Industria siderurgica

Cuprins:

-Repartitia rezervelor si productiei de materii prime pentru industria siderurgica la

nivel ale continentelor. Se vor identifica principalele tari producatoare la nivel
mondial si nivelul ficarui continent

-Repartitia productiei de otel la nivel mondial

-Comertul cu otel
Surse:

-scrigroup

-suport de curs

-wikipedia

-business24

Siderurgia (sau metalurgia fierului) reprezinta ansamblul de operatii ce permit

extragereafierului si a aliajelor sale, precum si prelucrarea acestora prin laminare si
forjare.

Siderurgia este o industrie de prima elaborare reprezentand, in unele cazuri, pana la

80% din valoarea intregii industrii metalurgice. Ea produce semifabricate, care sunt
preluate apoi de industria constructoare de masini sau de alte ramuri industriale.
Materiile prime utilizate de siderurgie sunt diverse. Minereurile de fier reprezinta
materia prima de baza. Fierul este unul dintre cele mai bundente elemente din scoarta
Pamantului (aproape 5% din compozitia chimica a sialului), dar cu toate acestea
rezervele totale mondiale (circa 1 030 mld.tone), sunt greu de apreciat.

Minereurile de fier alcatuiesc compusi chimici (oxizi, dioxizi, carbonati,

sulfati) ce detin fier intre 20-70%. In general, pentru a fi eficiente se utilizeaza
minereuri cu un continut de peste 20-25% fier, dar sunt unele state care utilizeaza
si minereuri mai sarace. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, rezervele de
minereu de fier au fost evaluate la 84,5 mld.t. Cercetarile ulterioare au pus in
valoare noi zacaminte, astfel ca ultimele estimari indica 151 mld.t., rezerve sigure
cu un continut mediu in metal de 42,8% şi 230 mld.t. rezerve potentiale cu un
continut mediu in metal de 44,1%.

Rezervele sigure pot acoperi necesarul mondial pentru 150 de ani, iar cele
potentiale pentru aproape 233 de ani. Inegal distribuite pe continente si state,
minereurile de fier sunt diferentiate prin continutul de metal, prin adancimea la
care se afla si posibilitatile de extractie, preparare, transport si prelucrare.

Se constata ca cele mai bune minereuri, sub aspectul concentratiei, sunt

detinute de Australia, Africa de Sud, India, Brazilia si Venezuela. Pe de alta parte,
unele tari au reuşst o identificare completa a resurselor, ponderea lor scazand in
totalul rezervelor potenţiale: China, Franta.

Federatia Rusa are o productie in declin puternic, astfel ca a ajuns a 4-a

producatoare mondiala desi este tara cu cele mai mari resurse din lume.
Principalele acumulari de minereu de fier se gasesc in anomalia magnetica de la
Kursk – Belgorod (100 mld.t), in peninsula Kola si la sud de Moscova (Lipeţk).
Minereurile cu cel mai bogat continut de metal –75% se gasesc la Magnitnaia Gora
in Ural si detin aproape 20% din rezervele tarii. Repartitia rezervelor de minereuri
de fier Zonele asiatice ale Rusiei detin 30% din rezerve. In Siberia Centrala sunt
mai importante zacamintele de la Angara Ilim si Angara Pitsk. Desi in ultimele
decenii s-a trecut la valorificarea zacamintelor situate la est de Ural (Siberia
Vestica si Extremul Orient) rolul minereurilor de aici este mai scazut, din cauza
lipsei fortei de munca, dar si a conditiilor dificile de exploatare.
Comunitatea Statelor Independente detine mari rezerve de minereu de fier, minereuri
auxiliare, carbuni cocsificabili si alte categorii de materii prime ce au favorizat, in
contextul politicii economice din anii '60-'70 spre dezvoltarea accelerata a industriei
grele, inclusiv a siderurgiei.

C.S.I. este cel mai mare producator de minereu de fier din lume (198,4 mil.tone in 1991
adica 21,0% din productia primilor 15 producatori) si printre primii exportatori mondiali.
Principala baza siderurgica a C.S.I.-ului ramane sud-estul Ucrainei. Zacamantul de la
Krivoi-Rog (circa 20 mld.tone), situat la cotul Niprului, participa cu aproape jumatate la
productia C.S.I. Se adauga zacamantul de la Kerci (circa 3 mld.tone) din peninsula

Crimeea, valorificat din perioada interbelica. Aceste bogate zacaminte, carora li

se adauga exploatarile de mangan de la Nikopol (40% din productia tarii), carbunii
cocsificabili din bazinul Donbas, mari centrale electrice, caile de navigatie (pe Nipru, pe
Don, pe canalele ce le leaga, iesirea la Marea Neagra prin Marea Azov) si traditia
prelucrarii metalelor au condus la conturarea unor centre siderurgice, parte integranta a
unui complex industrial: Donetk si Makeevka din apropierea bazinelor carbonifere,
Dnepropetrovsk, Zaporoje, Nikopol s.a. legate de hidroenergia de pe Nipru
(electrosiderurgie), Krivoi-Rog si Kerci

Unul dintre cele mai mari zacaminte puse in exploatare este cel de la Kursk-Belgorod,
din regiunea Colinelor Voronej, participand cu 15% la productia tarii. Prin puternicul
camp magnetic pe care-l creaza este cunoscut sub numele de 'anomalia magnetica de la
Kursk'.

Siderurgia siberiana si din Asia Centrala s-au dezvoltat pe baza zacamintelor

proprii de minereu de fier si a carbunilor cocsificabili. Principalele exploatari sunt la
Tastagol, Temir Tau, Atasu, Telbes in Siberia Occidentala si in Kazahstan, Angara Pit,
Angara Ilim, in Siberia Centrala. Centrele cele mai importante sunt Novokuznetk,
Novosibirsk, Kemerovo (in sudul Siberiei Occidentale), Temir Tau (Asia Centrala) s.a.
In Siberia Occidentala si Kazahstan exista importante rezerve de mangan, crom - in
nordul lacului Aral, cele mai insemnate din C.S.I., pe teritoriul Kazahstanului, -
molibden (dar si in Siberia de Est si Caucaz) s.a.

In Asia (fara C.S.I.) siderurgia are patru piloni principali: China, Japonia, Coreea de Sud
si India. Acestea detineau peste 1/3 din productia mondiala de otel, in 1996.

China a a fost multi ani prima producatoare mondiala fiind devansata in prezent de
Brazilia. Concentratia in metal este mai redusa si anume de 39%. Asa sunt zacamintele
din jumatatea nordica a tarii, in apropiere de Anshan, ca si cele din platoul mongol, de la
nord de Huang He. In partea sudica sunt zacaminte cu un continut de fier mai ridicat, dar
cu rezerve mai mici. Asa se explica importul de minereu de fier din Brazilia, Australia si
India. Datorita apropierii de resursele carbonifere se exploateaza mai intens minereurile
din NE (Anshan, Benxi şi Tunhua) ca si cele din provinciile Sichuan si Guizhou.

Siderurgia chineza este distribuita in numeroase centre mici si mijlocii axate pe

productia de fonta si feroaliaje (93 mil.tone in 1995, locul III mondial). Nu lipsesc insa si
marile concentrari siderurgice. Principala baza siderurgica, legata de carbunii
cocsificabili, minereurile de fier si forta de munca numeroasa, ieftina si calificata,
este China de Nord-Est, cu centrele de la Anshan, Fushun, Shenyang, Benxi. In China
Centrala, pe fluviul Yangtze (Chang Jiang), un mare centru este Wuhan, apoi Daye s.a.
Este o siderurgie portuar-fluviala. Asemanatoare este si cea de pe Huanghe, cu centrele
Tayuan, Beijing si imprejurimile, Tianjin s.a. si tot siderurgie portuara intalnim si la
Shanghai, mare santier naval si principalul port chinez. In regiunea autonoma Mongolia
Interioara s-a creat o alta baza siderurgica, cu combinatul de la Baotou.

Japonia ocupa locul II in productia mondiala de otel (98,8 mil.tone in 1996) si

locul III in productia de feroaliaje (74,7 mil.tone in 1992). Apoi siderurgia
japoneza se caracterizeaza prin concentrarea mare de capital, prin modernitate,
productivitate ridicata (mult timp a avut unul dintre cele mai ridicate ritmuri de
crestere a productiei), consum redus de materii prime si productie axata pe oteluri
de calitate superioara. Produsele siderurgice ocupa un loc insemnat in exportul
Japoniei.

India dispune de rezerve de minereuri de fier apreciate la circa 29 mld.tone.

Extractiile se gasesc in nord-estul tarii, in statele Bihar si Orissa ('Centura de fier a
Indiei', minereu de calitate superioara ce contine vanadiu si titan), provinciile
centrale intre Hyderabad si Raipur (Podisul Deccan), in sud in statul Mysore (60%
continut metalic) si Muntii Ghatii de Vest. Productia sa a crescut considerabil, de
la 3 milioane tone in 1938 la 62 mil.tone in 1995, ce o plaseaza pe locul 6 in lume.
Cresterea mare a productiei se datoreaza dezvoltarii siderurgiei proprii, dar mai
ales exporturilor pe care India le face indeosebi in Japonia, principalul sau
debuseu. Totodata India dispune si de insemnate rezerve si exploatari de mangan
(in partea centrala - Bihlai, la nord de Mumbai), titan si alte metale ajutatoare

In America de Nord, atat Statele Unite, cat si Canada si Mexicul au importante rezerve

de minereu de fier si metale auxiliare, dar siderurgia se afla pe diferite trepte de
dezvoltare.

S.U.A ocupa locul 5 in productia mondiala de minereu de fier (39,3 mil.tone in 1995),

iar rezervele sunt apreciate la circa 10 mld.tone. Ele sunt localizate in bazinele din zona
Marilor Lacuri (4 mild.tone rezerve, cu peste 50% continut de metal, pe teritoriul statelor
Minnesota - exploatarea Mesabi Range, cea mai importanta - Michigan, Wisconsin), care
participa cu 2/3 la productia tarii, si Muntii Apalasi (10% din productia tarii), cu
exploatari in statele Alabama, Georgia, Pennsylvania s.a. Statele Unite mai detin
minereuri de fier in partea centrala (statele Missouri, Texas) si in vest (statele Wyoming,
New Mexico, Arizona, California). Dintre innobilatorii otelurilor, S.U.A. are importante
rezerve de wolfram (statul Nevada), mangan, vanadiu (in special in Podisul Colorado)
s.a. Stimulata de-a lungul timpului de dezvoltarea industriala, de extinderea cailor ferate,
de trecerea S.U.A. in fruntea furnizorilor de armament, mai ales in cel de al doilea razboi
mondial, ca si de marile rezerve de carbuni cocsificabili, minereuri de fier de buna
calitate etc., siderurgia Statelor Unite, desi a aparut in a doua jumatate a secolului al
XIX-lea, s-a dezvoltat rapid dominand mult timp ierarhia mondiala a producatorilor. In
prezent S.U.A. ocupa locul 3 mondial in productia de otel (94,2 mil.tone in 1996) si
locul 4 in productia de fonta si feroaliaje (53,1 mil.tone in 1993); criza din domeniul
siderurgic afecteaza insa si S.U.A.

Siderurgia ramane o specializare a nord-estului industrializat. Cea mai puternica

concentrare de centre siderurgice se gaseste in statul Pennsylvania, datorita marelui
bazin huilifer al Apalasilor. Minereul de fier este adus pe Marile Lacuri si pe canalul
Ohio. Cel mai important centru este Pittsburgh, situat in centrul marii regiuni industriale
ce se intinde de la Oceanul Atlantic la Marile Lacuri, care, alaturi de alte centre
(Johnstown, Butler s.a.) ce graviteaza in jurul sau, concentreaza 1/5 din productia S.U.A.

Tot traditionale sunt si centrele ce graviteaza spre Philadelphia (Harrisburgh, Bethlehem,

Morrisville), in care este folosit pe scara larga si fierul vechi; acesta este utilizat si pe
coasta nord-atlantica. Mari capacitati de prelucrare sunt la Sparrow Point, New York
(carierele Bronx - si Staten Island, avantportul Newark - 1 500 km de cheiuri), Everett -
Boston.

In zona Marilor Lacuri. Chicago, al doilea centru siderurgic al S.U.A., cu uzinele

amplasate in orasele-satelit ale aglomeratiei urbane: East-Chicago, Gary s.a.

In sud-estul S.U.A. se distinge o concentrare de centre siderurgice pe teritoriul statului

Alabama, in jurul orasului Birmingham.

In repartizarea geografica a acestei ramuri industriale s-au produs, in ultimele decenii,

modificari prin construirea de combinate siderurgice in regiunile sudice si vestice ale
tarii. Acest fenomen este legat de dezvoltarea industriei extractive si strategice. Astfel de
obiective relativ noi sunt la Houston, St.Louis, Pueblo, Fontana - Los Angeles, Pravo - in
statul Utah, cu capacitati medii.

Canada are rezerve de minereu de fier apreciate la 120 mld.tone si ocupa, cu cele 21,5
mil.tone (1995) extrase, locul 7 in lume. Exploatarile intense au inceput dupa 1950, in
special in Peninsula Labrador (Knob Lake), in provincia Québec, dar si in insula
Newfoundland (Terra Nova) sau in provinciile Ontario (Steep Rock Lake), Columbia
Britanica, insulele vestice (Vancouver, Queen Charlotte). Canada este un mare
exportator.

Productia sa de otel a crescut de la 13,5 mil.tone in 1974 la 25,9 mil.tone in 1992,

plasand-o pe locul 7 mondial, scazand in 1996 la 14,73 mil. tone, in timp ce productia de
fonta a scazut, in perioada 1974 – 1992, de la 9,7 mil.tone la 8,6 mil.tone (impreuna cu
feroaliajele). Cele mai mari centre ale metalurgiei feroase sunt situate in zona Marilor
Lacuri (Hamilton, Sault St.Marie), in Noua Scotie (Sydney, Trenton), legate de materiile
prime locale sau zona de consum deosebit al industriei constructiilor de masini
(Montreal).

In America de Sud, Brazilia detine cele mai mari rezerve de minereu de fier (circa 60

mld.tone), participand cu aproximativ 19,0% (116,8 mil.tone in 1995) la productia
mondiala si fiind cel mai mare exportator de pe glob. Importante zacaminte se gasesc in
statul Minas Gerais, la Itabira, Lafaiete s.a., ce dispun de un minereu cu un continut
metalic foarte ridicat (pana la 70%), numit itabirit. Dar exploatarile de aici, adesea in
cariera, au afectat considerabil mediul incojurator. In urma exploatarilor au ramas uriase
gropi, adevarate 'cratere antropice', unde revenirea la mediul initial este total
compromisa.

Minereuri, tot bogate in fier, mai sunt si in statele Mato Grosso (marele zacamant de la
Urucum) si Parana. Lipsa cailor de transport a limitat exploatarile in est si regiunile
centrale. Astazi Brazilia foloseste metode moderne de transport si dispune de numeroase
instalatii de concentrare a minereurilor pentru export. Astfel, regiunea Itabira este legata
printr-o cale ferata de portul Tubarao, iar de la exploatarea Germario se efectueaza
transportul lichid prin conducte (400 km) pana la tarmul Atlanticului. Brazilia este si un
important producator de mangan, cu exploatari in teritoriul Amapa, in Mato Grosso si
Minas Gerais; detin rezerve insemnate de nichel si alte metale auxiliare.

Alte tari sud-americane cu rezerve importante dar, in prezent, cu productii reduse sunt:
Bolivia (peste 40 mld.tone rezerve certe, remarcandu-se zacamantul Mutun, o continuare
a celui brazilian din regiunea Urucum), Venezuela (cu o productie de 13,4 mil.tone in
1995 si exploatari la El Pao, Cerro Bolivar in Podisul Guyanelor), Peru, Chile.
Siderurgia este mai bine reprezentata, in afara Braziliei, in Argentina (estuarul La Plata-
Buenos Aires, La Plata si Rosario ceva mai la nord), Chile (la sud de Santiago).

Europa, dispune de rezerve relativ insemnate de minereu, principalele tari producatoare

sunt: Franta dispune de rezerve relativ insemnate de minereu de fier in Lorena, in
Bretagne, in sudul tarii. Cele mai importante sunt exploatarile din Lorena - rezervele
sunt estimate la circa 6 mld.tone - grupate fie spre granita cu Belgia si Luxemburg, fie in
jurul orasului Nancy. Ele contribuie cu mai bine de 9/10 la productia de minereu de fier
franceza, desi aceasta a scazut considerabil (de la 63 mil.tone in 1960, la 52 mil.tone in
1974 si la 0,45 mil.tone in 1995),

Top 10 tari care stau pe munti si minereuri de metale:

Locul 10 - Peru
Peru are rezerve de metale si minereu in valoare de 328 de miliarde de dolari. Din
totalul rezervelor, 68% este cupru, 11% aur si 10% zinc.
Locul 9 - Ucraina
Vecinii nostri detin metale si minereuri in valoare de 516 miliarde de dolari, 99%
din total fiind minereu de fier.
Locul 8 - SUA
Statele Unite au rezerve de 613 miliarde de dolari. SUA stau cel mai bine la
rezervele de cupru (20% din total) si cele de minereu de fier (19%).
Locul 7 - Chile
Statul sud american are minereu si metale in valoare de 661 miliarde de dolari. Tot
cuprul este gasit in cantitatea cea mai mare si aici (85% din total), statul avand
doar 8% din totalul rezervei in aur.
Locul 6 - China
Peste 50% din rezervele Chinei sunt de minereu de fier, 15% cupru si 8% zinc.
Locul 5 - Brazilia
Averea miniera a Braziliei se ridica la 726 miliarde de dolari. Din totalul
rezervelor, 70% sunt de minereu de fier, 8% de bauxita si 8% de nichel.
Locul 4 - Canada
Rezerva Canadei se imparte in carbonat de potasiu (79%), minereu de fier (65) si
nichel (5%). Valoarea totala a mienereurilor si metalelor canadiene este de 1.000
miliarde de dolari
Locul 3 - Australia
Australia are rezerve in valoare de 1.588 miliarde de dolari, impartite in minereu
de fier (46%), nichel (22%), bauxita (12%) etc
Locul 2 - Rusia
Din clasament nu putea lipsi Rusia, stat cu rezerve miniere in valoare de 1.636
miliarde de dolari. Din totalul metalului si minerelui, 49% este fier, 20% carbonat
de potasiu si 14% platina.

Locul 1 - Africa de Sud

Pe locul intai in top este Africa de Sud, cu rezerve ce valoreaza 2.494 miliarde de
dolari, in mare parte de platina (91%).
 Topirea minereurilor, elaborarea fontelor, otelurilor si laminatelor implica procese
tehnologice complexe, ce se realizeaza in centre integrate sau specializate. Gradul de
organizare si dotare, precum si criteriile de amplasare a obiectivelor siderurgice, difera
de la o tara la alta.

Otelul este un aliaj ce contine ca elemente principale fierul si carbonul, avand un

continut de carbon sub 2,2%. Aliajele fier-carbon cu mai mult de 2,2% carbon se numesc
fonte. Otelurile sunt materialele cu cea mai larga utilizare in industrie. Proprietatile lor
pot sa varieze in limite foarte largi, in functie de continutul de carbon si de alte elemente
de aliere.

In functie de continutul in elemente de aliere, otelurile se impart in:

 oteluri nealiate (numite si oteluri carbon), care contin ca elemente principale doar
fierul si carbonul
 oteluri aliate, care pe langa fier si carbon contin si alte elemente: nichel, crom,
molibden, vanadiu etc

Asociatia Mondiala a Otelului a fost infiintata in 1967 si este una dintre cele mai
importante organizatii din industria de profil, reunind 180 de producatori, inclusiv 19 din
cele mai mari 20 de companii la nivel mondial, asociatii nationale si regionale, respectiv
institute de cercetare. Membrii organizatiei produc anual aproximativ 85% din otelul
livrat la nivel mondial.

In anul 1989, productia mondiala de otel era de 786 milioane de tone. In anul 2009,
productia mondiala a scazut cu opt la suta fata de anul precedent, pana la 1,22 de
miliarde de tone, iar cei mai mari producatori erau China - 567,8 milioane tone, Japonia -
87,5 milioane tone, Rusia - 59,9 milioane de tone si SUA - 58,1 milioane de tone. In anul
2010, productia mondiala a crescut la 1,4 miliarde tone.