MINEREURILE DE FIER ŞI SIDERURGIA

MINEREURILE DE FIER Minereurile de fier reprezintă una dintre rezervele naturale cele mai intens folosite, constituind, totodata, obi-ectul unor ample schimburi internaţionale. Fierul este larg răspândit în natură, reprezentând 5-6% din litosferă, şi intră În combinaţia multor minerale care compun scoarţa Pământului. Minereurile de fier se găsesc sub diferite combinaţii: oxizi, carbonaţi, silicaţi şi sulfaţi de fier. Din categoria oxizilor fac parte magnetitul, hematitul şi limcnitul, iar din cea a carburanţilor, sideritul. Magnetitul este minereul de fier cu conţinutul cel mai bogat în metal (6872%) şi, totodată, cel mai pur, dar cu o răspândire oarecum limitată (cea 15% din rezervele mondiale); zăcăminre reprezentative există în Munţii Ural (Magnitnaia), Suedia (Kiruna), Venezuela (Cerro Bolivar), India (statele Sihar şi Orissa) ş.a. Hematitul are un conţinut de metal ceva mai redus (de regulă sub 70%), dar o mai largă răspândire (27% din rezervele cunoscute de minereu de fier); asemenea zăcăminte există în Brazilia (Minus Gerais), India (Madhya Pradesh, Mysore), S.U.A (zona Lacului Superior), C.S.I (bazinul Krivoi Rog), Australia (Australia de Vest). Limonitul şisideritul au un conţinut de metal mai redus (48-63% primul şi, respectiv, 3048% al doilea), dar o foarte largă răspândire, zăcăminte tipice aflându-se în Franţa (Lorena), Spania (Bilbao), Marea Britanie, India (Unar Pradesh). Rezervele şi producţia mondială Evaluările rezervelor mondiale sunt, ca şi în cazul altor resurse, aproximative, in funcţie de criteriile de apreciere, diferite de la ţară la ţară, şi, în primul rând, de tehnica folosită in cunoaşterea rezervelor. Ca urmare a activităţii de prospectare, întreprinsă în regiuni mai puţin cercetate din America de Sud, Africa şi Australia, au crescut rezervele sigure. Potrivit O.N.U., acestea sunt de 850 mld. t (certe şi probabile), din care aproximativ jumătate sunt minereuri bogate în conţinut metalic. La această rezervă se adaugă concentraţiile ferornagnetice ale Oceanului Planetar, evaluate la 250 mld. t. Se apreciază că acestea pot să asigure consumul mondial pe o perioadă de peste 1 000 ani.

au avut loc şi mutaţii în repartiţia geografică a extractiei minereului de fier pe diferite zone geografice: a scăzut ponderea Europei şi Americii anglo-saxone şi a crescut.I. urmată de Europa inclusiv C.S. (40. t în 1938 la 841 mii. numai 16 depăşesc cifra de 10 milioane rone anual. mari exportatoare.7%).a. Potrivit altor surse.J% la 10%). Deşi. s-au impus în ultima vreme ca mari producătoare China. China (31). aportul C. (105).S.8%). al Americii Latine şi al Australiei (de la 1. !n afara unor mari producători tradiţionali ca C. ca urmare a cerinţelor tot mai mari de produse feroase.. până în anul 1991. India.S.A.A.s. există peste 60 de ţări producătoare de minereu de fier. t în 1980 şi 945 mil.Din tabelul de mai sus reiese că cea mai mare parte a rezervelor se ami în America (42. t in 2007.I. t în 1991.S. urmată de Canada (125 mld. Surse mai recente indică rezerve mai mari în cazul unor ţări ca Brazilia.U. şi S. Brazilia (60). O dată cu dinamica foarte rapida a producţiei mondiale de minereu de fier.I. ponderea Europei (inclusiv C. India (30). S. Australia. care au devenit.. Canada.) ar fi şi mai mare (peste 50%). totodată. . de la 127 rnil. Australia (35). ajungând la 1 900 mii. Pe ţări.U. Venezuela ş. Bolivia (40).I. împreună deţinând peste 4/5 din totalul mondial. t). t). China şi Australia şi altele Producţia mondială de minereu de fier a cunoscut un ritm rapid de creştere. Brazilia. la nivelul Globului. (304 mld. în schimb.I. cele mai mari rezerve le posedă C.

se situează pe primul loc în lume. t. peste 50% din producţia mondială fiind exportată. Suedia. Repartiţia geografică a producţiei de minereu de fier C. la mare distanţă de India. care detin peste 2/3 din importurile mondiale. urmate de ţările Uniunii Europene (indeosebi Germania. ca rezerve (peste 300 mld. Italia) şi S.Minereurile de fier fac obiectul unui intens comert. Producţia sa a cunoscut o creştere continuă. t. aproape 1/3 din totalul importurilor în domeniu).I. Africa de Sud. până în 1991. Franţa. de la numai 34 mil. t în 1939 la 200 mil.A. scăzând apoi la 76 mil. Canada. Cei mai mari importatori mondiali se regăsesc pe cornineutui asiatic: Japonia (120 mil. t în 2007. China.U. dar atingând 210 mil. Numai două ţări asigură mai mult de 213 din exporturile mondiale în domeniu: Brazilia şi Australia. Marea Britanie. t).S. urmate. Dispune de . Coreea de Sud. t în 1999.

cu o reţea de transport bine dezvoltată.S. t). t. dar cu un conţinut de metal modest (30%). este Kursk-Belgorod. Kirunavara. t în 1990 şi total nesemnificativ în prezent). cât şi în carieră. în Laponia. Un alt zăcământ este cel din Peninsula Kerci.S. situat la cea 220 km NV de Stockolm. Briey şi Nancy. Cel mai vechi intrat în exploatare este zăcământcl de la Krivoi Rog. Munţii Altei şi Tian Şan. zăcământul fiind la suprafaţă. Minereurile au o concentraţie medie de 35% metal. în zona Lacului Aral (Ulu-Tau). Multă vreme el a avut o participare de peste 50% în producţia C. t. iar exploatarea se face uşor. Franţa a fost multă vreme cel mai importat producător european. cu rezerve apreciate la 100 mld. Acest zăcământ alimentează siderurgia sudului european al C. Zăcămintele în exploatare. Rezervele sunt apreciate la peste 8 mld. .exploatări atât în partea europeană. t. începând cu cel de-al Doilea Război Mondial. de dimensiuni mai mici (rezerve de cea 3 mld. Principalele zăcăminte sunt cele de la Bakal şi Magnitania Oora (în Uralul de Sud). cu rezerve însemnate (15 mld. Al doilea producător european a devenit în ultima vreme Suedia. zăcămintele fiind de mică adâncime (între 100-250 m). cu 57-63% continut de metal). Cele mai importante zăcăminte şi exploatări de minereu de fier se află în partea europeană. Al doilea bazin important se găseşte în partea centrală a ţării (grupul Bergeslagen-Grangesberg. t în 1980 la numai 2. în Karelia şi Peninsula Kola.. scăzând în ultima vreme. lot în partea europeană. iar spre Marea Baltică zăcământul de la Dannemora. este cunoscul sub numele de "anomalia magnetică de la Kursk''. fiind în apropierea bazinului carbonifer Doneţk. având rezerve apreciate la cca 20 mld.I. Alte zăcăminte se află în partea sudică: sudul Siberiei Centrale (In bazinul Angarei. în ciuda faptului că productia sa a scăzut (cea 24 mil.S. cât şi. în partea asiatică. Minereul este de bună calitate (peste 50% metal) şi extracţia se face mai ales în carieră. dar de mai mică importanţă. din care 3/4 considerate tehnic şi economic exploatabile. t în 2007 faţă de 27 mil. Detine rezerve apreciabile. Se desfăşoară pe cea 800 km lungime şi 200-250 km lăţime şi dispune de exploatări atât subterane. Găllivare. dar in ultima vreme producţia sa a scăzut simţitor (de la 30 mil. având minereuri cu un conţinut ridicat de metal. ca şi Krivoi Rog. t în 1980). Munţii Urali.5 mil. din care 65 sunt la zi. totodată. Prin puternicul câmp magnetic ce-l creeaza. având un conţinut ridicat de metal (peste 60%).I. t). Are cca 700 exploatări. cu exploatări la Landrcs.I. siderurgia din sudul european al C. şi. într-o zonă puternic industrializată. care aprovizionează. cu exploatări la Angara-Pitsk. cu un conţinut ridicat de metal. Cel mai mare zăcământ se află în Lorena (care participă cu 90% la producţie şi deţine 75% din rezerve).-ului şi participă cu mari cantităţi la export. Participă cu 80% la productia de minereu a Suediei.S. se situează pe locul al doilea în producţia de minereu de fier şi pe primul loc în ceea ce priveşte calitatea minereului (70% conţinut de metal). cu exploatări la Kiruna. iar minereurile sunt de calitate bună. din Munţii Blagodat şi Serov (în Uralul Central).I. Dar cel mai mare zăcământ din C. Zăcământul are o pozitie geografică favorabilă. din regiunea colinelor Voronej. mai sunt la Lipeţk (sudul Moscovei). din lume. Angarallim). Principalul bazin se află la nord de Cercul Polar.

ajungând nesemnificativă.U. Cordiliera Betică. locul 3 pe Glob). de mai mică importanţă. a unor căi de transport terestre dense şi în apropierea unor mari bazine carbonifere) a facilitat dezvoltarea unei puternice industrii siderurgice in zonă. exploatările se fac. se află în vestul ţării. însă productia a scăzut dramatic. t. AMERICA DE NORD ANGLO-SAXONĂ reprezintă a doua mare zonă a lumii ca rezerve de minereu de fier. în cea mai mare măsură.U. din structurile complexe ale Muntilor Cantabrici. cu un conţinut ridicat de metal.A. Zăcărnimele de . În Spania. Zăcămintele din zona Lacului Superior sunt cunoscute pe plan mondial sub denumirea de tip "Lac Superior" datorită calităţii lor. în cariere de mari dimensiuni. Cea mai mare parte a producţiei (cca 2/3) provine din zăcăminre din estul S.a.Alte zăcătninte. localizate în două zone: zona Marilor Lacuri (care are cea mai importantă contribuţie) şi cea a Munţilor Apalaşi.calc de transport ieftină şi lesnicioasă. are rezerve importante (105 mld. Poziţia geografică favorabilă (în jurul Marilor Lacuri . in Masivul Armorican.A. S.5 mil. cu 52 mil. t în 2007. s-au extras până în 1990 1. este a şaptea producătoare mondială. t. in provinciile Normandia şi Anjou-Bretagne şi în Munţii Pirinei. Munţii Iberici ş.

Erie Minning). Queen Charlotte).U. la cea 20%. în scopul extinderii exporturilor spre Europa. mai ales din Canada şi America Latină. şi Japonia.A. vanadiu (in special în Podişul Colorado) ş. de asemenea. Un vast proiect. mai importante fiind cele din Alabama şi Georgia. unde se găseşte marele zăcământ de la Urucum.A. S. S. Arizona.1 % in anul 1938. localizate de o parte şi de alta a catenei muntoase. datorită dificultăţilor ridicate de transport. cu minereu de foarte bună calitate. sunt mai restrănse. având un conţinut ridicat de metal (66-67%). de unde minereul se exportă. insulele vestice (Vancouver. Brazilia este al doilea mare producător mondial (360 mil. S. dar ca producţie ocupă numai locul 9 (21 mil.U.U. California). în special în S. Canada exportă marea majoritate a producţiei sale. Rezervele (125 mld.A. Ele se gasesc pe teritoriul statelor New York. . S. mai inainte importând. t în2007). dispune de un minereu de fier cu un conţinut metalic ridicat (62-65%). New Mexico.A. t) şi cea mai mare exportatoare de minereu de fier a planetei. Pennsylvania şi în unele state din sud-est. Dintre înnobilatorii oţelurilor. sunt mici şi au o contributie modestă la producţia S. t in 1953. Canada a devenit producătoare de minereu de fier începând abia cu anul 1950. provinciile Ontario (Steep Rock Lake) şi Columbia Britanica. Texas) şi in vest (statele Wyoming. utilizează tot mai mult fierul vechi sau materii prime (în special minereuri de fier) din import (33% din importul mondial). care a devenit al doilea producător al lumii. Se remarcă. Deşi dispune de o bază însemnată de materii prime. din Canada.minereu de fier se găsesc pe teritoriul statelor Minnesota (cu exploatări la Mesambi Range. zăcămintele din statul Para.A. legată printr-o cale ferată de portul Tubarao. t) o situează pe locul 2 pe Glob. prevede extinderea exploatărilor şi amenajarea de noi căi de transport. Cele mai mari rezerve şi exploatări se află în Peninsula Labrador (Knob Lake) şi în insula Newfoundland (Terra Nova).regiunea Itabira. numit "Carajas" (in regiunea Serra dos Carajas). Importante zăcăminte se găsesc în statul Minas Gerais . AMERICA LATINĂ şi-a sporit participarea la producţia mondială de la 1. minereurile fiind de bună calitate (conţinutul metalic de 66%). indeosebi graţie aportului Braziliei. Chile. nu-şi acoperă necesarul de minereu de fier din producţia proprie şi de aceea recurge la importuri masive. ceea ce a determinat deplasarea exploatărilor spre centrul şi vestul ţării. Alte deunăroare de rezerve de minereu de fier din America Latină sunt: Bolivia. Statele Unite mai detin minereuri de fier în partea centrală (statele Missouri. Venezuela. În ultima vreme.U.U. exploatarea intensă a zăcămintelor din zona Lacului Superior şi din estul Statelor Unite a dus la scăderea substanţială a unora dintre acestea. Această ţară dispune şi de cele mai mari rezerve din America Latină. Brazilia. ţări africane. (cca 10%).a. pentru protejarea propriilor rezerve.U. Peru etc. mangan. are importante rezerve de wolfram (statul Nevada). Zăcămintele din Munţii Apalaşi. Michigan şi Winsconsin. Exploatările din statul Mato Grosso. cu şanse de a se menţine in ierarhia mondială. care prezintă un deosebit interes.33 mil.A.

între care Marea Britanie. exceptând câteva state. se constată o concentrare în numai câteva zone ale planetei: Europa şi C.producţia sa crescând constant in ultimii 10 aniparticiparea ei la producţia mondială fiind relativ recentă (dupa anul 1965). care sunt caracterizate printr-un conţinut mare de metal (55-64%). t în 2007) . Rezervele certe sunt deosebit de mari (cca 100 mld. Noua Galie de Sud. America de Nord anglo-saxonă şi Japonia. este apreciat drept unul dintre cele mai mari din lume.cel mai important zăcământ . care. a crescut de peste 7 ori atât la fontă şi feroaliaje. t) şi imense zăcămime potentiale cu conţinut metalic ridicat (50-55%). Australia de Sud (în Munţii Middleback) şi in statul insular Tasrnanla. t în 2007) ocupă al doilea loc in America Latină. mari producătoare sunt China şi India. Rezerve şi exploatări mai mici se află in statele Queensland. t în 2007. din apropriere. China. în ultimii 10-15 ani. Zăcământul de la Mutun. Cerro Bolivar . calitatea lor fiind superioară. indeosebi la oţel (de la 786 mil. În ASIA. o continuare a celui din regiunea Urucum din Brazilia. t în 2005 la 940 nul. din nord-vestul acestui stat. Venezuela are mari rezerve în bazinul fluviului Orinocc. ocupă primul loc pc Glob.A.Bolivia are mari rezerve certe (40 mld. t. în regiunea Anshan (zăcărnâmul este foarte intins. cu o producţie de 600 mil. t fiecare).I. t în 1989 la 843 mil. situate la adâncimi mici. cele mai mari exploatări se află in zona Pilbara. t. în zona unde se găseşte aşa-numitul „Patrulater de Fier" (Isidro. t). Prin producţie (20. În ceea ce priveşte repartizarea teritorială a producţiei siderurgiee. ceea ce permite exploatarea lor in carieră. Ţări cu producţii mai mici sunt Chile şi Peru (cu cea 7 mil. cât şi la oţel. Principalele exploatări se află în China de Nord-Est. tot aici eflăndu-se şi cele mai mari staţii de concentrare a minereului in vedere exportului realizat prin portul Port Hcdland. in intervalul 1938-2000. AUSTRALIA deţine locul al treilea pe Glob în extractia de minereu de fier (320 mil. la fontă a crescut de la 571 mil. (tip "Lac Superior"). concentrează cea 80% din totalul mondial. Din tabel rezultă că producţia. Însă. t în 2007). Cele mai mari rezerve sunt concentrate in statul Australia de Vest.U. împreună. se constată că. care participă cu aproape 90% la producţie. Are rezerve mari. estimate la aproape 40 mld.0 mil.. 320 mil.S.şi El Pao in podişul Guyanelor). t în 2000 şi 1. similară celor din S. ţările avansate din punct de .

Mexic. Siderurgia se concentrează în cinci zone: Sudul european. Chile. Imn. Comunitatea Statelor Independente se situează pc locul patru la producţia de oţel şi pe cinci la cea de fontă şi feroaliaje.). China ş. Nigeria. India. iar . şi o mare producţie de energie electrică. cărbunii cocsiflcabili din Donbas. Aici se găseşte triunghiul siderurgiei Krivoi Rog-Donetk-Kerci. Algeria. Siberia şi Asia Centrală. un grup de ţări în curs de dezvoltare şi-au elaborat proiecte pentru realizarea unor obiective siderurgice.vedere economic au procedat la stagnarea sau micşorarea producţiei siderurgice. Venezuela. iar altele pentru mărirea capacităţilor de producţie pc care le au: Brazilia. De altfel. având o puternică bază de materii prime şi combustibili prin zăcărnintele de minereu de fier de la Krivoi Rog şi Kerci. Uralul. regiunea Moscovei şi a Sankt Petersburgului. aceasta crescând mai ales in ţările în curs de dezvoltare (Brazilia.a. Zona Sudului European este cea mai importantă şi cuprinde sudul Ucrainei şi regiunea Rostov pe Don. Arabia Saudită ele.

Novolipeţk. care au fost modernizate.electrosiderurgia este dezvoltată în centrele din apropierea Niprului (Dneprcpetrovsk.E.Novosibirsk. Neunkirchen şi Dilligen). Principala zonă siderurgică o reprezintă bazinul Ruhr. pe baza minereurilor de fier din bazinul Temir-Tau şi a cărbunilor cocsificabili din bazinul Karaganda. Tula. de foarte bună calitate. a avut. t fontă in anul 2007). desigur. funcţionează marele combinat de la Temir-Tau. cea mai puternică concentrare siderurgioă o întâlnim în partea centrală. Serov. în strânsă legătură cu potenţialul hidroencrgetic din zonă (este caracteristică electrosideturgia). Bremen). Siderurgia suedeză este axată pe producţia de oţeluri superioare. Minereurile de fier proprii sunt de calitate inferioară şi în cantitate mică (în Bavaria de Est şi în regiunea Baden-Wurttenberg).. Jursk. al doilea grup de centre este localizat în bazinul carbonifer Saar (Saarbrucken. De asemenea. t oţel şi 31 mil.S. Lipeţk. În Suedia (5. Oberhausen. Lipeţk şi Kursk şi cărbuni cocsificabili din bazinele Peeiora şi Donbas. A doua zonă este Uralul (în partea centrală şi sudică). Aderarea la U. . dezvoltată pe baza marilor zăcăminte locale de minereu de fier şi de cărbuni cocsificnbili aduşi din bazinele Kuzneţk şi Karaganda şi gaze naturale din Siberia Occidentală. Dortmund ş.I.a. În partea estică. Axelosund. t oţel şi 3. Zaporoje. Eisenhtltenstadt pe Oder şi Calbe. Zlatoust.a. Bochum. Un alt grup de centre se află pe malul Mării Azov (Taganrog) sau mai spre nord (Kramatorsk.7 mil. Al doilea producător european după C. este Germania (33 mil. un alt centru siderurgic important este situat lângă Taşkent. Spania. siderurgia este de dată mai recentă şi se bazează pe importul de cărbuni cocsificabili şi cocs din Polonia şi de minereu de fier din C. Salzgitter. Soderfors etc. Suedia este un important exportator de minereu de fier. iar a treia zonă cuprinde marile centre de pe litoralul Mării Baltice şi Mării Nordului (Lübeck. Dusseldorf Solingen. cu centre mici şi mijlocii (Karlskoga. În Asia Centrală. Rostov pe Don). Sverdlovsk. India. Centrele cele mai importante sunt. şi o serie de repercusiuni asupra siderurgiei suedeze. exceptând unele mici unităţi vechi din Turingia. Kemerovo (în sudul Siberiei Occidentale) şi Taişet (in sudul Siberiei Centrale). Celeabinsk.L Marile combinate siderurgice se află la: Brandenburg (sud-vest de Berlin). Brazilia. Nikopol). Duisburg. Africa ş. Cele mai mari centre siderurgice sunt: Magnitogorsk (cu cele mai mari furnale din lume). În regiunea Moscovei şi Sankt Petersburgului este dezvoltată cu precădere electrosiderurgia şi producţia de oţel uri speciale pc bază de minereu de fier din Karelia. în afară de Moscova şi Sankt Petersburg. de foarte bună calitate. Hamburg. ţară cu vechi tradiţii în domenii care se bazează pe cărbuni cocsificabili proprii. Bremerhaven. şi pe minereuri de fier importate dm Suedia. Nijini-Tagbil. astfel s-au dezvoltat centralele siderurgice în sudul Siberiei . t fontă în anul 2005). unde sunt concentrate marile centre siderurgice Essen. Peninsula Kola.7 mi). Zona siderurgică siberiană s-a dezvoltat într-un ritm rapid pe baza zăcămintelor proprii de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili.).S.

dar în ultima vreme aceasta este în declin. America Latină (îndeosebi din Brazilia). Pe coasta estică a Angliei. t oţel şi 13 mit. Leicester . devenind centre metropolitane.a căror influenţă se interferează. siderurgia cunoaşte însă un declin însemnat în ultima perioadă. de-a lungul timpului. St. unde principalele estuare de aici au atras industria. Derby. la nord de Midlands. în prezent regiunea printre primele din Marea Britanie . a doua regiune se află în nord-vestul ţării. în Dunkerque şi în împrejurimi s-a dezvoltat o puternică siderurgie). Cardiff.s-a orientat spre industnile "de transformare" (prelucrătoare) ce necesită un consum redus de materii prime. În regiunea Yorkshire. a industriilor metaiurgică. Africa. dar apoi un declin constant până în prezent (10. Franţa. la Glasgow şi în împrejurimi. în timp ce declinul bazinului carbonifer din regiunea estuarului Tyne a însemnat un reeul şi pentru siderurgia. unde se găsesc bogate zăcămmte de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. la sud de Tees.0 mil. au constituit baza puternicei dezvoltări industriale de aici. chiar dacă în ultimele decenii se remarcă o remodelare industrială. şi mai ales cărbunii. unde Birmingham constituie una dintre cele mai mari metropole industriale. Rouen-Le Hâvre. în regiunea csruarului Clydc. Metz şi Nancy. îl şi importă. Grupate în centrele Port Talbot. dar foloseşte şi mari cantităţi de fier vechi. de la Newcastle şi împrejurimi. Sheffield. Centre . Prezenţa minereurilor de fier. În anul 2007 a produs 14 mil. unele cu profil siderurgic. Swansea. estuarul Tees a avut o dezvoltare recentă considerabilă. unde siderurgia a cunoscut o continuă modernizare. în Midlands-ul de Est. t fontă în 2007). Anglia centrală rămâne o regiune marcată de dezvoltarea siderurgiei.Marea Britanie are o industrie siderurgică cu vechi tradiţii. t fontă. deşi are rezerve importante de minereu de fier (cca 8 mld. unde la începutul secolului existau cele mai puternice şantiere navale din lume. realizând o mare dezvoltare în ultima vreme (extinzându-se teritorial până la ţărmul mării. neputându-se afirma acelaşi lucru şi despre estuarul Humber. utilizând minereuri de fier din import şi cărbuni din bazinul local Valenciennes. t). Etienne. care participă cu peste 2/3 la producţia siderurgică a ţării şi care are ca centre importante: Longwy. În Scoţia. Beneficiind de importante rezerve de cărbune superior cocsificabil. mai veche. O altă regiune siderurgică se află în Masivul Central Francez: Le Crezot. apare un peisaj industrial carbonifer (principala bază de exploatare a cărbunilor) şi siderurgic în care este situat unul dintre cele mai mari centre siderurgice din Anglia. Importă minereu de fier din Suedia. sudul Ţării Galilor reprezintă prima zonă siderurgică a Marii Britanii.Nottingham. în jurul căruia gravitează o serie de alte centre mai mici. t oţel şi 11. cuprinde zona Pas-de-Callais-Paris. concomitent cu scăderea exploatărilor de cărbuni. Thionville. Siderurgia este caracteristică şi Midlands-ului de Vest. Se disting trei mari regiuni siderurgice: Lorena. Reprezintă una dintre puţinele ţări cu economie dezvoltată a căror producţie siderurgică a cunoscut o creştere în anii 1980-1990. centrul siderurgic portuar Huli fiind cel mai important. Dacă minereurile de fier. a cărbunilor şi a materiilor prime agricole au favorizat dezvoltarea. textilă şi alimentară în trei centre puternic industrializate . criza acestor şantiere a marcat şi siderurgia din zonă. ca producţie. Briey.0 mil. Bristol şi Newport.

în apropiere). un avant-port al Amsterdamului. şi-a dezvoltat o puternică industrie siderurgică (21 mil. pe de o parte. .a.în nordul industrializat (Lombardia. Micile zăcăminte de minereu de fier din insulele Sardinia. deşi nu are o producţie suficientă de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. Elba sau de pe coasta estică a Italiei nu pot asigura necesarul de materie primă pentru o siderurgie dezvoltată şi cu tradiţie. fierul vechi recuperat. În Luxemburg. după Belgia.4 mil. în centrele de la Torino. t fontă în 2005. t. locul 9 pe Glob).11. Belgia. în apropiere de localitatea Gund (la Sidmar). de asemenea.37 mil. iar. Siderurgia italiană se grupează: . Redange). Namur.unde populaţia activă ocupată în sectorul secundar depăşeşte 45-50%).2 mil. în mari combinate (ca Finsider. t fontă în 2006). Liege. Piombino.în porturi. în sudulţării. şi de alte ramuri. ceea ce face ca această ţară să importe 99% din materia primă necesară.siderurgice mai există în peninsula Bretagne. Livomo.la poalele Alpilor. aflate în dificultate. la poalele Munţilor Pirinei şi ale Alpilor. în întreprinderi mici şi mijlocii prospere. t oţel şi 7. Cel mai important centru este Ijmuiden. . La Spezia. dar din cauza rcorientării economice a regiunii aecsta a fost închis. Producţia de otel este de 2. pe de altă parte. t oţet în 2007. t oţel şi 4. Milano. t fontă în 2006) şi-a dezvoltat siderurgia pe baza minereului de fier importat din Luxemburg şi Suedia şi şi zăcămintelor de huilă locale. pe de o parte datorită importului de materii prime. în principal. legată de potenţialul hidroenergetic valorificat aici. lângă Neapole (Torre Annunziata) etc.5 mil. Nazaire. în privinţa cantităţii de otel pe locuitor. nu de mult locul 2 în producţia europeană de oţel). . deoarece aceasta se bazează aproape exclusiv pe importul de materii prime.8 mil. iar pe de altă parte datorită cererii de metal a şanrierelnr navale ca Genova (şi Comigliano.0 mil. producţia de fontă . t de oţel anual. Luxemburgul şi Italia se inscriu. printre importantele producătoare din Europa Occidentală. Este interesant că industria siderurgică se concentrează. Italia. adică aproape întreaga producţie olandeză (6. Capacitatea de prelucrare a industriei siderurgice din Spania este mare. În Olanda întâlnim o siderurgie portuară. legată de industria constructoare de maşini. iar a treia grupare în vest. Piemont . unde s-a dezvoltat cu precădere electrosiderurgia.58 mil. t. Pe coasta Atlanticului s-au dezvoltat centrele siderurgice din apropiere de Bordeaux şi St. t oţel şi 5. cu o producţie de circa 6 mil. fiind o electrosiderurgie axată pe producţia de oţeluri aliate şi superioare. în special pe valea Aosta. ce utilizează. această ţară ocupând al doilea loc pe Glob. De aceea Italia importă mare parte din materiile prime necesare. Brescia (cea mai mare grupare siderurgică din Italia) ş. Un combinat siderurgic important s-a aflat la Taranto.2 mil. 17. în arealul localităţilor Charleroi. siderurgia este localizată în continuarea bazinului Lorena din Franţa (centrele Esch-Differdange. Belgia (8. principalele concentrări siderurgice fiind localizate în bazinul huilifer situat de-a lungul văilor Sabre şi Meuse.

ca productie. AMERICA ANGLO-SAXONĂ asigură cca 1/10 din productia mondială de oţel. Sagunto (lângă Valencia) ş.este situat în amonte de Viena) şi pe afluenţii săi (Enns. legată de transportul de materii prime pe fluviu (cel mai imponant centru siderurgic . A patra zonă este situată în sudul Munţilor Apalaşi. În S.Principalele centre siderurgice sunt grupate pe litoralul nordic . Trinec. centrele siderurgice sunt localizate pe ţărmul Marilor Lacuri: Duluth.U. utilizează mari cantităţi de fier vechi şi o deosebită dezvoltare o are electrosiderurgia.0 mil. Praga. Plzen. pe baza materiilor prime din import.U.mai multe centre mici).A. în statul Alabama.Karvina). unde sunt bogate zăcărninte de minereu de fier şi cărbuni. în oraşele-porturi Szezecin şi Gdansk. precum şi de o mare piaţă de desfacere a produselor siderurgice. pe litoralul mediteranean. Chorzow). apoi în marele combinat Nova Huta de lângă Cracovia. în centrele Pittsburgh. în strânsă legătură şi cu bezinele de cărbuni superiori de aici. Alţi producători siderurgici europeni importanţi sunt: Polonia. principalele centre fiind Ostrava. Mur . Cleveland. Aviles. În Statele Unite ale Americii. Oviedo. Milwaukee. Acestora li se adaugă Cartagena. Cehia şi Slovacia au o siderurgie cu vechi tradiţii şi bine dezvoltată. cu zăcărnirnelc de minereuri de fier. Katowice. pe baza minereurilor de fier din regiunea Lacului Superior şi a cărbuni lor cocsificabii din Munţii Apalaşi. Pe coasta de nord-est a Oceanului Atlantic se află cea de-a treia zonă alimentată cu minereu de fier din import. bazată pe cărbune cocsificabil propriu şi minereuri de fier importate.Gijon. în apropierea Suediei. care concentrează cea mai mare parte a producţiei. În prezent ocupă locul al treilea pe Glob la producţia de oţel (98 mil.Linz . uzinele fiind localizate în porturi sau în apropierea acestora (Sparrow's Point lângă Balimore. În ultima vreme s-a dezvoltat siderurgia în California.A. Bethlehem şi Harrisburg lângă Philadelphia). A doua în jurul Marilor Lacuri. Principala zona şi cea mai veche este cuprinsă între Lacul Erie şi Munţii Apalaşi (Pennsylvania). Wroclaw (în Silenzia inferioară). t oţel şi 5. Polonia (10. t). în prezent. lângă Los Angeles. Principala regiune este Silezia Cehă (în bazinul carbonifer Ostrava . foloseşte şi minereuri din import) acestei industrii. Erie. Buffalo. Industria siderurgică este concentrată în Silezia (centrele Sosncwiec. siderurgia s-a dezvoltat relativ târziu (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea). Kraluvy-Dvur. a doua regiune este Boemia. S. Cehia şi Slovacia. însă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial ajunsese să realizeze jumătate din producţia mondială de oţel. dar şi cu şantierele navale cu traditie din zonă. cu centrele Kladno. t) şi al patrulea la fontă şi laminate (36 mil. Austria se situează. mici cantităţi de minereu se exploatează în bazinul superior al Wanei şi în Podişul Lysa-Gora. Youngstown. Vitkowice. pentru această ţară fiind reprezentativă siderurgia dunăreană. cel mai important centru tiind Birmingham. Dispune de materiile prime necesare (dar. există patru zone siderurgiee.a. Chicago. Bilbao în Ţara Bascilor şi Asturia.3 mii t fontă în anul 2006) şi-a dezvoltat industria siderurgică pe baza rezervelor proprii de cărbune cocsificabil şi a minereurilor de fier din import (peste 90% din necesar). Toledo. un alt imponant centru siderurgic este Kosiçe (în Slovacia). Detroit. .

Producţia de oţel a Mexicului s-a cifrat la 16. urmate de Toronto şi Montreal. t în 2006. Cel mai mare centru siderurgic este însă Tubarao (pe ţărmul Atlanticului.cel mai important centru siderurgic şi în partea centrală.3 mil. siderurgia bazându-se pe marile rezerve locale de minereu de fier. are industria sidcrurgică slab dezvoltată Brazilia. Tubarao este şi un important port de export al minereului de fier. Japonia importă minereu de fier din cea 30 de ţări ale lumii. Brazilia. Wakayama.A. t de fontă şi feroaliaje (locul al doilea pe Glob. Centrele principale sunt Hamilton (cel mai important din Canada). prima producătoare siderurgică din zonă. ASIA participă cu cca 1/5 la producţia mondială de oţel.8. India. t) este strâns legatăde cea din S. 35 mil. Elliot Lake. Himeji. Aceste caracteristici ale siderurgiei nipone au permis ca preţul să fie mai scăzut şi calitatea superioară. Kawasaki. cea mai importantă zonă fiind pe ţărmul lacului Ontario şi bazinul f1uviului Sf. ritmul înalt de creştere (cel mai ridicat dintre toate marile puteri siderurgice).1 mil. a atins un maxim în 1992 cu 26 mil. Acarninas (aproape de Săo Paulo) şi Macapa în nord-estul podişului.3 mil. AMERICA LATINĂ. Republica Africa de Sud. producând 120 mil. Chiba. în provincia Columbia Britanică. Canada. Laurenţiu. Tokyo. Importă. remarcându-se Japonia. centrele de extracţie tiind in jurul oraşului Monterrey . Alti producători sud-americani sunt Argentina. China şi India.3 mil. în provincia Manitoba. de asemenea. Belo Horizonte. Trenton). t fontă. care funcţionează pe bază de minereuri extrase din Japonia). Japonia ocupând un loc de frunte pe piaţa mondială a oţelului. cu centre siderurgice concentrate în nordul ţării (Palpala şi Encenado). cele din Vancouver.. locul 6 pe Glob). Kobe. t oţel (2007) şi 87. cu uzine la Puerto Ordaz şi Mantanzas şi Chile (la sud de Santiago). este ţara cu cea mai mare dinamică in domeniu din lume (32 mil. cele mai importante centre fiind situate pe ţărmul de est al insulei Honshu.Siderurgia din Canada (15. iar in vest. pe ţărmul Pacificului. Caracteristicile siderurgiei nipone sunt: dezvoltarea acesteia aproape in exclusivitate pe bază de materii prime importate (98%). mari cantităţi de fontă. În partea centrală. funcţionează uzinele din Winnipeg. t oţel în anul 2005. în statul Minas Gerais). utilizarea completă a capacitătilor de producţie. cât şi faptul că cea mai mare parte din producţia de oţeluri (2/3) se realizează prin insuflare de oxigen. şi gruparea de centru. Venezuela. Japonia are o industrie siderurgică de tip portuar. Japonia a devenit în ultimii ani o mare putere siderurgică mondială. de foarte bună calitate. t în 1980. China. la ambele).U. deşi o mare producătoare de minereu de fier. în insula Kyushu (îndeosebi în puternicul centru Muroran. formată din centrele Sakai. pe care o transformă în oţel. . t. Mexicul s-a afirmat ca producător de minereuri feroase. t oţel în 2007 faţă de 10 mil. pe platourile înalte mexicane. Centre siderurgice importante sunt Voita Redonda (NV de Rio de Janeiro). dar îndeosebi din Australia. legat prin cale ferată (540 km) cu zăcământul de minereu de fier de la ltabira. unde se pot identifica două grupări: gruparea din sud. în Noua Scoţie (Sydney. fontă . Filipine. cu marile centre siderurgice Yokohama.

Pietersburg. la care se adaugă gruparea siderurgică din sud-est. molibden. Benxi ş. siderurgia este dezvoltată în centrele Taiyuan. AUSTRALIA.a. Alte ţări africane cu siderurgie sunt Egiptul. un conţinut metalic scăzut (28-40% fier). cărbuni cocsificabili şi alte materii prime necesare siderurgiei. Aceste uzine se alimentează cu cărbuni cocsificabili de la Fushun şi cu minereu de fier din zonă. cu o producţie în creştere atât la oţel (43. principalele exploarări sunt situate în partea de est a masivului Poiana Ruscă.China. în nordul Carpaţilor Orientali. în ultimile decenii. Nigeria şi Algeria. crom. ca urmare. unde se găseşte cea mai mare bază siderurgică (2/5 din producţie). Asansol în statul Bengalul de Vest. Veereniging). cu excepţia Republicii Africa de Sud. Shenyang. se importă. titan. şi-a dezvoltat.9 mil. ROMÂNIA Minercurile de fier se găsesc în tara noastră în cantitate relativ redusă şi au. t de fontă în 2005). Orange (Bloemfontein).4 mil. Producţia de minereu este total insuficientă necesarului industriei siderurgicc şi. fiind concentrată pe coasta de est şi de sud: în Australia de Sud. în China de Nord. care dispune de cărbuni cocsificabili şi de minereu de fier. Cele mai bogate zăcăminte de mangan se găsesc în judetul Suceava. în apropierea marilor zăcărnime de fier de la Iron Knobe şi a zăcămintclor de cărbuni cocsificabili. t fontă în 2006). Tiangshan şi Beijing. fiind astfel primul producător mondial. De o deosebită importanţă sunt. în general. a treia producătoare mondială de minereu de fier. Bhilai în estul statului Madhya-Pradesh). Johannesburg. Port Kemela). t în 1980) şi 465 mil. care are o producţie în scădere (9.5 mil t oţel şi 6. unde se fac mari cxploatări de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili (centru mai important Cloncury). cu . Maanahan şi in apropierea ShaJlghai·ului). care se folosesc pentru obţinerea otelurilor şi a fontelor speciale. A treia grupare se află în statul Queenstand (sudul peninsulei York). cu uzinele de la Whyalla şi Point Pirie. Natal (Newcastle). t de oţel (faţă de 37. minereurile de mangan.2 mil. extracţiile cele mai însemnate fiind la Teliuc şi la Ghelari. t oţel şi 6. t). în statul Noua Galie de Sud (Newcastle. în siderurgie. iar în regiunea Monlgolia Interioara se evidenţiază combinatul de la Baotou. cât şi la fontă (26.1 mil. AFRICA se caracterizează printr-o dezvoltare slabă a industriei siderurgice. o puternică industrie în domeniu şi un ritm înalt de creştere chiar şi în ultima vreme: 482 mil. Daye (în interiorul Chinei Centrale). India are o industrie siderurgică mai recentă.0 mil. Alte mari combinate există la Baoshan. t fontă în 2007. detaşat fală de ceilalţi producători Marile centre siderurgice sunt localizate în: Chilla de Nord-Est. În prezent. furnizând 60% din producţia ţării (în ultimii ani sub un milion de tone). centrele siderurgice fiind concentrate în provinciile Transvaal (Pretoria. t). are o siderurgie încă puţin dezvoltată (7. Fushun.1 mil. principalele cemre aflăndu-se în partea de nord-est (mari combinate la Bokaro şi Jamshedpur în statul Bihar. care deţine importante resurse de minereuri de fier. cu importantele centre de la: Anshan. iar În Chilia Centrată funcţionează marile combinate de pe fluviul Chang Jiang (la Wuhan.

Cele mai importante combinate siderurgice. astfel că producţia satisface necesităţile interne. ca şi în cazul altor ţări dunărene. un an mai târziu un cuptor la Bocşa Montană. în Depresiunea Haţeg (Baru). în Munţii Maramureşului (Baia Borşa) ş. iar molibdenul se exploatează la Băiţa Bihorului Siderurgia românească străbate o perioadă mai dificilă. Combinatul siderurgic Reşita (aici fiind construită prima uzină siderurgică din ţară) a fost cel mai mare până în 1950. iar în 1771 cele de la Reşiţa ş.). dar ea traversează o perioadă de criză. În strânsă legătură cu siderurgia. în prezent. oferind disponibilităţi pentru export. pe care se transportă minereul de fier şi huila din import (in special din C. titanul se găseşte în mici concernraţf pe versantul nordic al Munţilor Zarandului.a. care asigură 2/3 din producţia ţării Alte zăcărnintc mai sunt în Munţii Banatului (Delineşti). Centrele de la Galaţi şi Călăraşi conturează.500 m3.S. Amplasarea sa a fost favorizată de Dunăre. sunt cele de la Reşua.). Combinatul de la Galaţi (SIDEX. cel mai mare centru slderurgic din ţară şi unul dintre cele mai mari din sud-estul Europei (6 furnale de 3. construit în perioada 1960-1965) este. Combinatul siderurgic Călăraşi (SIDERCA). . În tara noastră. pentru facilitatea aprovizionării sale cu materii prime din import (cocs.I. în 1750 sunt puse în funcţiune cuptoarele de la Topliţa. minereu de fier). de readaptare la conditiile economice noi interne şi internaţionale. S-a dezvoltat pornind de la minereurile de fier din apropiere (Ocna de Fier. conrurate de-a lungul timpului. având uzină cocsochimică. Dognecea). oţelării. Hunedoara.exploatări la lacobeni.. Cromul se exploatează în cantităţi reduse în Munţii Almăjului. este parţial intrat în funcţiune. amplasat tot în apropierea Dunării. în apropiere. fumale. Vatra Domei. Galaţi. Călărasi. a celui mai mare zăcământ de minereu de fier din ţară (din Munţii Poiana Ruscă) şi de relativa apropiere a bazinului huilifer Petroşani. o siderurgie portuară. cărbunii cocsificabili şi mangan. laminoare pentru tablă şi benzi la rece etc. ceea ce explică scăderile de productie de după 1990.a. Cârlibaba. Combinatul siderurgic de la Hunedoara a fost cel mai important centru siderurgic al ţării în perioada 1956-1975. încă din secolul al XVIII-lea începe să se dezvolte o siderurgie modernă: în 1718 se instalează primele cuptoare la Oraviţa. Construirea sa a fost favorizată de existenţa. în zona Reşiţei s-a conturat şi tradiţionala industrie constructoare de maşini (de exemplu primele locomotive cu abur construite). În Munţii Zarandului. uzină cocsochimică.

la Oţelu Roşu şi Nădrag se produc oţel şi laminate pe baza foruei de la Reşiţa şi Hunedoara. produce fontă cenuşie şi articole de fontă). . Alături de aceste centre. s-a dezvoltat pe baza minereurilor de la Lueta. La Bucureşti mai multe întreprinderi produc oţeluri şi laminate. Hârşova. feroaliaje la Tulcea. Alte centre siderurgice sunt: Zimnicea (ţevi). la Brăila şi Galaţi tablă groasă pentru nave. De asemenea. produce fontă de bună calitate) şi Călan (centru vechi de peste 100 de ani. aliate şi înalt aliate. diferite produse siderurgice (îndeosebi oţel) se obţin şi în cadrul unor întreprinderi construcroare de maşini.Alte centre cu fumale sunt Vlăhiţa (situată în Munţii Harghitei. Drobeta-Turnu Severin. la Târgovişte se produc oţeluri speciale. la Roman ţevi sudate şi laminate cu profile uşoare. la Câmpie Turzii şi Buzău se produc sârmă şi produse din sârmă. Beclean (otel. Focşani (laminate). laminate uşoare. sârmă).