Resursele naturale şi

valorificarea lor
Curs anul I Cartografie şi Meteorologie-
Hidrologie
Semestrul II
Tema 5: Resursele litosferei. Resursele
metalurgiei feroase
Minereurile de fier şi
importanţa lor
 Este cunoscut rolul pe care l-a jucat în istoria omenirii descoperirea fierului şi
confecţionarea uneltelor de muncă şi a armelor. Mult mai târziu, o dată cu
dezvoltarea vertiginoasă a metalurgiei, au fost identificate noi regiuni bogate în
astfel de resurse. Repartiţia teritorială a acestora se dovedeşte a fi extrem de
inegală. Astfel, absenţa sau cantitatea redusă a acestor substanţe în unele zone
geografice şi concentrarea lor în altele creează dificultăţi tot mai mari în
dezvoltarea industriei metalurgice.
 Resursele metalurgiei feroase sunt constituite din minereurile de fier şi din alte
minereuri utilizate în special pentru producţia oţelurilor superioare: mangan,
crom, nichel, molibden, cobalt, vanadiu, wolfram, titan.
 Dintre toate acestea, cel mai important este minereul de fier, fiind una din
resursele naturale cele mai intens folosite, constituind totodată obiectul unor
ample schimburi internaţionale.
 Fierul este unul din componentele principale ale scoarţei terestre, ocupând locul
al patrulea după oxigen, siliciu şi aluminiu. Urmare a condiţiilor diferite de
formare, zăcămintele de minereuri de fier se caracterizează printr-o mare
varietate. După geneză, acestea se grupează în zăcăminte magmatice,
sedimentare şi metamorfice şi apar sub formă de minereuri de diferite tipuri:
magnetit, hematit, limonit etc.
 Rezervele confirmate de minereuri de fier, pe glob, sunt de 60 miliarde t.,
asigurând producţia pe o perioadă de 250 de ani. Printre ţările cu rezerve
importante amintim: CSI cu 23,5 mld.t. ; Australia - 10,2; Brazilia 6,5; Canada 4,6
; SUA - 3,8; China 3,5; India 3,3; Africa de Sud 2,5; Suedia 1,6; Venezuela 1,2
mld.t.
Clasificarea minereurilor
de fier
 Fierul (ferit) teluric este aproape totdeauna un fier curat, conţinând
amestecuri foarte slabe de nichel (între 0,6 până la 2%), cobalt (0,3%) ş.a.
Acesta apare sub forma unor granule de mici dimensiuni sau cristale mici.
Culoarea este cenuşie de oţel şi are proprietăţi magnetice.
 Ivirile de fier teluric nativ sunt atribuite rocilor bazice şi ultrabazice şi
poate fi întâlnit în bazaltele de la Ovifake pe insula Disko aflată pe ţărmul
vestic al Groenlandei, sau în apropierea oraşului Kassel din Germania.
 Magnetitul este minereul cu conţinut de fier între 68-72% şi reprezintă
circa 15% din totalul rezervelor mondiale. Acesta se întâlneşte în mase
granulare compacte sau sub formă diseminată în roci eruptive, mai ales în
cele bazice. Minereurile de magnetit sunt cele mai căutate în privinţa
obţinerii fontei şi a oţelului. Zăcăminte mai importante de acest tip sunt la
Magnitnaia (Uralul de Sud), Cusinsk (Ural), Kursk (CSI), Kirunavaara
(Suedia). În România se găseşte la Ocna de Fier, Dognecea, Bouţari,
Iacobeni, Cârlibaba.
 Hematitul se caracterizează printr-un conţinut de 70% fier şi 30% oxigen
şi constituie circa 27% din rezervele mondiale. Hematitul se formează prin
oxidare în variate tipuri genetice de zăcăminte şi roci şi se întâlneşte în
roci eruptiv acide, în granite, andezite. Importante zăcăminte de hematit
sunt în SUA (Lacul Superior), în CSI (la Krivoi Rog şi în Urali, Magnitnaia şi
Vâsocaia), în Brazilia (Minas Gerais), India (Madhya, Pradesh, Mysore). În
România se întâlnesc la Ghelari, Ocna de Fier, Iulia (Babadag) şi Delniţa -
(Bucovina).
 Clasificarea minereurilor
de fier
 Limonitul se formează în zonele de oxidare ale zăcămintelor de sulfuri, aşa
numitele pălării de fier, formate ca mase concreţionare sau compacte din limonit.
Acesta se formează mai totdeauna la suprafaţă şi au un conţinut de fier de 45-
60%. În CSI există un zăcămnt important de limonit oolitic (Peninsula Kerci), având
un conţinut de 34-42% Fe. La noi în ţară un zăcământ important de oolite
feruginoase (care a fost aproape în întregime exploatat se află în bazinul
Transilvaniei (la Căpuş).
 Sideritul conţine între 38-50% Fe. Acest minereu se găseşte sub formă de
granule sau concreţiuni sferoidale, alteori ca mase pământoase, oolitice sau
stalactitice. Apare în zăcămintele hidrotermale de temperaturi joase, în zăcăminte
filoniene ca mineral însoţitor pe lângă sulfurile de plumb, zinc şi cupru sau ca
filoane sideritice în calcare.
 Ca principale zăcăminte de siderit din lume sunt: Bacalsk (Uralul de Sud), în
Peninsula Kerci, în sudul regiuni Wales (Anglia), Stiria (regiunea Munţilor Alpi), în
Golful Biscaia (Spania), la Ziegen (Germania), SUA ş.a. În România se întâlneşte la
Ghelar, Teliuc, Vadul Dobrii, Ruşchiţa, Vlăhiţa, Delniţa şi în şisturile negre din fliş.
 Creşterea consumului minereurilor de fier a impus intensificarea cercetării
cunoscute geologice în regiuni mai puţin cercetate din America de Sud, Africa şi
Australia. Astfel, rezervele potenţiale sunt evaluate a circa 500 mld.t. În cadrul
acestora un aport important o au concreţiunile feromanganoase din Oceanul
Pacific, ca şi minereurile conţinute în argilele roşii care ocupă suprafeţe mari pe
glob.
 Repartiţia geografică a minereurilor de
fier
 În spaţiul CSI, cu precădere în Rusia şi Ucraina se află peste 37% din
rezervele mondiale de minereu de fier. Acestea sunt distribuite în fundamentul
precambrian al Platformei Ruse. În regiunea Krivoi Rog sunt rezerve mari, cu
conţinut în metal care ajunge la 60-70% Fe, reprezentate prin hematite,
magnetite şi limonite. Concentraţiile metalifere de aici se prezintă sub forma
unor stâlpi cu grosimi şi lungimi de kilometri şi grosimi de 10-15 m. Minereurile
din regiunea Krivoi Rog se exploatează în carieră şi subteran, constituind
materia primă necesară industriei siderurgice şi o importantă sursă pentru
export.
 În Podişul Rusiei Centrale se află zăcământul de la Kursk-Belgorod, regiune
unde se înregistrează aşa numita,”anomalie magnetică de la Kursk”. Rezervele
de aici, apreciate la 37 mld.t. situează acest zăcământ pe primul loc în lume.
Minereurile, cu o concentraţie de 50-60% Fe, se exploatează în subteran.
 Zăcăminte cu o deosebită importanţă economică se mai găsesc la Kerci şi
Lipesk, ca şi în peninsula Kola, unde minereul are un bogat conţinut în fosfor.
 Sub aspectul calităţii minereului, zăcămintele din Munţii Urali (cu rezerve
apreciate la 15 mld.t. ) sunt cele mai valoroase minereuri, având un conţinut
de peste 70% Fe. În Magnitnaia Gora se găseşte minereu pur, cu un conţinut
de peste 78% metal. Grosimea stratelor este cuprinsă între 300-350 m şi
aparţine tipului magnetic.
 Cercetările întreprinse în partea asiatică au pus în evidenţă resurse importante
de minereu de fier în Siberia de Vest (zăcămintele de la Temir-Tau, Kustanai,
Abakan) şi în Siberia de Est (zăcămintele de la Angara-Ilim şi Angara-Pit).
 Repartiţia geografică a minereurilor de
fier
 În Europa resurse de minereu de fier, cu rezerve de 1,6 mld.t. , dar de o
calitate superioară se găsesc în Suedia. Exploatările din Laponia contribuie
cu 80% la producţia statului, exploatările fiind de mare productivitate,
realizându-se în carieră. Cele mai cunoscute zăcăminte se găsesc la
Kiruna şi Gällivare cu minereuri care au un conţinut în metal de până la
70%. Exploatările se fac la mică adâncime sau în carieră. Mari cantităţi de
minereu de aici aprovizionează siderurgia din Marea Britanie şi Germania,
exportul realizându-se prin porturile Lulea (M. Baltică) şi Narvik
(Norvegia).Un zăcământ important este şi cel de la Grangesberg, în partea
centrală a Suediei.
 De dimensiuni medii, dar de calitate inferioară sunt zăcămintele de
minereuri de fier din Franţa ( Lorena, Normandia, Anjou, Bretagne) , din
Marea Britanie ( partea de nord a bazinului Londrei), din Germania
( Salzgitter).
 Pe locul al doilea în lume după mărimea rezervelor ( 10,2 mld. t.) se înscrie
Australia. Încă insuficient cercetate, după anul 1965 au fost puse în
exploatare zăcăminte gigantice de minereu de fier din Australia de Vest - la
Mount Goldsworthy şi Pilbara, în lanţul munţilor Hamersley, Gibson,
Jackson. Minereul este constituit din hematit, al cărui conţinut în metal
ajunge la 68%. Cele mai vechi exploatări sunt în Australia de Sud, în Noua
Galie şi în Insula Tasmania. Australia exportă mari cantităţi de minereu.
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 Brazilia ocupă locul al treilea în lume după rezervele de minereu
( 6,5 mld.t ). Cercetările geologice efectuate în ultimile decenii
au pus în evidenţă zăcăminte de talie mare ca de exemplu cele
din Serra das Carajas din statul Para, unde exploatarea se face în
cea mai mare carieră din lume. Acestea s-au adăugat
zăcămintelor “mai vechi “, cunoscute prin volumul rezervelor şi
calitatea minereului, din partea centrală a statului Minas Gerais -
de la Itabira ( minereuri de vârstă proterozoică cunoscute în
toată lumea sub numele de “ itabirite “ ), Santa Barbara, Rio
Piracicoba etc. Minereul, reprezentat prin concentraţii de hematit
are forme de lentile şi strate, cu circa 100 m. grosime şi cu mulţi
kilometrii lungime, cu o valoare metalurgică deosebită, datorat
conţinutului în metal de 68 %. La acestea se adaugă zăcămintele
din partea centrală a ţării, în statul Matto Grosso, ce ocupă o
suprafaţă de circa 8000 kmp - de unde este cunoscut şi sub
numele de “patrulaterul de fier “.
 Brazilia se înscrie cu producţii însemnate de minereuri de fier ,
ocupând locul 2 în lume ( după China ). Cea mai mare parte a
minereului este exportat spre Japonia şi ţările vest europene.
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 Venezuela, este a doua ţară din America Latină ce deţine
importante rezerve de minereuri de fier , cu procent ridicat în
metal (64 %). La 85 km. distanţă de Ciudad de Bolivar, în
bazinul fluviului Orinoco se află zăcământul Cerro Bolivar, cel
mai important din ţară, important atât prin volumul
rezervelor, cât şi prin calitatea minereului (65 % metal). În
bazinul aceluiaşi fluviu se mai găsesc zăcămintele de la , La
Estrella, Altamira şi El Pao.
 O a doua zonă metaliferă este cunoscută sub numele de “
Brâul de fier “ Imataco cu exploatările de la,San Isidora, Las
Barancos şi Maria Luiza.
 Canada, se situează pe locul patru în lume după rezervele sale (4,6
mld. t.), dar cu un conţinut mediu de metal - de 55% Fe. Cele mai de
seamă zone unde sunt cantonate importante rezerve de minereuri
feroase se află în estul şi nord-estul ţării şi aparţin Scutului Canadian.
Importanţă economică deosebită o au şi zăcămintele din peninsula
Labrador (Shefferville, Jeaninne Lake), din nordul Lacului Superior ,
(Steep Rock) şi din insula Terra Nova . Canada exportă 60% din
producţia de minereuri de fier extras în S.U.A .
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 S.U.A ,ocupă al cincilea loc în privinţa rezervelor de minereuri de fier - cu
3,8 mld. t. Cele mai importante rezerve sunt localizate la vest şi sud de
Lacul Superior. Zăcămintele se găsesc pe teritoriul statelor Minessota,
Wisconsin, Michigan. Cele mai vechi exploatări sunt la Vermillon şi
Mesabee din Minessota. La sud de Lacul Superior, pe teritoriul statelor
Wisconsin şi Michigan se găsesc zăcămintele: Gogebic , Marquette,
Menominee. Minereurile din regiunea Lacului Superior, reprezentate prin
hematit şi magnetit cu 58 % concentraţie de metal sunt cantonate în roci
precambriene. Valorificarea acestor zăcăminte este rentabilă , deoarece
exploatarea se efectuează în carieră, iar transportul spre marile centre
industriale ( Chicago, Detroit, Cleveland etc.) se realizează pe apă.
Existenţa importantelor zăcăminte de huilă, alături de minereurile de fier a
determinat conturarea în această zonă a celei mai mari regiuni siderurgice
de pe glob (fig.15).
 Zăcămintele de mai mici proporţii se găsesc în sud -estul S.U.A, în statele
Alabama şi Georgia cu exploatări la : Birmingham (sud-vestul Munţilor
Appalachi) şi Montgomery (în estul Marelui Bazin ).
 În vestul SUA, în statele Nevada, Arizona şi California se găsesc zăcăminte
bogate în fier, ca şi în statele Missouri şi Texas. De remarcat sete faptul că
Statele Unite îşi acoperă din producţia internă doar 55%, restul necesarului
de minereu de fier fiind importat din America Latină, Canada şi Africa.
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 Continentul asiatic (fără CSI ), comparativ cu întinderea sa dispune de resurse relativ
reduse. O altă carcteristică constă în faptul că minereul de fier se concentrează pe
teritoriul Indiei şi Chinei, celelalte state având rezerve modeste.
 China se află pe locul şase în lume în privinţa rezervelor ( 3,5 mld.t) şi pe primul loc în
ce priveşte producţia minereului de fier (119 mld.t. în 1996 ).
 Zăcămintele din China au o arie mult mai întinsă de apartiţie, mai cunoscute fiind cele
din nord-est, în bazinul mijlociu al fluviului Huanghe (Anshan), în bazinul Shanxi, în
China central-estică (Daye) şi în regiunea Nei Mongol (Bauyunebo). Deşi au un conţinut
redus de fier, exploatarea lor prezintă avantajul că se găsesc în apropierea zăcămintelor
de cărbuni.
 Aproape toate zăcămintele Indiei se găsesc în Podişul Dekan. Rezervele acestui stat
sunt apreciate la 3,3 mld.t, iar minereul are un conţinut ridicat de metal (peste 60 %).
Cele mai importante rezerve se concentrează în statele Bihar, Orissa, Madhya la
Pradesh, Mysore. Regiunea cea mai bogată cunoscută sub numele de “ centura de fier “
a Indiei se află în statele Bihar şi Orissa. De aici se exploatează circa 40 % din producţia
ţării de minereu de fier. În această regiune formaţiunile sunt constituite din sedimente
metamorfozate precambriene. Mineralizaţia se prezintă sub formă de strate de hematit,
cu o grosime de 1000 m. în sectorul Bonai.
 În partea de vest a peninsulei se remarcă zăcământul Kudremukh deservit de portul
Mangalur. În regiunea metaliferă centrală a Indiei, în districtul Bastar se găseşte
zăcământul Bailadila. Grosimea considerabilă a formaţiunii productive (400 m), calitatea
minereului (până la 69% metal), constituie principalele trăsături caracteristice ale
acestui zăcământ.
 Celelalte state asiatice dispun de zăcăminte mai modeste. Pot fi menţionate
zăcămintele de dimensiuni medii, din Iran (în apropierea oraşului Saghand), din Turcia
(zăcământul de magnetit de la Hasam-Selebi) şi din Afganistan.
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 Continentul african este mai puţin cercetat sub raportul resurselor miniere. Până
în anul 1958 erau cunoscute zăcămintele de minereu de fier situate în regiunea
litorală, până la 50 km în interiorul continentului. Ultimile decenii au marcat
descoperirea de noi zăcăminte. Cele mai mari rezerve se găsesc pe teritoriul
Africii de Sud care deţine până în prezent circa 40% din zăcămintele de minereu
cunoscute pe continent. În privinţa producţiei, la nivelul anului 1996, ocupa locul
nouă în lume ( cu peste 19 mil.t. ). Exploatarea minereului se face în provincia
Capul Bunei Speranţe, iar cea mai mare parte a producţiei este exportată spre
marii consumatori: SUA, Japonia şi ţările Europei de vest.
 Rezervele de mai mică importanţă se află în sudul Algeriei - în Sahara Algeriană şi
la graniţa cu Tunisia - la Quenza (cu zăcăminte în carieră-siderite).
 Al doilea producător african, cu zăcăminte de calitate superioară este Liberia (în
zona capitalei Monrovia). De aici se realizează 50 % din producţia de minereu a
ţării. Magnetitele din Liberia au un conţinut de 68 % Fe. Se remarcă zăcământul
Bom-Hill, constituit din magnetite şi hematite.
 În Gabon - hematitele au peste 63 % Fe, iar în Algeria şi Mauritania până la 65 %
Fe,zăcămintele din Egipt, Maroc şi Tunisia deşi conţin minereuri de calitate medie
(până la 55 % Fe), pot prezenta interes datorită apropierii de continentul
european, principala piaţă de desfacere. În Maroc, zăcămintele se găsesc la sud
de Casablanca, până la poalele Atlasului Mijlociu. La graniţa Liberiei cu Guineea se
află zăcământul de magnetit de la Nimba .
 În ciuda volumului şi calităţii minereului, industria siderurgică africană este slab
dezvoltată; absenţa cărbunilor cocsificabili în majoritatea statelor africane
constituie unul din obstacolele aflate în calea unei industrii puternice.
 Exploatarea minereurilor de fier
 Exploatarea minereului de fier pe plan mondial a cunoscut o creştere
până la începutul deceniului nouă al secolului XX, când producţia a
fost de 846 mil.t. Fenomenele de criză ce s-au manifestat în
majoritatea statelor occidentale cu o siderurgie dezvoltată a dus la o
stagnare, apoi chiar o scădere a exploatării minereurilor de fier. La
nivelul anului 1996 producţia mondială a fost de 588 mil.t , cu peste
250 mil. t. mai mică faţă de anul 1981.
 La nivelul anului 1996, pe primele locuri în producţia minereului de
fier erau : China ( 20%), Brazilia (19% ), Australia ( 14,7 %), urmate
de India ( 7,4%), Rusia ( 7,9%)şi SUA ( 6,6% din producţia mondială ).
 Criza siderurgiei occidentale afectează în primul rând industria
extractivă a statelor care dispun de minereuri de calitate inferioară,
aşa cum s-a întâmplat în Franţa şi Marea Britanie.
 Dacă, în general, ţările cele mai mari consumatoare dispun de
zăcăminte, acoperind necesarul într-o măsură mai mare sau mai mică
din producţia internă, altele se bazează pe import. Din această ultimă
categorie face parte Japonia a cărei siderurgie este în întregime
tributară importului din Australia, Brazilia, India .
 În ultimele decenii, un rol deosebit în siderurgie îl are utilizarea
fierului vechi. Comerţul cu fier vechi înregistrează cele mai intense
fluxuri în cadrul Uniunii Europene, în Asia de Sud şi de Est şi în
America de Nord.
 Metale folosite la aliaje: manganul
 O serie de metale sunt utilizate în siderurgie pentru a conferi produselor
obţinute însuşiri ca de exemplu: duritate, rezistenţă la coraziune,
elasticitate, etc.
 Manganul este un metal important pentru industria siderurgică, utilizat în
producerea oţelurilor de mare rezistenţă la uzură şi duritate. În natură
manganul se găseşte sub forma oxizilor (hausmanit Mn 3O4), a carbonaţilor
(rodocrozit - Mn CO3) sau în combinaţie cu fierul (pyroluzit).
 Rezervele mondiale de mangan sunt apreciate la circa 800 mil. t.( 1996 ).
Cele mai importante rezerve le deţine Africa de Sud (370 mil.t) şi CSI (300
mil. t.). Resurse apreciabile de mangan, de o calitate deosebită, se găsesc
şi în Gabon (52 mil.t.), Australia (26 mil.t.), Brazilia (21 mli.t.), India (17
mil.t.),China (14 mil.t.) şi Mexic (4mil.t). O caracteristică a producţiei de
mangan este concentrarea în proporţie de 65 % în CSI, Africa de Sud şi
Gabon, fapt ce generează puternice schimbări internaţionale. Cele mai
mari zăcăminte se găsesc la Ciatura în Caucaz, Nikopol în Ucraina, în
Kazahstan, Ural şi Siberia în Rusia, în provincia Cap din Africa de Sud, în
statele Mato - Grosso şi Minas Gerais din Brazilia şi podişul Yeye din
Gabon.
 Metale folosite la aliaje: nichel

 Nichelul este utilizat la fabricarea oţelurilor speciale rezistente la atacul

acizilor sau la obţinerea unor aliaje ca : alpaca, argentan, constantan şi
nichelină. Nichelul a fost obţinut pentru prima oară în Saxonia la începutul sec.
al-XVIII-lea din zăcământul de la Kupfernikel . Acest metal se prezintă sub
formă de sulfuri (din săruri de sulf), din care se obţine 70 % din producţia
mondială, ca şi sub formă de oxizi.
 Cele mai mari zăcăminte sunt de natură lichid-magmatică, care sunt şi
principalele surse de nichel: la Sudbury, Lynn Lake (Canada), Norilsk,
Moncegorsk (CSI). Cel de al doilea tip de zăcăminte sunt cele reziduale,
rezultate din alterarea chimică a rocilor ultrabazice din Noua Caledonie,
Brazilia etc.
 Conţinutul de nichel diferă de la un zăcământ la altul; cele din Australia
(Redross, Kambalda), sau din Noua Caledonie au cel mai ridicat conţinut (3-3,5
%). În unele cazuri, nichelul se asociază cu alte minerale, ca de exemplu cu
cuprul (ca în zăcămintele din Canada, Australia şi CSI), sau cu cobaltul (Noua
Caledonie, Cuba).
 Rezervele mondiale de nichel, exploatabile rentabil, sunt evaluate la 47,4 mil.t.
(1996); la nivelul statelor Cuba deţine 18 mil.t., Rusia 6,6mil.t; Canada
6,2mil.t, Noua Caledonie 4,5mil.t., Indonezia, Africa de Sud, Australia etc.
 Producţia mondială de minereu de nichel a fost de 842mil.t. (1996), pe primele
locuri aflându-se Rusia (184mil.t.), Canada (150mil.t.), Noua Caledonie
(96mil.t.), Indonezia(81mil.t.), Australia, China, Cuba, Africa de Sud etc.
 Metale folosite la aliaje: crom

 Cromul ocupă un loc important printre materii prime. Acesta ridică

rezistenţa la coroziune şi oxidare a oţelurilor, fero-aliajelor şi aliajelor
neferoase, constituind totodată unul din cele mai bune materiale
refractare utilizate în siderurgie, în industria sticlei etc. Aproape 75%
din producţie este folosită ca minereu metalurgic.
 Cromul se găseşte în zăcăminte primare stratiforme sau lenticulare,
de origine lichid -magmatică şi în zăcămintele secundare formate
prin acţiunea agenţilor atmosferici, sub forma de cromite (dublu oxid
de fier şi crom). Rezervele mondiale se cifrează la circa 1400 mil.t.,
formate din filoane de dimensiuni mari ca în Africa de Sud
(complexul Buschweld din partea de est a Transvaalului) cu peste
900 mil.t., Zimbabwe (141 mil.t.), C.S.I. (129 mil.t.), India, Finlanda
etc.
 Producţia mondială de ferocrom a fost de 2900 mil.t. (1995), cu cele
mai însemnate “contribuţii”: Africa de Sud, Rusia, Kazahstan,
Japonia, Finlanda, Zimbabwe, India, Suedia, Turcia, Brazilia, etc.
 Metale folosite la aliaje: molibden, cobalt
 Molibdenul, cobaltul, vanadiul, wolframul sunt alte resurse folosite în
principal, în producţia de oţeluri speciale, deşi sunt solicitate şi în alte
domenii.
 Rezervele de molibden, evaluate la la circa 8 mil.t. conţinut metal,
aparţin fie zăcămintelor hidrotermale, fie celor de contact
pirometasomatic, adesea asociate cu cuprul. Resursele de molibden sunt
concentrate pe teritoriul a două state SUA şi Chile. SUA deţine peste 55%
din rezervele mondiale, cu mari zăcăminte în Munţii Stâncoşi, fiind
urmate de Chile (peste 20%), CSI (8%), China şi Peru.
 Producţia mondială (1995) s-a concentrat în patru state : SUA cu peste
56% din producţia mondială, care exploatează zăcămintele Climax,
Henderson şi Questa; Chile (20% din producţie), CSI (13%) şi Canada
(12%).
 Resursele de cobalt sunt strâns legate de cele de cupru şi nichel şi, ca
urmare, răspândirea lor teritorială este aceaşi. Rezervele modiale se
cifrează la circa 4000 mil.t. (1995), din care în Zair (2000 mil.t.), Cuba
(1400), Zimbabwe (360), Noua Caledonie (230), CSI (140), Canada (45
mil.t.).
 Cât priveşte producţia minereului de cobalt, pe primele locuri se află
Rusia (20 mil.t.), Zair (5,7 mil.t.), Zambia (2,6 mil.t.), urmate de Canada,
Cuba, Australia, Noua Caledonie, China şi Maroc.
 Metale folosite la aliaje: vanadiu, wolfram
 Vanadiul, deşi este mai răspândit în scoarţă decât alte resurse de
materii prime feroase sau neferoase, formează rareori mineralizări
bogate. Vanadiul se găseşte diseminat într-un număr mare de
minereuri, frecvent asociat cu uraniul (ca de exemplu în Platoul
Colorado) sau ca element secundar în zăcămintele de magnetit (în
Ural). Rezervele mondiale (circa 13,5 mil.t.) sunt concentrate cu
precădere în Republica Sud Africană (48%) şi CSI (45%), iar producţia
este asigurată în proporţie de peste 85% de patru state: Africa de Sud,
CSI, China şi SUA. Vanadiu mai produc şi: Finlanda, Chile, Norvegia,
Namibia ş.a..
 Wolframul (tungstenul) se obţine din minereuri numite: wolframite şi
tungstate, cu concentraţii de până la 1,5%. Există zăcăminte de natură filoniană
(Portugalia), sau zăcăminte aluvionare (provincia Hunan-China). Rezervele
mondiale sigure sunt de 2,3 mil.t. din care China deţine 48%, (1 mil.t. ), fiind şi
prima producătoare şi exportatoare mondială , apoi CSI (280 mil.t.) în Ural şi Altai,
Canada (260 mil.t.), SUA (150 mil.t.), urmate de Marea Britanie, Turcia, Bolivia,
Coreea de Sud, Coreea de Nord etc. Wolframul este folsit la fabricarea
filamentelor pentru becurile electrice (se topeşte la 3400 0C), a oţelurilor speciale
şi pentru plăcuţe vidia.
 Metale folosite la aliaje: titan

 Titanul se găseşte în zăcămintele lichid-mangmatice (ilmenit, rutil)

şi aluvionare. În prima categorie se încadrează zăcămintele Allard-
Lake (Quebec-Canada), Soggendal (Norvegia), Sanford (SUA).
Aluviunile, rezultate prin alterarea rocilor care conţin titan au o
deosebită valoare economică (India-Travancore, Brazilia, Australia,
Japonia, etc). Rezervele sigure de titan au fost evaluate la 287 mil.t
(de TiO2 conţinut), iar la nivel de state pe primele locuri se află
Brazilia, Africa de Sud, India, Norvegia, China, Australia, Canada,
CSI, SUA ş.a.
 În privinţa producţiei de minereuri pe primele cinci locuri sunt:
Australia, Africa de Sud, Canada, Norvegia, SUA.
 Titanul este folosit pentru producerea aliajelor utilizată în tehnica
spaţială, la construcţia de reactori nucleari, dar şi în pictură sub
formă de oxid de titan, un pigment alb. Din diverse zăcăminte de
minereuri complexe se exploatează şi alte resurse ca: niobiul,
zirconiul, cadmiul, tantalul etc.