POLITICA MONETARA EUROPEANA

Grupa 1413
Studenti : Iordache Patricia, Toader Ana, Lacatus Catalina, Manea Razvan, Ratea
Ramona, Munteanu Raluca, Marin Maria, Marinescu Cristina, Mitru Victor, Mocanu
Andrei, Jianu Sorin, Miu Ioana, Serban Larisa,Mihalache Miruna.
 Uniunea economică şi monetară europeană este rezultatul unui proces integrativ
complex,atat in planul economiei reale cat şi in cel al economiei monetare, derulat de-a
lungul unei jumătăţi de secol in spaţiul comunitar, proces care a presupus parcurgerea
mai multor etape. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
1)Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea Europeană de Plăţi (1950)
format nu doar din state europene ci, prin intermediul lirei sterline şi a zonei francului, şi
din ţările africane aflate in spaţiul colonial.
2)Crearea Comunitãtii Economice Europene care a insemnat liberalizarea
fluxurilor de bunuri şi servicii, şi a Pieţei Comune pentru liberalizarea mişcării factorilor
de producţie.
• 3) Crearea Sistemului Monetar European (1979), şi-a propus in principal formarea
unei zone de stabilitate monetară in cadrul unui spaţiu economic ale cărui
statemembre inregistrau, la acel moment tendinţe de diminuare a diferenţelor dintre
nivelurile lor dedezvoltare. Principalele componente ale sistemului au fost:
• unitate de cont europeană (ECU) utilizată in decontările financiare;
• un fond de cooperare monetară, instituit in 1973;
• mecanismul ratei de schimb;
• Institutul Monetar European
 4) Summitul de la Haga din 1969 in care s-a pus problema creării
unei uniuni economice şi monetare;
5) Raportul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii
Monetare Europene prin fixarea irevocabilă a parităţilor dintre
monedele statelor membre şi liberalizarea totală a fluxurilor de capital;
6) Crearea, în 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii
economice si monetare, sub conducerea preşedintelui Comisiei
Europene din acea perioadă, Jaques Delors, care a propus, prin raportul
care ii poartă numele, o nouă bază pentru unificarea monetară in
Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, in
mai multe etape, a uniunii monetare.
 7) Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii
Europene, care in plan monetar, a consfinţit constituirea unei Bănci
Centrale la nivelul Uniunii şi a stabilit criteriile pe care statele membre
trebuie să le indeplinească pentru a deveni membru al spaţiului monetar
european.
8) Crearea Sistemului European al Bãncilor Centrale, a cărui
funcţionare se bazează pe mai multe principii generale dintre care
amintim independenţa instituţională şi financiară a Băncii Centrale
Europene şi a băncilor centrale ale statelor membre, transparenţa,
subsidiaritatea şi responsabilitatea in atingerea obiectivelor propuse prin
Tratatul de la Maastricht.
9) Introducerea monedei Euro, începând cu ianuarie 1999.
 
 Sistemul European al Băncilor Centrale

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este format din Banca Centrală
Europeană şi din băncile centrale naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene (UE)
.
Consiliul guvernatorilor BCE este responsabil cu formularea politicii monetare. Acesta
poate schimba, în orice moment, instrumentele, condiţiile, criteriile şi procedurile de
executare pentru operaţiunile de politică monetară ale Eurosistemului.
Comitetul executiv este responsabil cu punerea în aplicare a politicii monetare în
conformitate cu deciziile adoptate şi cu orientările stabilite de Consiliul guvernatorilor. În
măsura în care este posibil şi adecvat, şi în vederea asigurării eficienţei operaţionale, BCE
apelează la băncile centrale naţionale pentru a efectua operaţiunile care intră în competenţa
Eurosistemului.
Operaţiunile de politică monetară ale Eurosistemului se execută în termeni şi condiţii
uniforme în toate statele membre. În concluzie, punerea în aplicare a politicii monetare
unice se face într-o manieră descentralizată, în sensul că deciziile sunt luate de BCE, dar
majoritatea operaţiunilor sunt efectuate de băncile centrale naţionale.
 Pilonii strategiei de politica monetara

1) Primul pilon al strategiei de politică monetară:

Analiza economică identifică factorii determinanți ai evoluției prețurilor
pe termen scurt și mediu. Se pune accentul pe activitatea reală și pe
situația financiară a economiei. Analiza economică ține seama de faptul
că evoluția prețurilor în perioadele menționate este influențată de
interacțiunea dintre cerere și ofertă pe piața bunurilor, a serviciilor și a
factorilor de producție. Pentru aceasta, BCE analizează periodic, printre
altele, evoluția producției totale, a cererii și a condițiilor de pe piața
forței de muncă, o gamă largă de indicatori ai prețurilor și costurilor,
politica bugetară, balanța de plăți în zona euro și prețul activelor.
 2)Cel de-al doilea pilon al strategiei de politică monetară:
Analiza monetară se bazează pe legătura pe termen lung dintre bani și
prețuri, servind în principal pentru o verificare încrucișată a concluziilor
privind politica monetară pe termen scurt și mediu obținute în urma
analizei economice. Analiza monetară constă în analiza detaliată a
evoluțiilor monetare și a celor în materie de credite, pentru a le aprecia
efectul asupra inflației și a creșterii economice în viitor.
 Rezerve minime obligatorii(BCE)

Sistemul rezervelor minime obligatorii din Eurosistem se aplică instituțiilor

de credit din zona euro și are ca scop principal stabilizarea ratelor dobânzilor
pe piața monetară și crearea (sau accentuarea) unui deficit structural de
lichiditate. Obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii pentru
fiecare instituție se determină în funcție de elementele din bilanțul acesteia.
În vederea îndeplinirii obiectivului de stabilizare a ratelor dobânzilor,
sistemul rezervelor minime obligatorii din cadrul Eurosistemului permite
instituțiilor să folosească așa-numitul mecanism de determinare a valorii
medii. Îndeplinirea obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii se
apreciază pe baza mediei zilnice a rezervelor minime obligatorii constituite de
instituția respectivă pe durata perioadei de aplicare. Rezervele minime
obligatorii constituite de o instituție se remunerează la rata dobânzii aferentă
operațiunilor principale de refinanțare din Eurosistem.
 In urmatorul grafic de mai jos sunt prezentate tariile care fac parte din Uniunea
Europeana ce arata o medie a fiecarei tarii din 2009-2019 ,Romania inregistrand o
valoare de 4.7% fata de media U.E de 3.6 %,o valoare peste medie . Grecia
inregistrand cea mai mare valoare de 7.8% si cea mai mica valoare este inregistrata
in Germania de 2.9%.
 
Criteriile de convergentã
 
Tratatul de la Maastricht condiţionează participarea in cadrul Uniunii economice şi monetare
de indeplinirea unor criterii de convergentã nominalã, un fel de ţinte cantitative de referinţă,
cunoscute şi sub numele de Criteriile de la Maastricht. Acestea sunt:
- rată scăzută a inflaţiei, care să nu depăşească cu mai mult de 1,5 % cele mai bune
performanţe ale statelor membre participante in anul dinaintea examinării;
- dobanzi scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depăşească cu mai mult de 2%
dobanzile din cele mai performante state membre participante in anul dinaintea examinării;
- un deficit bugetar care să nu depăşească 3% din PIB
- datorie publică cumulată care să nu depăşească 60% din PIB;
- stabilitatea cursului de schimb, in sensul menţinerii cursului naţional in limitele marjelor
normalede fluctuaţie ale MRS2 pentru cel puţin doi ani inaintea intrării in zona euro
Criteriul de convergenţă a cursului de schimb reprezintă una din condiţiile Tratatului de la
Maastricht care trebuie indeplinită de către statele membre inainte de adoptarea monedei unice.
Puncte tari
 Stabilitatea sistemului financiar și alocarea optimă a fondurilor
 Stabilitatea prețurilor și ratele dobânzilor
 Avantajele unei monede unice sunt evidente pentru oricine călătorește în cele 19 țări ale zonei
euro.
 Stimularea concurenței și menținerea prețurilor la un nivel scăzut, în beneficiul celor 500 de
milioane de cetățeni ai UE
 Moneda euro le aduce avantaje semnificative și întreprinderilor europene
 Adoptarea euro a pus capăt și concurenței dintre politicile monetare naționale și a eliminat
costurile asociate schimburilor valutare,reducând riscurile și permițând direcționarea
capitalului către investiții mai productive
 Imbunătățirea competitivității
 O influență mai mare pe scena internațională
 Zona euro a continuat să atragă investiții străine directe din multe țări ale lumii.
 Politica monetară este gestionată exclusiv de un organism independent, respectiv Banca
Centrală Europeană
 Politica monetară este gestionată exclusiv de un organism independent, respectiv
Banca Centrală Europeană
 Circulația bancnotelor și monedelor euro
 Independenţa şi expertiza evidenţiază calitatea contribuţiei Băncilor Centrale în
realizarea stabilităţii financiare.
 Alocarea raţională a resurselor de creditare în cadrul economiei
 Practicarea unui nivel optim al cursului de schimb
 Menţinerea ratei dobânzii la un nivel corespunzător
 Operaţiunile de open-market şi acordarea de credite cu rată variabilă a dobânzii pe
piaţa monetară sau financiara
 Operaţiunile de rescontare; plafonarea disponibilităţilor pentru rescontare şi
stabilirea costului rescontării (rata de rescontare sau taxa oficială a scontului);
 Avansurile acordate de către Banca Centrală statului şi celorlalte bănci;
determinarea plafonului şi a costului (ratei de dobândă) pentru aceste avansuri;
 Constituirea rezervelor obligatorii obişnuite şi cele constituite asupra depozitelor.
 Incadrarea creditului bancar sau a finanţărilor;
 Incadrarea sau limitarea depozitelor remunerate şi gestionate de către bănci;
 Raportul dintre credite şi fonduri proprii;
 Coeficientul de utilizare obligatoriu, concretizat în portofoliul minim de
obligaţiuni, bonuri de tezaur;
 Controlul emisiunilor de titluri pe piaţa financiară;
 Stabilitatea ratei de dobândă debitoare sau creditoare
 Rezervele obligatorii constituite pentru depozitele nerezidenţilor
 Operaţiunile de swap valutar
 Operaţiunile pe piaţa monetară se caracterizează prin precizie şi flexibilitate
 Vânzarea titlurilor de către banca centrala
 Utilizarea dobânzii de referinţă.
 Puncte slabe
 Instabilitatea monedei euro;
 Faptul ca nu toate tarile au moneda unica, ceea ce impiedica anumite reglementari de a se aplica in
mod general si pe alocuri modificarile aduse sunt in defavoarea tarilor non-euro;
 Tarile care nu au moneda euro sunt defavorizate de deprecierea monedei nationale in raport cu euro;
 Lipsa predictibilitatii la nivel regional, in contextul fluctuatiilor tarilor(unele eu excedent, unele au
deficit bugetar);
Dobanda de politica monetara poate dezavantaja in anumite tari prin plafonul ridicat;
 Limitează competiţia între bănci şi împiedică dezvoltarea pieţei monetare;
 Poate duce la multiplicarea controalelor directe şi a presiunii financiare, in anumite tari.
 Probleme de asimilare intr-o Europa diversa din punct de vedere cultural si lingvistic
 Pierderi de capital din cauza vanzarii proprietatiilor din zonele aflate din recesiune.
 Piete imobiliare nefunctionale
 Lipsa voinței politice pentru un buget federal care sa poată functiona cu rol de reglare în cazul
șocurilor asimetrice
 In acest grafic putem observa
evolutia ratei RMO(atat in valuta cat
si in lei) dar si a ratei dobanzii de
politica monetara.
Aceste 2 elemente au evoluat pe baza
unei politici anticiclice, restrictive,a
caror rezultate s-au reflectat in intentia
de a scadea economisirea si a creste
consumul populatiei, datorita scaderii
ratei dobanzii.
Observam ca rata RMO (in valuta) a
fost constanta in perioada anterioara
crizei , iar o data cu resimtirea crizei
in Romania aceasta a avut o scadere
pronuntata,deci s-au incurajat
cheltuielile.
Conluzii
Politica monetară acţionează pentru maximizarea bunăstării
Acest proces implică asigurarea stabilităţii preţurilor şi menţinerea
producţiei cât mai aproape de potenţial
Urmărind stabilitatea preţurilor, politica monetară contribuie implicit
la sustenabilitatea creşterii economice
Nicio ţară nu a realizat creştere economică relativ ridicată pentru
perioade lungi în condiţii de inflaţie înaltă persistentă
Volatilitatea crescută a producţiei asociată cu crize financiare şi şocuri
externe (ex.: majorarea preţului petrolului) are consecinţe negative de
durată asupra creşterii economice.