MINEREURILE DE FIER ŞI SIDERURGIA

MINEREURILE DE FIER Minereurile de fier reprezintă una dintre rezervele naturale cele mai intens folosite, constituind, totodata, obi-ectul unor ample schimburi internaţionale. Fierul este larg răspândit în natură, reprezentând 5-6% din litosferă, şi intră În combinaţia multor minerale care compun scoarţa Pământului. Minereurile de fier se găsesc sub diferite combinaţii: oxizi, carbonaţi, silicaţi şi sulfaţi de fier. Din categoria oxizilor fac parte magnetitul, hematitul şi limcnitul, iar din cea a carburanţilor, sideritul. Magnetitul este minereul de fier cu conţinutul cel mai bogat în metal (6872%) şi, totodată, cel mai pur, dar cu o răspândire oarecum limitată (cea 15% din rezervele mondiale); zăcăminre reprezentative există în Munţii Ural (Magnitnaia), Suedia (Kiruna), Venezuela (Cerro Bolivar), India (statele Sihar şi Orissa) ş.a. Hematitul are un conţinut de metal ceva mai redus (de regulă sub 70%), dar o mai largă răspândire (27% din rezervele cunoscute de minereu de fier); asemenea zăcăminte există în Brazilia (Minus Gerais), India (Madhya Pradesh, Mysore), S.U.A (zona Lacului Superior), C.S.I (bazinul Krivoi Rog), Australia (Australia de Vest). Limonitul şisideritul au un conţinut de metal mai redus (48-63% primul şi, respectiv, 3048% al doilea), dar o foarte largă răspândire, zăcăminte tipice aflându-se în Franţa (Lorena), Spania (Bilbao), Marea Britanie, India (Unar Pradesh). Rezervele şi producţia mondială Evaluările rezervelor mondiale sunt, ca şi în cazul altor resurse, aproximative, in funcţie de criteriile de apreciere, diferite de la ţară la ţară, şi, în primul rând, de tehnica folosită in cunoaşterea rezervelor. Ca urmare a activităţii de prospectare, întreprinsă în regiuni mai puţin cercetate din America de Sud, Africa şi Australia, au crescut rezervele sigure. Potrivit O.N.U., acestea sunt de 850 mld. t (certe şi probabile), din care aproximativ jumătate sunt minereuri bogate în conţinut metalic. La această rezervă se adaugă concentraţiile ferornagnetice ale Oceanului Planetar, evaluate la 250 mld. t. Se apreciază că acestea pot să asigure consumul mondial pe o perioadă de peste 1 000 ani.

Australia (35). Bolivia (40).. China şi Australia şi altele Producţia mondială de minereu de fier a cunoscut un ritm rapid de creştere. t). t în 1938 la 841 mii.S. şi S. Brazilia. au avut loc şi mutaţii în repartiţia geografică a extractiei minereului de fier pe diferite zone geografice: a scăzut ponderea Europei şi Americii anglo-saxone şi a crescut.A. (40.I.S. ajungând la 1 900 mii. t in 2007.U. de la 127 rnil. al Americii Latine şi al Australiei (de la 1. împreună deţinând peste 4/5 din totalul mondial.. Deşi. există peste 60 de ţări producătoare de minereu de fier. Brazilia (60). la nivelul Globului.I. cele mai mari rezerve le posedă C. Pe ţări. care au devenit. Canada. !n afara unor mari producători tradiţionali ca C. Surse mai recente indică rezerve mai mari în cazul unor ţări ca Brazilia. t în 1991.s. S. .A. ponderea Europei (inclusiv C. urmată de Canada (125 mld. s-au impus în ultima vreme ca mari producătoare China. totodată. până în anul 1991. Venezuela ş. (105).I. urmată de Europa inclusiv C. (304 mld.I. China (31). în schimb. aportul C.S. numai 16 depăşesc cifra de 10 milioane rone anual.U. ca urmare a cerinţelor tot mai mari de produse feroase. O dată cu dinamica foarte rapida a producţiei mondiale de minereu de fier.Din tabelul de mai sus reiese că cea mai mare parte a rezervelor se ami în America (42.S. Australia. mari exportatoare.7%).a. t în 1980 şi 945 mil. India (30).) ar fi şi mai mare (peste 50%). Potrivit altor surse.8%).J% la 10%). India. t).I.

I. peste 50% din producţia mondială fiind exportată. urmate de ţările Uniunii Europene (indeosebi Germania. Coreea de Sud. se situează pe primul loc în lume.U. Italia) şi S. China. t în 1939 la 200 mil. t. t. Producţia sa a cunoscut o creştere continuă. Repartiţia geografică a producţiei de minereu de fier C. care detin peste 2/3 din importurile mondiale. t). t în 2007. Suedia. t în 1999. de la numai 34 mil. ca rezerve (peste 300 mld.A. până în 1991. Dispune de . Numai două ţări asigură mai mult de 213 din exporturile mondiale în domeniu: Brazilia şi Australia. Africa de Sud. Franţa. urmate.S. Canada. Cei mai mari importatori mondiali se regăsesc pe cornineutui asiatic: Japonia (120 mil. aproape 1/3 din totalul importurilor în domeniu). Marea Britanie. dar atingând 210 mil.Minereurile de fier fac obiectul unui intens comert. la mare distanţă de India. scăzând apoi la 76 mil.

Munţii Urali.I. Se desfăşoară pe cea 800 km lungime şi 200-250 km lăţime şi dispune de exploatări atât subterane. în ciuda faptului că productia sa a scăzut (cea 24 mil. Prin puternicul câmp magnetic ce-l creeaza. având rezerve apreciate la cca 20 mld. Kirunavara. cu 57-63% continut de metal). Dar cel mai mare zăcământ din C. se situează pe locul al doilea în producţia de minereu de fier şi pe primul loc în ceea ce priveşte calitatea minereului (70% conţinut de metal). t. dar cu un conţinut de metal modest (30%). Zăcămintele în exploatare. Franţa a fost multă vreme cel mai importat producător european.5 mil. cu un conţinut ridicat de metal. din care 65 sunt la zi.S. Zăcământul are o pozitie geografică favorabilă. Acest zăcământ alimentează siderurgia sudului european al C.I. Principalul bazin se află la nord de Cercul Polar. cu exploatări la Kiruna. într-o zonă puternic industrializată. siderurgia din sudul european al C. având un conţinut ridicat de metal (peste 60%). mai sunt la Lipeţk (sudul Moscovei). cu exploatări la Landrcs. lot în partea europeană. în Laponia. . scăzând în ultima vreme. din Munţii Blagodat şi Serov (în Uralul Central).S. din lume.. de dimensiuni mai mici (rezerve de cea 3 mld. cu exploatări la Angara-Pitsk.I.I. este cunoscul sub numele de "anomalia magnetică de la Kursk''. iar exploatarea se face uşor. dar in ultima vreme producţia sa a scăzut simţitor (de la 30 mil.S. fiind în apropierea bazinului carbonifer Doneţk. cât şi. Multă vreme el a avut o participare de peste 50% în producţia C. situat la cea 220 km NV de Stockolm. t). în Karelia şi Peninsula Kola. dar de mai mică importanţă. din regiunea colinelor Voronej. Cele mai importante zăcăminte şi exploatări de minereu de fier se află în partea europeană. ca şi Krivoi Rog. cu rezerve apreciate la 100 mld. Al doilea bazin important se găseşte în partea centrală a ţării (grupul Bergeslagen-Grangesberg. Are cca 700 exploatări. t în 1980). care aprovizionează. cu rezerve însemnate (15 mld. iar minereurile sunt de calitate bună. t în 1980 la numai 2.exploatări atât în partea europeană. Cel mai mare zăcământ se află în Lorena (care participă cu 90% la producţie şi deţine 75% din rezerve). t). iar spre Marea Baltică zăcământul de la Dannemora.S. cu o reţea de transport bine dezvoltată. cât şi în carieră. t în 2007 faţă de 27 mil. Munţii Altei şi Tian Şan. în partea asiatică. începând cu cel de-al Doilea Război Mondial. totodată. Briey şi Nancy. şi. în zona Lacului Aral (Ulu-Tau). Găllivare. Detine rezerve apreciabile. din care 3/4 considerate tehnic şi economic exploatabile. t în 1990 şi total nesemnificativ în prezent). Un alt zăcământ este cel din Peninsula Kerci. Cel mai vechi intrat în exploatare este zăcământcl de la Krivoi Rog. zăcămintele fiind de mică adâncime (între 100-250 m). având minereuri cu un conţinut ridicat de metal. Angarallim). zăcământul fiind la suprafaţă. este Kursk-Belgorod. Participă cu 80% la productia de minereu a Suediei.-ului şi participă cu mari cantităţi la export. Minereul este de bună calitate (peste 50% metal) şi extracţia se face mai ales în carieră. Al doilea producător european a devenit în ultima vreme Suedia. t. Alte zăcăminte se află în partea sudică: sudul Siberiei Centrale (In bazinul Angarei. Principalele zăcăminte sunt cele de la Bakal şi Magnitania Oora (în Uralul de Sud). t. Rezervele sunt apreciate la peste 8 mld. Minereurile au o concentraţie medie de 35% metal.

Munţii Iberici ş. a unor căi de transport terestre dense şi în apropierea unor mari bazine carbonifere) a facilitat dezvoltarea unei puternice industrii siderurgice in zonă.U. S. locul 3 pe Glob).a. în cariere de mari dimensiuni. in provinciile Normandia şi Anjou-Bretagne şi în Munţii Pirinei. din structurile complexe ale Muntilor Cantabrici.calc de transport ieftină şi lesnicioasă.5 mil. t. însă productia a scăzut dramatic.Alte zăcătninte. de mai mică importanţă.A. t.U. exploatările se fac. este a şaptea producătoare mondială. localizate în două zone: zona Marilor Lacuri (care are cea mai importantă contribuţie) şi cea a Munţilor Apalaşi. are rezerve importante (105 mld. Poziţia geografică favorabilă (în jurul Marilor Lacuri . în cea mai mare măsură. Zăcărnimele de . Cea mai mare parte a producţiei (cca 2/3) provine din zăcăminre din estul S. s-au extras până în 1990 1. se află în vestul ţării. cu 52 mil. În Spania. AMERICA DE NORD ANGLO-SAXONĂ reprezintă a doua mare zonă a lumii ca rezerve de minereu de fier. cu un conţinut ridicat de metal. t în 2007.A. in Masivul Armorican. Zăcămintele din zona Lacului Superior sunt cunoscute pe plan mondial sub denumirea de tip "Lac Superior" datorită calităţii lor. ajungând nesemnificativă. Cordiliera Betică.

Această ţară dispune şi de cele mai mari rezerve din America Latină. Arizona. S. t) şi cea mai mare exportatoare de minereu de fier a planetei. vanadiu (in special în Podişul Colorado) ş.A. prevede extinderea exploatărilor şi amenajarea de noi căi de transport. În ultima vreme. Pennsylvania şi în unele state din sud-est. unde se găseşte marele zăcământ de la Urucum. minereurile fiind de bună calitate (conţinutul metalic de 66%). Brazilia.minereu de fier se găsesc pe teritoriul statelor Minnesota (cu exploatări la Mesambi Range. cu şanse de a se menţine in ierarhia mondială. Cele mai mari rezerve şi exploatări se află în Peninsula Labrador (Knob Lake) şi în insula Newfoundland (Terra Nova). Zăcămintele din Munţii Apalaşi.U. având un conţinut ridicat de metal (66-67%). mangan.A. mai inainte importând. Exploatările din statul Mato Grosso. provinciile Ontario (Steep Rock Lake) şi Columbia Britanica. Michigan şi Winsconsin.A.A. Chile. Rezervele (125 mld. Venezuela. .U. insulele vestice (Vancouver. de asemenea. S.33 mil. Brazilia este al doilea mare producător mondial (360 mil. Dintre înnobilatorii oţelurilor. AMERICA LATINĂ şi-a sporit participarea la producţia mondială de la 1. zăcămintele din statul Para. Se remarcă.a. care a devenit al doilea producător al lumii. indeosebi graţie aportului Braziliei. pentru protejarea propriilor rezerve. Deşi dispune de o bază însemnată de materii prime. de unde minereul se exportă.U. utilizează tot mai mult fierul vechi sau materii prime (în special minereuri de fier) din import (33% din importul mondial).A. Peru etc. t) o situează pe locul 2 pe Glob. t în2007). S. Statele Unite mai detin minereuri de fier în partea centrală (statele Missouri.A. Erie Minning). localizate de o parte şi de alta a catenei muntoase. (cca 10%). nu-şi acoperă necesarul de minereu de fier din producţia proprie şi de aceea recurge la importuri masive. dar ca producţie ocupă numai locul 9 (21 mil. care prezintă un deosebit interes.1 % in anul 1938.U. în special în S. ţări africane. California).U. t in 1953. din Canada. are importante rezerve de wolfram (statul Nevada). legată printr-o cale ferată de portul Tubarao. exploatarea intensă a zăcămintelor din zona Lacului Superior şi din estul Statelor Unite a dus la scăderea substanţială a unora dintre acestea. Texas) şi in vest (statele Wyoming. Canada a devenit producătoare de minereu de fier începând abia cu anul 1950. şi Japonia.U. Queen Charlotte). Alte deunăroare de rezerve de minereu de fier din America Latină sunt: Bolivia. mai importante fiind cele din Alabama şi Georgia. datorită dificultăţilor ridicate de transport. ceea ce a determinat deplasarea exploatărilor spre centrul şi vestul ţării. Importante zăcăminte se găsesc în statul Minas Gerais . New Mexico. sunt mai restrănse. în scopul extinderii exporturilor spre Europa. dispune de un minereu de fier cu un conţinut metalic ridicat (62-65%). Canada exportă marea majoritate a producţiei sale. Un vast proiect. mai ales din Canada şi America Latină. sunt mici şi au o contributie modestă la producţia S. cu minereu de foarte bună calitate. la cea 20%. S.regiunea Itabira. numit "Carajas" (in regiunea Serra dos Carajas). Ele se gasesc pe teritoriul statelor New York.

t în 2007. Din tabel rezultă că producţia. a crescut de peste 7 ori atât la fontă şi feroaliaje. in intervalul 1938-2000. cât şi la oţel. Principalele exploatări se află în China de Nord-Est. Australia de Sud (în Munţii Middleback) şi in statul insular Tasrnanla. ocupă primul loc pc Glob. exceptând câteva state.. între care Marea Britanie.producţia sa crescând constant in ultimii 10 aniparticiparea ei la producţia mondială fiind relativ recentă (dupa anul 1965). (tip "Lac Superior"). o continuare a celui din regiunea Urucum din Brazilia. calitatea lor fiind superioară.A. este apreciat drept unul dintre cele mai mari din lume. se constată că. ceea ce permite exploatarea lor in carieră.cel mai important zăcământ . în zona unde se găseşte aşa-numitul „Patrulater de Fier" (Isidro. care. situate la adâncimi mici. În ceea ce priveşte repartizarea teritorială a producţiei siderurgiee. t. t în 2007). 320 mil. Rezervele certe sunt deosebit de mari (cca 100 mld. împreună. concentrează cea 80% din totalul mondial. în ultimii 10-15 ani. Zăcământul de la Mutun. t în 2005 la 940 nul. similară celor din S.şi El Pao in podişul Guyanelor).S. indeosebi la oţel (de la 786 mil. Noua Galie de Sud. t în 2000 şi 1. care sunt caracterizate printr-un conţinut mare de metal (55-64%). în regiunea Anshan (zăcărnâmul este foarte intins. AUSTRALIA deţine locul al treilea pe Glob în extractia de minereu de fier (320 mil. ţările avansate din punct de . din apropriere. cu o producţie de 600 mil. Cele mai mari rezerve sunt concentrate in statul Australia de Vest. În ASIA. din nord-vestul acestui stat.Bolivia are mari rezerve certe (40 mld. t. China. America de Nord anglo-saxonă şi Japonia. Are rezerve mari.I. Cerro Bolivar . mari producătoare sunt China şi India. Rezerve şi exploatări mai mici se află in statele Queensland. la fontă a crescut de la 571 mil. Prin producţie (20.0 mil. t în 1989 la 843 mil.U. t fiecare). t). estimate la aproape 40 mld. tot aici eflăndu-se şi cele mai mari staţii de concentrare a minereului in vedere exportului realizat prin portul Port Hcdland. Însă. t) şi imense zăcămime potentiale cu conţinut metalic ridicat (50-55%). t în 2007) . Venezuela are mari rezerve în bazinul fluviului Orinocc. t în 2007) ocupă al doilea loc in America Latină. cele mai mari exploatări se află in zona Pilbara. se constată o concentrare în numai câteva zone ale planetei: Europa şi C. Ţări cu producţii mai mici sunt Chile şi Peru (cu cea 7 mil. care participă cu aproape 90% la producţie.

Algeria. cărbunii cocsiflcabili din Donbas. Mexic. De altfel. regiunea Moscovei şi a Sankt Petersburgului. India. Zona Sudului European este cea mai importantă şi cuprinde sudul Ucrainei şi regiunea Rostov pe Don. având o puternică bază de materii prime şi combustibili prin zăcărnintele de minereu de fier de la Krivoi Rog şi Kerci. un grup de ţări în curs de dezvoltare şi-au elaborat proiecte pentru realizarea unor obiective siderurgice. aceasta crescând mai ales in ţările în curs de dezvoltare (Brazilia. Siberia şi Asia Centrală.). Nigeria. iar . Uralul. China ş. Imn. Chile. Comunitatea Statelor Independente se situează pc locul patru la producţia de oţel şi pe cinci la cea de fontă şi feroaliaje. iar altele pentru mărirea capacităţilor de producţie pc care le au: Brazilia. Venezuela. Siderurgia se concentrează în cinci zone: Sudul european. Arabia Saudită ele. şi o mare producţie de energie electrică.a.vedere economic au procedat la stagnarea sau micşorarea producţiei siderurgice. Aici se găseşte triunghiul siderurgiei Krivoi Rog-Donetk-Kerci.

al doilea grup de centre este localizat în bazinul carbonifer Saar (Saarbrucken. Cele mai mari centre siderurgice sunt: Magnitogorsk (cu cele mai mari furnale din lume). şi o serie de repercusiuni asupra siderurgiei suedeze. Zona siderurgică siberiană s-a dezvoltat într-un ritm rapid pe baza zăcămintelor proprii de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili.I. Rostov pe Don). un alt centru siderurgic important este situat lângă Taşkent. t oţel şi 3. Lipeţk şi Kursk şi cărbuni cocsificabili din bazinele Peeiora şi Donbas. Bremen). în strânsă legătură cu potenţialul hidroencrgetic din zonă (este caracteristică electrosideturgia). t fontă în anul 2005).). Un alt grup de centre se află pe malul Mării Azov (Taganrog) sau mai spre nord (Kramatorsk. iar a treia zonă cuprinde marile centre de pe litoralul Mării Baltice şi Mării Nordului (Lübeck. Spania. Nijini-Tagbil. Zlatoust. India. Principala zonă siderurgică o reprezintă bazinul Ruhr. . siderurgia este de dată mai recentă şi se bazează pe importul de cărbuni cocsificabili şi cocs din Polonia şi de minereu de fier din C. de foarte bună calitate. unde sunt concentrate marile centre siderurgice Essen. este Germania (33 mil.E. Bochum.electrosiderurgia este dezvoltată în centrele din apropierea Niprului (Dneprcpetrovsk. Oberhausen. ţară cu vechi tradiţii în domenii care se bazează pe cărbuni cocsificabili proprii. Siderurgia suedeză este axată pe producţia de oţeluri superioare. Africa ş. Soderfors etc. Jursk. Neunkirchen şi Dilligen). cu centre mici şi mijlocii (Karlskoga. În regiunea Moscovei şi Sankt Petersburgului este dezvoltată cu precădere electrosiderurgia şi producţia de oţel uri speciale pc bază de minereu de fier din Karelia. Lipeţk. care au fost modernizate. În Asia Centrală. Nikopol). în afară de Moscova şi Sankt Petersburg. Al doilea producător european după C. În Suedia (5. Duisburg. Axelosund.a. Sverdlovsk. Brazilia. Bremerhaven. şi pe minereuri de fier importate dm Suedia. desigur. Aderarea la U. dezvoltată pe baza marilor zăcăminte locale de minereu de fier şi de cărbuni cocsificnbili aduşi din bazinele Kuzneţk şi Karaganda şi gaze naturale din Siberia Occidentală. Eisenhtltenstadt pe Oder şi Calbe. Zaporoje. De asemenea. Kemerovo (în sudul Siberiei Occidentale) şi Taişet (in sudul Siberiei Centrale).Novosibirsk. a avut. de foarte bună calitate.a. pe baza minereurilor de fier din bazinul Temir-Tau şi a cărbunilor cocsificabili din bazinul Karaganda. astfel s-au dezvoltat centralele siderurgice în sudul Siberiei . funcţionează marele combinat de la Temir-Tau. Celeabinsk. Peninsula Kola. Minereurile de fier proprii sunt de calitate inferioară şi în cantitate mică (în Bavaria de Est şi în regiunea Baden-Wurttenberg). t fontă in anul 2007). Serov.S.7 mil. Hamburg. Dortmund ş. Novolipeţk. Salzgitter. t oţel şi 31 mil. Dusseldorf Solingen. Suedia este un important exportator de minereu de fier. Centrele cele mai importante sunt. În partea estică.. cea mai puternică concentrare siderurgioă o întâlnim în partea centrală. A doua zonă este Uralul (în partea centrală şi sudică). exceptând unele mici unităţi vechi din Turingia. Tula.L Marile combinate siderurgice se află la: Brandenburg (sud-vest de Berlin).S.7 mi).

a doua regiune se află în nord-vestul ţării. O altă regiune siderurgică se află în Masivul Central Francez: Le Crezot. chiar dacă în ultimele decenii se remarcă o remodelare industrială. t oţel şi 13 mit. apare un peisaj industrial carbonifer (principala bază de exploatare a cărbunilor) şi siderurgic în care este situat unul dintre cele mai mari centre siderurgice din Anglia. în timp ce declinul bazinului carbonifer din regiunea estuarului Tyne a însemnat un reeul şi pentru siderurgia. Leicester . Reprezintă una dintre puţinele ţări cu economie dezvoltată a căror producţie siderurgică a cunoscut o creştere în anii 1980-1990. în prezent regiunea printre primele din Marea Britanie . Franţa. Metz şi Nancy. În anul 2007 a produs 14 mil. unde Birmingham constituie una dintre cele mai mari metropole industriale. Se disting trei mari regiuni siderurgice: Lorena.Nottingham. Derby. concomitent cu scăderea exploatărilor de cărbuni.a căror influenţă se interferează. unde la începutul secolului existau cele mai puternice şantiere navale din lume. unele cu profil siderurgic. mai veche. de-a lungul timpului. dar foloseşte şi mari cantităţi de fier vechi. siderurgia cunoaşte însă un declin însemnat în ultima perioadă. t). în regiunea csruarului Clydc. t fontă în 2007). îl şi importă. unde siderurgia a cunoscut o continuă modernizare. t fontă. St. criza acestor şantiere a marcat şi siderurgia din zonă. dar în ultima vreme aceasta este în declin. America Latină (îndeosebi din Brazilia). Dacă minereurile de fier. la nord de Midlands. textilă şi alimentară în trei centre puternic industrializate . Cardiff. Anglia centrală rămâne o regiune marcată de dezvoltarea siderurgiei. dar apoi un declin constant până în prezent (10. sudul Ţării Galilor reprezintă prima zonă siderurgică a Marii Britanii. Thionville. Grupate în centrele Port Talbot. în Dunkerque şi în împrejurimi s-a dezvoltat o puternică siderurgie).0 mil. devenind centre metropolitane. la Glasgow şi în împrejurimi. Sheffield. Prezenţa minereurilor de fier. au constituit baza puternicei dezvoltări industriale de aici. Importă minereu de fier din Suedia. Bristol şi Newport. unde principalele estuare de aici au atras industria. În regiunea Yorkshire. unde se găsesc bogate zăcămmte de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. a industriilor metaiurgică. de la Newcastle şi împrejurimi. utilizând minereuri de fier din import şi cărbuni din bazinul local Valenciennes. deşi are rezerve importante de minereu de fier (cca 8 mld. Beneficiind de importante rezerve de cărbune superior cocsificabil. Africa. Pe coasta estică a Angliei. estuarul Tees a avut o dezvoltare recentă considerabilă. Centre .Marea Britanie are o industrie siderurgică cu vechi tradiţii. realizând o mare dezvoltare în ultima vreme (extinzându-se teritorial până la ţărmul mării.s-a orientat spre industnile "de transformare" (prelucrătoare) ce necesită un consum redus de materii prime. în jurul căruia gravitează o serie de alte centre mai mici. neputându-se afirma acelaşi lucru şi despre estuarul Humber.0 mil. Swansea. în Midlands-ul de Est. la sud de Tees. şi mai ales cărbunii. care participă cu peste 2/3 la producţia siderurgică a ţării şi care are ca centre importante: Longwy. cuprinde zona Pas-de-Callais-Paris. Briey. centrul siderurgic portuar Huli fiind cel mai important. Rouen-Le Hâvre. Siderurgia este caracteristică şi Midlands-ului de Vest. Etienne. a cărbunilor şi a materiilor prime agricole au favorizat dezvoltarea. În Scoţia. t oţel şi 11. ca producţie.

Capacitatea de prelucrare a industriei siderurgice din Spania este mare.0 mil. Este interesant că industria siderurgică se concentrează. locul 9 pe Glob).11.siderurgice mai există în peninsula Bretagne.4 mil. t de oţel anual. de asemenea. producţia de fontă . Nazaire. Namur. Brescia (cea mai mare grupare siderurgică din Italia) ş. pe de o parte datorită importului de materii prime. şi-a dezvoltat o puternică industrie siderurgică (21 mil. Cel mai important centru este Ijmuiden. iar. cu o producţie de circa 6 mil. t oţel şi 7. această ţară ocupând al doilea loc pe Glob. Elba sau de pe coasta estică a Italiei nu pot asigura necesarul de materie primă pentru o siderurgie dezvoltată şi cu tradiţie. dar din cauza rcorientării economice a regiunii aecsta a fost închis.37 mil. În Luxemburg. principalele concentrări siderurgice fiind localizate în bazinul huilifer situat de-a lungul văilor Sabre şi Meuse. pe de altă parte. ce utilizează.58 mil. Belgia (8. unde s-a dezvoltat cu precădere electrosiderurgia. t. Producţia de otel este de 2. În Olanda întâlnim o siderurgie portuară. deoarece aceasta se bazează aproape exclusiv pe importul de materii prime.8 mil. în întreprinderi mici şi mijlocii prospere. după Belgia. Pe coasta Atlanticului s-au dezvoltat centrele siderurgice din apropiere de Bordeaux şi St. iar pe de altă parte datorită cererii de metal a şanrierelnr navale ca Genova (şi Comigliano. în apropiere). deşi nu are o producţie suficientă de minereu de fier şi cărbuni cocsificabili. Liege. Siderurgia italiană se grupează: . Livomo.unde populaţia activă ocupată în sectorul secundar depăşeşte 45-50%). Micile zăcăminte de minereu de fier din insulele Sardinia. legată de potenţialul hidroenergetic valorificat aici.5 mil. t oţel şi 5. pe de o parte. în sudulţării. De aceea Italia importă mare parte din materiile prime necesare. la poalele Munţilor Pirinei şi ale Alpilor. Belgia.2 mil. în principal. lângă Neapole (Torre Annunziata) etc. Piombino. Un combinat siderurgic important s-a aflat la Taranto. La Spezia. Piemont . t oţet în 2007. iar a treia grupare în vest. în privinţa cantităţii de otel pe locuitor. Redange). . în centrele de la Torino. şi de alte ramuri. în mari combinate (ca Finsider. legată de industria constructoare de maşini.în porturi. ceea ce face ca această ţară să importe 99% din materia primă necesară. în special pe valea Aosta. Luxemburgul şi Italia se inscriu. Italia. t fontă în 2005.la poalele Alpilor. fiind o electrosiderurgie axată pe producţia de oţeluri aliate şi superioare. t oţel şi 4.în nordul industrializat (Lombardia. t. t fontă în 2006). în apropiere de localitatea Gund (la Sidmar). aflate în dificultate. adică aproape întreaga producţie olandeză (6. t fontă în 2006) şi-a dezvoltat siderurgia pe baza minereului de fier importat din Luxemburg şi Suedia şi şi zăcămintelor de huilă locale. siderurgia este localizată în continuarea bazinului Lorena din Franţa (centrele Esch-Differdange.a. Milano. . printre importantele producătoare din Europa Occidentală. fierul vechi recuperat. . 17. în arealul localităţilor Charleroi.2 mil. un avant-port al Amsterdamului. nu de mult locul 2 în producţia europeană de oţel).

Cleveland.a.Principalele centre siderurgice sunt grupate pe litoralul nordic . Principala regiune este Silezia Cehă (în bazinul carbonifer Ostrava .mai multe centre mici). Milwaukee. Principala zona şi cea mai veche este cuprinsă între Lacul Erie şi Munţii Apalaşi (Pennsylvania).U. Erie. cu zăcărnirnelc de minereuri de fier. uzinele fiind localizate în porturi sau în apropierea acestora (Sparrow's Point lângă Balimore. care concentrează cea mai mare parte a producţiei. ca productie. pentru această ţară fiind reprezentativă siderurgia dunăreană.A.A. foloseşte şi minereuri din import) acestei industrii. Chicago. Buffalo. în statul Alabama. Katowice. S. A patra zonă este situată în sudul Munţilor Apalaşi. Bethlehem şi Harrisburg lângă Philadelphia).0 mil.3 mii t fontă în anul 2006) şi-a dezvoltat industria siderurgică pe baza rezervelor proprii de cărbune cocsificabil şi a minereurilor de fier din import (peste 90% din necesar). Dispune de materiile prime necesare (dar. Youngstown. În ultima vreme s-a dezvoltat siderurgia în California. pe baza materiilor prime din import. În prezent ocupă locul al treilea pe Glob la producţia de oţel (98 mil. unde sunt bogate zăcărninte de minereu de fier şi cărbuni. precum şi de o mare piaţă de desfacere a produselor siderurgice. bazată pe cărbune cocsificabil propriu şi minereuri de fier importate. mici cantităţi de minereu se exploatează în bazinul superior al Wanei şi în Podişul Lysa-Gora. în strânsă legătură şi cu bezinele de cărbuni superiori de aici. Trinec. Polonia (10. Mur . cu centrele Kladno. Detroit. legată de transportul de materii prime pe fluviu (cel mai imponant centru siderurgic . Bilbao în Ţara Bascilor şi Asturia. A doua în jurul Marilor Lacuri. în prezent. însă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial ajunsese să realizeze jumătate din producţia mondială de oţel. . Toledo. în apropierea Suediei. Pe coasta de nord-est a Oceanului Atlantic se află cea de-a treia zonă alimentată cu minereu de fier din import. apoi în marele combinat Nova Huta de lângă Cracovia. pe baza minereurilor de fier din regiunea Lacului Superior şi a cărbuni lor cocsificabii din Munţii Apalaşi. Oviedo. În S. Plzen. utilizează mari cantităţi de fier vechi şi o deosebită dezvoltare o are electrosiderurgia. Vitkowice. pe litoralul mediteranean. lângă Los Angeles. există patru zone siderurgiee. a doua regiune este Boemia. Praga. t). principalele centre fiind Ostrava. Wroclaw (în Silenzia inferioară). cel mai important centru tiind Birmingham. Austria se situează. Alţi producători siderurgici europeni importanţi sunt: Polonia. Chorzow).Karvina).Gijon. siderurgia s-a dezvoltat relativ târziu (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea). în centrele Pittsburgh. un alt imponant centru siderurgic este Kosiçe (în Slovacia). În Statele Unite ale Americii. t oţel şi 5. Cehia şi Slovacia au o siderurgie cu vechi tradiţii şi bine dezvoltată.este situat în amonte de Viena) şi pe afluenţii săi (Enns. t) şi al patrulea la fontă şi laminate (36 mil. AMERICA ANGLO-SAXONĂ asigură cca 1/10 din productia mondială de oţel. Kraluvy-Dvur. centrele siderurgice sunt localizate pe ţărmul Marilor Lacuri: Duluth. Industria siderurgică este concentrată în Silezia (centrele Sosncwiec. în oraşele-porturi Szezecin şi Gdansk. Aviles. Acestora li se adaugă Cartagena.Linz . dar şi cu şantierele navale cu traditie din zonă. Cehia şi Slovacia.U. Sagunto (lângă Valencia) ş.

deşi o mare producătoare de minereu de fier. cele mai importante centre fiind situate pe ţărmul de est al insulei Honshu. ritmul înalt de creştere (cel mai ridicat dintre toate marile puteri siderurgice). t oţel în 2007 faţă de 10 mil. este ţara cu cea mai mare dinamică in domeniu din lume (32 mil. t oţel (2007) şi 87. mari cantităţi de fontă. Japonia importă minereu de fier din cea 30 de ţări ale lumii. t fontă. China şi India. siderurgia bazându-se pe marile rezerve locale de minereu de fier. are industria sidcrurgică slab dezvoltată Brazilia. Elliot Lake. utilizarea completă a capacitătilor de producţie. cât şi faptul că cea mai mare parte din producţia de oţeluri (2/3) se realizează prin insuflare de oxigen. dar îndeosebi din Australia. t de fontă şi feroaliaje (locul al doilea pe Glob. în provincia Manitoba. Alti producători sud-americani sunt Argentina. Belo Horizonte. locul 6 pe Glob). India.Siderurgia din Canada (15. Japonia are o industrie siderurgică de tip portuar. Importă.U. t în 1980. Japonia a devenit în ultimii ani o mare putere siderurgică mondială.3 mil.. 35 mil. fontă . în insula Kyushu (îndeosebi în puternicul centru Muroran. în provincia Columbia Britanică. t în 2006. Producţia de oţel a Mexicului s-a cifrat la 16. Himeji.1 mil. t oţel în anul 2005. cu uzine la Puerto Ordaz şi Mantanzas şi Chile (la sud de Santiago). Canada. la ambele). Republica Africa de Sud. Tubarao este şi un important port de export al minereului de fier. Caracteristicile siderurgiei nipone sunt: dezvoltarea acesteia aproape in exclusivitate pe bază de materii prime importate (98%). cele din Vancouver. Acarninas (aproape de Săo Paulo) şi Macapa în nord-estul podişului. prima producătoare siderurgică din zonă. formată din centrele Sakai. şi gruparea de centru. Aceste caracteristici ale siderurgiei nipone au permis ca preţul să fie mai scăzut şi calitatea superioară. unde se pot identifica două grupări: gruparea din sud. Tokyo. în statul Minas Gerais). Kawasaki. . urmate de Toronto şi Montreal. pe ţărmul Pacificului. iar in vest. remarcându-se Japonia. în Noua Scoţie (Sydney. ASIA participă cu cca 1/5 la producţia mondială de oţel. a atins un maxim în 1992 cu 26 mil. cea mai importantă zonă fiind pe ţărmul lacului Ontario şi bazinul f1uviului Sf.8. Laurenţiu. Wakayama. Brazilia.A. t) este strâns legatăde cea din S. cu marile centre siderurgice Yokohama.cel mai important centru siderurgic şi în partea centrală. producând 120 mil. Trenton). În partea centrală. de asemenea.3 mil. Centrele principale sunt Hamilton (cel mai important din Canada).3 mil. centrele de extracţie tiind in jurul oraşului Monterrey . de foarte bună calitate. Venezuela. Chiba. Filipine. t. pe platourile înalte mexicane. funcţionează uzinele din Winnipeg. care funcţionează pe bază de minereuri extrase din Japonia). Centre siderurgice importante sunt Voita Redonda (NV de Rio de Janeiro). pe care o transformă în oţel. Japonia ocupând un loc de frunte pe piaţa mondială a oţelului. cu centre siderurgice concentrate în nordul ţării (Palpala şi Encenado). Mexicul s-a afirmat ca producător de minereuri feroase. China. legat prin cale ferată (540 km) cu zăcământul de minereu de fier de la ltabira. Kobe. AMERICA LATINĂ. Cel mai mare centru siderurgic este însă Tubarao (pe ţărmul Atlanticului.

se importă. t în 1980) şi 465 mil. Johannesburg. Pietersburg. cu uzinele de la Whyalla şi Point Pirie. iar În Chilia Centrată funcţionează marile combinate de pe fluviul Chang Jiang (la Wuhan. în ultimile decenii. De o deosebită importanţă sunt. în China de Nord. t fontă în 2006). care are o producţie în scădere (9. ROMÂNIA Minercurile de fier se găsesc în tara noastră în cantitate relativ redusă şi au. t de fontă în 2005). Producţia de minereu este total insuficientă necesarului industriei siderurgicc şi. Cele mai bogate zăcăminte de mangan se găsesc în judetul Suceava. cu . cu o producţie în creştere atât la oţel (43. fiind concentrată pe coasta de est şi de sud: în Australia de Sud. Natal (Newcastle). principalele cemre aflăndu-se în partea de nord-est (mari combinate la Bokaro şi Jamshedpur în statul Bihar. Fushun. are o siderurgie încă puţin dezvoltată (7. Alte ţări africane cu siderurgie sunt Egiptul. cărbuni cocsificabili şi alte materii prime necesare siderurgiei. t oţel şi 6. în nordul Carpaţilor Orientali. cât şi la fontă (26. molibden. Veereniging). siderurgia este dezvoltată în centrele Taiyuan. ca urmare. centrele siderurgice fiind concentrate în provinciile Transvaal (Pretoria. Benxi ş. Daye (în interiorul Chinei Centrale). Bhilai în estul statului Madhya-Pradesh). o puternică industrie în domeniu şi un ritm înalt de creştere chiar şi în ultima vreme: 482 mil. în statul Noua Galie de Sud (Newcastle. AFRICA se caracterizează printr-o dezvoltare slabă a industriei siderurgice. A treia grupare se află în statul Queenstand (sudul peninsulei York). unde se găseşte cea mai mare bază siderurgică (2/5 din producţie). principalele exploarări sunt situate în partea de est a masivului Poiana Ruscă.9 mil. iar în regiunea Monlgolia Interioara se evidenţiază combinatul de la Baotou. un conţinut metalic scăzut (28-40% fier). Asansol în statul Bengalul de Vest. minereurile de mangan. Port Kemela). care dispune de cărbuni cocsificabili şi de minereu de fier. extracţiile cele mai însemnate fiind la Teliuc şi la Ghelari.0 mil. Shenyang. furnizând 60% din producţia ţării (în ultimii ani sub un milion de tone). t de oţel (faţă de 37. a treia producătoare mondială de minereu de fier. Nigeria şi Algeria. Alte mari combinate există la Baoshan. AUSTRALIA.2 mil.1 mil. Aceste uzine se alimentează cu cărbuni cocsificabili de la Fushun şi cu minereu de fier din zonă.1 mil. unde se fac mari cxploatări de minereu de fier şi de cărbuni cocsificabili (centru mai important Cloncury). în apropierea marilor zăcărnime de fier de la Iron Knobe şi a zăcămintclor de cărbuni cocsificabili. India are o industrie siderurgică mai recentă. fiind astfel primul producător mondial. Orange (Bloemfontein). cu importantele centre de la: Anshan. crom. la care se adaugă gruparea siderurgică din sud-est. t). detaşat fală de ceilalţi producători Marile centre siderurgice sunt localizate în: Chilla de Nord-Est. cu excepţia Republicii Africa de Sud.4 mil.5 mil t oţel şi 6.a. în siderurgie. Tiangshan şi Beijing. care se folosesc pentru obţinerea otelurilor şi a fontelor speciale. Maanahan şi in apropierea ShaJlghai·ului). titan. în general.China. t). În prezent. care deţine importante resurse de minereuri de fier. t fontă în 2007. şi-a dezvoltat.

pe care se transportă minereul de fier şi huila din import (in special din C. un an mai târziu un cuptor la Bocşa Montană. construit în perioada 1960-1965) este. iar molibdenul se exploatează la Băiţa Bihorului Siderurgia românească străbate o perioadă mai dificilă. titanul se găseşte în mici concernraţf pe versantul nordic al Munţilor Zarandului. Amplasarea sa a fost favorizată de Dunăre.). în 1750 sunt puse în funcţiune cuptoarele de la Topliţa. uzină cocsochimică. cel mai mare centru slderurgic din ţară şi unul dintre cele mai mari din sud-estul Europei (6 furnale de 3. Vatra Domei. Combinatul siderurgic Călăraşi (SIDERCA). Cromul se exploatează în cantităţi reduse în Munţii Almăjului. având uzină cocsochimică. iar în 1771 cele de la Reşiţa ş. astfel că producţia satisface necesităţile interne. a celui mai mare zăcământ de minereu de fier din ţară (din Munţii Poiana Ruscă) şi de relativa apropiere a bazinului huilifer Petroşani. S-a dezvoltat pornind de la minereurile de fier din apropiere (Ocna de Fier. În tara noastră. minereu de fier).I. oferind disponibilităţi pentru export. în prezent.S. Combinatul de la Galaţi (SIDEX. Călărasi. o siderurgie portuară. laminoare pentru tablă şi benzi la rece etc. în zona Reşiţei s-a conturat şi tradiţionala industrie constructoare de maşini (de exemplu primele locomotive cu abur construite).a.a. Galaţi. oţelării. în Depresiunea Haţeg (Baru). care asigură 2/3 din producţia ţării Alte zăcărnintc mai sunt în Munţii Banatului (Delineşti).exploatări la lacobeni.). Construirea sa a fost favorizată de existenţa. Dognecea). este parţial intrat în funcţiune. în Munţii Maramureşului (Baia Borşa) ş. amplasat tot în apropierea Dunării. fumale. în apropiere.500 m3. cărbunii cocsificabili şi mangan. În Munţii Zarandului. Centrele de la Galaţi şi Călăraşi conturează. . Combinatul siderurgic Reşita (aici fiind construită prima uzină siderurgică din ţară) a fost cel mai mare până în 1950. Cele mai importante combinate siderurgice. ceea ce explică scăderile de productie de după 1990. pentru facilitatea aprovizionării sale cu materii prime din import (cocs. încă din secolul al XVIII-lea începe să se dezvolte o siderurgie modernă: în 1718 se instalează primele cuptoare la Oraviţa. În strânsă legătură cu siderurgia. Combinatul siderurgic de la Hunedoara a fost cel mai important centru siderurgic al ţării în perioada 1956-1975. dar ea traversează o perioadă de criză. Cârlibaba. Hunedoara. ca şi în cazul altor ţări dunărene. sunt cele de la Reşua. de readaptare la conditiile economice noi interne şi internaţionale. conrurate de-a lungul timpului..

Focşani (laminate). diferite produse siderurgice (îndeosebi oţel) se obţin şi în cadrul unor întreprinderi construcroare de maşini. la Brăila şi Galaţi tablă groasă pentru nave. aliate şi înalt aliate. Drobeta-Turnu Severin. feroaliaje la Tulcea. sârmă). la Târgovişte se produc oţeluri speciale. produce fontă de bună calitate) şi Călan (centru vechi de peste 100 de ani. s-a dezvoltat pe baza minereurilor de la Lueta. la Câmpie Turzii şi Buzău se produc sârmă şi produse din sârmă. Alături de aceste centre. Beclean (otel. La Bucureşti mai multe întreprinderi produc oţeluri şi laminate. la Roman ţevi sudate şi laminate cu profile uşoare. . De asemenea. produce fontă cenuşie şi articole de fontă). la Oţelu Roşu şi Nădrag se produc oţel şi laminate pe baza foruei de la Reşiţa şi Hunedoara. laminate uşoare. Hârşova.Alte centre cu fumale sunt Vlăhiţa (situată în Munţii Harghitei. Alte centre siderurgice sunt: Zimnicea (ţevi).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful