MINEREURILE DE FIER ŞI SIDERURGIA

MINEREURILE DE FIER Minereurile de fier reprezintă una dintre rezervele naturale cele mai intens folosite, constituind, totodata, obi-ectul unor ample schimburi internaţionale. Fierul este larg răspândit în natură, reprezentând 5-6% din litosferă, şi intră În combinaţia multor minerale care compun scoarţa Pământului. Minereurile de fier se găsesc sub diferite combinaţii: oxizi, carbonaţi, silicaţi şi sulfaţi de fier. Din categoria oxizilor fac parte magnetitul, hematitul şi limcnitul, iar din cea a carburanţilor, sideritul. Magnetitul este minereul de fier cu conţinutul cel mai bogat în metal (6872%) şi, totodată, cel mai pur, dar cu o răspândire oarecum limitată (cea 15% din rezervele mondiale); zăcăminre reprezentative există în Munţii Ural (Magnitnaia), Suedia (Kiruna), Venezuela (Cerro Bolivar), India (statele Sihar şi Orissa) ş.a. Hematitul are un conţinut de metal ceva mai redus (de regulă sub 70%), dar o mai largă răspândire (27% din rezervele cunoscute de minereu de fier); asemenea zăcăminte există în Brazilia (Minus Gerais), India (Madhya Pradesh, Mysore), S.U.A (zona Lacului Superior), C.S.I (bazinul Krivoi Rog), Australia (Australia de Vest). Limonitul şisideritul au un conţinut de metal mai redus (48-63% primul şi, respectiv, 3048% al doilea), dar o foarte largă răspândire, zăcăminte tipice aflându-se în Franţa (Lorena), Spania (Bilbao), Marea Britanie, India (Unar Pradesh). Rezervele şi producţia mondială Evaluările rezervelor mondiale sunt, ca şi în cazul altor resurse, aproximative, in funcţie de criteriile de apreciere, diferite de la ţară la ţară, şi, în primul rând, de tehnica folosită in cunoaşterea rezervelor. Ca urmare a activităţii de prospectare, întreprinsă în regiuni mai puţin cercetate din America de Sud, Africa şi Australia, au crescut rezervele sigure. Potrivit O.N.U., acestea sunt de 850 mld. t (certe şi probabile), din care aproximativ jumătate sunt minereuri bogate în conţinut metalic. La această rezervă se adaugă concentraţiile ferornagnetice ale Oceanului Planetar, evaluate la 250 mld. t. Se apreciază că acestea pot să asigure consumul mondial pe o perioadă de peste 1 000 ani.

Brazilia. s-au impus în ultima vreme ca mari producătoare China. China şi Australia şi altele Producţia mondială de minereu de fier a cunoscut un ritm rapid de creştere. până în anul 1991. urmată de Europa inclusiv C. (40. ajungând la 1 900 mii.S.I. de la 127 rnil. Surse mai recente indică rezerve mai mari în cazul unor ţări ca Brazilia.a. în schimb. Potrivit altor surse.I. t în 1991. India (30). t în 1980 şi 945 mil.S. care au devenit.) ar fi şi mai mare (peste 50%). numai 16 depăşesc cifra de 10 milioane rone anual. şi S.A. mari exportatoare.J% la 10%). există peste 60 de ţări producătoare de minereu de fier.. t in 2007. China (31). t).S. Pe ţări. O dată cu dinamica foarte rapida a producţiei mondiale de minereu de fier. Canada. Venezuela ş.Din tabelul de mai sus reiese că cea mai mare parte a rezervelor se ami în America (42. t).8%). împreună deţinând peste 4/5 din totalul mondial..I. totodată. Deşi. (304 mld. al Americii Latine şi al Australiei (de la 1. aportul C. (105).I.A. au avut loc şi mutaţii în repartiţia geografică a extractiei minereului de fier pe diferite zone geografice: a scăzut ponderea Europei şi Americii anglo-saxone şi a crescut.s. Australia. la nivelul Globului. Australia (35).U. . ponderea Europei (inclusiv C.7%). S. ca urmare a cerinţelor tot mai mari de produse feroase.S.I. t în 1938 la 841 mii. Brazilia (60). India. cele mai mari rezerve le posedă C. urmată de Canada (125 mld. !n afara unor mari producători tradiţionali ca C. Bolivia (40).U.

Marea Britanie. Cei mai mari importatori mondiali se regăsesc pe cornineutui asiatic: Japonia (120 mil. Africa de Sud. Franţa. t). până în 1991. Italia) şi S. Canada.S.Minereurile de fier fac obiectul unui intens comert. la mare distanţă de India.A. aproape 1/3 din totalul importurilor în domeniu). Producţia sa a cunoscut o creştere continuă. urmate. scăzând apoi la 76 mil. Dispune de . Suedia. t. Numai două ţări asigură mai mult de 213 din exporturile mondiale în domeniu: Brazilia şi Australia.I. de la numai 34 mil. t în 2007. t în 1999. Repartiţia geografică a producţiei de minereu de fier C. Coreea de Sud. t. se situează pe primul loc în lume.U. China. t în 1939 la 200 mil. peste 50% din producţia mondială fiind exportată. urmate de ţările Uniunii Europene (indeosebi Germania. ca rezerve (peste 300 mld. dar atingând 210 mil. care detin peste 2/3 din importurile mondiale.

Cel mai vechi intrat în exploatare este zăcământcl de la Krivoi Rog. este cunoscul sub numele de "anomalia magnetică de la Kursk''. Dar cel mai mare zăcământ din C. t). cu rezerve însemnate (15 mld. având un conţinut ridicat de metal (peste 60%). din care 3/4 considerate tehnic şi economic exploatabile. cu o reţea de transport bine dezvoltată. începând cu cel de-al Doilea Război Mondial. dar cu un conţinut de metal modest (30%). se situează pe locul al doilea în producţia de minereu de fier şi pe primul loc în ceea ce priveşte calitatea minereului (70% conţinut de metal). zăcământul fiind la suprafaţă. din lume. t. t. t în 2007 faţă de 27 mil. t în 1980 la numai 2. Detine rezerve apreciabile. Principalele zăcăminte sunt cele de la Bakal şi Magnitania Oora (în Uralul de Sud). cu exploatări la Kiruna. Prin puternicul câmp magnetic ce-l creeaza.I. Rezervele sunt apreciate la peste 8 mld. iar exploatarea se face uşor. cu exploatări la Angara-Pitsk.I. Principalul bazin se află la nord de Cercul Polar.S. de dimensiuni mai mici (rezerve de cea 3 mld.I. şi. mai sunt la Lipeţk (sudul Moscovei). cât şi în carieră. Alte zăcăminte se află în partea sudică: sudul Siberiei Centrale (In bazinul Angarei. Minereul este de bună calitate (peste 50% metal) şi extracţia se face mai ales în carieră. Franţa a fost multă vreme cel mai importat producător european. având rezerve apreciate la cca 20 mld. Are cca 700 exploatări.exploatări atât în partea europeană. Un alt zăcământ este cel din Peninsula Kerci. Zăcămintele în exploatare. Participă cu 80% la productia de minereu a Suediei. t). Angarallim). dar in ultima vreme producţia sa a scăzut simţitor (de la 30 mil. în ciuda faptului că productia sa a scăzut (cea 24 mil. zăcămintele fiind de mică adâncime (între 100-250 m).S. în partea asiatică. cu rezerve apreciate la 100 mld. în Karelia şi Peninsula Kola. fiind în apropierea bazinului carbonifer Doneţk. având minereuri cu un conţinut ridicat de metal. Briey şi Nancy. ca şi Krivoi Rog. Găllivare. iar spre Marea Baltică zăcământul de la Dannemora. siderurgia din sudul european al C. din regiunea colinelor Voronej. scăzând în ultima vreme. cu un conţinut ridicat de metal. t.-ului şi participă cu mari cantităţi la export. Munţii Urali. în zona Lacului Aral (Ulu-Tau). în Laponia. dar de mai mică importanţă. cât şi.5 mil. Al doilea producător european a devenit în ultima vreme Suedia. Cel mai mare zăcământ se află în Lorena (care participă cu 90% la producţie şi deţine 75% din rezerve).I. . t în 1980). într-o zonă puternic industrializată. Se desfăşoară pe cea 800 km lungime şi 200-250 km lăţime şi dispune de exploatări atât subterane. cu 57-63% continut de metal). Minereurile au o concentraţie medie de 35% metal. totodată. din Munţii Blagodat şi Serov (în Uralul Central). Kirunavara. Munţii Altei şi Tian Şan.S. Al doilea bazin important se găseşte în partea centrală a ţării (grupul Bergeslagen-Grangesberg. t în 1990 şi total nesemnificativ în prezent). Zăcământul are o pozitie geografică favorabilă. este Kursk-Belgorod. situat la cea 220 km NV de Stockolm. Cele mai importante zăcăminte şi exploatări de minereu de fier se află în partea europeană. iar minereurile sunt de calitate bună. Acest zăcământ alimentează siderurgia sudului european al C. cu exploatări la Landrcs.. lot în partea europeană.S. Multă vreme el a avut o participare de peste 50% în producţia C. care aprovizionează. din care 65 sunt la zi.

U. Munţii Iberici ş. însă productia a scăzut dramatic.A. t în 2007. in Masivul Armorican. locul 3 pe Glob).calc de transport ieftină şi lesnicioasă. s-au extras până în 1990 1. Zăcărnimele de . în cea mai mare măsură. t. t.A. Cordiliera Betică. AMERICA DE NORD ANGLO-SAXONĂ reprezintă a doua mare zonă a lumii ca rezerve de minereu de fier. Poziţia geografică favorabilă (în jurul Marilor Lacuri .5 mil. in provinciile Normandia şi Anjou-Bretagne şi în Munţii Pirinei. este a şaptea producătoare mondială.a. exploatările se fac. În Spania. Zăcămintele din zona Lacului Superior sunt cunoscute pe plan mondial sub denumirea de tip "Lac Superior" datorită calităţii lor. cu 52 mil. cu un conţinut ridicat de metal. din structurile complexe ale Muntilor Cantabrici. Cea mai mare parte a producţiei (cca 2/3) provine din zăcăminre din estul S. are rezerve importante (105 mld. ajungând nesemnificativă. de mai mică importanţă. se află în vestul ţării. S.U. a unor căi de transport terestre dense şi în apropierea unor mari bazine carbonifere) a facilitat dezvoltarea unei puternice industrii siderurgice in zonă. localizate în două zone: zona Marilor Lacuri (care are cea mai importantă contribuţie) şi cea a Munţilor Apalaşi.Alte zăcătninte. în cariere de mari dimensiuni.

localizate de o parte şi de alta a catenei muntoase. exploatarea intensă a zăcămintelor din zona Lacului Superior şi din estul Statelor Unite a dus la scăderea substanţială a unora dintre acestea. Un vast proiect. indeosebi graţie aportului Braziliei.U. . Venezuela. cu minereu de foarte bună calitate. utilizează tot mai mult fierul vechi sau materii prime (în special minereuri de fier) din import (33% din importul mondial).U. de unde minereul se exportă.33 mil. cu şanse de a se menţine in ierarhia mondială. S. numit "Carajas" (in regiunea Serra dos Carajas). având un conţinut ridicat de metal (66-67%). mai ales din Canada şi America Latină. Michigan şi Winsconsin. care a devenit al doilea producător al lumii. Se remarcă. Brazilia este al doilea mare producător mondial (360 mil. Canada a devenit producătoare de minereu de fier începând abia cu anul 1950. în special în S. insulele vestice (Vancouver. AMERICA LATINĂ şi-a sporit participarea la producţia mondială de la 1. mai inainte importând. Dintre înnobilatorii oţelurilor. mangan. minereurile fiind de bună calitate (conţinutul metalic de 66%). S.a. Deşi dispune de o bază însemnată de materii prime.A. la cea 20%. în scopul extinderii exporturilor spre Europa. mai importante fiind cele din Alabama şi Georgia. California). provinciile Ontario (Steep Rock Lake) şi Columbia Britanica. Chile.U. (cca 10%). dispune de un minereu de fier cu un conţinut metalic ridicat (62-65%). S.A. Zăcămintele din Munţii Apalaşi. New Mexico. Exploatările din statul Mato Grosso. zăcămintele din statul Para. prevede extinderea exploatărilor şi amenajarea de noi căi de transport.regiunea Itabira. Importante zăcăminte se găsesc în statul Minas Gerais . Texas) şi in vest (statele Wyoming. S.1 % in anul 1938. Această ţară dispune şi de cele mai mari rezerve din America Latină. de asemenea. Statele Unite mai detin minereuri de fier în partea centrală (statele Missouri. Canada exportă marea majoritate a producţiei sale. are importante rezerve de wolfram (statul Nevada). pentru protejarea propriilor rezerve. În ultima vreme. nu-şi acoperă necesarul de minereu de fier din producţia proprie şi de aceea recurge la importuri masive.A. care prezintă un deosebit interes. sunt mici şi au o contributie modestă la producţia S.A. legată printr-o cale ferată de portul Tubarao.U.A. ceea ce a determinat deplasarea exploatărilor spre centrul şi vestul ţării.A. Rezervele (125 mld. vanadiu (in special în Podişul Colorado) ş. ţări africane. Brazilia. din Canada. t in 1953. Pennsylvania şi în unele state din sud-est.U. şi Japonia. t) o situează pe locul 2 pe Glob. sunt mai restrănse. Queen Charlotte). Arizona. t în2007).U. Peru etc.minereu de fier se găsesc pe teritoriul statelor Minnesota (cu exploatări la Mesambi Range. Ele se gasesc pe teritoriul statelor New York. Alte deunăroare de rezerve de minereu de fier din America Latină sunt: Bolivia. datorită dificultăţilor ridicate de transport. unde se găseşte marele zăcământ de la Urucum. Erie Minning). dar ca producţie ocupă numai locul 9 (21 mil. t) şi cea mai mare exportatoare de minereu de fier a planetei. Cele mai mari rezerve şi exploatări se află în Peninsula Labrador (Knob Lake) şi în insula Newfoundland (Terra Nova).

Ţări cu producţii mai mici sunt Chile şi Peru (cu cea 7 mil. Zăcământul de la Mutun. Rezervele certe sunt deosebit de mari (cca 100 mld. estimate la aproape 40 mld. Cele mai mari rezerve sunt concentrate in statul Australia de Vest. exceptând câteva state. 320 mil. a crescut de peste 7 ori atât la fontă şi feroaliaje.0 mil. Însă. in intervalul 1938-2000. Venezuela are mari rezerve în bazinul fluviului Orinocc. t în 2007). în zona unde se găseşte aşa-numitul „Patrulater de Fier" (Isidro. între care Marea Britanie.Bolivia are mari rezerve certe (40 mld. t în 1989 la 843 mil. care sunt caracterizate printr-un conţinut mare de metal (55-64%). cele mai mari exploatări se află in zona Pilbara. la fontă a crescut de la 571 mil. Cerro Bolivar . mari producătoare sunt China şi India. t. În ceea ce priveşte repartizarea teritorială a producţiei siderurgiee. t în 2000 şi 1.S. ceea ce permite exploatarea lor in carieră. Rezerve şi exploatări mai mici se află in statele Queensland. se constată că. care participă cu aproape 90% la producţie. cu o producţie de 600 mil.cel mai important zăcământ . tot aici eflăndu-se şi cele mai mari staţii de concentrare a minereului in vedere exportului realizat prin portul Port Hcdland.producţia sa crescând constant in ultimii 10 aniparticiparea ei la producţia mondială fiind relativ recentă (dupa anul 1965). t în 2007) .şi El Pao in podişul Guyanelor). din nord-vestul acestui stat. Australia de Sud (în Munţii Middleback) şi in statul insular Tasrnanla.I. (tip "Lac Superior"). se constată o concentrare în numai câteva zone ale planetei: Europa şi C. care. t în 2007) ocupă al doilea loc in America Latină. Noua Galie de Sud. împreună. calitatea lor fiind superioară. în regiunea Anshan (zăcărnâmul este foarte intins. similară celor din S.U. cât şi la oţel. În ASIA. în ultimii 10-15 ani. t. t în 2007. din apropriere. America de Nord anglo-saxonă şi Japonia. indeosebi la oţel (de la 786 mil. ţările avansate din punct de . t în 2005 la 940 nul.A. t fiecare). concentrează cea 80% din totalul mondial.. o continuare a celui din regiunea Urucum din Brazilia. t). Principalele exploatări se află în China de Nord-Est. situate la adâncimi mici. ocupă primul loc pc Glob. t) şi imense zăcămime potentiale cu conţinut metalic ridicat (50-55%). Din tabel rezultă că producţia. este apreciat drept unul dintre cele mai mari din lume. China. Are rezerve mari. AUSTRALIA deţine locul al treilea pe Glob în extractia de minereu de fier (320 mil. Prin producţie (20.

Chile. Algeria. Aici se găseşte triunghiul siderurgiei Krivoi Rog-Donetk-Kerci. Siderurgia se concentrează în cinci zone: Sudul european. Nigeria. Siberia şi Asia Centrală. De altfel.). Imn. India. China ş. Comunitatea Statelor Independente se situează pc locul patru la producţia de oţel şi pe cinci la cea de fontă şi feroaliaje.vedere economic au procedat la stagnarea sau micşorarea producţiei siderurgice. Mexic. un grup de ţări în curs de dezvoltare şi-au elaborat proiecte pentru realizarea unor obiective siderurgice. Uralul. şi o mare producţie de energie electrică. Zona Sudului European este cea mai importantă şi cuprinde sudul Ucrainei şi regiunea Rostov pe Don. Arabia Saudită ele.a. Venezuela. iar altele pentru mărirea capacităţilor de producţie pc care le au: Brazilia. aceasta crescând mai ales in ţările în curs de dezvoltare (Brazilia. cărbunii cocsiflcabili din Donbas. iar . având o puternică bază de materii prime şi combustibili prin zăcărnintele de minereu de fier de la Krivoi Rog şi Kerci. regiunea Moscovei şi a Sankt Petersburgului.

t oţel şi 31 mil. t oţel şi 3. siderurgia este de dată mai recentă şi se bazează pe importul de cărbuni cocsificabili şi cocs din Polonia şi de minereu de fier din C. Kemerovo (în sudul Siberiei Occidentale) şi Taişet (in sudul Siberiei Centrale). în afară de Moscova şi Sankt Petersburg. Nikopol). Oberhausen. cu centre mici şi mijlocii (Karlskoga. iar a treia zonă cuprinde marile centre de pe litoralul Mării Baltice şi Mării Nordului (Lübeck. Nijini-Tagbil. Rostov pe Don). Bochum. A doua zonă este Uralul (în partea centrală şi sudică).S. Lipeţk şi Kursk şi cărbuni cocsificabili din bazinele Peeiora şi Donbas.Novosibirsk.. Tula. în strânsă legătură cu potenţialul hidroencrgetic din zonă (este caracteristică electrosideturgia). ţară cu vechi tradiţii în domenii care se bazează pe cărbuni cocsificabili proprii. Serov.7 mil. Dortmund ş. Principala zonă siderurgică o reprezintă bazinul Ruhr. Siderurgia suedeză este axată pe producţia de oţeluri superioare. Bremen). Aderarea la U. Un alt grup de centre se află pe malul Mării Azov (Taganrog) sau mai spre nord (Kramatorsk. Al doilea producător european după C. Lipeţk. De asemenea. Brazilia. Minereurile de fier proprii sunt de calitate inferioară şi în cantitate mică (în Bavaria de Est şi în regiunea Baden-Wurttenberg). Hamburg. t fontă in anul 2007). Eisenhtltenstadt pe Oder şi Calbe. pe baza minereurilor de fier din bazinul Temir-Tau şi a cărbunilor cocsificabili din bazinul Karaganda. Spania. Axelosund. Zaporoje. exceptând unele mici unităţi vechi din Turingia. În regiunea Moscovei şi Sankt Petersburgului este dezvoltată cu precădere electrosiderurgia şi producţia de oţel uri speciale pc bază de minereu de fier din Karelia. Duisburg. Centrele cele mai importante sunt. Dusseldorf Solingen. şi pe minereuri de fier importate dm Suedia.S. Africa ş. de foarte bună calitate. Suedia este un important exportator de minereu de fier. În Suedia (5.electrosiderurgia este dezvoltată în centrele din apropierea Niprului (Dneprcpetrovsk. al doilea grup de centre este localizat în bazinul carbonifer Saar (Saarbrucken. . Neunkirchen şi Dilligen). de foarte bună calitate. un alt centru siderurgic important este situat lângă Taşkent. Novolipeţk.a. t fontă în anul 2005). Zlatoust. astfel s-au dezvoltat centralele siderurgice în sudul Siberiei . Cele mai mari centre siderurgice sunt: Magnitogorsk (cu cele mai mari furnale din lume). Peninsula Kola. Jursk.). Sverdlovsk.a. Celeabinsk. Soderfors etc. Salzgitter.L Marile combinate siderurgice se află la: Brandenburg (sud-vest de Berlin). desigur. este Germania (33 mil. În partea estică.I. dezvoltată pe baza marilor zăcăminte locale de minereu de fier şi de cărbuni cocsificnbili aduşi din bazinele Kuzneţk şi Karaganda şi gaze naturale din Siberia Occidentală. În Asia Centrală. unde sunt concentrate marile centre siderurgice Essen.E. Bremerhaven. India.7 mi). care au fost modernizate. Zona siderurgică siberiană s-a dezvoltat într-un ritm rapid pe baza zăcămintelor proprii de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili. cea mai puternică concentrare siderurgioă o întâlnim în partea centrală. şi o serie de repercusiuni asupra siderurgiei suedeze. a avut. funcţionează marele combinat de la Temir-Tau.

cuprinde zona Pas-de-Callais-Paris. În anul 2007 a produs 14 mil. Derby. Franţa. Cardiff. a doua regiune se află în nord-vestul ţării. siderurgia cunoaşte însă un declin însemnat în ultima perioadă. Grupate în centrele Port Talbot. dar în ultima vreme aceasta este în declin. unele cu profil siderurgic. t fontă în 2007). Africa. realizând o mare dezvoltare în ultima vreme (extinzându-se teritorial până la ţărmul mării. America Latină (îndeosebi din Brazilia). Anglia centrală rămâne o regiune marcată de dezvoltarea siderurgiei. unde principalele estuare de aici au atras industria. textilă şi alimentară în trei centre puternic industrializate . Metz şi Nancy. în Midlands-ul de Est. în prezent regiunea printre primele din Marea Britanie . în timp ce declinul bazinului carbonifer din regiunea estuarului Tyne a însemnat un reeul şi pentru siderurgia. Se disting trei mari regiuni siderurgice: Lorena. centrul siderurgic portuar Huli fiind cel mai important. care participă cu peste 2/3 la producţia siderurgică a ţării şi care are ca centre importante: Longwy. de la Newcastle şi împrejurimi.s-a orientat spre industnile "de transformare" (prelucrătoare) ce necesită un consum redus de materii prime. devenind centre metropolitane. unde se găsesc bogate zăcămmte de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. Rouen-Le Hâvre. şi mai ales cărbunii. Sheffield.a căror influenţă se interferează. St. Reprezintă una dintre puţinele ţări cu economie dezvoltată a căror producţie siderurgică a cunoscut o creştere în anii 1980-1990.Marea Britanie are o industrie siderurgică cu vechi tradiţii. a cărbunilor şi a materiilor prime agricole au favorizat dezvoltarea. chiar dacă în ultimele decenii se remarcă o remodelare industrială. Bristol şi Newport.Nottingham. În regiunea Yorkshire. Pe coasta estică a Angliei. la nord de Midlands. t oţel şi 13 mit. Briey. ca producţie. în Dunkerque şi în împrejurimi s-a dezvoltat o puternică siderurgie). unde la începutul secolului existau cele mai puternice şantiere navale din lume.0 mil. În Scoţia. la Glasgow şi în împrejurimi. la sud de Tees. O altă regiune siderurgică se află în Masivul Central Francez: Le Crezot. Beneficiind de importante rezerve de cărbune superior cocsificabil. Prezenţa minereurilor de fier. Leicester . Siderurgia este caracteristică şi Midlands-ului de Vest.0 mil. a industriilor metaiurgică. neputându-se afirma acelaşi lucru şi despre estuarul Humber. unde siderurgia a cunoscut o continuă modernizare. dar apoi un declin constant până în prezent (10. t). au constituit baza puternicei dezvoltări industriale de aici. Etienne. estuarul Tees a avut o dezvoltare recentă considerabilă. de-a lungul timpului. Swansea. în regiunea csruarului Clydc. unde Birmingham constituie una dintre cele mai mari metropole industriale. concomitent cu scăderea exploatărilor de cărbuni. t oţel şi 11. îl şi importă. mai veche. apare un peisaj industrial carbonifer (principala bază de exploatare a cărbunilor) şi siderurgic în care este situat unul dintre cele mai mari centre siderurgice din Anglia. Dacă minereurile de fier. Thionville. Centre . sudul Ţării Galilor reprezintă prima zonă siderurgică a Marii Britanii. în jurul căruia gravitează o serie de alte centre mai mici. criza acestor şantiere a marcat şi siderurgia din zonă. deşi are rezerve importante de minereu de fier (cca 8 mld. t fontă. utilizând minereuri de fier din import şi cărbuni din bazinul local Valenciennes. Importă minereu de fier din Suedia. dar foloseşte şi mari cantităţi de fier vechi.

de asemenea. această ţară ocupând al doilea loc pe Glob. t. în privinţa cantităţii de otel pe locuitor.în porturi. Livomo. În Luxemburg. Belgia. dar din cauza rcorientării economice a regiunii aecsta a fost închis. în mari combinate (ca Finsider. . t oţel şi 7. Piombino. Elba sau de pe coasta estică a Italiei nu pot asigura necesarul de materie primă pentru o siderurgie dezvoltată şi cu tradiţie. t oţel şi 4. Siderurgia italiană se grupează: . pe de altă parte. Micile zăcăminte de minereu de fier din insulele Sardinia.11. fierul vechi recuperat. 17. Producţia de otel este de 2.2 mil. . Este interesant că industria siderurgică se concentrează. un avant-port al Amsterdamului. şi-a dezvoltat o puternică industrie siderurgică (21 mil. t de oţel anual. Belgia (8. Nazaire. siderurgia este localizată în continuarea bazinului Lorena din Franţa (centrele Esch-Differdange. iar. t fontă în 2005. lângă Neapole (Torre Annunziata) etc. deşi nu are o producţie suficientă de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili.0 mil.37 mil.2 mil. pe de o parte.unde populaţia activă ocupată în sectorul secundar depăşeşte 45-50%). în special pe valea Aosta. adică aproape întreaga producţie olandeză (6.siderurgice mai există în peninsula Bretagne. şi de alte ramuri. în arealul localităţilor Charleroi. la poalele Munţilor Pirinei şi ale Alpilor.5 mil. unde s-a dezvoltat cu precădere electrosiderurgia.4 mil. Cel mai important centru este Ijmuiden. Milano. Piemont . legată de industria constructoare de maşini. t fontă în 2006). în centrele de la Torino. iar pe de altă parte datorită cererii de metal a şanrierelnr navale ca Genova (şi Comigliano. Brescia (cea mai mare grupare siderurgică din Italia) ş.la poalele Alpilor.în nordul industrializat (Lombardia. pe de o parte datorită importului de materii prime. t. Italia. În Olanda întâlnim o siderurgie portuară. La Spezia. Redange). legată de potenţialul hidroenergetic valorificat aici. fiind o electrosiderurgie axată pe producţia de oţeluri aliate şi superioare. Un combinat siderurgic important s-a aflat la Taranto. t fontă în 2006) şi-a dezvoltat siderurgia pe baza minereului de fier importat din Luxemburg şi Suedia şi şi zăcămintelor de huilă locale. locul 9 pe Glob). t oţet în 2007. în apropiere de localitatea Gund (la Sidmar).8 mil. principalele concentrări siderurgice fiind localizate în bazinul huilifer situat de-a lungul văilor Sabre şi Meuse. iar a treia grupare în vest. ceea ce face ca această ţară să importe 99% din materia primă necesară. nu de mult locul 2 în producţia europeană de oţel). Pe coasta Atlanticului s-au dezvoltat centrele siderurgice din apropiere de Bordeaux şi St. Namur. cu o producţie de circa 6 mil. Liege.58 mil.a. aflate în dificultate. în sudulţării. în principal. . Capacitatea de prelucrare a industriei siderurgice din Spania este mare. ce utilizează. deoarece aceasta se bazează aproape exclusiv pe importul de materii prime. Luxemburgul şi Italia se inscriu. după Belgia. De aceea Italia importă mare parte din materiile prime necesare. t oţel şi 5. în întreprinderi mici şi mijlocii prospere. printre importantele producătoare din Europa Occidentală. în apropiere). producţia de fontă .

Praga. în oraşele-porturi Szezecin şi Gdansk. pe litoralul mediteranean. Cehia şi Slovacia. Detroit. Kraluvy-Dvur. unde sunt bogate zăcărninte de minereu de fier şi cărbuni. pe baza materiilor prime din import. Milwaukee. principalele centre fiind Ostrava. siderurgia s-a dezvoltat relativ târziu (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea). Erie. În prezent ocupă locul al treilea pe Glob la producţia de oţel (98 mil.este situat în amonte de Viena) şi pe afluenţii săi (Enns. în apropierea Suediei. în centrele Pittsburgh. A doua în jurul Marilor Lacuri. Aviles. pe baza minereurilor de fier din regiunea Lacului Superior şi a cărbuni lor cocsificabii din Munţii Apalaşi. S. t oţel şi 5. În Statele Unite ale Americii. Acestora li se adaugă Cartagena.A. în statul Alabama. Principala zona şi cea mai veche este cuprinsă între Lacul Erie şi Munţii Apalaşi (Pennsylvania).mai multe centre mici).Gijon. utilizează mari cantităţi de fier vechi şi o deosebită dezvoltare o are electrosiderurgia. Austria se situează. Industria siderurgică este concentrată în Silezia (centrele Sosncwiec. există patru zone siderurgiee.Principalele centre siderurgice sunt grupate pe litoralul nordic . Cehia şi Slovacia au o siderurgie cu vechi tradiţii şi bine dezvoltată. Trinec.Linz . AMERICA ANGLO-SAXONĂ asigură cca 1/10 din productia mondială de oţel. cel mai important centru tiind Birmingham. dar şi cu şantierele navale cu traditie din zonă. uzinele fiind localizate în porturi sau în apropierea acestora (Sparrow's Point lângă Balimore. t) şi al patrulea la fontă şi laminate (36 mil. Polonia (10. cu zăcărnirnelc de minereuri de fier. Plzen. în prezent.0 mil. Vitkowice. Youngstown. Mur . centrele siderurgice sunt localizate pe ţărmul Marilor Lacuri: Duluth. Wroclaw (în Silenzia inferioară).a. a doua regiune este Boemia.U. t). care concentrează cea mai mare parte a producţiei. Katowice. ca productie. însă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial ajunsese să realizeze jumătate din producţia mondială de oţel. Principala regiune este Silezia Cehă (în bazinul carbonifer Ostrava . legată de transportul de materii prime pe fluviu (cel mai imponant centru siderurgic . precum şi de o mare piaţă de desfacere a produselor siderurgice. un alt imponant centru siderurgic este Kosiçe (în Slovacia). Bethlehem şi Harrisburg lângă Philadelphia). Cleveland. Chorzow). pentru această ţară fiind reprezentativă siderurgia dunăreană. Pe coasta de nord-est a Oceanului Atlantic se află cea de-a treia zonă alimentată cu minereu de fier din import. Sagunto (lângă Valencia) ş.Karvina). Alţi producători siderurgici europeni importanţi sunt: Polonia. În S.U. Toledo. A patra zonă este situată în sudul Munţilor Apalaşi. . foloseşte şi minereuri din import) acestei industrii.A.3 mii t fontă în anul 2006) şi-a dezvoltat industria siderurgică pe baza rezervelor proprii de cărbune cocsificabil şi a minereurilor de fier din import (peste 90% din necesar). Oviedo. În ultima vreme s-a dezvoltat siderurgia în California. apoi în marele combinat Nova Huta de lângă Cracovia. în strânsă legătură şi cu bezinele de cărbuni superiori de aici. Chicago. Dispune de materiile prime necesare (dar. bazată pe cărbune cocsificabil propriu şi minereuri de fier importate. Buffalo. Bilbao în Ţara Bascilor şi Asturia. cu centrele Kladno. lângă Los Angeles. mici cantităţi de minereu se exploatează în bazinul superior al Wanei şi în Podişul Lysa-Gora.

. legat prin cale ferată (540 km) cu zăcământul de minereu de fier de la ltabira. t fontă. Republica Africa de Sud. India. AMERICA LATINĂ. Venezuela. Brazilia. de foarte bună calitate. în provincia Manitoba. Aceste caracteristici ale siderurgiei nipone au permis ca preţul să fie mai scăzut şi calitatea superioară. ritmul înalt de creştere (cel mai ridicat dintre toate marile puteri siderurgice). Tokyo.cel mai important centru siderurgic şi în partea centrală. fontă . utilizarea completă a capacitătilor de producţie. centrele de extracţie tiind in jurul oraşului Monterrey . Filipine. Japonia importă minereu de fier din cea 30 de ţări ale lumii. Elliot Lake. pe ţărmul Pacificului.3 mil. Japonia a devenit în ultimii ani o mare putere siderurgică mondială.U. Kawasaki. Canada. t în 1980. t oţel în 2007 faţă de 10 mil. Centre siderurgice importante sunt Voita Redonda (NV de Rio de Janeiro). deşi o mare producătoare de minereu de fier. cu marile centre siderurgice Yokohama. la ambele). a atins un maxim în 1992 cu 26 mil. cât şi faptul că cea mai mare parte din producţia de oţeluri (2/3) se realizează prin insuflare de oxigen. pe care o transformă în oţel. t) este strâns legatăde cea din S. este ţara cu cea mai mare dinamică in domeniu din lume (32 mil. Wakayama. în insula Kyushu (îndeosebi în puternicul centru Muroran. cele mai importante centre fiind situate pe ţărmul de est al insulei Honshu. pe platourile înalte mexicane. Caracteristicile siderurgiei nipone sunt: dezvoltarea acesteia aproape in exclusivitate pe bază de materii prime importate (98%). Importă. Kobe. China şi India. în provincia Columbia Britanică.A. locul 6 pe Glob). mari cantităţi de fontă. şi gruparea de centru. formată din centrele Sakai. siderurgia bazându-se pe marile rezerve locale de minereu de fier. t oţel în anul 2005.3 mil. t de fontă şi feroaliaje (locul al doilea pe Glob. prima producătoare siderurgică din zonă.1 mil.8. Mexicul s-a afirmat ca producător de minereuri feroase. Himeji. China. Trenton). urmate de Toronto şi Montreal. Chiba. Acarninas (aproape de Săo Paulo) şi Macapa în nord-estul podişului. Japonia are o industrie siderurgică de tip portuar. Tubarao este şi un important port de export al minereului de fier. . remarcându-se Japonia. t oţel (2007) şi 87. unde se pot identifica două grupări: gruparea din sud. funcţionează uzinele din Winnipeg. t. ASIA participă cu cca 1/5 la producţia mondială de oţel. are industria sidcrurgică slab dezvoltată Brazilia. Producţia de oţel a Mexicului s-a cifrat la 16. Cel mai mare centru siderurgic este însă Tubarao (pe ţărmul Atlanticului. care funcţionează pe bază de minereuri extrase din Japonia). în statul Minas Gerais). Alti producători sud-americani sunt Argentina. cele din Vancouver. Japonia ocupând un loc de frunte pe piaţa mondială a oţelului. 35 mil.Siderurgia din Canada (15. În partea centrală. Belo Horizonte.3 mil. cea mai importantă zonă fiind pe ţărmul lacului Ontario şi bazinul f1uviului Sf. Centrele principale sunt Hamilton (cel mai important din Canada). producând 120 mil. Laurenţiu. cu centre siderurgice concentrate în nordul ţării (Palpala şi Encenado). de asemenea. t în 2006. dar îndeosebi din Australia. cu uzine la Puerto Ordaz şi Mantanzas şi Chile (la sud de Santiago). iar in vest. în Noua Scoţie (Sydney.

iar în regiunea Monlgolia Interioara se evidenţiază combinatul de la Baotou. furnizând 60% din producţia ţării (în ultimii ani sub un milion de tone). Fushun. iar În Chilia Centrată funcţionează marile combinate de pe fluviul Chang Jiang (la Wuhan. Aceste uzine se alimentează cu cărbuni cocsificabili de la Fushun şi cu minereu de fier din zonă. AUSTRALIA.a. în apropierea marilor zăcărnime de fier de la Iron Knobe şi a zăcămintclor de cărbuni cocsificabili. Orange (Bloemfontein). unde se fac mari cxploatări de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili (centru mai important Cloncury). se importă. detaşat fală de ceilalţi producători Marile centre siderurgice sunt localizate în: Chilla de Nord-Est. cât şi la fontă (26. AFRICA se caracterizează printr-o dezvoltare slabă a industriei siderurgice. t). centrele siderurgice fiind concentrate în provinciile Transvaal (Pretoria. cu uzinele de la Whyalla şi Point Pirie. cărbuni cocsificabili şi alte materii prime necesare siderurgiei. are o siderurgie încă puţin dezvoltată (7. a treia producătoare mondială de minereu de fier. Shenyang.2 mil. siderurgia este dezvoltată în centrele Taiyuan. ROMÂNIA Minercurile de fier se găsesc în tara noastră în cantitate relativ redusă şi au. t fontă în 2006).1 mil. fiind astfel primul producător mondial. Natal (Newcastle). cu o producţie în creştere atât la oţel (43. Benxi ş. ca urmare. Johannesburg. în ultimile decenii. titan. Alte ţări africane cu siderurgie sunt Egiptul. t oţel şi 6. cu excepţia Republicii Africa de Sud. Port Kemela). o puternică industrie în domeniu şi un ritm înalt de creştere chiar şi în ultima vreme: 482 mil.9 mil.China.4 mil. un conţinut metalic scăzut (28-40% fier). cu importantele centre de la: Anshan. Pietersburg. Cele mai bogate zăcăminte de mangan se găsesc în judetul Suceava. în general. t de fontă în 2005). principalele cemre aflăndu-se în partea de nord-est (mari combinate la Bokaro şi Jamshedpur în statul Bihar. care deţine importante resurse de minereuri de fier. fiind concentrată pe coasta de est şi de sud: în Australia de Sud. în China de Nord. Bhilai în estul statului Madhya-Pradesh). extracţiile cele mai însemnate fiind la Teliuc şi la Ghelari. De o deosebită importanţă sunt.0 mil. Asansol în statul Bengalul de Vest. t în 1980) şi 465 mil. India are o industrie siderurgică mai recentă.5 mil t oţel şi 6. care are o producţie în scădere (9. în nordul Carpaţilor Orientali. molibden. şi-a dezvoltat. Alte mari combinate există la Baoshan. Maanahan şi in apropierea ShaJlghai·ului). A treia grupare se află în statul Queenstand (sudul peninsulei York). la care se adaugă gruparea siderurgică din sud-est. principalele exploarări sunt situate în partea de est a masivului Poiana Ruscă. în siderurgie. Producţia de minereu este total insuficientă necesarului industriei siderurgicc şi.1 mil. în statul Noua Galie de Sud (Newcastle. Tiangshan şi Beijing. care se folosesc pentru obţinerea otelurilor şi a fontelor speciale. În prezent. Nigeria şi Algeria. Veereniging). minereurile de mangan. cu . unde se găseşte cea mai mare bază siderurgică (2/5 din producţie). care dispune de cărbuni cocsificabili şi de minereu de fier. t de oţel (faţă de 37. t fontă în 2007. crom. t). Daye (în interiorul Chinei Centrale).

Vatra Domei. de readaptare la conditiile economice noi interne şi internaţionale. construit în perioada 1960-1965) este. Combinatul siderurgic Călăraşi (SIDERCA). S-a dezvoltat pornind de la minereurile de fier din apropiere (Ocna de Fier.. Centrele de la Galaţi şi Călăraşi conturează. Dognecea). a celui mai mare zăcământ de minereu de fier din ţară (din Munţii Poiana Ruscă) şi de relativa apropiere a bazinului huilifer Petroşani. În strânsă legătură cu siderurgia.S. cărbunii cocsificabili şi mangan. minereu de fier). Galaţi. amplasat tot în apropierea Dunării. Amplasarea sa a fost favorizată de Dunăre. Combinatul de la Galaţi (SIDEX. cel mai mare centru slderurgic din ţară şi unul dintre cele mai mari din sud-estul Europei (6 furnale de 3. Călărasi. pe care se transportă minereul de fier şi huila din import (in special din C. în Munţii Maramureşului (Baia Borşa) ş. încă din secolul al XVIII-lea începe să se dezvolte o siderurgie modernă: în 1718 se instalează primele cuptoare la Oraviţa. în prezent. fumale.I.). Combinatul siderurgic de la Hunedoara a fost cel mai important centru siderurgic al ţării în perioada 1956-1975. iar molibdenul se exploatează la Băiţa Bihorului Siderurgia românească străbate o perioadă mai dificilă. o siderurgie portuară.a. pentru facilitatea aprovizionării sale cu materii prime din import (cocs. Combinatul siderurgic Reşita (aici fiind construită prima uzină siderurgică din ţară) a fost cel mai mare până în 1950. care asigură 2/3 din producţia ţării Alte zăcărnintc mai sunt în Munţii Banatului (Delineşti). ceea ce explică scăderile de productie de după 1990. Cele mai importante combinate siderurgice.). astfel că producţia satisface necesităţile interne. în Depresiunea Haţeg (Baru). ca şi în cazul altor ţări dunărene. iar în 1771 cele de la Reşiţa ş.exploatări la lacobeni. în 1750 sunt puse în funcţiune cuptoarele de la Topliţa.500 m3. un an mai târziu un cuptor la Bocşa Montană. în zona Reşiţei s-a conturat şi tradiţionala industrie constructoare de maşini (de exemplu primele locomotive cu abur construite). titanul se găseşte în mici concernraţf pe versantul nordic al Munţilor Zarandului. conrurate de-a lungul timpului. având uzină cocsochimică. oferind disponibilităţi pentru export. este parţial intrat în funcţiune. Cromul se exploatează în cantităţi reduse în Munţii Almăjului. dar ea traversează o perioadă de criză. Hunedoara. În Munţii Zarandului. Construirea sa a fost favorizată de existenţa.a. În tara noastră. uzină cocsochimică. laminoare pentru tablă şi benzi la rece etc. Cârlibaba. sunt cele de la Reşua. în apropiere. oţelării. .

s-a dezvoltat pe baza minereurilor de la Lueta. la Brăila şi Galaţi tablă groasă pentru nave. produce fontă de bună calitate) şi Călan (centru vechi de peste 100 de ani.Alte centre cu fumale sunt Vlăhiţa (situată în Munţii Harghitei. la Câmpie Turzii şi Buzău se produc sârmă şi produse din sârmă. De asemenea. produce fontă cenuşie şi articole de fontă). Drobeta-Turnu Severin. diferite produse siderurgice (îndeosebi oţel) se obţin şi în cadrul unor întreprinderi construcroare de maşini. la Târgovişte se produc oţeluri speciale. feroaliaje la Tulcea. Alături de aceste centre. La Bucureşti mai multe întreprinderi produc oţeluri şi laminate. Alte centre siderurgice sunt: Zimnicea (ţevi). aliate şi înalt aliate. la Roman ţevi sudate şi laminate cu profile uşoare. sârmă). laminate uşoare. Focşani (laminate). . Hârşova. Beclean (otel. la Oţelu Roşu şi Nădrag se produc oţel şi laminate pe baza foruei de la Reşiţa şi Hunedoara.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful