MINEREURILE DE FIER ŞI SIDERURGIA

MINEREURILE DE FIER Minereurile de fier reprezintă una dintre rezervele naturale cele mai intens folosite, constituind, totodata, obi-ectul unor ample schimburi internaţionale. Fierul este larg răspândit în natură, reprezentând 5-6% din litosferă, şi intră În combinaţia multor minerale care compun scoarţa Pământului. Minereurile de fier se găsesc sub diferite combinaţii: oxizi, carbonaţi, silicaţi şi sulfaţi de fier. Din categoria oxizilor fac parte magnetitul, hematitul şi limcnitul, iar din cea a carburanţilor, sideritul. Magnetitul este minereul de fier cu conţinutul cel mai bogat în metal (6872%) şi, totodată, cel mai pur, dar cu o răspândire oarecum limitată (cea 15% din rezervele mondiale); zăcăminre reprezentative există în Munţii Ural (Magnitnaia), Suedia (Kiruna), Venezuela (Cerro Bolivar), India (statele Sihar şi Orissa) ş.a. Hematitul are un conţinut de metal ceva mai redus (de regulă sub 70%), dar o mai largă răspândire (27% din rezervele cunoscute de minereu de fier); asemenea zăcăminte există în Brazilia (Minus Gerais), India (Madhya Pradesh, Mysore), S.U.A (zona Lacului Superior), C.S.I (bazinul Krivoi Rog), Australia (Australia de Vest). Limonitul şisideritul au un conţinut de metal mai redus (48-63% primul şi, respectiv, 3048% al doilea), dar o foarte largă răspândire, zăcăminte tipice aflându-se în Franţa (Lorena), Spania (Bilbao), Marea Britanie, India (Unar Pradesh). Rezervele şi producţia mondială Evaluările rezervelor mondiale sunt, ca şi în cazul altor resurse, aproximative, in funcţie de criteriile de apreciere, diferite de la ţară la ţară, şi, în primul rând, de tehnica folosită in cunoaşterea rezervelor. Ca urmare a activităţii de prospectare, întreprinsă în regiuni mai puţin cercetate din America de Sud, Africa şi Australia, au crescut rezervele sigure. Potrivit O.N.U., acestea sunt de 850 mld. t (certe şi probabile), din care aproximativ jumătate sunt minereuri bogate în conţinut metalic. La această rezervă se adaugă concentraţiile ferornagnetice ale Oceanului Planetar, evaluate la 250 mld. t. Se apreciază că acestea pot să asigure consumul mondial pe o perioadă de peste 1 000 ani.

Deşi.Din tabelul de mai sus reiese că cea mai mare parte a rezervelor se ami în America (42. t în 1938 la 841 mii. Venezuela ş. Bolivia (40). . S. !n afara unor mari producători tradiţionali ca C. Potrivit altor surse. ca urmare a cerinţelor tot mai mari de produse feroase. s-au impus în ultima vreme ca mari producătoare China.a.U. la nivelul Globului. Australia (35).I. al Americii Latine şi al Australiei (de la 1. O dată cu dinamica foarte rapida a producţiei mondiale de minereu de fier. t).I. Brazilia (60). până în anul 1991.8%).I. cele mai mari rezerve le posedă C. au avut loc şi mutaţii în repartiţia geografică a extractiei minereului de fier pe diferite zone geografice: a scăzut ponderea Europei şi Americii anglo-saxone şi a crescut.S. urmată de Europa inclusiv C. t în 1980 şi 945 mil. ajungând la 1 900 mii.S. t în 1991. împreună deţinând peste 4/5 din totalul mondial.s. (40. Australia.. India (30). t). de la 127 rnil.A.I. numai 16 depăşesc cifra de 10 milioane rone anual.) ar fi şi mai mare (peste 50%).J% la 10%). şi S.. în schimb. urmată de Canada (125 mld.7%). ponderea Europei (inclusiv C.S. t in 2007. China (31). (105).U. aportul C. Surse mai recente indică rezerve mai mari în cazul unor ţări ca Brazilia. Canada. totodată. India. (304 mld. Brazilia. Pe ţări. care au devenit. mari exportatoare.A.I. China şi Australia şi altele Producţia mondială de minereu de fier a cunoscut un ritm rapid de creştere. există peste 60 de ţări producătoare de minereu de fier.S.

t în 2007. se situează pe primul loc în lume.U. t în 1999. t). dar atingând 210 mil. t. Coreea de Sud.S. scăzând apoi la 76 mil. aproape 1/3 din totalul importurilor în domeniu). urmate de ţările Uniunii Europene (indeosebi Germania. Producţia sa a cunoscut o creştere continuă. Italia) şi S. t în 1939 la 200 mil.I. Franţa. care detin peste 2/3 din importurile mondiale. Cei mai mari importatori mondiali se regăsesc pe cornineutui asiatic: Japonia (120 mil. Numai două ţări asigură mai mult de 213 din exporturile mondiale în domeniu: Brazilia şi Australia. până în 1991. t. Suedia. Canada. Africa de Sud. Repartiţia geografică a producţiei de minereu de fier C. peste 50% din producţia mondială fiind exportată. de la numai 34 mil.A. ca rezerve (peste 300 mld.Minereurile de fier fac obiectul unui intens comert. Dispune de . la mare distanţă de India. China. urmate. Marea Britanie.

t în 1990 şi total nesemnificativ în prezent). Cele mai importante zăcăminte şi exploatări de minereu de fier se află în partea europeană. Al doilea bazin important se găseşte în partea centrală a ţării (grupul Bergeslagen-Grangesberg. având minereuri cu un conţinut ridicat de metal.5 mil. Acest zăcământ alimentează siderurgia sudului european al C.I. într-o zonă puternic industrializată. iar minereurile sunt de calitate bună. Principalul bazin se află la nord de Cercul Polar. având rezerve apreciate la cca 20 mld. dar cu un conţinut de metal modest (30%). Minereul este de bună calitate (peste 50% metal) şi extracţia se face mai ales în carieră. Participă cu 80% la productia de minereu a Suediei. totodată.S. din regiunea colinelor Voronej.S. zăcămintele fiind de mică adâncime (între 100-250 m). t în 1980). Multă vreme el a avut o participare de peste 50% în producţia C. mai sunt la Lipeţk (sudul Moscovei). din lume.I. cu rezerve apreciate la 100 mld. cu exploatări la Kiruna. începând cu cel de-al Doilea Război Mondial. cu exploatări la Angara-Pitsk. Alte zăcăminte se află în partea sudică: sudul Siberiei Centrale (In bazinul Angarei. siderurgia din sudul european al C. cu exploatări la Landrcs. Cel mai mare zăcământ se află în Lorena (care participă cu 90% la producţie şi deţine 75% din rezerve). de dimensiuni mai mici (rezerve de cea 3 mld.S. în Karelia şi Peninsula Kola. iar spre Marea Baltică zăcământul de la Dannemora. Dar cel mai mare zăcământ din C. cu un conţinut ridicat de metal.I. este Kursk-Belgorod. Kirunavara. Briey şi Nancy. situat la cea 220 km NV de Stockolm.exploatări atât în partea europeană. Zăcământul are o pozitie geografică favorabilă. iar exploatarea se face uşor. în ciuda faptului că productia sa a scăzut (cea 24 mil. ca şi Krivoi Rog. se situează pe locul al doilea în producţia de minereu de fier şi pe primul loc în ceea ce priveşte calitatea minereului (70% conţinut de metal). t. Găllivare. t în 2007 faţă de 27 mil. Un alt zăcământ este cel din Peninsula Kerci.I. Zăcămintele în exploatare. dar in ultima vreme producţia sa a scăzut simţitor (de la 30 mil. Minereurile au o concentraţie medie de 35% metal. din Munţii Blagodat şi Serov (în Uralul Central). scăzând în ultima vreme. zăcământul fiind la suprafaţă. Principalele zăcăminte sunt cele de la Bakal şi Magnitania Oora (în Uralul de Sud). în zona Lacului Aral (Ulu-Tau). Are cca 700 exploatări. în Laponia. din care 3/4 considerate tehnic şi economic exploatabile. care aprovizionează. . Detine rezerve apreciabile. Munţii Urali. cât şi în carieră. Al doilea producător european a devenit în ultima vreme Suedia. Prin puternicul câmp magnetic ce-l creeaza. având un conţinut ridicat de metal (peste 60%).-ului şi participă cu mari cantităţi la export. lot în partea europeană. cu o reţea de transport bine dezvoltată. t. fiind în apropierea bazinului carbonifer Doneţk. t. t). şi. dar de mai mică importanţă. cu rezerve însemnate (15 mld. în partea asiatică. t). este cunoscul sub numele de "anomalia magnetică de la Kursk''.S. Franţa a fost multă vreme cel mai importat producător european. Rezervele sunt apreciate la peste 8 mld. Cel mai vechi intrat în exploatare este zăcământcl de la Krivoi Rog. Munţii Altei şi Tian Şan. cu 57-63% continut de metal). Angarallim). Se desfăşoară pe cea 800 km lungime şi 200-250 km lăţime şi dispune de exploatări atât subterane. din care 65 sunt la zi. t în 1980 la numai 2.. cât şi.

în cea mai mare măsură. Munţii Iberici ş. s-au extras până în 1990 1.a. in Masivul Armorican. exploatările se fac.calc de transport ieftină şi lesnicioasă.U. de mai mică importanţă. Poziţia geografică favorabilă (în jurul Marilor Lacuri .Alte zăcătninte.A. ajungând nesemnificativă. Cea mai mare parte a producţiei (cca 2/3) provine din zăcăminre din estul S. Cordiliera Betică. in provinciile Normandia şi Anjou-Bretagne şi în Munţii Pirinei. Zăcărnimele de .A. localizate în două zone: zona Marilor Lacuri (care are cea mai importantă contribuţie) şi cea a Munţilor Apalaşi. În Spania. cu 52 mil. este a şaptea producătoare mondială. în cariere de mari dimensiuni.U. t. t. cu un conţinut ridicat de metal. a unor căi de transport terestre dense şi în apropierea unor mari bazine carbonifere) a facilitat dezvoltarea unei puternice industrii siderurgice in zonă. locul 3 pe Glob). are rezerve importante (105 mld. din structurile complexe ale Muntilor Cantabrici. AMERICA DE NORD ANGLO-SAXONĂ reprezintă a doua mare zonă a lumii ca rezerve de minereu de fier. însă productia a scăzut dramatic. se află în vestul ţării.5 mil. t în 2007. S. Zăcămintele din zona Lacului Superior sunt cunoscute pe plan mondial sub denumirea de tip "Lac Superior" datorită calităţii lor.

zăcămintele din statul Para. Arizona.A. minereurile fiind de bună calitate (conţinutul metalic de 66%). în special în S. t in 1953. Michigan şi Winsconsin. care prezintă un deosebit interes.A. are importante rezerve de wolfram (statul Nevada). nu-şi acoperă necesarul de minereu de fier din producţia proprie şi de aceea recurge la importuri masive. ţări africane. şi Japonia. ceea ce a determinat deplasarea exploatărilor spre centrul şi vestul ţării. având un conţinut ridicat de metal (66-67%).minereu de fier se găsesc pe teritoriul statelor Minnesota (cu exploatări la Mesambi Range. Un vast proiect.U. de asemenea. datorită dificultăţilor ridicate de transport. t în2007). mangan. prevede extinderea exploatărilor şi amenajarea de noi căi de transport.U. În ultima vreme.regiunea Itabira. Pennsylvania şi în unele state din sud-est. Deşi dispune de o bază însemnată de materii prime.A.A. California). care a devenit al doilea producător al lumii. Venezuela. mai ales din Canada şi America Latină. Statele Unite mai detin minereuri de fier în partea centrală (statele Missouri. la cea 20%. New Mexico. S. (cca 10%). Importante zăcăminte se găsesc în statul Minas Gerais . cu minereu de foarte bună calitate. Brazilia. mai inainte importând. Cele mai mari rezerve şi exploatări se află în Peninsula Labrador (Knob Lake) şi în insula Newfoundland (Terra Nova).U.U. vanadiu (in special în Podişul Colorado) ş.U. Exploatările din statul Mato Grosso. legată printr-o cale ferată de portul Tubarao.U.1 % in anul 1938. exploatarea intensă a zăcămintelor din zona Lacului Superior şi din estul Statelor Unite a dus la scăderea substanţială a unora dintre acestea. S. t) o situează pe locul 2 pe Glob. Texas) şi in vest (statele Wyoming. indeosebi graţie aportului Braziliei.33 mil. Chile. dar ca producţie ocupă numai locul 9 (21 mil. Această ţară dispune şi de cele mai mari rezerve din America Latină. utilizează tot mai mult fierul vechi sau materii prime (în special minereuri de fier) din import (33% din importul mondial). pentru protejarea propriilor rezerve.A. dispune de un minereu de fier cu un conţinut metalic ridicat (62-65%). Dintre înnobilatorii oţelurilor. numit "Carajas" (in regiunea Serra dos Carajas). . Brazilia este al doilea mare producător mondial (360 mil. t) şi cea mai mare exportatoare de minereu de fier a planetei. de unde minereul se exportă. Alte deunăroare de rezerve de minereu de fier din America Latină sunt: Bolivia. Zăcămintele din Munţii Apalaşi. Erie Minning). în scopul extinderii exporturilor spre Europa. Se remarcă. unde se găseşte marele zăcământ de la Urucum. Rezervele (125 mld. Canada exportă marea majoritate a producţiei sale. cu şanse de a se menţine in ierarhia mondială. Peru etc. sunt mai restrănse. sunt mici şi au o contributie modestă la producţia S. mai importante fiind cele din Alabama şi Georgia.A. provinciile Ontario (Steep Rock Lake) şi Columbia Britanica. din Canada. Canada a devenit producătoare de minereu de fier începând abia cu anul 1950. S. Ele se gasesc pe teritoriul statelor New York. AMERICA LATINĂ şi-a sporit participarea la producţia mondială de la 1. S. localizate de o parte şi de alta a catenei muntoase. Queen Charlotte).a. insulele vestice (Vancouver.

În ceea ce priveşte repartizarea teritorială a producţiei siderurgiee. Venezuela are mari rezerve în bazinul fluviului Orinocc. estimate la aproape 40 mld. t) şi imense zăcămime potentiale cu conţinut metalic ridicat (50-55%).I. a crescut de peste 7 ori atât la fontă şi feroaliaje. mari producătoare sunt China şi India. calitatea lor fiind superioară. ţările avansate din punct de . În ASIA. t în 2000 şi 1.cel mai important zăcământ . (tip "Lac Superior").producţia sa crescând constant in ultimii 10 aniparticiparea ei la producţia mondială fiind relativ recentă (dupa anul 1965). situate la adâncimi mici. Cele mai mari rezerve sunt concentrate in statul Australia de Vest. t).Bolivia are mari rezerve certe (40 mld. între care Marea Britanie. se constată că.A. ceea ce permite exploatarea lor in carieră. din nord-vestul acestui stat. cât şi la oţel. Noua Galie de Sud.. t în 2007) . t. t în 2007) ocupă al doilea loc in America Latină. care sunt caracterizate printr-un conţinut mare de metal (55-64%). Zăcământul de la Mutun. Rezerve şi exploatări mai mici se află in statele Queensland. t în 2007). China. Are rezerve mari. t în 2007. 320 mil. Prin producţie (20. care participă cu aproape 90% la producţie. Principalele exploatări se află în China de Nord-Est. în zona unde se găseşte aşa-numitul „Patrulater de Fier" (Isidro. t în 1989 la 843 mil. t. exceptând câteva state.U. Rezervele certe sunt deosebit de mari (cca 100 mld. Însă. t fiecare). la fontă a crescut de la 571 mil. concentrează cea 80% din totalul mondial. împreună. tot aici eflăndu-se şi cele mai mari staţii de concentrare a minereului in vedere exportului realizat prin portul Port Hcdland. America de Nord anglo-saxonă şi Japonia. ocupă primul loc pc Glob. care. Australia de Sud (în Munţii Middleback) şi in statul insular Tasrnanla. în ultimii 10-15 ani. t în 2005 la 940 nul. similară celor din S. din apropriere.0 mil. se constată o concentrare în numai câteva zone ale planetei: Europa şi C.S. în regiunea Anshan (zăcărnâmul este foarte intins.şi El Pao in podişul Guyanelor). cele mai mari exploatări se află in zona Pilbara. Din tabel rezultă că producţia. Ţări cu producţii mai mici sunt Chile şi Peru (cu cea 7 mil. cu o producţie de 600 mil. o continuare a celui din regiunea Urucum din Brazilia. este apreciat drept unul dintre cele mai mari din lume. indeosebi la oţel (de la 786 mil. Cerro Bolivar . in intervalul 1938-2000. AUSTRALIA deţine locul al treilea pe Glob în extractia de minereu de fier (320 mil.

vedere economic au procedat la stagnarea sau micşorarea producţiei siderurgice. Aici se găseşte triunghiul siderurgiei Krivoi Rog-Donetk-Kerci. iar . Comunitatea Statelor Independente se situează pc locul patru la producţia de oţel şi pe cinci la cea de fontă şi feroaliaje. Nigeria. Algeria. având o puternică bază de materii prime şi combustibili prin zăcărnintele de minereu de fier de la Krivoi Rog şi Kerci. şi o mare producţie de energie electrică. aceasta crescând mai ales in ţările în curs de dezvoltare (Brazilia. De altfel. un grup de ţări în curs de dezvoltare şi-au elaborat proiecte pentru realizarea unor obiective siderurgice. Siderurgia se concentrează în cinci zone: Sudul european. cărbunii cocsiflcabili din Donbas. regiunea Moscovei şi a Sankt Petersburgului. Zona Sudului European este cea mai importantă şi cuprinde sudul Ucrainei şi regiunea Rostov pe Don. Venezuela. China ş. Uralul.a. Siberia şi Asia Centrală. Imn. Arabia Saudită ele. India. iar altele pentru mărirea capacităţilor de producţie pc care le au: Brazilia. Chile. Mexic.).

Siderurgia suedeză este axată pe producţia de oţeluri superioare. un alt centru siderurgic important este situat lângă Taşkent. Peninsula Kola. Nikopol). Bremen). Nijini-Tagbil. Suedia este un important exportator de minereu de fier. Lipeţk. este Germania (33 mil. Salzgitter. t oţel şi 31 mil. iar a treia zonă cuprinde marile centre de pe litoralul Mării Baltice şi Mării Nordului (Lübeck. Principala zonă siderurgică o reprezintă bazinul Ruhr. şi pe minereuri de fier importate dm Suedia. Zona siderurgică siberiană s-a dezvoltat într-un ritm rapid pe baza zăcămintelor proprii de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili. siderurgia este de dată mai recentă şi se bazează pe importul de cărbuni cocsificabili şi cocs din Polonia şi de minereu de fier din C. Zlatoust. Sverdlovsk. desigur. Hamburg. funcţionează marele combinat de la Temir-Tau.7 mil.I. Zaporoje. cu centre mici şi mijlocii (Karlskoga. Spania.a. Aderarea la U. Duisburg. În partea estică. care au fost modernizate. Bremerhaven. astfel s-au dezvoltat centralele siderurgice în sudul Siberiei . t oţel şi 3. Kemerovo (în sudul Siberiei Occidentale) şi Taişet (in sudul Siberiei Centrale). Brazilia. Al doilea producător european după C.L Marile combinate siderurgice se află la: Brandenburg (sud-vest de Berlin). t fontă în anul 2005). Cele mai mari centre siderurgice sunt: Magnitogorsk (cu cele mai mari furnale din lume). Minereurile de fier proprii sunt de calitate inferioară şi în cantitate mică (în Bavaria de Est şi în regiunea Baden-Wurttenberg). Axelosund. Centrele cele mai importante sunt. Serov. a avut. şi o serie de repercusiuni asupra siderurgiei suedeze.S.E. Dusseldorf Solingen.electrosiderurgia este dezvoltată în centrele din apropierea Niprului (Dneprcpetrovsk. în afară de Moscova şi Sankt Petersburg. Novolipeţk.Novosibirsk. India. Dortmund ş. ţară cu vechi tradiţii în domenii care se bazează pe cărbuni cocsificabili proprii. Un alt grup de centre se află pe malul Mării Azov (Taganrog) sau mai spre nord (Kramatorsk. de foarte bună calitate.7 mi). Oberhausen.a. Eisenhtltenstadt pe Oder şi Calbe. exceptând unele mici unităţi vechi din Turingia. Neunkirchen şi Dilligen). Lipeţk şi Kursk şi cărbuni cocsificabili din bazinele Peeiora şi Donbas. Rostov pe Don). Tula. De asemenea. Celeabinsk. În regiunea Moscovei şi Sankt Petersburgului este dezvoltată cu precădere electrosiderurgia şi producţia de oţel uri speciale pc bază de minereu de fier din Karelia.). în strânsă legătură cu potenţialul hidroencrgetic din zonă (este caracteristică electrosideturgia). t fontă in anul 2007). Jursk. Bochum. unde sunt concentrate marile centre siderurgice Essen. Soderfors etc. de foarte bună calitate. În Asia Centrală. dezvoltată pe baza marilor zăcăminte locale de minereu de fier şi de cărbuni cocsificnbili aduşi din bazinele Kuzneţk şi Karaganda şi gaze naturale din Siberia Occidentală. al doilea grup de centre este localizat în bazinul carbonifer Saar (Saarbrucken. Africa ş. pe baza minereurilor de fier din bazinul Temir-Tau şi a cărbunilor cocsificabili din bazinul Karaganda. cea mai puternică concentrare siderurgioă o întâlnim în partea centrală. A doua zonă este Uralul (în partea centrală şi sudică).S.. . În Suedia (5.

estuarul Tees a avut o dezvoltare recentă considerabilă.s-a orientat spre industnile "de transformare" (prelucrătoare) ce necesită un consum redus de materii prime.Nottingham. Se disting trei mari regiuni siderurgice: Lorena. unele cu profil siderurgic. realizând o mare dezvoltare în ultima vreme (extinzându-se teritorial până la ţărmul mării. în prezent regiunea printre primele din Marea Britanie . unde Birmingham constituie una dintre cele mai mari metropole industriale. În Scoţia. centrul siderurgic portuar Huli fiind cel mai important. îl şi importă. Swansea. unde se găsesc bogate zăcămmte de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. sudul Ţării Galilor reprezintă prima zonă siderurgică a Marii Britanii. Sheffield. ca producţie. O altă regiune siderurgică se află în Masivul Central Francez: Le Crezot. dar apoi un declin constant până în prezent (10. În regiunea Yorkshire. Beneficiind de importante rezerve de cărbune superior cocsificabil. Pe coasta estică a Angliei. t fontă. au constituit baza puternicei dezvoltări industriale de aici. mai veche. Grupate în centrele Port Talbot. apare un peisaj industrial carbonifer (principala bază de exploatare a cărbunilor) şi siderurgic în care este situat unul dintre cele mai mari centre siderurgice din Anglia. t oţel şi 11. de la Newcastle şi împrejurimi.0 mil. deşi are rezerve importante de minereu de fier (cca 8 mld. concomitent cu scăderea exploatărilor de cărbuni. în regiunea csruarului Clydc. Derby. St. Anglia centrală rămâne o regiune marcată de dezvoltarea siderurgiei. la sud de Tees. a industriilor metaiurgică. în Dunkerque şi în împrejurimi s-a dezvoltat o puternică siderurgie). de-a lungul timpului. Metz şi Nancy. şi mai ales cărbunii. chiar dacă în ultimele decenii se remarcă o remodelare industrială. dar foloseşte şi mari cantităţi de fier vechi. Thionville. cuprinde zona Pas-de-Callais-Paris. Africa. America Latină (îndeosebi din Brazilia). unde principalele estuare de aici au atras industria. siderurgia cunoaşte însă un declin însemnat în ultima perioadă. Briey. unde siderurgia a cunoscut o continuă modernizare. Centre . Bristol şi Newport. Importă minereu de fier din Suedia. unde la începutul secolului existau cele mai puternice şantiere navale din lume. Reprezintă una dintre puţinele ţări cu economie dezvoltată a căror producţie siderurgică a cunoscut o creştere în anii 1980-1990. la Glasgow şi în împrejurimi. în timp ce declinul bazinului carbonifer din regiunea estuarului Tyne a însemnat un reeul şi pentru siderurgia. Franţa. neputându-se afirma acelaşi lucru şi despre estuarul Humber. t). t oţel şi 13 mit. Etienne. Cardiff. Prezenţa minereurilor de fier. utilizând minereuri de fier din import şi cărbuni din bazinul local Valenciennes. dar în ultima vreme aceasta este în declin. Rouen-Le Hâvre.Marea Britanie are o industrie siderurgică cu vechi tradiţii. a cărbunilor şi a materiilor prime agricole au favorizat dezvoltarea. care participă cu peste 2/3 la producţia siderurgică a ţării şi care are ca centre importante: Longwy. în Midlands-ul de Est. a doua regiune se află în nord-vestul ţării. Siderurgia este caracteristică şi Midlands-ului de Vest. în jurul căruia gravitează o serie de alte centre mai mici.0 mil. În anul 2007 a produs 14 mil. t fontă în 2007). Dacă minereurile de fier.a căror influenţă se interferează. devenind centre metropolitane. textilă şi alimentară în trei centre puternic industrializate . criza acestor şantiere a marcat şi siderurgia din zonă. la nord de Midlands. Leicester .

37 mil. Piemont . deoarece aceasta se bazează aproape exclusiv pe importul de materii prime. un avant-port al Amsterdamului. ceea ce face ca această ţară să importe 99% din materia primă necesară. în principal. principalele concentrări siderurgice fiind localizate în bazinul huilifer situat de-a lungul văilor Sabre şi Meuse. . lângă Neapole (Torre Annunziata) etc. t oţel şi 4. iar a treia grupare în vest. Micile zăcăminte de minereu de fier din insulele Sardinia. În Luxemburg.0 mil. în special pe valea Aosta. nu de mult locul 2 în producţia europeană de oţel). Nazaire. Redange). t. Belgia. t fontă în 2006). . Luxemburgul şi Italia se inscriu. în arealul localităţilor Charleroi. t oţel şi 7. această ţară ocupând al doilea loc pe Glob. producţia de fontă . Milano. iar pe de altă parte datorită cererii de metal a şanrierelnr navale ca Genova (şi Comigliano. Piombino.în porturi. ce utilizează. la poalele Munţilor Pirinei şi ale Alpilor. şi-a dezvoltat o puternică industrie siderurgică (21 mil. fierul vechi recuperat. fiind o electrosiderurgie axată pe producţia de oţeluri aliate şi superioare. Brescia (cea mai mare grupare siderurgică din Italia) ş. legată de potenţialul hidroenergetic valorificat aici. t. t fontă în 2006) şi-a dezvoltat siderurgia pe baza minereului de fier importat din Luxemburg şi Suedia şi şi zăcămintelor de huilă locale. în mari combinate (ca Finsider.2 mil.4 mil. aflate în dificultate. locul 9 pe Glob). după Belgia. în apropiere).5 mil. în întreprinderi mici şi mijlocii prospere. Capacitatea de prelucrare a industriei siderurgice din Spania este mare. iar. de asemenea. . Este interesant că industria siderurgică se concentrează. Pe coasta Atlanticului s-au dezvoltat centrele siderurgice din apropiere de Bordeaux şi St. De aceea Italia importă mare parte din materiile prime necesare. în privinţa cantităţii de otel pe locuitor. pe de altă parte. în apropiere de localitatea Gund (la Sidmar). legată de industria constructoare de maşini. Belgia (8.a. Producţia de otel este de 2.la poalele Alpilor. Elba sau de pe coasta estică a Italiei nu pot asigura necesarul de materie primă pentru o siderurgie dezvoltată şi cu tradiţie. Siderurgia italiană se grupează: . Italia.2 mil.11. Cel mai important centru este Ijmuiden. dar din cauza rcorientării economice a regiunii aecsta a fost închis. 17. siderurgia este localizată în continuarea bazinului Lorena din Franţa (centrele Esch-Differdange. La Spezia. pe de o parte datorită importului de materii prime. Liege. t oţel şi 5. unde s-a dezvoltat cu precădere electrosiderurgia. adică aproape întreaga producţie olandeză (6. cu o producţie de circa 6 mil. şi de alte ramuri.în nordul industrializat (Lombardia. Namur. în centrele de la Torino. printre importantele producătoare din Europa Occidentală. Livomo. t oţet în 2007. în sudulţării. t de oţel anual.8 mil.58 mil. t fontă în 2005. pe de o parte. deşi nu are o producţie suficientă de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. În Olanda întâlnim o siderurgie portuară.siderurgice mai există în peninsula Bretagne. Un combinat siderurgic important s-a aflat la Taranto.unde populaţia activă ocupată în sectorul secundar depăşeşte 45-50%).

însă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial ajunsese să realizeze jumătate din producţia mondială de oţel. centrele siderurgice sunt localizate pe ţărmul Marilor Lacuri: Duluth. pe baza materiilor prime din import. t).a. uzinele fiind localizate în porturi sau în apropierea acestora (Sparrow's Point lângă Balimore. Wroclaw (în Silenzia inferioară). ca productie. Principala regiune este Silezia Cehă (în bazinul carbonifer Ostrava .U. precum şi de o mare piaţă de desfacere a produselor siderurgice. AMERICA ANGLO-SAXONĂ asigură cca 1/10 din productia mondială de oţel. cu zăcărnirnelc de minereuri de fier. mici cantităţi de minereu se exploatează în bazinul superior al Wanei şi în Podişul Lysa-Gora. Bilbao în Ţara Bascilor şi Asturia. t) şi al patrulea la fontă şi laminate (36 mil. Oviedo. Acestora li se adaugă Cartagena. pe baza minereurilor de fier din regiunea Lacului Superior şi a cărbuni lor cocsificabii din Munţii Apalaşi. Sagunto (lângă Valencia) ş. cu centrele Kladno. Detroit. Youngstown.Linz . Pe coasta de nord-est a Oceanului Atlantic se află cea de-a treia zonă alimentată cu minereu de fier din import. Katowice. t oţel şi 5. Plzen. Polonia (10. În Statele Unite ale Americii.A. Industria siderurgică este concentrată în Silezia (centrele Sosncwiec. S. dar şi cu şantierele navale cu traditie din zonă. A doua în jurul Marilor Lacuri. Toledo. Praga. în apropierea Suediei. lângă Los Angeles. un alt imponant centru siderurgic este Kosiçe (în Slovacia). cel mai important centru tiind Birmingham.Principalele centre siderurgice sunt grupate pe litoralul nordic . pe litoralul mediteranean. Cehia şi Slovacia. legată de transportul de materii prime pe fluviu (cel mai imponant centru siderurgic . Erie. Bethlehem şi Harrisburg lângă Philadelphia).este situat în amonte de Viena) şi pe afluenţii săi (Enns. există patru zone siderurgiee. Principala zona şi cea mai veche este cuprinsă între Lacul Erie şi Munţii Apalaşi (Pennsylvania).Gijon. utilizează mari cantităţi de fier vechi şi o deosebită dezvoltare o are electrosiderurgia. În prezent ocupă locul al treilea pe Glob la producţia de oţel (98 mil. foloseşte şi minereuri din import) acestei industrii. a doua regiune este Boemia. A patra zonă este situată în sudul Munţilor Apalaşi. Trinec. În ultima vreme s-a dezvoltat siderurgia în California. pentru această ţară fiind reprezentativă siderurgia dunăreană. siderurgia s-a dezvoltat relativ târziu (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea). În S. bazată pe cărbune cocsificabil propriu şi minereuri de fier importate. .3 mii t fontă în anul 2006) şi-a dezvoltat industria siderurgică pe baza rezervelor proprii de cărbune cocsificabil şi a minereurilor de fier din import (peste 90% din necesar). unde sunt bogate zăcărninte de minereu de fier şi cărbuni. în prezent. Chorzow). care concentrează cea mai mare parte a producţiei. Kraluvy-Dvur. apoi în marele combinat Nova Huta de lângă Cracovia. în centrele Pittsburgh. Austria se situează. Cleveland. Buffalo. Alţi producători siderurgici europeni importanţi sunt: Polonia. în statul Alabama. Cehia şi Slovacia au o siderurgie cu vechi tradiţii şi bine dezvoltată.Karvina). în oraşele-porturi Szezecin şi Gdansk.0 mil. Mur . Milwaukee.U. Vitkowice.A. Chicago. principalele centre fiind Ostrava.mai multe centre mici). în strânsă legătură şi cu bezinele de cărbuni superiori de aici. Dispune de materiile prime necesare (dar. Aviles.

prima producătoare siderurgică din zonă. unde se pot identifica două grupări: gruparea din sud. Importă. cele din Vancouver. Venezuela. fontă . locul 6 pe Glob). t în 1980.3 mil. şi gruparea de centru. Kobe.8. are industria sidcrurgică slab dezvoltată Brazilia. deşi o mare producătoare de minereu de fier. Japonia a devenit în ultimii ani o mare putere siderurgică mondială. Caracteristicile siderurgiei nipone sunt: dezvoltarea acesteia aproape in exclusivitate pe bază de materii prime importate (98%). este ţara cu cea mai mare dinamică in domeniu din lume (32 mil. centrele de extracţie tiind in jurul oraşului Monterrey . Centre siderurgice importante sunt Voita Redonda (NV de Rio de Janeiro). Brazilia. Elliot Lake.3 mil. la ambele). cu uzine la Puerto Ordaz şi Mantanzas şi Chile (la sud de Santiago). de foarte bună calitate. În partea centrală. de asemenea. Tokyo. cea mai importantă zonă fiind pe ţărmul lacului Ontario şi bazinul f1uviului Sf. formată din centrele Sakai. China şi India. t oţel în 2007 faţă de 10 mil. remarcându-se Japonia. în provincia Manitoba. pe care o transformă în oţel. Trenton). cât şi faptul că cea mai mare parte din producţia de oţeluri (2/3) se realizează prin insuflare de oxigen. Tubarao este şi un important port de export al minereului de fier. Chiba.Siderurgia din Canada (15. legat prin cale ferată (540 km) cu zăcământul de minereu de fier de la ltabira. Filipine. Mexicul s-a afirmat ca producător de minereuri feroase. a atins un maxim în 1992 cu 26 mil. t fontă. Centrele principale sunt Hamilton (cel mai important din Canada). t. Belo Horizonte. funcţionează uzinele din Winnipeg. Laurenţiu. cele mai importante centre fiind situate pe ţărmul de est al insulei Honshu. care funcţionează pe bază de minereuri extrase din Japonia). Canada. în insula Kyushu (îndeosebi în puternicul centru Muroran. în provincia Columbia Britanică. utilizarea completă a capacitătilor de producţie. în Noua Scoţie (Sydney. Kawasaki. în statul Minas Gerais). t în 2006. Japonia are o industrie siderurgică de tip portuar. Japonia ocupând un loc de frunte pe piaţa mondială a oţelului. Cel mai mare centru siderurgic este însă Tubarao (pe ţărmul Atlanticului. pe platourile înalte mexicane. Republica Africa de Sud.. t oţel în anul 2005. India. iar in vest.1 mil. Wakayama. t) este strâns legatăde cea din S.U. cu centre siderurgice concentrate în nordul ţării (Palpala şi Encenado). Himeji. 35 mil. China. Acarninas (aproape de Săo Paulo) şi Macapa în nord-estul podişului. AMERICA LATINĂ. siderurgia bazându-se pe marile rezerve locale de minereu de fier. Aceste caracteristici ale siderurgiei nipone au permis ca preţul să fie mai scăzut şi calitatea superioară. Japonia importă minereu de fier din cea 30 de ţări ale lumii. t oţel (2007) şi 87. Producţia de oţel a Mexicului s-a cifrat la 16. . ritmul înalt de creştere (cel mai ridicat dintre toate marile puteri siderurgice). dar îndeosebi din Australia.3 mil. Alti producători sud-americani sunt Argentina. producând 120 mil. cu marile centre siderurgice Yokohama. t de fontă şi feroaliaje (locul al doilea pe Glob. mari cantităţi de fontă.A. urmate de Toronto şi Montreal. ASIA participă cu cca 1/5 la producţia mondială de oţel. pe ţărmul Pacificului.cel mai important centru siderurgic şi în partea centrală.

China.5 mil t oţel şi 6. Orange (Bloemfontein). iar În Chilia Centrată funcţionează marile combinate de pe fluviul Chang Jiang (la Wuhan. extracţiile cele mai însemnate fiind la Teliuc şi la Ghelari. t fontă în 2007. în nordul Carpaţilor Orientali. în siderurgie. detaşat fală de ceilalţi producători Marile centre siderurgice sunt localizate în: Chilla de Nord-Est. crom. cu . Alte mari combinate există la Baoshan. în statul Noua Galie de Sud (Newcastle. cărbuni cocsificabili şi alte materii prime necesare siderurgiei. un conţinut metalic scăzut (28-40% fier). se importă. Johannesburg. unde se fac mari cxploatări de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili (centru mai important Cloncury). cât şi la fontă (26. care deţine importante resurse de minereuri de fier. principalele cemre aflăndu-se în partea de nord-est (mari combinate la Bokaro şi Jamshedpur în statul Bihar.2 mil. De o deosebită importanţă sunt. Tiangshan şi Beijing.1 mil. t de oţel (faţă de 37. Nigeria şi Algeria. principalele exploarări sunt situate în partea de est a masivului Poiana Ruscă. fiind astfel primul producător mondial. molibden. cu uzinele de la Whyalla şi Point Pirie. în China de Nord. siderurgia este dezvoltată în centrele Taiyuan. Producţia de minereu este total insuficientă necesarului industriei siderurgicc şi. la care se adaugă gruparea siderurgică din sud-est. ca urmare. cu importantele centre de la: Anshan. În prezent. Bhilai în estul statului Madhya-Pradesh).0 mil. cu o producţie în creştere atât la oţel (43.4 mil. Cele mai bogate zăcăminte de mangan se găsesc în judetul Suceava. t). şi-a dezvoltat. minereurile de mangan.9 mil. care are o producţie în scădere (9. Pietersburg. Port Kemela). A treia grupare se află în statul Queenstand (sudul peninsulei York). t fontă în 2006). Maanahan şi in apropierea ShaJlghai·ului). fiind concentrată pe coasta de est şi de sud: în Australia de Sud.1 mil.a. titan. în apropierea marilor zăcărnime de fier de la Iron Knobe şi a zăcămintclor de cărbuni cocsificabili. care dispune de cărbuni cocsificabili şi de minereu de fier. Alte ţări africane cu siderurgie sunt Egiptul. în general. Veereniging). cu excepţia Republicii Africa de Sud. AUSTRALIA. iar în regiunea Monlgolia Interioara se evidenţiază combinatul de la Baotou. în ultimile decenii. ROMÂNIA Minercurile de fier se găsesc în tara noastră în cantitate relativ redusă şi au. Asansol în statul Bengalul de Vest. AFRICA se caracterizează printr-o dezvoltare slabă a industriei siderurgice. Aceste uzine se alimentează cu cărbuni cocsificabili de la Fushun şi cu minereu de fier din zonă. t de fontă în 2005). t). Daye (în interiorul Chinei Centrale). Benxi ş. are o siderurgie încă puţin dezvoltată (7. Fushun. o puternică industrie în domeniu şi un ritm înalt de creştere chiar şi în ultima vreme: 482 mil. Natal (Newcastle). t în 1980) şi 465 mil. furnizând 60% din producţia ţării (în ultimii ani sub un milion de tone). care se folosesc pentru obţinerea otelurilor şi a fontelor speciale. Shenyang. unde se găseşte cea mai mare bază siderurgică (2/5 din producţie). centrele siderurgice fiind concentrate în provinciile Transvaal (Pretoria. a treia producătoare mondială de minereu de fier. India are o industrie siderurgică mai recentă. t oţel şi 6.

a. un an mai târziu un cuptor la Bocşa Montană. a celui mai mare zăcământ de minereu de fier din ţară (din Munţii Poiana Ruscă) şi de relativa apropiere a bazinului huilifer Petroşani. pentru facilitatea aprovizionării sale cu materii prime din import (cocs. Hunedoara. ceea ce explică scăderile de productie de după 1990. astfel că producţia satisface necesităţile interne. Dognecea). . construit în perioada 1960-1965) este.500 m3. Centrele de la Galaţi şi Călăraşi conturează.. încă din secolul al XVIII-lea începe să se dezvolte o siderurgie modernă: în 1718 se instalează primele cuptoare la Oraviţa. în zona Reşiţei s-a conturat şi tradiţionala industrie constructoare de maşini (de exemplu primele locomotive cu abur construite). amplasat tot în apropierea Dunării. iar molibdenul se exploatează la Băiţa Bihorului Siderurgia românească străbate o perioadă mai dificilă. Cele mai importante combinate siderurgice. în prezent. dar ea traversează o perioadă de criză. sunt cele de la Reşua. Amplasarea sa a fost favorizată de Dunăre. în 1750 sunt puse în funcţiune cuptoarele de la Topliţa.a. S-a dezvoltat pornind de la minereurile de fier din apropiere (Ocna de Fier.S. pe care se transportă minereul de fier şi huila din import (in special din C. o siderurgie portuară. cel mai mare centru slderurgic din ţară şi unul dintre cele mai mari din sud-estul Europei (6 furnale de 3. Călărasi. care asigură 2/3 din producţia ţării Alte zăcărnintc mai sunt în Munţii Banatului (Delineşti). Galaţi. În tara noastră. titanul se găseşte în mici concernraţf pe versantul nordic al Munţilor Zarandului.exploatări la lacobeni.I. în apropiere. conrurate de-a lungul timpului. este parţial intrat în funcţiune.). Combinatul siderurgic Călăraşi (SIDERCA).). iar în 1771 cele de la Reşiţa ş. în Depresiunea Haţeg (Baru). minereu de fier). Combinatul siderurgic de la Hunedoara a fost cel mai important centru siderurgic al ţării în perioada 1956-1975. Combinatul de la Galaţi (SIDEX. În strânsă legătură cu siderurgia. în Munţii Maramureşului (Baia Borşa) ş. uzină cocsochimică. oţelării. cărbunii cocsificabili şi mangan. În Munţii Zarandului. Cromul se exploatează în cantităţi reduse în Munţii Almăjului. laminoare pentru tablă şi benzi la rece etc. Vatra Domei. Combinatul siderurgic Reşita (aici fiind construită prima uzină siderurgică din ţară) a fost cel mai mare până în 1950. Cârlibaba. având uzină cocsochimică. ca şi în cazul altor ţări dunărene. de readaptare la conditiile economice noi interne şi internaţionale. Construirea sa a fost favorizată de existenţa. fumale. oferind disponibilităţi pentru export.

Beclean (otel. la Târgovişte se produc oţeluri speciale. la Câmpie Turzii şi Buzău se produc sârmă şi produse din sârmă. la Brăila şi Galaţi tablă groasă pentru nave. La Bucureşti mai multe întreprinderi produc oţeluri şi laminate. . feroaliaje la Tulcea. diferite produse siderurgice (îndeosebi oţel) se obţin şi în cadrul unor întreprinderi construcroare de maşini. sârmă). Hârşova.Alte centre cu fumale sunt Vlăhiţa (situată în Munţii Harghitei. Drobeta-Turnu Severin. laminate uşoare. la Roman ţevi sudate şi laminate cu profile uşoare. produce fontă de bună calitate) şi Călan (centru vechi de peste 100 de ani. produce fontă cenuşie şi articole de fontă). Alte centre siderurgice sunt: Zimnicea (ţevi). Focşani (laminate). aliate şi înalt aliate. De asemenea. s-a dezvoltat pe baza minereurilor de la Lueta. la Oţelu Roşu şi Nădrag se produc oţel şi laminate pe baza foruei de la Reşiţa şi Hunedoara. Alături de aceste centre.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful