P. 1
Minereuri de Fier Si Siderurgia

Minereuri de Fier Si Siderurgia

5.0

|Views: 12,014|Likes:
Published by Danny Katalina

More info:

Published by: Danny Katalina on May 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/02/2015

pdf

text

original

MINEREURILE DE FIER ŞI SIDERURGIA

MINEREURILE DE FIER Minereurile de fier reprezintă una dintre rezervele naturale cele mai intens folosite, constituind, totodata, obi-ectul unor ample schimburi internaţionale. Fierul este larg răspândit în natură, reprezentând 5-6% din litosferă, şi intră În combinaţia multor minerale care compun scoarţa Pământului. Minereurile de fier se găsesc sub diferite combinaţii: oxizi, carbonaţi, silicaţi şi sulfaţi de fier. Din categoria oxizilor fac parte magnetitul, hematitul şi limcnitul, iar din cea a carburanţilor, sideritul. Magnetitul este minereul de fier cu conţinutul cel mai bogat în metal (6872%) şi, totodată, cel mai pur, dar cu o răspândire oarecum limitată (cea 15% din rezervele mondiale); zăcăminre reprezentative există în Munţii Ural (Magnitnaia), Suedia (Kiruna), Venezuela (Cerro Bolivar), India (statele Sihar şi Orissa) ş.a. Hematitul are un conţinut de metal ceva mai redus (de regulă sub 70%), dar o mai largă răspândire (27% din rezervele cunoscute de minereu de fier); asemenea zăcăminte există în Brazilia (Minus Gerais), India (Madhya Pradesh, Mysore), S.U.A (zona Lacului Superior), C.S.I (bazinul Krivoi Rog), Australia (Australia de Vest). Limonitul şisideritul au un conţinut de metal mai redus (48-63% primul şi, respectiv, 3048% al doilea), dar o foarte largă răspândire, zăcăminte tipice aflându-se în Franţa (Lorena), Spania (Bilbao), Marea Britanie, India (Unar Pradesh). Rezervele şi producţia mondială Evaluările rezervelor mondiale sunt, ca şi în cazul altor resurse, aproximative, in funcţie de criteriile de apreciere, diferite de la ţară la ţară, şi, în primul rând, de tehnica folosită in cunoaşterea rezervelor. Ca urmare a activităţii de prospectare, întreprinsă în regiuni mai puţin cercetate din America de Sud, Africa şi Australia, au crescut rezervele sigure. Potrivit O.N.U., acestea sunt de 850 mld. t (certe şi probabile), din care aproximativ jumătate sunt minereuri bogate în conţinut metalic. La această rezervă se adaugă concentraţiile ferornagnetice ale Oceanului Planetar, evaluate la 250 mld. t. Se apreciază că acestea pot să asigure consumul mondial pe o perioadă de peste 1 000 ani.

urmată de Europa inclusiv C. India. Brazilia.I.7%).Din tabelul de mai sus reiese că cea mai mare parte a rezervelor se ami în America (42.a. la nivelul Globului.U. în schimb. (105). Surse mai recente indică rezerve mai mari în cazul unor ţări ca Brazilia. Canada. aportul C. .) ar fi şi mai mare (peste 50%). care au devenit.. t). S.. China (31).U.s.I. t in 2007. Brazilia (60). India (30). O dată cu dinamica foarte rapida a producţiei mondiale de minereu de fier. t în 1938 la 841 mii. de la 127 rnil.A.I. până în anul 1991. t în 1991. ca urmare a cerinţelor tot mai mari de produse feroase. cele mai mari rezerve le posedă C. au avut loc şi mutaţii în repartiţia geografică a extractiei minereului de fier pe diferite zone geografice: a scăzut ponderea Europei şi Americii anglo-saxone şi a crescut. Australia.S. mari exportatoare.8%). !n afara unor mari producători tradiţionali ca C.A. Pe ţări. Potrivit altor surse. China şi Australia şi altele Producţia mondială de minereu de fier a cunoscut un ritm rapid de creştere.J% la 10%). s-au impus în ultima vreme ca mari producătoare China. ponderea Europei (inclusiv C.S. t). împreună deţinând peste 4/5 din totalul mondial. numai 16 depăşesc cifra de 10 milioane rone anual.S. Deşi.S. ajungând la 1 900 mii. al Americii Latine şi al Australiei (de la 1. Bolivia (40). t în 1980 şi 945 mil.I. totodată. urmată de Canada (125 mld.I. există peste 60 de ţări producătoare de minereu de fier. Australia (35). (304 mld. Venezuela ş. (40. şi S.

aproape 1/3 din totalul importurilor în domeniu).S. Cei mai mari importatori mondiali se regăsesc pe cornineutui asiatic: Japonia (120 mil. Italia) şi S. Repartiţia geografică a producţiei de minereu de fier C. t. urmate de ţările Uniunii Europene (indeosebi Germania. ca rezerve (peste 300 mld. t în 1939 la 200 mil. Producţia sa a cunoscut o creştere continuă. Numai două ţări asigură mai mult de 213 din exporturile mondiale în domeniu: Brazilia şi Australia. scăzând apoi la 76 mil. t în 1999. peste 50% din producţia mondială fiind exportată. se situează pe primul loc în lume.I. Dispune de . Africa de Sud.Minereurile de fier fac obiectul unui intens comert. Franţa.U. Suedia. la mare distanţă de India. care detin peste 2/3 din importurile mondiale. Marea Britanie. t). dar atingând 210 mil. t în 2007. Canada. urmate. până în 1991. China. de la numai 34 mil. t.A. Coreea de Sud.

Cel mai mare zăcământ se află în Lorena (care participă cu 90% la producţie şi deţine 75% din rezerve). având minereuri cu un conţinut ridicat de metal. mai sunt la Lipeţk (sudul Moscovei). având un conţinut ridicat de metal (peste 60%). având rezerve apreciate la cca 20 mld. Multă vreme el a avut o participare de peste 50% în producţia C.exploatări atât în partea europeană. t în 1980). Minereurile au o concentraţie medie de 35% metal. . Al doilea producător european a devenit în ultima vreme Suedia. lot în partea europeană. în Laponia. t). începând cu cel de-al Doilea Război Mondial. t. Cel mai vechi intrat în exploatare este zăcământcl de la Krivoi Rog. cu 57-63% continut de metal). Rezervele sunt apreciate la peste 8 mld. iar spre Marea Baltică zăcământul de la Dannemora. Angarallim). şi. Munţii Urali. t). cu exploatări la Landrcs. Zăcămintele în exploatare. cât şi. scăzând în ultima vreme. fiind în apropierea bazinului carbonifer Doneţk. Minereul este de bună calitate (peste 50% metal) şi extracţia se face mai ales în carieră. Participă cu 80% la productia de minereu a Suediei.I. Briey şi Nancy. este cunoscul sub numele de "anomalia magnetică de la Kursk''. din Munţii Blagodat şi Serov (în Uralul Central). Principalele zăcăminte sunt cele de la Bakal şi Magnitania Oora (în Uralul de Sud).S. iar minereurile sunt de calitate bună. Principalul bazin se află la nord de Cercul Polar. Detine rezerve apreciabile. Kirunavara. cât şi în carieră. zăcământul fiind la suprafaţă. Un alt zăcământ este cel din Peninsula Kerci. într-o zonă puternic industrializată. Al doilea bazin important se găseşte în partea centrală a ţării (grupul Bergeslagen-Grangesberg.-ului şi participă cu mari cantităţi la export. siderurgia din sudul european al C.S. cu rezerve însemnate (15 mld.. t. Se desfăşoară pe cea 800 km lungime şi 200-250 km lăţime şi dispune de exploatări atât subterane.S. ca şi Krivoi Rog. Acest zăcământ alimentează siderurgia sudului european al C. cu exploatări la Kiruna. se situează pe locul al doilea în producţia de minereu de fier şi pe primul loc în ceea ce priveşte calitatea minereului (70% conţinut de metal). cu o reţea de transport bine dezvoltată. Alte zăcăminte se află în partea sudică: sudul Siberiei Centrale (In bazinul Angarei. Franţa a fost multă vreme cel mai importat producător european. dar de mai mică importanţă. în zona Lacului Aral (Ulu-Tau). t în 1980 la numai 2. din regiunea colinelor Voronej. t în 1990 şi total nesemnificativ în prezent). de dimensiuni mai mici (rezerve de cea 3 mld. zăcămintele fiind de mică adâncime (între 100-250 m). dar cu un conţinut de metal modest (30%). din care 3/4 considerate tehnic şi economic exploatabile. cu rezerve apreciate la 100 mld. situat la cea 220 km NV de Stockolm.I. iar exploatarea se face uşor. Dar cel mai mare zăcământ din C. Are cca 700 exploatări. totodată. Munţii Altei şi Tian Şan. cu exploatări la Angara-Pitsk. care aprovizionează.S. din care 65 sunt la zi. cu un conţinut ridicat de metal. este Kursk-Belgorod. din lume. în partea asiatică. Prin puternicul câmp magnetic ce-l creeaza.I. t. Găllivare. în Karelia şi Peninsula Kola. Zăcământul are o pozitie geografică favorabilă. în ciuda faptului că productia sa a scăzut (cea 24 mil. t în 2007 faţă de 27 mil. dar in ultima vreme producţia sa a scăzut simţitor (de la 30 mil.I. Cele mai importante zăcăminte şi exploatări de minereu de fier se află în partea europeană.5 mil.

este a şaptea producătoare mondială. t în 2007. in Masivul Armorican. cu 52 mil.Alte zăcătninte. în cariere de mari dimensiuni.A. în cea mai mare măsură. localizate în două zone: zona Marilor Lacuri (care are cea mai importantă contribuţie) şi cea a Munţilor Apalaşi. t. Zăcămintele din zona Lacului Superior sunt cunoscute pe plan mondial sub denumirea de tip "Lac Superior" datorită calităţii lor.5 mil. Poziţia geografică favorabilă (în jurul Marilor Lacuri .calc de transport ieftină şi lesnicioasă. exploatările se fac. Cordiliera Betică. locul 3 pe Glob). S.U.U. Zăcărnimele de . a unor căi de transport terestre dense şi în apropierea unor mari bazine carbonifere) a facilitat dezvoltarea unei puternice industrii siderurgice in zonă. cu un conţinut ridicat de metal. din structurile complexe ale Muntilor Cantabrici. s-au extras până în 1990 1.a. t.A. ajungând nesemnificativă. Munţii Iberici ş. are rezerve importante (105 mld. de mai mică importanţă. În Spania. AMERICA DE NORD ANGLO-SAXONĂ reprezintă a doua mare zonă a lumii ca rezerve de minereu de fier. in provinciile Normandia şi Anjou-Bretagne şi în Munţii Pirinei. Cea mai mare parte a producţiei (cca 2/3) provine din zăcăminre din estul S. însă productia a scăzut dramatic. se află în vestul ţării.

U. dispune de un minereu de fier cu un conţinut metalic ridicat (62-65%). indeosebi graţie aportului Braziliei. S.regiunea Itabira. t în2007). California). de unde minereul se exportă.a. (cca 10%). dar ca producţie ocupă numai locul 9 (21 mil. provinciile Ontario (Steep Rock Lake) şi Columbia Britanica. Se remarcă. mai importante fiind cele din Alabama şi Georgia. cu şanse de a se menţine in ierarhia mondială. Cele mai mari rezerve şi exploatări se află în Peninsula Labrador (Knob Lake) şi în insula Newfoundland (Terra Nova). Importante zăcăminte se găsesc în statul Minas Gerais . Zăcămintele din Munţii Apalaşi. exploatarea intensă a zăcămintelor din zona Lacului Superior şi din estul Statelor Unite a dus la scăderea substanţială a unora dintre acestea. are importante rezerve de wolfram (statul Nevada). Brazilia este al doilea mare producător mondial (360 mil. ceea ce a determinat deplasarea exploatărilor spre centrul şi vestul ţării. . mangan. t) şi cea mai mare exportatoare de minereu de fier a planetei. Queen Charlotte). S. Peru etc. Canada a devenit producătoare de minereu de fier începând abia cu anul 1950. Dintre înnobilatorii oţelurilor. Brazilia. Chile.U. Arizona. Un vast proiect. pentru protejarea propriilor rezerve. în scopul extinderii exporturilor spre Europa. New Mexico. utilizează tot mai mult fierul vechi sau materii prime (în special minereuri de fier) din import (33% din importul mondial). Alte deunăroare de rezerve de minereu de fier din America Latină sunt: Bolivia.minereu de fier se găsesc pe teritoriul statelor Minnesota (cu exploatări la Mesambi Range. prevede extinderea exploatărilor şi amenajarea de noi căi de transport.A. numit "Carajas" (in regiunea Serra dos Carajas).U. minereurile fiind de bună calitate (conţinutul metalic de 66%). cu minereu de foarte bună calitate.33 mil. de asemenea. zăcămintele din statul Para. În ultima vreme. Ele se gasesc pe teritoriul statelor New York. la cea 20%.U. Această ţară dispune şi de cele mai mari rezerve din America Latină. Canada exportă marea majoritate a producţiei sale. Erie Minning).U. insulele vestice (Vancouver.A. vanadiu (in special în Podişul Colorado) ş. nu-şi acoperă necesarul de minereu de fier din producţia proprie şi de aceea recurge la importuri masive. mai inainte importând.A. mai ales din Canada şi America Latină. t in 1953. Pennsylvania şi în unele state din sud-est.A. în special în S. sunt mici şi au o contributie modestă la producţia S. t) o situează pe locul 2 pe Glob.1 % in anul 1938. ţări africane.A. având un conţinut ridicat de metal (66-67%). sunt mai restrănse.A. localizate de o parte şi de alta a catenei muntoase. AMERICA LATINĂ şi-a sporit participarea la producţia mondială de la 1. Exploatările din statul Mato Grosso. Statele Unite mai detin minereuri de fier în partea centrală (statele Missouri. şi Japonia. unde se găseşte marele zăcământ de la Urucum. Rezervele (125 mld. datorită dificultăţilor ridicate de transport. din Canada. Michigan şi Winsconsin. Deşi dispune de o bază însemnată de materii prime. Texas) şi in vest (statele Wyoming. Venezuela. care prezintă un deosebit interes. S.U. S. care a devenit al doilea producător al lumii. legată printr-o cale ferată de portul Tubarao.

a crescut de peste 7 ori atât la fontă şi feroaliaje. în ultimii 10-15 ani. Din tabel rezultă că producţia.U. o continuare a celui din regiunea Urucum din Brazilia. cele mai mari exploatări se află in zona Pilbara. ţările avansate din punct de . se constată o concentrare în numai câteva zone ale planetei: Europa şi C. indeosebi la oţel (de la 786 mil. ocupă primul loc pc Glob. t în 2000 şi 1. În ASIA. t). t în 2007) ocupă al doilea loc in America Latină. este apreciat drept unul dintre cele mai mari din lume. Venezuela are mari rezerve în bazinul fluviului Orinocc. 320 mil. (tip "Lac Superior"). in intervalul 1938-2000.şi El Pao in podişul Guyanelor). estimate la aproape 40 mld. cât şi la oţel. în zona unde se găseşte aşa-numitul „Patrulater de Fier" (Isidro. împreună. AUSTRALIA deţine locul al treilea pe Glob în extractia de minereu de fier (320 mil. Rezerve şi exploatări mai mici se află in statele Queensland. Noua Galie de Sud. Are rezerve mari.I. care. calitatea lor fiind superioară. t în 1989 la 843 mil. în regiunea Anshan (zăcărnâmul este foarte intins. similară celor din S. t.S. cu o producţie de 600 mil. din apropriere.A. exceptând câteva state. între care Marea Britanie. situate la adâncimi mici. din nord-vestul acestui stat.producţia sa crescând constant in ultimii 10 aniparticiparea ei la producţia mondială fiind relativ recentă (dupa anul 1965). America de Nord anglo-saxonă şi Japonia. t în 2007. t fiecare). tot aici eflăndu-se şi cele mai mari staţii de concentrare a minereului in vedere exportului realizat prin portul Port Hcdland. mari producătoare sunt China şi India. Însă. Rezervele certe sunt deosebit de mari (cca 100 mld. t) şi imense zăcămime potentiale cu conţinut metalic ridicat (50-55%). China. la fontă a crescut de la 571 mil.0 mil. concentrează cea 80% din totalul mondial. În ceea ce priveşte repartizarea teritorială a producţiei siderurgiee. Zăcământul de la Mutun. Ţări cu producţii mai mici sunt Chile şi Peru (cu cea 7 mil. Cerro Bolivar . t. Cele mai mari rezerve sunt concentrate in statul Australia de Vest. Principalele exploatări se află în China de Nord-Est. care sunt caracterizate printr-un conţinut mare de metal (55-64%). Australia de Sud (în Munţii Middleback) şi in statul insular Tasrnanla. Prin producţie (20.Bolivia are mari rezerve certe (40 mld. t în 2007).cel mai important zăcământ . ceea ce permite exploatarea lor in carieră. care participă cu aproape 90% la producţie. se constată că.. t în 2005 la 940 nul. t în 2007) .

Algeria. cărbunii cocsiflcabili din Donbas. Mexic. iar altele pentru mărirea capacităţilor de producţie pc care le au: Brazilia. Siderurgia se concentrează în cinci zone: Sudul european. Zona Sudului European este cea mai importantă şi cuprinde sudul Ucrainei şi regiunea Rostov pe Don. De altfel. Imn. China ş. Arabia Saudită ele.vedere economic au procedat la stagnarea sau micşorarea producţiei siderurgice. Nigeria. Uralul. India. Aici se găseşte triunghiul siderurgiei Krivoi Rog-Donetk-Kerci.). un grup de ţări în curs de dezvoltare şi-au elaborat proiecte pentru realizarea unor obiective siderurgice. aceasta crescând mai ales in ţările în curs de dezvoltare (Brazilia. iar . Chile. Comunitatea Statelor Independente se situează pc locul patru la producţia de oţel şi pe cinci la cea de fontă şi feroaliaje. regiunea Moscovei şi a Sankt Petersburgului.a. Venezuela. Siberia şi Asia Centrală. având o puternică bază de materii prime şi combustibili prin zăcărnintele de minereu de fier de la Krivoi Rog şi Kerci. şi o mare producţie de energie electrică.

Tula. Duisburg.Novosibirsk. de foarte bună calitate.S. t oţel şi 3. şi o serie de repercusiuni asupra siderurgiei suedeze.L Marile combinate siderurgice se află la: Brandenburg (sud-vest de Berlin). Kemerovo (în sudul Siberiei Occidentale) şi Taişet (in sudul Siberiei Centrale). Brazilia. care au fost modernizate. Serov. t oţel şi 31 mil. al doilea grup de centre este localizat în bazinul carbonifer Saar (Saarbrucken. Neunkirchen şi Dilligen).). Oberhausen. şi pe minereuri de fier importate dm Suedia. Novolipeţk.S. este Germania (33 mil.I. Eisenhtltenstadt pe Oder şi Calbe. Hamburg. t fontă in anul 2007). Zaporoje. Minereurile de fier proprii sunt de calitate inferioară şi în cantitate mică (în Bavaria de Est şi în regiunea Baden-Wurttenberg). Lipeţk.7 mil. Celeabinsk. a avut. În Suedia (5. Peninsula Kola. Cele mai mari centre siderurgice sunt: Magnitogorsk (cu cele mai mari furnale din lume). cu centre mici şi mijlocii (Karlskoga. Rostov pe Don). Nikopol). Bremen). Salzgitter. Dusseldorf Solingen. Al doilea producător european după C. un alt centru siderurgic important este situat lângă Taşkent. în afară de Moscova şi Sankt Petersburg. pe baza minereurilor de fier din bazinul Temir-Tau şi a cărbunilor cocsificabili din bazinul Karaganda.a. Axelosund. De asemenea.electrosiderurgia este dezvoltată în centrele din apropierea Niprului (Dneprcpetrovsk. Jursk. dezvoltată pe baza marilor zăcăminte locale de minereu de fier şi de cărbuni cocsificnbili aduşi din bazinele Kuzneţk şi Karaganda şi gaze naturale din Siberia Occidentală.E. desigur. Dortmund ş. Bochum. astfel s-au dezvoltat centralele siderurgice în sudul Siberiei . Principala zonă siderurgică o reprezintă bazinul Ruhr. În partea estică. În Asia Centrală. India. Spania.7 mi). exceptând unele mici unităţi vechi din Turingia. funcţionează marele combinat de la Temir-Tau.a. A doua zonă este Uralul (în partea centrală şi sudică). Nijini-Tagbil. siderurgia este de dată mai recentă şi se bazează pe importul de cărbuni cocsificabili şi cocs din Polonia şi de minereu de fier din C. de foarte bună calitate. Sverdlovsk. Africa ş. În regiunea Moscovei şi Sankt Petersburgului este dezvoltată cu precădere electrosiderurgia şi producţia de oţel uri speciale pc bază de minereu de fier din Karelia. Lipeţk şi Kursk şi cărbuni cocsificabili din bazinele Peeiora şi Donbas. iar a treia zonă cuprinde marile centre de pe litoralul Mării Baltice şi Mării Nordului (Lübeck. unde sunt concentrate marile centre siderurgice Essen. în strânsă legătură cu potenţialul hidroencrgetic din zonă (este caracteristică electrosideturgia). cea mai puternică concentrare siderurgioă o întâlnim în partea centrală. Suedia este un important exportator de minereu de fier. . Aderarea la U. Soderfors etc. Bremerhaven. Siderurgia suedeză este axată pe producţia de oţeluri superioare. Zlatoust. Zona siderurgică siberiană s-a dezvoltat într-un ritm rapid pe baza zăcămintelor proprii de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili. Un alt grup de centre se află pe malul Mării Azov (Taganrog) sau mai spre nord (Kramatorsk.. t fontă în anul 2005). ţară cu vechi tradiţii în domenii care se bazează pe cărbuni cocsificabili proprii. Centrele cele mai importante sunt.

în timp ce declinul bazinului carbonifer din regiunea estuarului Tyne a însemnat un reeul şi pentru siderurgia. t fontă. America Latină (îndeosebi din Brazilia). Derby. Importă minereu de fier din Suedia. criza acestor şantiere a marcat şi siderurgia din zonă. dar foloseşte şi mari cantităţi de fier vechi. la nord de Midlands. Se disting trei mari regiuni siderurgice: Lorena. centrul siderurgic portuar Huli fiind cel mai important. Beneficiind de importante rezerve de cărbune superior cocsificabil. siderurgia cunoaşte însă un declin însemnat în ultima perioadă. unde Birmingham constituie una dintre cele mai mari metropole industriale. Cardiff. t fontă în 2007).Marea Britanie are o industrie siderurgică cu vechi tradiţii.0 mil. unele cu profil siderurgic. cuprinde zona Pas-de-Callais-Paris. unde la începutul secolului existau cele mai puternice şantiere navale din lume. St. O altă regiune siderurgică se află în Masivul Central Francez: Le Crezot. mai veche. textilă şi alimentară în trei centre puternic industrializate . în prezent regiunea printre primele din Marea Britanie . în jurul căruia gravitează o serie de alte centre mai mici. şi mai ales cărbunii. Leicester .s-a orientat spre industnile "de transformare" (prelucrătoare) ce necesită un consum redus de materii prime. au constituit baza puternicei dezvoltări industriale de aici. utilizând minereuri de fier din import şi cărbuni din bazinul local Valenciennes. de-a lungul timpului. Thionville. Anglia centrală rămâne o regiune marcată de dezvoltarea siderurgiei. dar apoi un declin constant până în prezent (10. Metz şi Nancy. Reprezintă una dintre puţinele ţări cu economie dezvoltată a căror producţie siderurgică a cunoscut o creştere în anii 1980-1990. apare un peisaj industrial carbonifer (principala bază de exploatare a cărbunilor) şi siderurgic în care este situat unul dintre cele mai mari centre siderurgice din Anglia. În anul 2007 a produs 14 mil. unde se găsesc bogate zăcămmte de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. a doua regiune se află în nord-vestul ţării. Pe coasta estică a Angliei. deşi are rezerve importante de minereu de fier (cca 8 mld. t oţel şi 11. dar în ultima vreme aceasta este în declin. îl şi importă. Briey. devenind centre metropolitane. Rouen-Le Hâvre. Centre . în regiunea csruarului Clydc.Nottingham. t). de la Newcastle şi împrejurimi. unde principalele estuare de aici au atras industria. Sheffield. În regiunea Yorkshire. Africa. Grupate în centrele Port Talbot. ca producţie. a industriilor metaiurgică. t oţel şi 13 mit. Bristol şi Newport. unde siderurgia a cunoscut o continuă modernizare. neputându-se afirma acelaşi lucru şi despre estuarul Humber.a căror influenţă se interferează. estuarul Tees a avut o dezvoltare recentă considerabilă. Swansea. în Dunkerque şi în împrejurimi s-a dezvoltat o puternică siderurgie). Dacă minereurile de fier. chiar dacă în ultimele decenii se remarcă o remodelare industrială. Prezenţa minereurilor de fier.0 mil. a cărbunilor şi a materiilor prime agricole au favorizat dezvoltarea. realizând o mare dezvoltare în ultima vreme (extinzându-se teritorial până la ţărmul mării. Siderurgia este caracteristică şi Midlands-ului de Vest. În Scoţia. Etienne. concomitent cu scăderea exploatărilor de cărbuni. Franţa. la sud de Tees. în Midlands-ul de Est. la Glasgow şi în împrejurimi. sudul Ţării Galilor reprezintă prima zonă siderurgică a Marii Britanii. care participă cu peste 2/3 la producţia siderurgică a ţării şi care are ca centre importante: Longwy.

şi de alte ramuri. în principal. Micile zăcăminte de minereu de fier din insulele Sardinia. t oţel şi 7. t fontă în 2005. t oţet în 2007. Nazaire. legată de industria constructoare de maşini. ce utilizează. în centrele de la Torino. principalele concentrări siderurgice fiind localizate în bazinul huilifer situat de-a lungul văilor Sabre şi Meuse. Elba sau de pe coasta estică a Italiei nu pot asigura necesarul de materie primă pentru o siderurgie dezvoltată şi cu tradiţie. . iar pe de altă parte datorită cererii de metal a şanrierelnr navale ca Genova (şi Comigliano. 17. pe de altă parte. deşi nu are o producţie suficientă de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. De aceea Italia importă mare parte din materiile prime necesare. Pe coasta Atlanticului s-au dezvoltat centrele siderurgice din apropiere de Bordeaux şi St.unde populaţia activă ocupată în sectorul secundar depăşeşte 45-50%).în porturi. în arealul localităţilor Charleroi. iar. nu de mult locul 2 în producţia europeană de oţel). t. Belgia. siderurgia este localizată în continuarea bazinului Lorena din Franţa (centrele Esch-Differdange. dar din cauza rcorientării economice a regiunii aecsta a fost închis.2 mil. Luxemburgul şi Italia se inscriu.2 mil.11. Italia. legată de potenţialul hidroenergetic valorificat aici.37 mil. în mari combinate (ca Finsider. Este interesant că industria siderurgică se concentrează.4 mil. fierul vechi recuperat. cu o producţie de circa 6 mil. t oţel şi 5. unde s-a dezvoltat cu precădere electrosiderurgia.la poalele Alpilor. iar a treia grupare în vest. Producţia de otel este de 2. Liege. pe de o parte. Piombino. lângă Neapole (Torre Annunziata) etc. după Belgia. . un avant-port al Amsterdamului. t. producţia de fontă . printre importantele producătoare din Europa Occidentală. În Luxemburg. Un combinat siderurgic important s-a aflat la Taranto. în apropiere).5 mil. Livomo. Redange). şi-a dezvoltat o puternică industrie siderurgică (21 mil. la poalele Munţilor Pirinei şi ale Alpilor. de asemenea. locul 9 pe Glob). Cel mai important centru este Ijmuiden. Namur. în întreprinderi mici şi mijlocii prospere. în special pe valea Aosta. în apropiere de localitatea Gund (la Sidmar). t oţel şi 4.0 mil.a. Belgia (8. această ţară ocupând al doilea loc pe Glob. . Capacitatea de prelucrare a industriei siderurgice din Spania este mare. aflate în dificultate.în nordul industrializat (Lombardia. Siderurgia italiană se grupează: . fiind o electrosiderurgie axată pe producţia de oţeluri aliate şi superioare. t fontă în 2006). Piemont . adică aproape întreaga producţie olandeză (6. Milano. t de oţel anual. în privinţa cantităţii de otel pe locuitor. în sudulţării.siderurgice mai există în peninsula Bretagne. ceea ce face ca această ţară să importe 99% din materia primă necesară. În Olanda întâlnim o siderurgie portuară.8 mil. Brescia (cea mai mare grupare siderurgică din Italia) ş. La Spezia. deoarece aceasta se bazează aproape exclusiv pe importul de materii prime. pe de o parte datorită importului de materii prime. t fontă în 2006) şi-a dezvoltat siderurgia pe baza minereului de fier importat din Luxemburg şi Suedia şi şi zăcămintelor de huilă locale.58 mil.

Oviedo. lângă Los Angeles. Cehia şi Slovacia au o siderurgie cu vechi tradiţii şi bine dezvoltată.A. Vitkowice. În prezent ocupă locul al treilea pe Glob la producţia de oţel (98 mil. Mur . Pe coasta de nord-est a Oceanului Atlantic se află cea de-a treia zonă alimentată cu minereu de fier din import. precum şi de o mare piaţă de desfacere a produselor siderurgice. utilizează mari cantităţi de fier vechi şi o deosebită dezvoltare o are electrosiderurgia. t) şi al patrulea la fontă şi laminate (36 mil. Polonia (10. S. în statul Alabama. . principalele centre fiind Ostrava. în centrele Pittsburgh. A doua în jurul Marilor Lacuri. A patra zonă este situată în sudul Munţilor Apalaşi. în strânsă legătură şi cu bezinele de cărbuni superiori de aici. Detroit. pe litoralul mediteranean. pe baza materiilor prime din import.A. Kraluvy-Dvur.Gijon. foloseşte şi minereuri din import) acestei industrii. cel mai important centru tiind Birmingham.este situat în amonte de Viena) şi pe afluenţii săi (Enns. Plzen.3 mii t fontă în anul 2006) şi-a dezvoltat industria siderurgică pe baza rezervelor proprii de cărbune cocsificabil şi a minereurilor de fier din import (peste 90% din necesar). însă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial ajunsese să realizeze jumătate din producţia mondială de oţel. Bethlehem şi Harrisburg lângă Philadelphia). Toledo.a. t oţel şi 5. ca productie.U. Cehia şi Slovacia. Cleveland. Bilbao în Ţara Bascilor şi Asturia. dar şi cu şantierele navale cu traditie din zonă. În ultima vreme s-a dezvoltat siderurgia în California. AMERICA ANGLO-SAXONĂ asigură cca 1/10 din productia mondială de oţel. Alţi producători siderurgici europeni importanţi sunt: Polonia. Chorzow). legată de transportul de materii prime pe fluviu (cel mai imponant centru siderurgic .Karvina). în prezent. În S.0 mil. Industria siderurgică este concentrată în Silezia (centrele Sosncwiec. există patru zone siderurgiee. Chicago. Aviles. Erie. în oraşele-porturi Szezecin şi Gdansk. Sagunto (lângă Valencia) ş. Katowice. pe baza minereurilor de fier din regiunea Lacului Superior şi a cărbuni lor cocsificabii din Munţii Apalaşi. Austria se situează.U. siderurgia s-a dezvoltat relativ târziu (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea). Buffalo. apoi în marele combinat Nova Huta de lângă Cracovia. a doua regiune este Boemia. Milwaukee. În Statele Unite ale Americii. Acestora li se adaugă Cartagena.mai multe centre mici). un alt imponant centru siderurgic este Kosiçe (în Slovacia). bazată pe cărbune cocsificabil propriu şi minereuri de fier importate. Wroclaw (în Silenzia inferioară). Principala regiune este Silezia Cehă (în bazinul carbonifer Ostrava . care concentrează cea mai mare parte a producţiei.Principalele centre siderurgice sunt grupate pe litoralul nordic . Trinec. centrele siderurgice sunt localizate pe ţărmul Marilor Lacuri: Duluth. Youngstown. uzinele fiind localizate în porturi sau în apropierea acestora (Sparrow's Point lângă Balimore. mici cantităţi de minereu se exploatează în bazinul superior al Wanei şi în Podişul Lysa-Gora.Linz . cu centrele Kladno. pentru această ţară fiind reprezentativă siderurgia dunăreană. unde sunt bogate zăcărninte de minereu de fier şi cărbuni. Praga. Dispune de materiile prime necesare (dar. cu zăcărnirnelc de minereuri de fier. în apropierea Suediei. t). Principala zona şi cea mai veche este cuprinsă între Lacul Erie şi Munţii Apalaşi (Pennsylvania).

Republica Africa de Sud. care funcţionează pe bază de minereuri extrase din Japonia). t în 1980. Brazilia. Kawasaki.3 mil. Alti producători sud-americani sunt Argentina. . de foarte bună calitate. Kobe. utilizarea completă a capacitătilor de producţie. cu uzine la Puerto Ordaz şi Mantanzas şi Chile (la sud de Santiago). fontă . a atins un maxim în 1992 cu 26 mil. cele mai importante centre fiind situate pe ţărmul de est al insulei Honshu. cât şi faptul că cea mai mare parte din producţia de oţeluri (2/3) se realizează prin insuflare de oxigen. în statul Minas Gerais). Cel mai mare centru siderurgic este însă Tubarao (pe ţărmul Atlanticului. în insula Kyushu (îndeosebi în puternicul centru Muroran. cu centre siderurgice concentrate în nordul ţării (Palpala şi Encenado). China. Centrele principale sunt Hamilton (cel mai important din Canada). Japonia ocupând un loc de frunte pe piaţa mondială a oţelului. Mexicul s-a afirmat ca producător de minereuri feroase. şi gruparea de centru. remarcându-se Japonia. Centre siderurgice importante sunt Voita Redonda (NV de Rio de Janeiro).1 mil. pe ţărmul Pacificului. China şi India. Acarninas (aproape de Săo Paulo) şi Macapa în nord-estul podişului. siderurgia bazându-se pe marile rezerve locale de minereu de fier. Aceste caracteristici ale siderurgiei nipone au permis ca preţul să fie mai scăzut şi calitatea superioară. de asemenea. dar îndeosebi din Australia. Belo Horizonte. funcţionează uzinele din Winnipeg. 35 mil. t) este strâns legatăde cea din S. Producţia de oţel a Mexicului s-a cifrat la 16. Tubarao este şi un important port de export al minereului de fier. Japonia a devenit în ultimii ani o mare putere siderurgică mondială. cea mai importantă zonă fiind pe ţărmul lacului Ontario şi bazinul f1uviului Sf.. în provincia Columbia Britanică. în Noua Scoţie (Sydney. Canada. are industria sidcrurgică slab dezvoltată Brazilia. la ambele). iar in vest. legat prin cale ferată (540 km) cu zăcământul de minereu de fier de la ltabira. centrele de extracţie tiind in jurul oraşului Monterrey . t fontă. t de fontă şi feroaliaje (locul al doilea pe Glob. Japonia are o industrie siderurgică de tip portuar. Laurenţiu.cel mai important centru siderurgic şi în partea centrală. cele din Vancouver.3 mil. Chiba. formată din centrele Sakai. pe platourile înalte mexicane. locul 6 pe Glob). Himeji. unde se pot identifica două grupări: gruparea din sud. Trenton). Wakayama. India. t. Venezuela.Siderurgia din Canada (15.A. t în 2006. cu marile centre siderurgice Yokohama. ritmul înalt de creştere (cel mai ridicat dintre toate marile puteri siderurgice). este ţara cu cea mai mare dinamică in domeniu din lume (32 mil. mari cantităţi de fontă. t oţel (2007) şi 87. Filipine. prima producătoare siderurgică din zonă. Elliot Lake.U. ASIA participă cu cca 1/5 la producţia mondială de oţel. AMERICA LATINĂ. urmate de Toronto şi Montreal. producând 120 mil. în provincia Manitoba. Caracteristicile siderurgiei nipone sunt: dezvoltarea acesteia aproape in exclusivitate pe bază de materii prime importate (98%). t oţel în 2007 faţă de 10 mil. Tokyo. Japonia importă minereu de fier din cea 30 de ţări ale lumii. deşi o mare producătoare de minereu de fier. În partea centrală. t oţel în anul 2005.8. Importă. pe care o transformă în oţel.3 mil.

cu excepţia Republicii Africa de Sud.9 mil. t în 1980) şi 465 mil. siderurgia este dezvoltată în centrele Taiyuan. molibden. t). AUSTRALIA. De o deosebită importanţă sunt. Cele mai bogate zăcăminte de mangan se găsesc în judetul Suceava. t oţel şi 6. în general. un conţinut metalic scăzut (28-40% fier). se importă. Fushun. t de fontă în 2005).5 mil t oţel şi 6. t de oţel (faţă de 37. titan. centrele siderurgice fiind concentrate în provinciile Transvaal (Pretoria. iar În Chilia Centrată funcţionează marile combinate de pe fluviul Chang Jiang (la Wuhan.a.1 mil. crom. principalele exploarări sunt situate în partea de est a masivului Poiana Ruscă. Aceste uzine se alimentează cu cărbuni cocsificabili de la Fushun şi cu minereu de fier din zonă. Alte mari combinate există la Baoshan. Orange (Bloemfontein). are o siderurgie încă puţin dezvoltată (7. t fontă în 2006). Port Kemela).0 mil. Asansol în statul Bengalul de Vest. Daye (în interiorul Chinei Centrale). în apropierea marilor zăcărnime de fier de la Iron Knobe şi a zăcămintclor de cărbuni cocsificabili. extracţiile cele mai însemnate fiind la Teliuc şi la Ghelari. principalele cemre aflăndu-se în partea de nord-est (mari combinate la Bokaro şi Jamshedpur în statul Bihar. cu .China. ca urmare. Nigeria şi Algeria. Shenyang. cu o producţie în creştere atât la oţel (43. Benxi ş. cât şi la fontă (26. o puternică industrie în domeniu şi un ritm înalt de creştere chiar şi în ultima vreme: 482 mil. Johannesburg.4 mil. Natal (Newcastle). t fontă în 2007. în ultimile decenii. Veereniging). fiind astfel primul producător mondial.2 mil. furnizând 60% din producţia ţării (în ultimii ani sub un milion de tone). În prezent. detaşat fală de ceilalţi producători Marile centre siderurgice sunt localizate în: Chilla de Nord-Est. Bhilai în estul statului Madhya-Pradesh). A treia grupare se află în statul Queenstand (sudul peninsulei York). care are o producţie în scădere (9. a treia producătoare mondială de minereu de fier.1 mil. India are o industrie siderurgică mai recentă. în nordul Carpaţilor Orientali. AFRICA se caracterizează printr-o dezvoltare slabă a industriei siderurgice. fiind concentrată pe coasta de est şi de sud: în Australia de Sud. ROMÂNIA Minercurile de fier se găsesc în tara noastră în cantitate relativ redusă şi au. în China de Nord. t). minereurile de mangan. Tiangshan şi Beijing. cărbuni cocsificabili şi alte materii prime necesare siderurgiei. cu uzinele de la Whyalla şi Point Pirie. care deţine importante resurse de minereuri de fier. în statul Noua Galie de Sud (Newcastle. iar în regiunea Monlgolia Interioara se evidenţiază combinatul de la Baotou. Alte ţări africane cu siderurgie sunt Egiptul. la care se adaugă gruparea siderurgică din sud-est. cu importantele centre de la: Anshan. unde se fac mari cxploatări de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili (centru mai important Cloncury). care dispune de cărbuni cocsificabili şi de minereu de fier. Maanahan şi in apropierea ShaJlghai·ului). în siderurgie. Producţia de minereu este total insuficientă necesarului industriei siderurgicc şi. unde se găseşte cea mai mare bază siderurgică (2/5 din producţie). şi-a dezvoltat. Pietersburg. care se folosesc pentru obţinerea otelurilor şi a fontelor speciale.

.exploatări la lacobeni. Vatra Domei. În strânsă legătură cu siderurgia. minereu de fier). . care asigură 2/3 din producţia ţării Alte zăcărnintc mai sunt în Munţii Banatului (Delineşti). Centrele de la Galaţi şi Călăraşi conturează. construit în perioada 1960-1965) este. în prezent. oţelării.). în Depresiunea Haţeg (Baru). ca şi în cazul altor ţări dunărene. Amplasarea sa a fost favorizată de Dunăre. pentru facilitatea aprovizionării sale cu materii prime din import (cocs. având uzină cocsochimică.a. cărbunii cocsificabili şi mangan. Combinatul siderurgic Călăraşi (SIDERCA). Cele mai importante combinate siderurgice. sunt cele de la Reşua. Cromul se exploatează în cantităţi reduse în Munţii Almăjului. în 1750 sunt puse în funcţiune cuptoarele de la Topliţa. În tara noastră. pe care se transportă minereul de fier şi huila din import (in special din C. iar molibdenul se exploatează la Băiţa Bihorului Siderurgia românească străbate o perioadă mai dificilă. Călărasi. ceea ce explică scăderile de productie de după 1990. Dognecea). astfel că producţia satisface necesităţile interne. titanul se găseşte în mici concernraţf pe versantul nordic al Munţilor Zarandului. Combinatul siderurgic de la Hunedoara a fost cel mai important centru siderurgic al ţării în perioada 1956-1975. iar în 1771 cele de la Reşiţa ş.). Combinatul de la Galaţi (SIDEX. Hunedoara.I.S. conrurate de-a lungul timpului. în zona Reşiţei s-a conturat şi tradiţionala industrie constructoare de maşini (de exemplu primele locomotive cu abur construite). Galaţi. laminoare pentru tablă şi benzi la rece etc. Cârlibaba. Construirea sa a fost favorizată de existenţa. în apropiere. Combinatul siderurgic Reşita (aici fiind construită prima uzină siderurgică din ţară) a fost cel mai mare până în 1950. a celui mai mare zăcământ de minereu de fier din ţară (din Munţii Poiana Ruscă) şi de relativa apropiere a bazinului huilifer Petroşani.500 m3. în Munţii Maramureşului (Baia Borşa) ş. În Munţii Zarandului. S-a dezvoltat pornind de la minereurile de fier din apropiere (Ocna de Fier. fumale. de readaptare la conditiile economice noi interne şi internaţionale. dar ea traversează o perioadă de criză. este parţial intrat în funcţiune.a. amplasat tot în apropierea Dunării. uzină cocsochimică. o siderurgie portuară. oferind disponibilităţi pentru export. cel mai mare centru slderurgic din ţară şi unul dintre cele mai mari din sud-estul Europei (6 furnale de 3. un an mai târziu un cuptor la Bocşa Montană. încă din secolul al XVIII-lea începe să se dezvolte o siderurgie modernă: în 1718 se instalează primele cuptoare la Oraviţa.

la Roman ţevi sudate şi laminate cu profile uşoare. . diferite produse siderurgice (îndeosebi oţel) se obţin şi în cadrul unor întreprinderi construcroare de maşini. la Oţelu Roşu şi Nădrag se produc oţel şi laminate pe baza foruei de la Reşiţa şi Hunedoara. la Câmpie Turzii şi Buzău se produc sârmă şi produse din sârmă. Alte centre siderurgice sunt: Zimnicea (ţevi). Beclean (otel. la Târgovişte se produc oţeluri speciale. Drobeta-Turnu Severin. laminate uşoare. Focşani (laminate). feroaliaje la Tulcea. La Bucureşti mai multe întreprinderi produc oţeluri şi laminate. sârmă). Alături de aceste centre. la Brăila şi Galaţi tablă groasă pentru nave.Alte centre cu fumale sunt Vlăhiţa (situată în Munţii Harghitei. aliate şi înalt aliate. Hârşova. De asemenea. produce fontă cenuşie şi articole de fontă). s-a dezvoltat pe baza minereurilor de la Lueta. produce fontă de bună calitate) şi Călan (centru vechi de peste 100 de ani.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->