalelor instituții UE)
și care ar trebui finalizat până în 2025, este în prezent analizat la nivelul statelor membre.

Deși nu există o politică economică oficială la nivelul UE – întrucât aceasta încă este o prerogativă a statelor membre –
există o coordonare multilaterală a politicilor economice între statele membre la nivelul Consiliului. Această coordonare este
bazată pe convingerea și pe presiuni reciproce, fie atingându-și obiectivele prin sancționare.
 Criza financiară și economică mondială a expus slăbiciunile de la nivelul cadrului UE de guvernanță economică și, în
special, ale zonei euro, precum și deficiențele în punerea sa în aplicare. Deja din perioada anterioară crizelor, unele state
membre s-au confruntat cu deficite bugetare excesive, fără să se aplice sancțiunile prevăzute de Pactul de stabilitate și de
creștere. Crizele financiare și economice au condus la o deteriorare și mai pronunțată a pozițiilor fiscale ale statelor membre,
parțial ca urmare a activării stabilizatorilor automați, dar și a diverselor pachete de stimulente fiscale puse în aplicare de
guverne pentru a contracara încetinirea creșterii economice și pentru a oferi în continuare sprijin esențial băncilor în curs de
a intra în dificultate.
Așteptările publicului în ceea ce privește implicarea UE

Sondajul a fost realizat pe teren în aprilie 2016, fiind intervievate 27.969 de persoane cu vârste peste 15 ani.
Cadrul UE

În Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană stabilește ca obiective creșterea economică echilibrată și stabilitatea
prețurilor și, în acest scop, Uniunea instituie o uniune economică și monetară. Uniunea economică și monetară a fost prezentată mai
întâi în detaliu în Tratatul de la Maastricht în 1992 și a fost lansată în mod oficial la 1 ianuarie 1999 în 11 state membre.

Acest cadru a rămas în mare parte neschimbat până la izbucnirea crizei datoriilor suverane din 2009 - 2010, în urma crizei
financiare. La nivel european, a fost adoptat un răspuns cu două componente:

v acordarea de sprijin țărilor care și-au pierdut accesul pe piețele de capital prin instrumente ad-hoc, inclusiv prin mecanismul
european de stabilitate interguvernamental, care, împreună cu Fondul Monetar Internațional, oferă asistență financiară în
condiții stricte

v prevenirea reapariției unei astfel de crize, printr-o revizuire generală a cadrului de guvernanță economică

Interacțiunea dintre crizele financiare și cele legate de datoriile suverane, în special legătura care sa format între bănci și
entitățile suverane, a făcut necesară și îmbunătățirea rezistenței sectorului bancar dincolo de ceea ce se realizase în timpul crizei
financiare. Acest lucru a dus la crearea uniunii bancare.
Realizări în legislatura parlamentară 2014-2019

În 2012, au început unele discuții privind integrarea a cadrelor pentru sectorul financiar, chestiuni bugetare și politică
economică, precum și asigurarea unei mai mari legitimități democratice și responsabilități pentru acest proces. Un lucru
important în acest proces a fost raportul pe anul 2015, „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”, elaborat de
președintele Consiliului European, în colaborare cu președinții Comisiei Europene, Eurogrup, Parlamentului European și
Băncii Centrale Europene.

În ianuarie 2015, Comisia Europeană a emis o comunicare intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor
prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere”, pentru a sprijini eforturile UE de creștere a nivelului investițiilor și de
încurajare a reformelor structurale. În comunicare s-a explicat modul mai flexibil în care Comisia intenționa să aplice
clauzele Pactului de stabilitate și de creștere privind reforma structurală și investițiile atunci când evaluează respectarea de
către statele membre a normelor prevăzute de pact.

În februarie 2016, Consiliul a aprobat o poziție comună referitoare la comunicarea Comisiei privind flexibilitatea, care a
servit drept bază pentru actualizarea Codului de conduită privind punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere.
 La 6 decembrie 2017, Comisia a propus mai multe inițiative menite să contribuie la finalizarea uniunii economice și
monetare. Aceste inițiative au constat într-o propunere de înființare a unui Fond monetar european ancorat în cadrul juridic
al Uniunii; o propunere de a integra elementele esențiale ale Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în
cadrul juridic al Uniunii; pentru perioada 2018 - 2020, o propunere de modificări punctuale ale Regulamentului privind
dispozițiile comune pentru a mobiliza fonduri UE în sprijinul reformelor naționale, precum și o propunere de consolidare a
Programului de sprijin pentru reforma structurală; o comunicare privind un ministru european al economiei și finanțelor; și
o comunicare privind noi instrumente bugetare pentru o zonă euro stabilă în cadrul Uniunii.
Potențialul pentru viitor

În ceea ce privește politicile economice din zona euro, Parlamentul a subliniat într-o rezoluție din 2014 că este necesară o mai
bună coordonare a politicilor economice. Acesta a subliniat necesitatea unor investiții în domeniile educației, inovării, cercetării și
dezvoltării, a unor eforturi în vederea creșterii accesului întreprinderilor mici și mijlocii la finanțare și a unor reforme pentru
îmbunătățirea climatului de afaceri.

Evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări, Parlamentul a subliniat într-o altă rezoluție că, deși este
necesar, cadrul actual este complex și se confruntă cu o lipsă de asumare la nivel național, cu o atenție limitată la perspectiva
economică internațională și cu absența unor mecanisme adecvate de responsabilitate democratică.

În ceea ce privește posibilele evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene, Parlamentul a sprijinit
crearea unei capacități fiscale pentru zona euro, pe baza resurselor proprii autentice, și a unei trezorerii europene care să fie
autorizată să împrumute. În plus, a solicitat integrarea pactului bugetar în cadrul juridic al UE.

Comisia Europeană și-a publicat cartea albă cu privire la viitorul Europei, urmată la scurt timp de un document de
reflecție privind aprofundarea UEM. Acesta din urmă a cuprins câteva considerații privind pașii necesari în trei domenii
principale – finalizarea uniunii financiare, realizarea unui uniuni economice și fiscale mai integrate, ancorarea
responsabilității democratice și consolidarea instituțiilor din zona euro.
Bibliografie

https://ec.europa.eu/info/index_ro

https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/section/194/economic-and-monetary-union-taxation-and-co
mpetition-policies

https://ec.europa.eu/info/publications/reflection-paper-deepening-economic-and-monetary-union_ro

https://www.europarl.europa.eu/infographic/eurobarometer/2016/index_ro.html#economy

https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/82/politica-in-domeniul-concurentei