MINEREURILE DE FIER ŞI SIDERURGIA

MINEREURILE DE FIER Minereurile de fier reprezintă una dintre rezervele naturale cele mai intens folosite, constituind, totodata, obi-ectul unor ample schimburi internaţionale. Fierul este larg răspândit în natură, reprezentând 5-6% din litosferă, şi intră În combinaţia multor minerale care compun scoarţa Pământului. Minereurile de fier se găsesc sub diferite combinaţii: oxizi, carbonaţi, silicaţi şi sulfaţi de fier. Din categoria oxizilor fac parte magnetitul, hematitul şi limcnitul, iar din cea a carburanţilor, sideritul. Magnetitul este minereul de fier cu conţinutul cel mai bogat în metal (6872%) şi, totodată, cel mai pur, dar cu o răspândire oarecum limitată (cea 15% din rezervele mondiale); zăcăminre reprezentative există în Munţii Ural (Magnitnaia), Suedia (Kiruna), Venezuela (Cerro Bolivar), India (statele Sihar şi Orissa) ş.a. Hematitul are un conţinut de metal ceva mai redus (de regulă sub 70%), dar o mai largă răspândire (27% din rezervele cunoscute de minereu de fier); asemenea zăcăminte există în Brazilia (Minus Gerais), India (Madhya Pradesh, Mysore), S.U.A (zona Lacului Superior), C.S.I (bazinul Krivoi Rog), Australia (Australia de Vest). Limonitul şisideritul au un conţinut de metal mai redus (48-63% primul şi, respectiv, 3048% al doilea), dar o foarte largă răspândire, zăcăminte tipice aflându-se în Franţa (Lorena), Spania (Bilbao), Marea Britanie, India (Unar Pradesh). Rezervele şi producţia mondială Evaluările rezervelor mondiale sunt, ca şi în cazul altor resurse, aproximative, in funcţie de criteriile de apreciere, diferite de la ţară la ţară, şi, în primul rând, de tehnica folosită in cunoaşterea rezervelor. Ca urmare a activităţii de prospectare, întreprinsă în regiuni mai puţin cercetate din America de Sud, Africa şi Australia, au crescut rezervele sigure. Potrivit O.N.U., acestea sunt de 850 mld. t (certe şi probabile), din care aproximativ jumătate sunt minereuri bogate în conţinut metalic. La această rezervă se adaugă concentraţiile ferornagnetice ale Oceanului Planetar, evaluate la 250 mld. t. Se apreciază că acestea pot să asigure consumul mondial pe o perioadă de peste 1 000 ani.

. Deşi. t in 2007. (105).I. împreună deţinând peste 4/5 din totalul mondial.Din tabelul de mai sus reiese că cea mai mare parte a rezervelor se ami în America (42.U.A. India.U. al Americii Latine şi al Australiei (de la 1. China şi Australia şi altele Producţia mondială de minereu de fier a cunoscut un ritm rapid de creştere.S. Australia (35). t).8%).7%).J% la 10%). cele mai mari rezerve le posedă C. India (30). Australia. ponderea Europei (inclusiv C. în schimb. aportul C.I.I. t în 1938 la 841 mii. numai 16 depăşesc cifra de 10 milioane rone anual. urmată de Canada (125 mld. O dată cu dinamica foarte rapida a producţiei mondiale de minereu de fier. Potrivit altor surse. care au devenit. S. de la 127 rnil. au avut loc şi mutaţii în repartiţia geografică a extractiei minereului de fier pe diferite zone geografice: a scăzut ponderea Europei şi Americii anglo-saxone şi a crescut. China (31). Pe ţări. s-au impus în ultima vreme ca mari producătoare China. mari exportatoare. Canada.) ar fi şi mai mare (peste 50%).I.A. ajungând la 1 900 mii. . (304 mld. Bolivia (40). există peste 60 de ţări producătoare de minereu de fier. ca urmare a cerinţelor tot mai mari de produse feroase. Surse mai recente indică rezerve mai mari în cazul unor ţări ca Brazilia.a. !n afara unor mari producători tradiţionali ca C. Brazilia (60). totodată.s.S.. Brazilia. până în anul 1991. t în 1991. şi S. urmată de Europa inclusiv C.S. (40. t în 1980 şi 945 mil. la nivelul Globului.I.S. t). Venezuela ş.

A. Suedia.S. Franţa. la mare distanţă de India. t.U.I. Canada. China. de la numai 34 mil.Minereurile de fier fac obiectul unui intens comert. aproape 1/3 din totalul importurilor în domeniu). Coreea de Sud. până în 1991. t. t în 2007. t în 1999. urmate. peste 50% din producţia mondială fiind exportată. t). t în 1939 la 200 mil. Cei mai mari importatori mondiali se regăsesc pe cornineutui asiatic: Japonia (120 mil. Producţia sa a cunoscut o creştere continuă. Numai două ţări asigură mai mult de 213 din exporturile mondiale în domeniu: Brazilia şi Australia. care detin peste 2/3 din importurile mondiale. Repartiţia geografică a producţiei de minereu de fier C. Marea Britanie. Dispune de . scăzând apoi la 76 mil. dar atingând 210 mil. se situează pe primul loc în lume. Africa de Sud. ca rezerve (peste 300 mld. Italia) şi S. urmate de ţările Uniunii Europene (indeosebi Germania.

t în 1980). scăzând în ultima vreme.I. iar exploatarea se face uşor. Munţii Altei şi Tian Şan. cu exploatări la Angara-Pitsk. Multă vreme el a avut o participare de peste 50% în producţia C. t). Zăcămintele în exploatare. iar minereurile sunt de calitate bună. Participă cu 80% la productia de minereu a Suediei. siderurgia din sudul european al C. Prin puternicul câmp magnetic ce-l creeaza. Dar cel mai mare zăcământ din C. t. t). în Laponia. situat la cea 220 km NV de Stockolm. cât şi. este cunoscul sub numele de "anomalia magnetică de la Kursk''. în partea asiatică. iar spre Marea Baltică zăcământul de la Dannemora. . ca şi Krivoi Rog. în ciuda faptului că productia sa a scăzut (cea 24 mil. Minereurile au o concentraţie medie de 35% metal. din Munţii Blagodat şi Serov (în Uralul Central). totodată. din care 65 sunt la zi.I. dar cu un conţinut de metal modest (30%). t în 2007 faţă de 27 mil. din lume. cu 57-63% continut de metal). Detine rezerve apreciabile. Munţii Urali. cu rezerve însemnate (15 mld. în Karelia şi Peninsula Kola. cu rezerve apreciate la 100 mld. Rezervele sunt apreciate la peste 8 mld. cât şi în carieră. Cel mai vechi intrat în exploatare este zăcământcl de la Krivoi Rog. dar de mai mică importanţă. Un alt zăcământ este cel din Peninsula Kerci. cu exploatări la Landrcs. în zona Lacului Aral (Ulu-Tau). Acest zăcământ alimentează siderurgia sudului european al C. cu exploatări la Kiruna. Angarallim). Al doilea bazin important se găseşte în partea centrală a ţării (grupul Bergeslagen-Grangesberg. având un conţinut ridicat de metal (peste 60%). este Kursk-Belgorod.exploatări atât în partea europeană. Cel mai mare zăcământ se află în Lorena (care participă cu 90% la producţie şi deţine 75% din rezerve). cu o reţea de transport bine dezvoltată.S. de dimensiuni mai mici (rezerve de cea 3 mld.I. t. din regiunea colinelor Voronej.5 mil.S. şi. din care 3/4 considerate tehnic şi economic exploatabile. se situează pe locul al doilea în producţia de minereu de fier şi pe primul loc în ceea ce priveşte calitatea minereului (70% conţinut de metal). Principalele zăcăminte sunt cele de la Bakal şi Magnitania Oora (în Uralul de Sud). lot în partea europeană. zăcămintele fiind de mică adâncime (între 100-250 m).-ului şi participă cu mari cantităţi la export. începând cu cel de-al Doilea Război Mondial.I. având rezerve apreciate la cca 20 mld. fiind în apropierea bazinului carbonifer Doneţk. Cele mai importante zăcăminte şi exploatări de minereu de fier se află în partea europeană.. mai sunt la Lipeţk (sudul Moscovei). t în 1990 şi total nesemnificativ în prezent). într-o zonă puternic industrializată. Zăcământul are o pozitie geografică favorabilă. având minereuri cu un conţinut ridicat de metal. Al doilea producător european a devenit în ultima vreme Suedia. Principalul bazin se află la nord de Cercul Polar. zăcământul fiind la suprafaţă. care aprovizionează. t. Franţa a fost multă vreme cel mai importat producător european.S. t în 1980 la numai 2.S. Alte zăcăminte se află în partea sudică: sudul Siberiei Centrale (In bazinul Angarei. Are cca 700 exploatări. Minereul este de bună calitate (peste 50% metal) şi extracţia se face mai ales în carieră. Găllivare. Kirunavara. cu un conţinut ridicat de metal. dar in ultima vreme producţia sa a scăzut simţitor (de la 30 mil. Se desfăşoară pe cea 800 km lungime şi 200-250 km lăţime şi dispune de exploatări atât subterane. Briey şi Nancy.

U. S.A. de mai mică importanţă. Poziţia geografică favorabilă (în jurul Marilor Lacuri . t.5 mil.A. se află în vestul ţării. exploatările se fac. În Spania. din structurile complexe ale Muntilor Cantabrici. este a şaptea producătoare mondială. t. a unor căi de transport terestre dense şi în apropierea unor mari bazine carbonifere) a facilitat dezvoltarea unei puternice industrii siderurgice in zonă. Cea mai mare parte a producţiei (cca 2/3) provine din zăcăminre din estul S. cu 52 mil. în cea mai mare măsură. s-au extras până în 1990 1.a. în cariere de mari dimensiuni. Cordiliera Betică. cu un conţinut ridicat de metal. locul 3 pe Glob). Munţii Iberici ş. t în 2007. are rezerve importante (105 mld. Zăcămintele din zona Lacului Superior sunt cunoscute pe plan mondial sub denumirea de tip "Lac Superior" datorită calităţii lor. Zăcărnimele de . AMERICA DE NORD ANGLO-SAXONĂ reprezintă a doua mare zonă a lumii ca rezerve de minereu de fier. însă productia a scăzut dramatic. localizate în două zone: zona Marilor Lacuri (care are cea mai importantă contribuţie) şi cea a Munţilor Apalaşi. in Masivul Armorican. ajungând nesemnificativă.calc de transport ieftină şi lesnicioasă. in provinciile Normandia şi Anjou-Bretagne şi în Munţii Pirinei.Alte zăcătninte.U.

Zăcămintele din Munţii Apalaşi. Queen Charlotte). numit "Carajas" (in regiunea Serra dos Carajas). Peru etc.U. mai ales din Canada şi America Latină. (cca 10%). Alte deunăroare de rezerve de minereu de fier din America Latină sunt: Bolivia. din Canada.U. provinciile Ontario (Steep Rock Lake) şi Columbia Britanica. mai inainte importând. S. datorită dificultăţilor ridicate de transport. California). Canada a devenit producătoare de minereu de fier începând abia cu anul 1950. sunt mici şi au o contributie modestă la producţia S.A.a. Exploatările din statul Mato Grosso.A. Ele se gasesc pe teritoriul statelor New York.U. localizate de o parte şi de alta a catenei muntoase. Rezervele (125 mld. indeosebi graţie aportului Braziliei. în scopul extinderii exporturilor spre Europa. .33 mil. vanadiu (in special în Podişul Colorado) ş. Brazilia este al doilea mare producător mondial (360 mil. Pennsylvania şi în unele state din sud-est. legată printr-o cale ferată de portul Tubarao. Michigan şi Winsconsin.A. dispune de un minereu de fier cu un conţinut metalic ridicat (62-65%). care a devenit al doilea producător al lumii. Această ţară dispune şi de cele mai mari rezerve din America Latină.A. Brazilia. t) şi cea mai mare exportatoare de minereu de fier a planetei. Erie Minning). la cea 20%. În ultima vreme.U. nu-şi acoperă necesarul de minereu de fier din producţia proprie şi de aceea recurge la importuri masive.A. unde se găseşte marele zăcământ de la Urucum. de unde minereul se exportă.U. utilizează tot mai mult fierul vechi sau materii prime (în special minereuri de fier) din import (33% din importul mondial). cu minereu de foarte bună calitate. minereurile fiind de bună calitate (conţinutul metalic de 66%). Se remarcă. t în2007). Arizona. mangan. Statele Unite mai detin minereuri de fier în partea centrală (statele Missouri. New Mexico. cu şanse de a se menţine in ierarhia mondială. prevede extinderea exploatărilor şi amenajarea de noi căi de transport. având un conţinut ridicat de metal (66-67%).regiunea Itabira. de asemenea. S. care prezintă un deosebit interes. Dintre înnobilatorii oţelurilor. t in 1953. Un vast proiect.1 % in anul 1938. şi Japonia. are importante rezerve de wolfram (statul Nevada).minereu de fier se găsesc pe teritoriul statelor Minnesota (cu exploatări la Mesambi Range. dar ca producţie ocupă numai locul 9 (21 mil. AMERICA LATINĂ şi-a sporit participarea la producţia mondială de la 1. Venezuela. Deşi dispune de o bază însemnată de materii prime. t) o situează pe locul 2 pe Glob. ceea ce a determinat deplasarea exploatărilor spre centrul şi vestul ţării. pentru protejarea propriilor rezerve. S. Canada exportă marea majoritate a producţiei sale. sunt mai restrănse. S. Importante zăcăminte se găsesc în statul Minas Gerais . insulele vestice (Vancouver. Cele mai mari rezerve şi exploatări se află în Peninsula Labrador (Knob Lake) şi în insula Newfoundland (Terra Nova). în special în S. ţări africane.U. Texas) şi in vest (statele Wyoming. Chile.A. mai importante fiind cele din Alabama şi Georgia. zăcămintele din statul Para. exploatarea intensă a zăcămintelor din zona Lacului Superior şi din estul Statelor Unite a dus la scăderea substanţială a unora dintre acestea.

producţia sa crescând constant in ultimii 10 aniparticiparea ei la producţia mondială fiind relativ recentă (dupa anul 1965). in intervalul 1938-2000. cât şi la oţel. t fiecare). Cele mai mari rezerve sunt concentrate in statul Australia de Vest. la fontă a crescut de la 571 mil. t. care participă cu aproape 90% la producţie. (tip "Lac Superior"). tot aici eflăndu-se şi cele mai mari staţii de concentrare a minereului in vedere exportului realizat prin portul Port Hcdland. din nord-vestul acestui stat.cel mai important zăcământ . în zona unde se găseşte aşa-numitul „Patrulater de Fier" (Isidro. t în 2005 la 940 nul. Din tabel rezultă că producţia. Rezerve şi exploatări mai mici se află in statele Queensland. Ţări cu producţii mai mici sunt Chile şi Peru (cu cea 7 mil. Zăcământul de la Mutun. Venezuela are mari rezerve în bazinul fluviului Orinocc. t. care.S. în ultimii 10-15 ani.U. cu o producţie de 600 mil. t în 2007). În ASIA. din apropriere. ocupă primul loc pc Glob. se constată o concentrare în numai câteva zone ale planetei: Europa şi C. Noua Galie de Sud. în regiunea Anshan (zăcărnâmul este foarte intins. 320 mil. indeosebi la oţel (de la 786 mil. calitatea lor fiind superioară. Are rezerve mari. este apreciat drept unul dintre cele mai mari din lume.A. Principalele exploatări se află în China de Nord-Est. t în 2007) . situate la adâncimi mici. împreună. similară celor din S. cele mai mari exploatări se află in zona Pilbara. estimate la aproape 40 mld. se constată că.. Australia de Sud (în Munţii Middleback) şi in statul insular Tasrnanla. Cerro Bolivar . a crescut de peste 7 ori atât la fontă şi feroaliaje.şi El Pao in podişul Guyanelor). AUSTRALIA deţine locul al treilea pe Glob în extractia de minereu de fier (320 mil.0 mil. care sunt caracterizate printr-un conţinut mare de metal (55-64%).I. t). mari producătoare sunt China şi India. exceptând câteva state. ceea ce permite exploatarea lor in carieră. În ceea ce priveşte repartizarea teritorială a producţiei siderurgiee. între care Marea Britanie. t în 2007. t în 2000 şi 1.Bolivia are mari rezerve certe (40 mld. Prin producţie (20. America de Nord anglo-saxonă şi Japonia. t în 1989 la 843 mil. t în 2007) ocupă al doilea loc in America Latină. Însă. t) şi imense zăcămime potentiale cu conţinut metalic ridicat (50-55%). China. Rezervele certe sunt deosebit de mari (cca 100 mld. ţările avansate din punct de . concentrează cea 80% din totalul mondial. o continuare a celui din regiunea Urucum din Brazilia.

Comunitatea Statelor Independente se situează pc locul patru la producţia de oţel şi pe cinci la cea de fontă şi feroaliaje. India. regiunea Moscovei şi a Sankt Petersburgului. cărbunii cocsiflcabili din Donbas. Venezuela. Aici se găseşte triunghiul siderurgiei Krivoi Rog-Donetk-Kerci. Chile. Algeria.a.). având o puternică bază de materii prime şi combustibili prin zăcărnintele de minereu de fier de la Krivoi Rog şi Kerci. iar . De altfel.vedere economic au procedat la stagnarea sau micşorarea producţiei siderurgice. Siderurgia se concentrează în cinci zone: Sudul european. un grup de ţări în curs de dezvoltare şi-au elaborat proiecte pentru realizarea unor obiective siderurgice. Zona Sudului European este cea mai importantă şi cuprinde sudul Ucrainei şi regiunea Rostov pe Don. China ş. Mexic. Nigeria. şi o mare producţie de energie electrică. iar altele pentru mărirea capacităţilor de producţie pc care le au: Brazilia. Arabia Saudită ele. Siberia şi Asia Centrală. Uralul. aceasta crescând mai ales in ţările în curs de dezvoltare (Brazilia. Imn.

În partea estică. este Germania (33 mil.). astfel s-au dezvoltat centralele siderurgice în sudul Siberiei . Hamburg. t oţel şi 31 mil. un alt centru siderurgic important este situat lângă Taşkent. Africa ş. pe baza minereurilor de fier din bazinul Temir-Tau şi a cărbunilor cocsificabili din bazinul Karaganda.Novosibirsk. ţară cu vechi tradiţii în domenii care se bazează pe cărbuni cocsificabili proprii.a. Serov. . şi pe minereuri de fier importate dm Suedia. Nijini-Tagbil. Un alt grup de centre se află pe malul Mării Azov (Taganrog) sau mai spre nord (Kramatorsk. cu centre mici şi mijlocii (Karlskoga. funcţionează marele combinat de la Temir-Tau.S. Duisburg.electrosiderurgia este dezvoltată în centrele din apropierea Niprului (Dneprcpetrovsk. de foarte bună calitate. unde sunt concentrate marile centre siderurgice Essen. siderurgia este de dată mai recentă şi se bazează pe importul de cărbuni cocsificabili şi cocs din Polonia şi de minereu de fier din C.a. Dusseldorf Solingen. Jursk. a avut. t fontă în anul 2005). Sverdlovsk.7 mil.I. Nikopol). în afară de Moscova şi Sankt Petersburg. Salzgitter. În regiunea Moscovei şi Sankt Petersburgului este dezvoltată cu precădere electrosiderurgia şi producţia de oţel uri speciale pc bază de minereu de fier din Karelia. Kemerovo (în sudul Siberiei Occidentale) şi Taişet (in sudul Siberiei Centrale). Al doilea producător european după C.E. În Suedia (5. Oberhausen. Centrele cele mai importante sunt. care au fost modernizate. Spania. t fontă in anul 2007). în strânsă legătură cu potenţialul hidroencrgetic din zonă (este caracteristică electrosideturgia). Brazilia. Minereurile de fier proprii sunt de calitate inferioară şi în cantitate mică (în Bavaria de Est şi în regiunea Baden-Wurttenberg). exceptând unele mici unităţi vechi din Turingia. Suedia este un important exportator de minereu de fier. India. Zaporoje. Bochum. Celeabinsk. desigur.. Siderurgia suedeză este axată pe producţia de oţeluri superioare. Peninsula Kola. În Asia Centrală. Zona siderurgică siberiană s-a dezvoltat într-un ritm rapid pe baza zăcămintelor proprii de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili. Zlatoust. Dortmund ş. şi o serie de repercusiuni asupra siderurgiei suedeze. t oţel şi 3. Soderfors etc. Aderarea la U.7 mi). Lipeţk. Bremerhaven. cea mai puternică concentrare siderurgioă o întâlnim în partea centrală. Cele mai mari centre siderurgice sunt: Magnitogorsk (cu cele mai mari furnale din lume). Neunkirchen şi Dilligen). Rostov pe Don). Lipeţk şi Kursk şi cărbuni cocsificabili din bazinele Peeiora şi Donbas. Tula. Eisenhtltenstadt pe Oder şi Calbe. Novolipeţk. al doilea grup de centre este localizat în bazinul carbonifer Saar (Saarbrucken.S. dezvoltată pe baza marilor zăcăminte locale de minereu de fier şi de cărbuni cocsificnbili aduşi din bazinele Kuzneţk şi Karaganda şi gaze naturale din Siberia Occidentală. A doua zonă este Uralul (în partea centrală şi sudică). Bremen). Principala zonă siderurgică o reprezintă bazinul Ruhr. iar a treia zonă cuprinde marile centre de pe litoralul Mării Baltice şi Mării Nordului (Lübeck. Axelosund. de foarte bună calitate.L Marile combinate siderurgice se află la: Brandenburg (sud-vest de Berlin). De asemenea.

cuprinde zona Pas-de-Callais-Paris. unde siderurgia a cunoscut o continuă modernizare. ca producţie. Prezenţa minereurilor de fier. Africa. Beneficiind de importante rezerve de cărbune superior cocsificabil. t oţel şi 13 mit. America Latină (îndeosebi din Brazilia). unele cu profil siderurgic. unde principalele estuare de aici au atras industria. în timp ce declinul bazinului carbonifer din regiunea estuarului Tyne a însemnat un reeul şi pentru siderurgia. devenind centre metropolitane. siderurgia cunoaşte însă un declin însemnat în ultima perioadă. St. în Midlands-ul de Est. Franţa. centrul siderurgic portuar Huli fiind cel mai important. a industriilor metaiurgică. Grupate în centrele Port Talbot. t). Siderurgia este caracteristică şi Midlands-ului de Vest. mai veche. sudul Ţării Galilor reprezintă prima zonă siderurgică a Marii Britanii. realizând o mare dezvoltare în ultima vreme (extinzându-se teritorial până la ţărmul mării.s-a orientat spre industnile "de transformare" (prelucrătoare) ce necesită un consum redus de materii prime. Importă minereu de fier din Suedia. Reprezintă una dintre puţinele ţări cu economie dezvoltată a căror producţie siderurgică a cunoscut o creştere în anii 1980-1990. a doua regiune se află în nord-vestul ţării. utilizând minereuri de fier din import şi cărbuni din bazinul local Valenciennes. chiar dacă în ultimele decenii se remarcă o remodelare industrială. dar apoi un declin constant până în prezent (10. în regiunea csruarului Clydc. a cărbunilor şi a materiilor prime agricole au favorizat dezvoltarea. la sud de Tees. Rouen-Le Hâvre. au constituit baza puternicei dezvoltări industriale de aici. Leicester . unde Birmingham constituie una dintre cele mai mari metropole industriale. criza acestor şantiere a marcat şi siderurgia din zonă. de la Newcastle şi împrejurimi. Anglia centrală rămâne o regiune marcată de dezvoltarea siderurgiei.Nottingham. la Glasgow şi în împrejurimi. Dacă minereurile de fier. Pe coasta estică a Angliei. În anul 2007 a produs 14 mil. Etienne. concomitent cu scăderea exploatărilor de cărbuni. În regiunea Yorkshire. O altă regiune siderurgică se află în Masivul Central Francez: Le Crezot.a căror influenţă se interferează. şi mai ales cărbunii. care participă cu peste 2/3 la producţia siderurgică a ţării şi care are ca centre importante: Longwy. Thionville. t oţel şi 11. în prezent regiunea printre primele din Marea Britanie . Cardiff. în Dunkerque şi în împrejurimi s-a dezvoltat o puternică siderurgie).Marea Britanie are o industrie siderurgică cu vechi tradiţii. textilă şi alimentară în trei centre puternic industrializate . estuarul Tees a avut o dezvoltare recentă considerabilă. dar în ultima vreme aceasta este în declin. de-a lungul timpului. la nord de Midlands. unde se găsesc bogate zăcămmte de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. Centre . În Scoţia. unde la începutul secolului existau cele mai puternice şantiere navale din lume. neputându-se afirma acelaşi lucru şi despre estuarul Humber. Swansea. Bristol şi Newport. Sheffield. îl şi importă. în jurul căruia gravitează o serie de alte centre mai mici. Derby. apare un peisaj industrial carbonifer (principala bază de exploatare a cărbunilor) şi siderurgic în care este situat unul dintre cele mai mari centre siderurgice din Anglia.0 mil. Briey. t fontă. Metz şi Nancy. Se disting trei mari regiuni siderurgice: Lorena. t fontă în 2007).0 mil. dar foloseşte şi mari cantităţi de fier vechi. deşi are rezerve importante de minereu de fier (cca 8 mld.

Producţia de otel este de 2. t fontă în 2005. locul 9 pe Glob). nu de mult locul 2 în producţia europeană de oţel). Luxemburgul şi Italia se inscriu. de asemenea.2 mil. ceea ce face ca această ţară să importe 99% din materia primă necesară. în privinţa cantităţii de otel pe locuitor. t fontă în 2006) şi-a dezvoltat siderurgia pe baza minereului de fier importat din Luxemburg şi Suedia şi şi zăcămintelor de huilă locale. Piemont . Cel mai important centru este Ijmuiden. Un combinat siderurgic important s-a aflat la Taranto. în centrele de la Torino. lângă Neapole (Torre Annunziata) etc. Namur. la poalele Munţilor Pirinei şi ale Alpilor. şi-a dezvoltat o puternică industrie siderurgică (21 mil.11.siderurgice mai există în peninsula Bretagne. după Belgia.unde populaţia activă ocupată în sectorul secundar depăşeşte 45-50%). Redange). Liege. . t oţel şi 4. pe de o parte datorită importului de materii prime. t oţel şi 7. un avant-port al Amsterdamului. La Spezia.5 mil. t.58 mil. Italia. aflate în dificultate.0 mil. . pe de altă parte. în mari combinate (ca Finsider. Elba sau de pe coasta estică a Italiei nu pot asigura necesarul de materie primă pentru o siderurgie dezvoltată şi cu tradiţie. Capacitatea de prelucrare a industriei siderurgice din Spania este mare. În Olanda întâlnim o siderurgie portuară. t oţel şi 5. deşi nu are o producţie suficientă de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. t. în principal. în arealul localităţilor Charleroi. printre importantele producătoare din Europa Occidentală. Siderurgia italiană se grupează: . cu o producţie de circa 6 mil. iar pe de altă parte datorită cererii de metal a şanrierelnr navale ca Genova (şi Comigliano. iar a treia grupare în vest. Belgia. pe de o parte. Livomo. 17. şi de alte ramuri. legată de industria constructoare de maşini. Brescia (cea mai mare grupare siderurgică din Italia) ş. în apropiere). fiind o electrosiderurgie axată pe producţia de oţeluri aliate şi superioare.4 mil. Nazaire.37 mil. Milano. ce utilizează. t de oţel anual. Micile zăcăminte de minereu de fier din insulele Sardinia. Pe coasta Atlanticului s-au dezvoltat centrele siderurgice din apropiere de Bordeaux şi St. principalele concentrări siderurgice fiind localizate în bazinul huilifer situat de-a lungul văilor Sabre şi Meuse. adică aproape întreaga producţie olandeză (6. t fontă în 2006). în special pe valea Aosta. De aceea Italia importă mare parte din materiile prime necesare. siderurgia este localizată în continuarea bazinului Lorena din Franţa (centrele Esch-Differdange.a. unde s-a dezvoltat cu precădere electrosiderurgia. . În Luxemburg. iar.2 mil. Belgia (8. deoarece aceasta se bazează aproape exclusiv pe importul de materii prime.la poalele Alpilor. dar din cauza rcorientării economice a regiunii aecsta a fost închis. fierul vechi recuperat. în sudulţării. această ţară ocupând al doilea loc pe Glob.în nordul industrializat (Lombardia. în întreprinderi mici şi mijlocii prospere. în apropiere de localitatea Gund (la Sidmar). t oţet în 2007.8 mil. Piombino.în porturi. Este interesant că industria siderurgică se concentrează. legată de potenţialul hidroenergetic valorificat aici. producţia de fontă .

În S. în strânsă legătură şi cu bezinele de cărbuni superiori de aici. Mur . pe baza minereurilor de fier din regiunea Lacului Superior şi a cărbuni lor cocsificabii din Munţii Apalaşi. Sagunto (lângă Valencia) ş. pe baza materiilor prime din import. Bethlehem şi Harrisburg lângă Philadelphia). a doua regiune este Boemia. utilizează mari cantităţi de fier vechi şi o deosebită dezvoltare o are electrosiderurgia. unde sunt bogate zăcărninte de minereu de fier şi cărbuni. care concentrează cea mai mare parte a producţiei. AMERICA ANGLO-SAXONĂ asigură cca 1/10 din productia mondială de oţel. Polonia (10. Alţi producători siderurgici europeni importanţi sunt: Polonia. în oraşele-porturi Szezecin şi Gdansk. Chicago.Karvina). ca productie. siderurgia s-a dezvoltat relativ târziu (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea). dar şi cu şantierele navale cu traditie din zonă. Wroclaw (în Silenzia inferioară). Principala regiune este Silezia Cehă (în bazinul carbonifer Ostrava .Principalele centre siderurgice sunt grupate pe litoralul nordic . Aviles. Milwaukee. cu zăcărnirnelc de minereuri de fier. Plzen. în apropierea Suediei. în centrele Pittsburgh. Kraluvy-Dvur. există patru zone siderurgiee. Vitkowice. cel mai important centru tiind Birmingham. Praga.mai multe centre mici). t) şi al patrulea la fontă şi laminate (36 mil. Chorzow). pe litoralul mediteranean.0 mil. Dispune de materiile prime necesare (dar. bazată pe cărbune cocsificabil propriu şi minereuri de fier importate. în prezent. însă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial ajunsese să realizeze jumătate din producţia mondială de oţel. A doua în jurul Marilor Lacuri.U. Industria siderurgică este concentrată în Silezia (centrele Sosncwiec. pentru această ţară fiind reprezentativă siderurgia dunăreană. Katowice. mici cantităţi de minereu se exploatează în bazinul superior al Wanei şi în Podişul Lysa-Gora. t oţel şi 5. foloseşte şi minereuri din import) acestei industrii. uzinele fiind localizate în porturi sau în apropierea acestora (Sparrow's Point lângă Balimore. Toledo.U. Youngstown. în statul Alabama. A patra zonă este situată în sudul Munţilor Apalaşi.A.Gijon.a. Bilbao în Ţara Bascilor şi Asturia. Cehia şi Slovacia. Austria se situează. t). Oviedo. În Statele Unite ale Americii. .Linz . În ultima vreme s-a dezvoltat siderurgia în California. apoi în marele combinat Nova Huta de lângă Cracovia. legată de transportul de materii prime pe fluviu (cel mai imponant centru siderurgic . Detroit. principalele centre fiind Ostrava. Principala zona şi cea mai veche este cuprinsă între Lacul Erie şi Munţii Apalaşi (Pennsylvania).este situat în amonte de Viena) şi pe afluenţii săi (Enns. Cehia şi Slovacia au o siderurgie cu vechi tradiţii şi bine dezvoltată. Acestora li se adaugă Cartagena. S. cu centrele Kladno. Buffalo. precum şi de o mare piaţă de desfacere a produselor siderurgice. Erie. Pe coasta de nord-est a Oceanului Atlantic se află cea de-a treia zonă alimentată cu minereu de fier din import. centrele siderurgice sunt localizate pe ţărmul Marilor Lacuri: Duluth. În prezent ocupă locul al treilea pe Glob la producţia de oţel (98 mil. un alt imponant centru siderurgic este Kosiçe (în Slovacia). Cleveland. Trinec.A.3 mii t fontă în anul 2006) şi-a dezvoltat industria siderurgică pe baza rezervelor proprii de cărbune cocsificabil şi a minereurilor de fier din import (peste 90% din necesar). lângă Los Angeles.

fontă . Centrele principale sunt Hamilton (cel mai important din Canada). China.3 mil. este ţara cu cea mai mare dinamică in domeniu din lume (32 mil. în provincia Manitoba.Siderurgia din Canada (15. de asemenea. Kobe. Alti producători sud-americani sunt Argentina. t oţel (2007) şi 87. prima producătoare siderurgică din zonă. Brazilia. Chiba. În partea centrală. care funcţionează pe bază de minereuri extrase din Japonia). t de fontă şi feroaliaje (locul al doilea pe Glob. t fontă. utilizarea completă a capacitătilor de producţie. Caracteristicile siderurgiei nipone sunt: dezvoltarea acesteia aproape in exclusivitate pe bază de materii prime importate (98%). are industria sidcrurgică slab dezvoltată Brazilia. siderurgia bazându-se pe marile rezerve locale de minereu de fier. Tubarao este şi un important port de export al minereului de fier. producând 120 mil. pe ţărmul Pacificului.1 mil. Belo Horizonte. cele din Vancouver. Importă. cu centre siderurgice concentrate în nordul ţării (Palpala şi Encenado). t. Trenton). AMERICA LATINĂ. Mexicul s-a afirmat ca producător de minereuri feroase. Wakayama. pe platourile înalte mexicane. Tokyo. Acarninas (aproape de Săo Paulo) şi Macapa în nord-estul podişului. urmate de Toronto şi Montreal. Himeji. t oţel în 2007 faţă de 10 mil. mari cantităţi de fontă.3 mil.8. t oţel în anul 2005. cu marile centre siderurgice Yokohama. cât şi faptul că cea mai mare parte din producţia de oţeluri (2/3) se realizează prin insuflare de oxigen. locul 6 pe Glob). Japonia ocupând un loc de frunte pe piaţa mondială a oţelului. India. pe care o transformă în oţel. cele mai importante centre fiind situate pe ţărmul de est al insulei Honshu. formată din centrele Sakai. . în insula Kyushu (îndeosebi în puternicul centru Muroran. a atins un maxim în 1992 cu 26 mil. deşi o mare producătoare de minereu de fier.cel mai important centru siderurgic şi în partea centrală. la ambele). în provincia Columbia Britanică.3 mil. Japonia are o industrie siderurgică de tip portuar.A. ritmul înalt de creştere (cel mai ridicat dintre toate marile puteri siderurgice). Cel mai mare centru siderurgic este însă Tubarao (pe ţărmul Atlanticului. t) este strâns legatăde cea din S. dar îndeosebi din Australia. în Noua Scoţie (Sydney. Producţia de oţel a Mexicului s-a cifrat la 16. Japonia a devenit în ultimii ani o mare putere siderurgică mondială. Japonia importă minereu de fier din cea 30 de ţări ale lumii. Republica Africa de Sud.U. centrele de extracţie tiind in jurul oraşului Monterrey . Elliot Lake. China şi India. 35 mil. Kawasaki. legat prin cale ferată (540 km) cu zăcământul de minereu de fier de la ltabira. iar in vest. Filipine. funcţionează uzinele din Winnipeg. Laurenţiu. în statul Minas Gerais). Venezuela. Canada. Aceste caracteristici ale siderurgiei nipone au permis ca preţul să fie mai scăzut şi calitatea superioară.. cea mai importantă zonă fiind pe ţărmul lacului Ontario şi bazinul f1uviului Sf. remarcându-se Japonia. şi gruparea de centru. cu uzine la Puerto Ordaz şi Mantanzas şi Chile (la sud de Santiago). unde se pot identifica două grupări: gruparea din sud. t în 1980. Centre siderurgice importante sunt Voita Redonda (NV de Rio de Janeiro). de foarte bună calitate. ASIA participă cu cca 1/5 la producţia mondială de oţel. t în 2006.

unde se găseşte cea mai mare bază siderurgică (2/5 din producţie). siderurgia este dezvoltată în centrele Taiyuan. crom. iar în regiunea Monlgolia Interioara se evidenţiază combinatul de la Baotou. unde se fac mari cxploatări de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili (centru mai important Cloncury). Asansol în statul Bengalul de Vest.0 mil.2 mil. Port Kemela).1 mil.1 mil. Nigeria şi Algeria. A treia grupare se află în statul Queenstand (sudul peninsulei York). care se folosesc pentru obţinerea otelurilor şi a fontelor speciale. ROMÂNIA Minercurile de fier se găsesc în tara noastră în cantitate relativ redusă şi au. centrele siderurgice fiind concentrate în provinciile Transvaal (Pretoria. cu . t de fontă în 2005). t fontă în 2007. cărbuni cocsificabili şi alte materii prime necesare siderurgiei. cu excepţia Republicii Africa de Sud.4 mil. AUSTRALIA.China. a treia producătoare mondială de minereu de fier. Aceste uzine se alimentează cu cărbuni cocsificabili de la Fushun şi cu minereu de fier din zonă.9 mil. t de oţel (faţă de 37. principalele exploarări sunt situate în partea de est a masivului Poiana Ruscă. t). India are o industrie siderurgică mai recentă. la care se adaugă gruparea siderurgică din sud-est. minereurile de mangan. în apropierea marilor zăcărnime de fier de la Iron Knobe şi a zăcămintclor de cărbuni cocsificabili.5 mil t oţel şi 6. Bhilai în estul statului Madhya-Pradesh). Tiangshan şi Beijing. se importă. De o deosebită importanţă sunt. fiind astfel primul producător mondial. Veereniging). Alte ţări africane cu siderurgie sunt Egiptul. în China de Nord. în statul Noua Galie de Sud (Newcastle. detaşat fală de ceilalţi producători Marile centre siderurgice sunt localizate în: Chilla de Nord-Est. un conţinut metalic scăzut (28-40% fier). principalele cemre aflăndu-se în partea de nord-est (mari combinate la Bokaro şi Jamshedpur în statul Bihar. Natal (Newcastle). t). în general. Daye (în interiorul Chinei Centrale). t oţel şi 6. t fontă în 2006). Orange (Bloemfontein). cu importantele centre de la: Anshan.a. care deţine importante resurse de minereuri de fier. şi-a dezvoltat. molibden. furnizând 60% din producţia ţării (în ultimii ani sub un milion de tone). în ultimile decenii. are o siderurgie încă puţin dezvoltată (7. AFRICA se caracterizează printr-o dezvoltare slabă a industriei siderurgice. cât şi la fontă (26. în nordul Carpaţilor Orientali. ca urmare. cu uzinele de la Whyalla şi Point Pirie. În prezent. Cele mai bogate zăcăminte de mangan se găsesc în judetul Suceava. iar În Chilia Centrată funcţionează marile combinate de pe fluviul Chang Jiang (la Wuhan. Producţia de minereu este total insuficientă necesarului industriei siderurgicc şi. Pietersburg. Benxi ş. Alte mari combinate există la Baoshan. o puternică industrie în domeniu şi un ritm înalt de creştere chiar şi în ultima vreme: 482 mil. în siderurgie. Fushun. Johannesburg. titan. Shenyang. fiind concentrată pe coasta de est şi de sud: în Australia de Sud. extracţiile cele mai însemnate fiind la Teliuc şi la Ghelari. care dispune de cărbuni cocsificabili şi de minereu de fier. cu o producţie în creştere atât la oţel (43. Maanahan şi in apropierea ShaJlghai·ului). care are o producţie în scădere (9. t în 1980) şi 465 mil.

având uzină cocsochimică. încă din secolul al XVIII-lea începe să se dezvolte o siderurgie modernă: în 1718 se instalează primele cuptoare la Oraviţa. sunt cele de la Reşua. În Munţii Zarandului. o siderurgie portuară. pe care se transportă minereul de fier şi huila din import (in special din C. în prezent. oţelării. Amplasarea sa a fost favorizată de Dunăre.exploatări la lacobeni. Combinatul siderurgic Călăraşi (SIDERCA). conrurate de-a lungul timpului.).500 m3. de readaptare la conditiile economice noi interne şi internaţionale. cărbunii cocsificabili şi mangan. dar ea traversează o perioadă de criză. Centrele de la Galaţi şi Călăraşi conturează.a. este parţial intrat în funcţiune. în zona Reşiţei s-a conturat şi tradiţionala industrie constructoare de maşini (de exemplu primele locomotive cu abur construite). ca şi în cazul altor ţări dunărene. minereu de fier). Construirea sa a fost favorizată de existenţa. Galaţi. titanul se găseşte în mici concernraţf pe versantul nordic al Munţilor Zarandului. un an mai târziu un cuptor la Bocşa Montană. care asigură 2/3 din producţia ţării Alte zăcărnintc mai sunt în Munţii Banatului (Delineşti). S-a dezvoltat pornind de la minereurile de fier din apropiere (Ocna de Fier.). .. Cele mai importante combinate siderurgice. în 1750 sunt puse în funcţiune cuptoarele de la Topliţa. În strânsă legătură cu siderurgia. iar în 1771 cele de la Reşiţa ş. iar molibdenul se exploatează la Băiţa Bihorului Siderurgia românească străbate o perioadă mai dificilă. astfel că producţia satisface necesităţile interne.S. Hunedoara.I. uzină cocsochimică. oferind disponibilităţi pentru export. Combinatul de la Galaţi (SIDEX. Cromul se exploatează în cantităţi reduse în Munţii Almăjului. fumale. în Depresiunea Haţeg (Baru). Cârlibaba. În tara noastră. amplasat tot în apropierea Dunării. în apropiere.a. Călărasi. ceea ce explică scăderile de productie de după 1990. a celui mai mare zăcământ de minereu de fier din ţară (din Munţii Poiana Ruscă) şi de relativa apropiere a bazinului huilifer Petroşani. Combinatul siderurgic Reşita (aici fiind construită prima uzină siderurgică din ţară) a fost cel mai mare până în 1950. Dognecea). construit în perioada 1960-1965) este. cel mai mare centru slderurgic din ţară şi unul dintre cele mai mari din sud-estul Europei (6 furnale de 3. Vatra Domei. laminoare pentru tablă şi benzi la rece etc. în Munţii Maramureşului (Baia Borşa) ş. Combinatul siderurgic de la Hunedoara a fost cel mai important centru siderurgic al ţării în perioada 1956-1975. pentru facilitatea aprovizionării sale cu materii prime din import (cocs.

s-a dezvoltat pe baza minereurilor de la Lueta. feroaliaje la Tulcea. De asemenea. Alte centre siderurgice sunt: Zimnicea (ţevi). La Bucureşti mai multe întreprinderi produc oţeluri şi laminate. la Oţelu Roşu şi Nădrag se produc oţel şi laminate pe baza foruei de la Reşiţa şi Hunedoara. produce fontă de bună calitate) şi Călan (centru vechi de peste 100 de ani. . la Brăila şi Galaţi tablă groasă pentru nave. sârmă). Focşani (laminate). la Câmpie Turzii şi Buzău se produc sârmă şi produse din sârmă. la Roman ţevi sudate şi laminate cu profile uşoare. produce fontă cenuşie şi articole de fontă). diferite produse siderurgice (îndeosebi oţel) se obţin şi în cadrul unor întreprinderi construcroare de maşini. laminate uşoare.Alte centre cu fumale sunt Vlăhiţa (situată în Munţii Harghitei. Drobeta-Turnu Severin. Alături de aceste centre. la Târgovişte se produc oţeluri speciale. Beclean (otel. Hârşova. aliate şi înalt aliate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful