Sunteți pe pagina 1din 40

MODELUL ECONOMIC

NORDIC
1.INTRODUCERE

Tările nordice: Suedia, Norvegia, Finlanda și Danemarca au


combinat standardele ridicate de viață cu disparitățile de venituri
scăzute fapt ce a condus la captarea atenției omenirii. Într-un
moment în care decalajul tot mai mare dintre bogați și săralci a
devenit un buton politic fierbinte în țările dezvoltate, regiunea
cunoscută sub numele de Scandinavia a fost citată de mulți
cărturari ca un model pentru oportunități economice și de egalitate.
• CUM A APARUT?
• Performanța economică a acestor țări a depins substanțial de crizele economice apărute în anii : 1970 în Danemarca, 1980 în
Norvegia, 1990 în Suedia și Finlanda.
• Cauzele crizelor s-au manifestat astfel: în Danemarca prin inflație și șomaj ridicat, în Norvegia printr-o criză în
domeniul imobiliarelor după o creștere necontrolată a creditelor, iar în Finlanda și Suedia prin inflație ridicată și moneda
slabă, urmate de șocuri economice.
• Reformele au fost implementate ca reacție la crizele economice, iar țările nordice au demonstrat că o reformă rapidă și
severă este mai eficientă decât una lentă si progresivă care aduce rezultate slabe.
• Revenirea economiilor nu a constat în beneficiile generoase întreținute de taxele mari, ea s-a bazat, de fapt, pe
modernizării politicilor economice.
• Cooperarea dintre guvern, sindicate și management face ca economiile lor să se concentreze asupra deschiderii economice,
nu a protecționismul. Sindicatele acceptă noile tehnologii, iar majoritatea cad de acord în privința modelării sistemelor de
asigurare în caz de șomaj și a concediului medical astfel încât să fie generoase, dar să și inducă creștere economică.
• La finalul procesului țările nordice s-au ales cu surplus de buget și o datorie publică scăzută.
• Așadar, prin intermediul reformelor puse în aplicare, a fost demonstrată posibilitatea de recuperare a stabilității și
revenirea eficientă după criză, însă, este foarte important de precizat faptul că acest model se concentrează pe controlarea
eficientă a efectelor cauzate de crizele economice și nu este un sistem care garantează imunitate în fața crizelor.
• CUM A APARUT?

• efectelor cauzate de crizele economice și nu este un sistem care garantează imunitate în fața crizelor.
• Pot fi numite trăsături definitorii ale modelului nordic următoarele caracteristici :
•Nivel ridicat al educației
•Economii deschise
•Transparența informațiilor
•Flexibilitate pe piața muncii
•Adaptarea la noi tehnologii
•Creștere economică progresivă și stabilitate economică pe termen lung
• CE FACE CA MODELUL NORDIC SA
FUNCTIONEZE?
Combinația dintre istoria partajată și dezvoltarea socială este creditată cu mult success. În istoria
Scandinaviei , s-a putut observa că accentul a fost pus pe agricultura condusă de familii ,spre deosebire
de celelalte zone care s-au dezvoltat în jurul unor ferme mari de întreprinderi. În urma soluțiilor
avantajoase aduse de un membru al societății pot beneficia toți membrii. Această mentalitate colectivă
are ca rezultat un cetățean care are încredere în guvern, deoarece guvernul este condus de cetățeni
care caută să creeze programe care să fie în beneficiul tuturor. În consecință, cetățenii au ales cu bună
știință să plătească impozite mai mari în schimbul beneficiilor pe care le vor bucura ei și membrii
familiilor lor.Rezultatul este un serviciu finanțat public, cum ar fi asistența medicală și educația care
sunt de o calitate atât de înaltă încât întreprinderea privată nu are niciun motiv să ofere aceste servicii
sau să le îmbunătățească. Această mentalitate a rămas intactă, pe măsură ce întreprinderile capitaliste
s-au dezvoltat.
2.CARACTERISTICI IMPORTANTE ALE
ȚĂRILOR NORDICE

Toate tarile nordice despre care discutam au o abordare politica bazata pe intelegere.De exemplu
cooperarea norvegiana dintre guvern, sindicate, management face ca economiile lor sa imbratiseze
deschiderea economica si nu protectionismul.
Sindicatele accepta noile tehnologii, iar majoritatea sunt de acord ca sistemele de asigurare in caz de somaj
si concediul de boala trebuie modelate astfel incat sa fie generoase, dar sa isi induca crestere economica.
Privita de la distanta regiunea nordica este mica, insa nu si ca insemnatate.Din punct de vedere cantitativ,
vorbim despre 25 milioane de oameni, dar din punct de vedere calitativ capitalismul nordic este remarcabil.
Tarile nordice au iesit din recenta criza financiara cu surplusul de buget si datorie publica scazuta.
2.CARACTERISTICI IMPORTAMTE ALE
ȚĂRILOR NORDICE
• Caracteristicile importante ale tarilor nordice sunt:
Cresterea economica progresiva si stabilitate economica pe termen lung;
Institutii publice ce adopta transparenta informatiilor;
Adaptabilitate tehnologica;
Piete ale muncii flexibile;
Economii deschise;
Nivel ridicat al educatiei;
Toate acestea sunt calitati carec le-au oferit si le vor oferi in continuare supravietuirea in situatii in care externalitatile pot afecta sustenabilitatea
economica.”Ceea ce probabil separa nordicii de restul lumii sunt calitati ca lipsa de egoism pe piata, cooperarea si o rationalitate dezvoltata.Daca lumea ar fi
populate doar de norvegieni, suedezi, danezi si finlandezi ar fi mult mai rationala si monotona, dar sigur din capitalismul lor pot fi extrase component care
pot rezolva problemele globalizarii, fragmentarii sociale si stabilitatea capitalismului modern.”
La o prima vedere o caracteristica definitorie a nordicilor este faptul ca au cedat intersele individuale in favoarea solidaritatii sociale.
Insa solidaritatea lor sociala se refera in mod paradoxal la individualism.Aceasta solidaritate mareste mobilitatea sociala si autonomia individului, deorece
individul este unitate de baza a societatii.
• SUPER MODELUL NORDIC
• În vreme ce Statele Unite, precum şi o bună parte din Europa continuă să se afunde în criză, ţările nordice au avut propria criză a
datoriilor în anii '90, iar acum îşi reinventează modelul capitalist şi îşi reformează sectorul public.
• După cum explică jurnalistul Adrian Wooldridge, ţările nordice devin din ce în ce mai mult un model de bune practici în ceea ce
priveşte funcţionarea şi guvernarea unui stat. Deşi "noul model nordic" nu este perfect (nivelul de impozitare încă îi încurajează pe
antreprenori să se mute în alte ţări; prea mulţi oameni - mai ales imigranţi - trăiesc ajutoarele de şomaj), "lecţia pe care trebuie să o
învăţăm de la nordici nu este una ideologică, ci un practică". Pornind de la competitivitatea economică şi până la bunăstarea şi
fericirea cetăţenilor, nordicii par că au reuşit să găsească un echilibru. Iată doar cîteva exemple:
• Danemarca şi Norvegia permit unor firme private să administreze spitalele publice, interestul lor fiind ca serviciile publice să
funcţioneze, indiferent de cine le oferă.
• Performanţele tuturor şcolilor şi spitalelor din ţările nordice sunt măsurate.
• Au rezistat tentaţiei de a interveni pentru protejarea unor companii emblematice. (Suedia a permis ca Saab să intre în faliment, iar
Volvo este deţinut acum de compania chineză Geely.)
• Suedia are un sistem de vouchere şcolare, prin care şcolile private concurează cu cele publice.
• Guvernele sunt forţate să acţioneze perfect transparent. (Spre exemplu, în Suedia, accesul la documentele oficiale este liber pentru
toţi cetăţenii.)
3. ISTORIA MODELULUI NORDIC
PRIMELE DOUĂ DECENII DUPĂ AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Perioda de după război a lăsat impresii diferite asupra țărilor nordice deoarece Norvegia și Danemarca au fost
ocupate în timpul războiului, iar Suedia a rămas neutră.

Ceea ce a fost comun pentru acestea a fost dorința de modernizare care își are originea în perioada dintre cele
două războaie. O îndeplinire pentru dorința lor a venit sub forma Planului Marshall, program prin care au primit
sprijin financiar, iar în anul 1948 Norvegia, Danemarca și Suedia au aderat la OECD, pe atunci cu denumirea de
Organizația pentru Cooperare Economică Europeană.

Inițial acestea nu doreau alinierea cu alte țări, dar toate cele trei țări au beneficiat de ajutor, iar Suedia care avea o
situație economică mai stabilă din cauza statului de neutralitate a beneficiat doar de împrumuturi.
În timp s-a propus o grupare Vestică pentru siguranță, iar suedezii au vrut să împiedice Norvegia și Danemarca să
adere la o astfel de grupare. Suedezii au propus înființarea SDU – Uniunea Scandinavă pentru apărare, dar acest fapt
s-a soldat cu o ceartă între guvernul norvegian și guvernul suedez. Discuțiile pentru înființare au eșuat iar
Danemarca și Norvegia au devenit co-semnatori ai Tratatului Nord Atlantic NATO în 1949
PRIMELE ADERĂRI LA COMUNITATEA
ECONOMICĂ EUROPEANĂ PÂNĂ ÎN 1980

După ce Marea Britanie și Irlanda au depus cerere pentru a deveni membri în 1961, le-au urmat Danemarca și Norvegia.
Un motiv important a fost faptul ca EEC includea și o politică agricolă. În continuare Suedia a refuzat să facă dintr-o
organizație politică datorită motivului neutralității.
Procesul de acceptare a fost îngreunat de dreptul de veto din partea președintelui francez Charles de Gaulle. După
retragerea acestuia în 1969 a fost posibilă semnarea unor tratate de aderare, și supunerea deciziei la referendum în
septembrie și octombrie 1972 pentru Danemarca și Norvegia. Pro aderare a fost doar Danemarca, iar aderare a avut loc în
1973.

O a doua inițiativă pentru o alianță nordică s-a numit NORDEK ce avea scopul de piață comună între țările scandinave. A
fost idee concepută de Danemarca, dar din nou negocierile nu au putut progresa prea departe deoarece finlandezii au
realizat că NORDEK era doar un alt pas către integrarea europeană. Finlandezii au părăsit negocierile în 1971 datorită
legăturii lor cu Uniunea Sovietică. Procesul integrării a fost reinițiat atunci când Danemarca a acceptat semnarea Actului
European Unic în 1986.
PERIOADA 1990-PREZENT

Clasa politică norvegiană era împărțită în 2 tabere dar ideea că integritatea blocului nordic ar putea fi păstrată în
interiorul Uniunii Europene a prins viață și a fost urmată de o nouă rundă de negocieri și un nou referendum privind
integrarea în UE.

Corpul electorat din Danemarca a respins acest proiect cu 50,7% voturi împotrivă, făcând ratificarea acestuia mai
grea. Deși mentalitatea nordicilor pentru un bloc separat doar al lor a fost schimbată pentru acceptarea acestui proiect
și de Danemarca au fost necesare patru clauze de excepție de la acest plan.

Austria, Finlanda, Suedia, și Norvegia au decis în anul 1994 dacă să devină membrii UE sau nu. Faptul ca acum încă
trei țări nordice doreau acest lucru în ciuda trecutului era un semn că acestea doreau să asigure integritatea blocului
nordic prin aderarea la Uniunea Europeană.
Această idee nu a fost însă acceptată și de Norvegia, deoarece corpul electoral a respins din nou ideea de
aderare. Aderarea oficială a țărilor doritoare a avut loc în 1995. Deși până acum au aderat deja 3 țări nordice la Uniunea
Europeană, Danemarca și Suedia încă au refuzat moneda euro în anul 2000, respectiv 2003
SECURITATE SI ECONOMIE

Din punct de vedere al securității, Suedia nu a dorit să adere la EEC, UE, sau Nato din cauza percepției conform căreia situația
economică oferită lor de statul bunăstării ar putea fi amenințată dacă neutralitatea nu ar fi menținută. Situația economică a Suediei
avea să fie amenințată de sfărșitul Războiului Rece, motiv pentru care Suedia si-a exprimat dorința de a fi membră UE în 1991.

Considerentul economic a fost însă folosit de Norvegia și Danemarca, securitatea nefiind la fel de importantă ca în cazul Suediei.
Însă și aici ambele țări au avut situații diferite care au influențat vizibil rezultatul referendumurilor.

Dacă în Danemarca a fost o dorință puternică de a participa la economia deschisă a Europei, Norvegia a fost motivată să
participe doar datorită marimii și importanței pieței europene. Însă în interiorul Norvegiei exista opoziție care venea din partea
domeniului agriculturii, pescuitului și afacerilor cu petrol, primele două fiind subvenționate în mare măsură. Astfel liberalizarea a
devenit un contra-argument pentru adoptarea unei economii deschise.
IDENTITATEA NATIONALA

Schimbarea aduce cu ea și rezistență la schimbare, iar câteodată schimbarea poate amenința


identitatea naționala. Mai ales pentru o țară ca Norvegia care și-a câștigat independența de abia în anul
1905, este ceva normal să existe scepticism în ceea ce privește aderarea la Uniunea Europeană. În loc
de liberalizare și prosperitate economică aceasta aducea mai mult a dominanță străină.
Ca și în cazul Suediei cei sceptici în privința Uniunii Europene aducea drept argument amenințarea
valorilor și a modului de viață care îl aveau.
EUROSEPTICISMUL
Unul dintre motivele principale pentru care integrarea țărilor nordice în Uniunea Europeană a fost dificilă se datorează unei
caracteristici a nordicilor cum ar fi cooperarea. Această cooperare nordică a fost necesară revenirii după Marea Criză din 1929.

Pentru a reconstrui economia și a o pregăti pentru provocările viitoare a fost necesară cooperarea între clasa mucitoare,
țărănime și clasa mijlocie.

Țările scandinave au fost privite ca fiind „eurosceptice”, deși nu au fost singurele care nu au acceptat complet sau parțial
aderarea. De ex: Irlanda, Anglia.

Modelul statului bunăstării nu este însă imun la schimbări așa cum istoria a dovedit: Suedia a fost doritoare să adere mai
târziu, în timp ce Danemarca a făcut acest pas mai devreme. În funcție de statutul economiei țările scandinave s-au considerat aflate
între două extreme mai devreme sau mai târziu: izolare economică datorită respingerii integrării sau a cădea într-o capcană politică
datorită integrării.
4. SISTEMUL DE PROTECTIE SOCIALA

Ţările din nordul Europei au pus în practică cu succes un sistem bazat pe coeziunea socială, centrarea
pe familie şi cea mai performantă educaţie la nivel mondial. Agreat sau uneori contestat, modelul nordic
este, fără îndoială, unic.
Când vorbim despre zona nordică ne referim la: Finlanda, Aland (ținut independent în Republica
Finlandei), Norvegia, Islanda, Danemarca, Suedia, Insulele Faeroe, Groenlanda.
Date despre zona Nordică
Populație: aproximativ 27 milioane
Densitate: aproximativ 17 locuitori/Km²
Taxe ( % din PIB): 42
Principalele probleme cu care se confruntă sistemului de protecție socială sunt
următoarele:
o decalajul dintre cheltuielile sistemului de pensii și creșterea economică;
o încurajarea unor abuzuril în sistemul de sănătate asigurări pentru favorizarea unor
accidente de muncă;
o dezorganizarea în sfera asigurărilor pentru accidente de muncă;
o creșterea foarte mare a cheltuielilor care presupuneau acoperirea problemelor de mai
sus.
5. SISTEMUL EDUCATIONAL NORDIC
Sistemul Educațional Nordic se bazează pe trei valori centrale:
• Democrație, prin drepturi, participare, solidaritate, influență și responsabilitate
• Îngrijire, prin bunăstare, empatie, respect și protecție
• Competență, prin învățare, dezvoltare, joacă, creștere
Țările nordice: Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda și Danemarca sunt des asociate cu un nivel de trai
ridicat și inegalitate socială redusă. Investiția în educația timpurie s-a dovedit a fi o investiție inteligentă pe
termen lung, iar țările nordice sunt considerate modele de bune practici datorită sistemului educațional
extrem de performant. Calitatea educației implică investiții la nivel de sistem, infrastructură, resurse umane,
prin dezvoltare și reformă continuă în baza valorificării în practică a rezultatelor cercetărilor și inovărilor din
educație.
CARACTERISTICI ALE SISTEMULUI EDUCATIONAL DIN TARILE NORDICE

Nu exista teste standardizate


Începerea școlii la o vârstă mai mare
FINLANDA
Elevii au opțiuni profesionale și fără un parcurs academic

Învăţare nu teoretică, ci prin experienţă


DANEMARCA Evaluări serioase abia de la liceu

Învăţământ vocaţional
Asistență în orientarea profesională
SUEDIA
Ieșitul afară, obligatoriu, pe orice vreme

Nu se pun note
NORVEGIA Se pune accent pe socializare și pe învățare prin joc.

ISLANDA 18 ore pe săptămână la școală


6.SISTEMUL ECONOMIEI DE PIATA
Economia de piață este sistemul economic în care deciziile ce privesc producția și distribuția de bunuri se bazează pe interacțiunea dintre
cerere și ofertă, care determină prețul bunurilor și serviciilor . Principala caracteristică definitorie a economiei de piață este că deciziile de
investiții, sunt în mare parte realizate prin intermediul piețelor financiare și de capital.
Tipul nordic de economie de piață se caracterizează printr-o cooperare între sectorul privat și stat cu angajamente reciproce, în vederea
satisfacerii unor cerințe de ordin economico-social; repartiția echilibrată a veniturilor, asistență socială tuturor membrilor societății etc.,
statul îndeplinind un rol de stat protector. Acest gen de economie este specifică Suediei, Norvegiei, Danemarcei, denumite „blocul Nordic
specializat” sau “țările socialismului democrat”.
Acționând mai puțin prin intermediul sectorului public, statul intervine în mecanismele de repartiție și în relațiile sindicate- uniuni
patronale favorizând o limitare a concentrării bogăției și, respectiv, a polarizării societății. Intervenția statului este deosebit de pronunțată
în economie, prin utilizarea unor intrumente fiscale (impozite progresive mari) și bugetare și promovarea creșterii serviciilor sociale.
Pentru a ajunge la economia de piață, plecând de la sistemul economic de comandă, centralizat, se impune o perioadă de tranziție.
Procesul tranziției la economa de piață presupune transformări radicale în structurile economice și de proprietate , ce se produc în fostele
țări cu economie centralizată, în vederea instaurării proprietății private și a concurenței, a mecanismelor de piață liberă în reglarea
activității agenților economici.
Tranziția la economie de piață nu se face de la sine, ci pe baza unor modificări de natură instituțională, financiară, juridică etc. Dată fiind
complexitatea acestui proces, generată de dificultatea problemelor ce se cer soluționate și de inexistența unei experiențe istorice
asemănătoare, faptul ca nici teoria și nici practica mondială nu dispun de soluții general-valabile, este necesar ca reforma sa fie bine
condusă printr-o activitate bine coordonată a statului.
• COMERTUL LIBER SI MECANISME DE
PLATA
• Privit din prisma abundentei resurselor si a dimensiunii pozitiei geografice , comertul liber este foarte
important pentru tarile nordice.
• La inceput comertul liber a fost acceptat in randul tarilor nordice , dar politicile economice ale acestora
erau stricte,datorita caracterului protectionist si a interventiei statului in industrie prin metode cum ar fi
companiile de stat si investitiile subventionate.
• Aceste restrictii de politica economica impreuna cu un nivel al impozitarii ridicat asupra profiturilor si
limitarea comertului liber doar la exportul de bunuri si industria de prelucrare au incetinit procesul
deschiderii catre economia Europei.
• Din punct de vedere istoric nordiciinu au acceptat cu entuziasm deschiderea catre pietele exterioare.
• COMERTUL LIBER SI MECANISME DE
PIATA
Comertul liber , are in general urmatoarele caracteristici :
• lipsa de taxe sau alte bariere in calea comertului de bunuri sau servicii
• lipsa de politici distorsioniste
• acces nereglementat la piete
• acces nereglementat la informatiile de piata
Comertul liber este,de multe ori,criticat de industriile ocale care ar putea fi afectate de preturile reduse pentru bunurile importate.
Două moduri simple de a înțelege beneficiile propuse de comerțul liber sunt teoria lui David Ricardo a avantajului comparativ și prin analiza
impactului unui tarif sau a unei cote de import. O analiză economică folosind legea cererii și a ofertei și efectele economice ale unei taxe pot fi
folosite pentru a arăta beneficiile și dezavantajele teoretice ale comerțului liber.
Cercetările arată că sprijinul pentru restricții comerciale este mai mare în rândul respondenților cu un nivel scăzut de educație.
Autorii constată "că impactul educației asupra modului în care alegătorii gândesc despre comerț și globalizare are mai mult de a face cu
expunerea la idei economice și informații despre efectele acestor fenomene economice, decât cu calculele individuale despre cât de mult
comerțul afectează venitul personal sau securitatea locului de muncă.
7. IMPOZITELE
Suedia
Suedia are un impozit progresiv pe venit , ratele generale pentru 2018 sunt următoarele (pe baza veniturilor
anuale):
• 0% de la 0 coroane la 20,008 coroane
• Circa 32% (aproximativ 11% județ și 20% impozit municipal, care este media suedeză): de la 20,008
coroane la 468.700 de coroane
• 32% + 20%: de la 468.700 de coroane la 675.700 de coroane
• 32% + 25%: peste 675700 de coroane (înainte de 2020)
Taxa pe valoarea adăugată în Suedia este de 25%, cu excepții pentru alimente și servicii, cum ar fi taxele
de închiriere de camere de hotel (12%), și pentru vânzările de publicații , bilete de admitere la evenimente
culturale și călătorii în Suedia (6% ).
Norvegia

Taxa pe valoarea adăugată este o taxă pe consum care trebuie plătită pe vânzările interne de bunuri și
servicii care sunt impozabile în toate legăturile lanțului de distribuție și la importuri. Tarifele pentru TVA
pentru 2013 sunt următoarele:
• Rata generală de 25%
• 15% pentru produsele alimentare
• 12% din furnizarea serviciilor
Danemarca
Impozitarea în Danemarca constă într-un sistem complet de impozite directe și indirecte. Încă de la
introducerea impozitului pe venit în Danemarca printr-o reformă fiscală fundamentală în 1903, a fost un
pilon fundamental în sistemul fiscal danez. Astăzi, diverse impozite pe venit personal și corporativ produc
aproximativ două treimi din totalul veniturilor fiscale daneze, impozitele indirecte fiind responsabile pentru
ultima treime. Impozitul pe venit personal de stat este un impozit progresiv, în timp ce impozitul pe venit
municipal este un impozit proporțional peste un anumit nivel de venit. Danemarca oferă costuri de muncă
extrem de competitive
Impozitul pe venit municipal diferă de la municipalitate la municipalitate. Cea mai mare impozit pe venit
local în 2019 este de 27,8%, iar cea mai mică este de 22,5%, cu o medie de 24,9%
Finlanda

Impozitul pe venitul finlandez total include impozitul pe venit dependent de salariul net, plata șomajului
angajaților și plata șomajului angajatorilor. Cota impozitului crește foarte progresiv rapid la 13 ke / an (de la
25% la 48%) și la 29 ke / an la 55% și, în cele din urmă, restabilește 67% la 83 ke / an, în timp ce scade puțin
la 127 ke / an până la 65%, 2018.
TVA este percepută cu o rată standard de 24% (ianuarie 2013) și două rate reduse de 14% la alimente,
servicii de restaurant, servicii de catering și hrană pentru animale, și 10% la cărți, produse farmaceutice,
servicii care creează oportunități pentru exerciții fizice, transport de persoane și cazare.
8. MECANISME DE ASUMARE IN COMUN A RISCURILOR

Avantaje:
o Economice: Politica socială aduce egalitate- în caz de boală, șomaj, și vârstă înaintată se vor asigura îngrijirea
medicală, educația, venitul minim pe economie. Astfel resursele umane ale unei țări sunt folosite optim deoarece
apare posibilitatea revenirii individului pe piața muncii.
o Politice: Asigurările sociale vor induce o stare de singuranță, realizare, implicare individului și de asemenea vor
reduce șansele răspândirii sărăciei.

Dezavantaje:
o Cote de impozitare mari sau un deficit mare sunt necesare pentru a susține programele sociale .Prin impozite mari
si asgurarea social ava fi descurajata participarea la munca,asadar rata șomajului creste și la scade productivitatea.
În țările nordice diferențele de venit și avuție sunt mai mici ca în orice altă parte a lumii
Distributia venitului (Coeficientul lui Gini)
Tara/AN 2000 2004 2005 2007 2008
SUA 40.81 40.8 - 45 -
Suedia 25 25 25 - -
Norvegia 25.79 25.8 - - 25
Finlanda 26.88 26.90 - - 26.80
9. IMPACTUL MODELULUI NORDIC ASUPRA DEZVOLTĂRII UNIUNII EUROPENE
PERFORMANȚELE MODELULUI NORDIC:
10. PERFORMANTELE MODELULUI NORDIC
PROBLEMELE MAJORE PENTRU MODELUL NORDIC

Economiile din Asia si America Latină creează efecte negative în alte țări, cum ar fi relocarea producției și
pierderea locurilor de muncă, soluția fiind dezvoltarea și inovarea în alte domenii. Modelul nordic este unul care
ține la statul bunăstării iar noile vremuri îl supun la stres prin tendința populației pasive de a crește și a
populației active de a scădea, efect accentual de mobolitatea locurilor de muncă și a forței de muncă.
Este vorba de două probleme:
1. Cererea pentru unele servicii sociale crește mai repede decât venitul. - Efectul Wagner
2. Productivitatea serviciilor sociale crește mai încet decât cea a producției bunurilor sau a alotr servicii. –
Legea lui Baumol
Aceste două probleme vor duce la creșterea rapidă a cheltuielilor efectuate pentru serviciile oferite de statul
bunăstării, o creștere mai rapidă decât cea a PIB-ului. Creșterea economică poate fi ajutată de cătorul globalizării
prin venituri mai mari datorită schimbărilor internaționale îmbunătățite prin mobilitatea ridicată a factorilor.
Pe altă parte însă poate permite unor indivii să beneficieza de aceste servicii fără să contribuie la
riscul comun, și anume prin impozite. Prin "turism social" pot lua naștere următoarele situații:
Absolvenții facultăților finanțate din impozite decid să înceapă o carieră în străinătate.
Cetățenii care au muncit o perioada lungă de timp în altă țară decid să se întoarcă în țară de
origine după pensionare pentru a încasa pensia și gratuitățile legate de îngrijirea celor în vârstă.
Grupurile imigranților prezintă rate mai mari de șomaj și pensii pe baza de dizabilitate mai
frecvente decât cetățenii interni.
 
Problema cea mai mare este însă imbtranirea populației originară anilor 1940-1950 și creșterea
duratei de viață a populației. Astfel serviciile sociale rezervate celor în vârstă vor a avea o
preponderență mai mare în totalul serviicilor statului bunăstării. Astfel excedentul din prezent
poate devenit deficit în creștere în viitor, până la 120% din PIB în anul 2050.
Conform statisticilor pentru Finlanda, populația aptă de muncă scădea de la 66.5% la 57.5% până în anul 2040, iar
ponderea celor cu vârstă de peste 65 de ani va crește de la 16% la 26% din populație.
Aceste provocări nu pot fi rezolvate însă doar prin creștere economică mai rapidă, taxe mai mari, rată a natalității
crescută sau creșterea imigrației. Aceste soluții nu funcționează deoarece:
1. Creșterea economică nu ar rezolva situația, ba chiar ar putea agrava situația. Creșterea productivității în sectorul
privat va duce la creșterea veniturilor atât în sectorul privat cât și în cel public datorită forțelor pieței și a coordonării
veniturilor a sindicatelor. În situația în care productivitatea în sectorul public rămâne în urmă comparativ cu cea din
sectorul privat, dar veniturile cresc pe ambele părți, se va accentua problema prin creșterea cererii din servicii publice.
2. Creștera taxelor nu poate îmbunătăți situația deoarece asta ar conduce la
accentuarea posibilelor efecte induse de către globalizare. Ar conduce la diminuarea bazei taxabile mobile deoarece
taxele vor fi evitate de firmele mari, iar cetățenii ar muncii fără carte de muncă.
3. Creșterea natalității, această soluție va avea un împăcat asupra forței de muncă abia peste două decenii.
4. Imigrația reprezintă o soluție imposibilă deoarece imiggrantii ar trebui să îndeplinească anumite standarde precum
vârstă, câți membri de familie vor aduce și cu cât vor îngreuna sectorul public.
Un element al Modelului Nordic care va fi cheia trecerii peste această perioada de tranziție este calitatea nordicilor
de acceptă această globalizare și statul bunăstării, respectiv asumarea comună a riscurlor.
De asemenea, rată ridicată de participare a forței de muncă este esențială, iar această trebuie menținută prin
oferirea de beneficii și prin extinderea carierelor care va fi susținută de creșterea longevității.
ANALIZA S.W.O.T.
Puncte tari Puncte slabe
- majorarea productivităţii contribuie la reducerea inegalităţii veniturilor; - taxe mari
- politicile active pe piaţa muncii determină diminuarea timpului de căutare - interventia guvernului
între slujbe şi, implicit, scăderea ratei şomajului pe termen lung; - productivitate scazuta
- pregătirea permanentă şi dezvoltarea competenţelor salariaţilor sunt - limitarea banilor disponibili pentru cheltuire si consum
condiţii esenţiale pentru existenţa unui nivel de adaptabilitate ridicat la - incurajeaza increderea in programele sub-divizate de guvern
schimbare al forţei de muncă;

Oportunități Amenințări

- globalizarea - modelul economic anglo-saxon


- turism social
- reducerea ratei somajului pe termen lung
- sumele alocate pentru dezvoltare
11. MODELUL NORDIC – MODELUL CONTINENTAL ASEMANARI SI DEOSEBIRI

Modelul nordic se caracterizează prin niveluri ridicate ale cheltuielilor pentru protecţia socială,
sistem al bunăstării generalizat, intervenţie fiscală extensivă pe piaţa muncii şi sindicate puternice,
care asigură un nivel relativ omogen al salariilor.
Modelul continental se bazează pe asigurările sociale şi pe sistemele de pensii, iar sindicatele,
deşi au o importanţă în declin, rămân totuşi puternice. Modelul mediteranean se axează pe
cheltuielile importante pentru sistemul de pensii, protecţia locurilor de muncă, structură relativ
omogenă a salariilor, obţinută prin negocieri colective.
Ţările nordice şi continentale se situează peste medie în ceea ce priveşte protecţia împotriva sărăciei, în
timp ce cele din modelul anglo-saxon şi mediteranean se situează sub medie.
În modelul nordic ponderea populaţiei cu vârstă între 25 şi 64 ani, care are cel puţin pregătire liceală
este de 75%, iar în modelul continental de 67%.
Modelele continental şi anglo-saxon oferă fie echitate, fie eficienţă, în timp ce modelul nordic,
asigurând rate ridicate ale ocupării şi risc scăzut de sărăcie, reuşeşte să combine cel mai bine eficienţa
şi echitatea. Acesta este şi motivul pentru care, dintre ţările UE, cele mai bine plasate în competiţia
internaţională sunt ţările scandinave.
Graficul anterior atrage atenţia şi cu privire la sustenabilitatea modelelor sociale. Modelele care nu
sunt eficiente nu reuşesc să asigure un grad ridicat de ocupare, nu vor reuşi să facă faţă constrângerilor
pe care globalizarea, schimbarea tehnologică şi îmbătrânirea populaţiei le impun finanţelor publice. Pe
de altă parte, modelele care nu asigură un grad ridicat de echitate se pot dovedi sustenabile.
CARACTERISTICI ALE MODELULUI NORDIC
• un înalt sistem al protecţiei sociale;
• predomină unele din cele mai ridicate impozite, din încasările cărora se finanţează serviicile publice cuprinzătoare şi
de înaltă calitate;
• grad scăzut de inegalitate a veniturilor;
• învățarea permanentă, ca soluție pentru stimularea procesului inovator;
• mobilitatea forței de muncă, stimularea inițiativei antreprenoriale;
• asigurarea unui nivel ridicat al investițiilor în cercetare –dezvoltare.
• abordarea pieţei muncii combină generozitatea cu stricteţea.
CARACTERISTICI ALE MODELULUI CONTINENTAL
• Tratează ocuparea forţei de muncă ca bază a transferurilorsociale;
• Beneficiile înregistrează un nivel mai moderat şi suntstrâns legate de venituri;
• Transferurile sociale sunt efectuate din contribuţiile angajaţilor şi angajatorilor;
• Eforturile de redistribuire a sistemului fiscal sunt mai puţin pronunţate decât în ţările scandinave;
• Sistemul de taxare conţine şi elemente regresive (deexemplu, averile de mici dimensiuni, veniturile ridicate şi taxarea
consumului)
Ţările nordice sunt lideri mondiali din punct de vedere al egalităţii câştigurilor. Un asemeneagrad de comprimare a
salariilor este respins de către mulţi economişti care cred că există o recompensămică pentru o muncă istovitoare şi
poate prejudicia creşterea economică. Ca punct pozitiv, un grad ridicat de egalitate sprijină coeziunea socială şi reduce
criminalitatea,ambele putând să contribuie la atingerea eficienţei economice. Din punct de vedere sociopolitic,
modelulnordic combină un grad unic de coeziune socială şi solidaritate cu o anumită severitate în modul de tratare
aşomajului. Ţările Nordice au înţeles de asemenea că o creştere înaltă şi cea mai bună tehnologizare suntelemente cheie
pentru menţinerea statului bunăstării.
Submodelul nordic este în general considerat de referinta. Combina o performanta economicaridicata cu dezvoltarea
sociala, iar tarile care il promoveaza au un grad ridicat de competivitate economica.O serie de studii comparative a
performantelor economice si sociale au clasat pe un loc inalt submodelulnordic.Un rezultat comun al comparatiilor intre
statele europene este faptul ca tarile nordice reusesc mai bine decat alte tari sa combine eficienta si cresterea
economica, cu o piata a muncii pasnica, o distributieechitabila a veniturilor si a coeziunii sociale. Globalizarea este în
primul rând o oportunitate şi nu oameninţare.
In cazul submodelului nordic, aceasta a stat la baza cresterii productivitatii economice si astandardelor de viata. In
acelasi timp, globalizarea poate submina viabilitatea financiar a statului bunastarii, prin cresterea mobilitatii factorilor
internationali si concurenta fiscala intre natiuni, precum si prin deschiderea posibilitatii de "turism social" pentru
grupurile eligibile.
12. CONCLUZIE
Din punctul nostru de vedere economia statelor nordice s-a bazat in mare parte pe interactiunea dintre cerere si
oferta ,care au determinat de-a lungul anilor ,cat si in prezent pretul bunurilor si serviciilor. Principala caracteristica este
ca deciziile de investitii,sunt in mare parte realizate prin intermediul pietelor financiare si de capital. Statele nordice au
fost in proces de tranzitie . De la sistemul economic de comanda se indreptau catre economia de piata capitalista prin
schimbari radicale in structura economica si de proprietate. Principalele obiective au fost cresterea
economica,libertatea politica si coeziunea sociala. Obiective care au fost urmate pentru a conduce modelul nordic spre
o economie de piata fundamentata pe agricultura condusa de familii ,spre deosebire de celelalte zone care s-au
dezvoltat in jurul unor forme mari de intreprinderi.
Modelul nordic surprinde combinatia unica a capitalismului de piata libera cu beneficiile sociale. Acest model a
dat nastere unei societati care se bucura de servicii de cea mai inalta calitate cum ar fi:educatia si asistenta medicala
gratuita precum si platile generoase ale pensionarilor . Datorita acestei evolutii catre economia de piata capitalista,tarile
nordice(Suedia,Norvegia,Finlanda,Danemarca si Islanda)au devenit unele dintre cele mai bogate tari,acestea fiind
primele care au inceput sa se ridice dupa criza capitalista inca din 2009-2010.
Modelul nordic se caracterizeaza prin niveluri ridicate ale cheltuielilor
pentru protectia sociala ,sistem al bunastarii generalizat ,interventie
fiscala extensiva pe piata muncii si sindicate puternice,care asigura un
nivel relativ omogen al salariilor. Tarile nordice fiind lideri mondiali din
punct de vedere al egalitatii castigurilor.