Resursele naturale şi

valorificarea lor
Curs anul I Cartografie şi Meteorologie-Hidrologie
Semestrul II
Tema 5: Resursele litosferei. Resursele
metalurgiei feroase
Minereurile de fier şi importanţa lor
 Este cunoscut rolul pe care l-a jucat în istoria omenirii descoperirea fierului şi
confecţionarea uneltelor de muncă şi a armelor. Mult mai târziu, o dată cu dezvoltarea
vertiginoasă a metalurgiei, au fost identificate noi regiuni bogate în astfel de resurse.
Repartiţia teritorială a acestora se dovedeşte a fi extrem de inegală. Astfel, absenţa sau
cantitatea redusă a acestor substanţe în unele zone geografice şi concentrarea lor în altele
creează dificultăţi tot mai mari în dezvoltarea industriei metalurgice.
 Resursele metalurgiei feroase sunt constituite din minereurile de fier şi din alte minereuri
utilizate în special pentru producţia oţelurilor superioare: mangan, crom, nichel, molibden,
cobalt, vanadiu, wolfram, titan.
 Dintre toate acestea, cel mai important este minereul de fier, fiind una din resursele
naturale cele mai intens folosite, constituind totodată obiectul unor ample schimburi
internaţionale.
 Fierul este unul din componentele principale ale scoarţei terestre, ocupând locul al patrulea
după oxigen, siliciu şi aluminiu. Urmare a condiţiilor diferite de formare, zăcămintele de
minereuri de fier se caracterizează printr-o mare varietate. După geneză, acestea se
grupează în zăcăminte magmatice, sedimentare şi metamorfice şi apar sub formă de
minereuri de diferite tipuri: magnetit, hematit, limonit etc.
 Rezervele confirmate de minereuri de fier, pe glob, sunt de 60 miliarde t., asigurând
producţia pe o perioadă de 250 de ani. Printre ţările cu rezerve importante amintim: CSI cu
23,5 mld.t. ; Australia - 10,2; Brazilia 6,5; Canada 4,6 ; SUA - 3,8; China 3,5; India 3,3;
Africa de Sud 2,5; Suedia 1,6; Venezuela 1,2 mld.t.
Clasificarea minereurilor de fier
 Fierul (ferit) teluric este aproape totdeauna un fier curat, conţinând amestecuri
foarte slabe de nichel (între 0,6 până la 2%), cobalt (0,3%) ş.a. Acesta apare sub
forma unor granule de mici dimensiuni sau cristale mici. Culoarea este cenuşie de
oţel şi are proprietăţi magnetice.
 Ivirile de fier teluric nativ sunt atribuite rocilor bazice şi ultrabazice şi poate fi
întâlnit în bazaltele de la Ovifake pe insula Disko aflată pe ţărmul vestic al
Groenlandei, sau în apropierea oraşului Kassel din Germania.
 Magnetitul este minereul cu conţinut de fier între 68-72% şi reprezintă circa 15%
din totalul rezervelor mondiale. Acesta se întâlneşte în mase granulare compacte sau
sub formă diseminată în roci eruptive, mai ales în cele bazice. Minereurile de
magnetit sunt cele mai căutate în privinţa obţinerii fontei şi a oţelului. Zăcăminte mai
importante de acest tip sunt la Magnitnaia (Uralul de Sud), Cusinsk (Ural), Kursk
(CSI), Kirunavaara (Suedia). În România se găseşte la Ocna de Fier, Dognecea,
Bouţari, Iacobeni, Cârlibaba.
 Hematitul se caracterizează printr-un conţinut de 70% fier şi 30% oxigen şi
constituie circa 27% din rezervele mondiale. Hematitul se formează prin oxidare în
variate tipuri genetice de zăcăminte şi roci şi se întâlneşte în roci eruptiv acide, în
granite, andezite. Importante zăcăminte de hematit sunt în SUA (Lacul Superior), în
CSI (la Krivoi Rog şi în Urali, Magnitnaia şi Vâsocaia), în Brazilia (Minas Gerais),
India (Madhya, Pradesh, Mysore). În România se întâlnesc la Ghelari, Ocna de Fier,
Iulia (Babadag) şi Delniţa - (Bucovina).
 Clasificarea minereurilor de fier
 Limonitul se formează în zonele de oxidare ale zăcămintelor de sulfuri, aşa numitele
pălării de fier, formate ca mase concreţionare sau compacte din limonit. Acesta se formează
mai totdeauna la suprafaţă şi au un conţinut de fier de 45-60%. În CSI există un zăcămnt
important de limonit oolitic (Peninsula Kerci), având un conţinut de 34-42% Fe. La noi în
ţară un zăcământ important de oolite feruginoase (care a fost aproape în întregime exploatat
se află în bazinul Transilvaniei (la Căpuş).
 Sideritul conţine între 38-50% Fe. Acest minereu se găseşte sub formă de granule sau
concreţiuni sferoidale, alteori ca mase pământoase, oolitice sau stalactitice. Apare în
zăcămintele hidrotermale de temperaturi joase, în zăcăminte filoniene ca mineral însoţitor
pe lângă sulfurile de plumb, zinc şi cupru sau ca filoane sideritice în calcare.
 Ca principale zăcăminte de siderit din lume sunt: Bacalsk (Uralul de Sud), în Peninsula
Kerci, în sudul regiuni Wales (Anglia), Stiria (regiunea Munţilor Alpi), în Golful Biscaia
(Spania), la Ziegen (Germania), SUA ş.a. În România se întâlneşte la Ghelar, Teliuc, Vadul
Dobrii, Ruşchiţa, Vlăhiţa, Delniţa şi în şisturile negre din fliş.
 Creşterea consumului minereurilor de fier a impus intensificarea cercetării cunoscute
geologice în regiuni mai puţin cercetate din America de Sud, Africa şi Australia. Astfel,
rezervele potenţiale sunt evaluate a circa 500 mld.t. În cadrul acestora un aport important o
au concreţiunile feromanganoase din Oceanul Pacific, ca şi minereurile conţinute în argilele
roşii care ocupă suprafeţe mari pe glob.
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 În spaţiul CSI, cu precădere în Rusia şi Ucraina se află peste 37% din rezervele
mondiale de minereu de fier. Acestea sunt distribuite în fundamentul precambrian al
Platformei Ruse. În regiunea Krivoi Rog sunt rezerve mari, cu conţinut în metal care
ajunge la 60-70% Fe, reprezentate prin hematite, magnetite şi limonite. Concentraţiile
metalifere de aici se prezintă sub forma unor stâlpi cu grosimi şi lungimi de kilometri şi
grosimi de 10-15 m. Minereurile din regiunea Krivoi Rog se exploatează în carieră şi
subteran, constituind materia primă necesară industriei siderurgice şi o importantă sursă
pentru export.
 În Podişul Rusiei Centrale se află zăcământul de la Kursk-Belgorod, regiune unde se
înregistrează aşa numita,”anomalie magnetică de la Kursk”. Rezervele de aici, apreciate
la 37 mld.t. situează acest zăcământ pe primul loc în lume. Minereurile, cu o
concentraţie de 50-60% Fe, se exploatează în subteran.
 Zăcăminte cu o deosebită importanţă economică se mai găsesc la Kerci şi Lipesk, ca şi
în peninsula Kola, unde minereul are un bogat conţinut în fosfor.
 Sub aspectul calităţii minereului, zăcămintele din Munţii Urali (cu rezerve apreciate la
15 mld.t. ) sunt cele mai valoroase minereuri, având un conţinut de peste 70% Fe. În
Magnitnaia Gora se găseşte minereu pur, cu un conţinut de peste 78% metal. Grosimea
stratelor este cuprinsă între 300-350 m şi aparţine tipului magnetic.
 Cercetările întreprinse în partea asiatică au pus în evidenţă resurse importante de
minereu de fier în Siberia de Vest (zăcămintele de la Temir-Tau, Kustanai, Abakan) şi
în Siberia de Est (zăcămintele de la Angara-Ilim şi Angara-Pit).
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier

 În Europa resurse de minereu de fier, cu rezerve de 1,6 mld.t. , dar de o calitate superioară
se găsesc în Suedia. Exploatările din Laponia contribuie cu 80% la producţia statului,
exploatările fiind de mare productivitate, realizându-se în carieră. Cele mai cunoscute
zăcăminte se găsesc la Kiruna şi Gällivare cu minereuri care au un conţinut în metal de
până la 70%. Exploatările se fac la mică adâncime sau în carieră. Mari cantităţi de minereu
de aici aprovizionează siderurgia din Marea Britanie şi Germania, exportul realizându-se
prin porturile Lulea (M. Baltică) şi Narvik (Norvegia).Un zăcământ important este şi cel de
la Grangesberg, în partea centrală a Suediei.
 De dimensiuni medii, dar de calitate inferioară sunt zăcămintele de minereuri de fier din
Franţa ( Lorena, Normandia, Anjou, Bretagne) , din Marea Britanie ( partea de nord a
bazinului Londrei), din Germania ( Salzgitter).
 Pe locul al doilea în lume după mărimea rezervelor ( 10,2 mld. t.) se înscrie Australia. Încă
insuficient cercetate, după anul 1965 au fost puse în exploatare zăcăminte gigantice de
minereu de fier din Australia de Vest - la Mount Goldsworthy şi Pilbara, în lanţul munţilor
Hamersley, Gibson, Jackson. Minereul este constituit din hematit, al cărui conţinut în metal
ajunge la 68%. Cele mai vechi exploatări sunt în Australia de Sud, în Noua Galie şi în
Insula Tasmania. Australia exportă mari cantităţi de minereu.
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 Brazilia ocupă locul al treilea în lume după rezervele de minereu ( 6,5 mld.t ).
Cercetările geologice efectuate în ultimile decenii au pus în evidenţă zăcăminte
de talie mare ca de exemplu cele din Serra das Carajas din statul Para, unde
exploatarea se face în cea mai mare carieră din lume. Acestea s-au adăugat
zăcămintelor “mai vechi “, cunoscute prin volumul rezervelor şi calitatea
minereului, din partea centrală a statului Minas Gerais - de la Itabira ( minereuri
de vârstă proterozoică cunoscute în toată lumea sub numele de “ itabirite “ ),
Santa Barbara, Rio Piracicoba etc. Minereul, reprezentat prin concentraţii de
hematit are forme de lentile şi strate, cu circa 100 m. grosime şi cu mulţi
kilometrii lungime, cu o valoare metalurgică deosebită, datorat conţinutului în
metal de 68 %. La acestea se adaugă zăcămintele din partea centrală a ţării, în
statul Matto Grosso, ce ocupă o suprafaţă de circa 8000 kmp - de unde este
cunoscut şi sub numele de “patrulaterul de fier “.
 Brazilia se înscrie cu producţii însemnate de minereuri de fier , ocupând locul 2
în lume ( după China ). Cea mai mare parte a minereului este exportat spre
Japonia şi ţările vest europene.
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 Venezuela, este a doua ţară din America Latină ce deţine importante
rezerve de minereuri de fier , cu procent ridicat în metal (64 %). La 85 km.
distanţă de Ciudad de Bolivar, în bazinul fluviului Orinoco se află
zăcământul Cerro Bolivar, cel mai important din ţară, important atât prin
volumul rezervelor, cât şi prin calitatea minereului (65 % metal). În bazinul
aceluiaşi fluviu se mai găsesc zăcămintele de la , La Estrella, Altamira şi
El Pao.
 O a doua zonă metaliferă este cunoscută sub numele de “ Brâul de fier “
Imataco cu exploatările de la,San Isidora, Las Barancos şi Maria Luiza.
 Canada, se situează pe locul patru în lume după rezervele sale (4,6 mld. t.), dar cu
un conţinut mediu de metal - de 55% Fe. Cele mai de seamă zone unde sunt
cantonate importante rezerve de minereuri feroase se află în estul şi nord-estul ţării şi
aparţin Scutului Canadian. Importanţă economică deosebită o au şi zăcămintele din
peninsula Labrador (Shefferville, Jeaninne Lake), din nordul Lacului Superior ,
(Steep Rock) şi din insula Terra Nova . Canada exportă 60% din producţia de
minereuri de fier extras în S.U.A .
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 S.U.A ,ocupă al cincilea loc în privinţa rezervelor de minereuri de fier - cu 3,8 mld. t. Cele
mai importante rezerve sunt localizate la vest şi sud de Lacul Superior. Zăcămintele se găsesc
pe teritoriul statelor Minessota, Wisconsin, Michigan. Cele mai vechi exploatări sunt la
Vermillon şi Mesabee din Minessota. La sud de Lacul Superior, pe teritoriul statelor
Wisconsin şi Michigan se găsesc zăcămintele: Gogebic , Marquette, Menominee. Minereurile
din regiunea Lacului Superior, reprezentate prin hematit şi magnetit cu 58 % concentraţie de
metal sunt cantonate în roci precambriene. Valorificarea acestor zăcăminte este rentabilă ,
deoarece exploatarea se efectuează în carieră, iar transportul spre marile centre industriale
( Chicago, Detroit, Cleveland etc.) se realizează pe apă. Existenţa importantelor zăcăminte de
huilă, alături de minereurile de fier a determinat conturarea în această zonă a celei mai mari
regiuni siderurgice de pe glob (fig.15).
 Zăcămintele de mai mici proporţii se găsesc în sud -estul S.U.A, în statele Alabama şi Georgia
cu exploatări la : Birmingham (sud-vestul Munţilor Appalachi) şi Montgomery (în estul
Marelui Bazin ).
 În vestul SUA, în statele Nevada, Arizona şi California se găsesc zăcăminte bogate în fier, ca
şi în statele Missouri şi Texas. De remarcat sete faptul că Statele Unite îşi acoperă din
producţia internă doar 55%, restul necesarului de minereu de fier fiind importat din America
Latină, Canada şi Africa.
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 Continentul asiatic (fără CSI ), comparativ cu întinderea sa dispune de resurse relativ reduse. O altă
carcteristică constă în faptul că minereul de fier se concentrează pe teritoriul Indiei şi Chinei, celelalte
state având rezerve modeste.
 China se află pe locul şase în lume în privinţa rezervelor ( 3,5 mld.t) şi pe primul loc în ce priveşte
producţia minereului de fier (119 mld.t. în 1996 ).
 Zăcămintele din China au o arie mult mai întinsă de apartiţie, mai cunoscute fiind cele din nord-est, în
bazinul mijlociu al fluviului Huanghe (Anshan), în bazinul Shanxi, în China central-estică (Daye) şi în
regiunea Nei Mongol (Bauyunebo). Deşi au un conţinut redus de fier, exploatarea lor prezintă
avantajul că se găsesc în apropierea zăcămintelor de cărbuni.
 Aproape toate zăcămintele Indiei se găsesc în Podişul Dekan. Rezervele acestui stat sunt apreciate la
3,3 mld.t, iar minereul are un conţinut ridicat de metal (peste 60 %). Cele mai importante rezerve se
concentrează în statele Bihar, Orissa, Madhya la Pradesh, Mysore. Regiunea cea mai bogată cunoscută
sub numele de “ centura de fier “ a Indiei se află în statele Bihar şi Orissa. De aici se exploatează circa
40 % din producţia ţării de minereu de fier. În această regiune formaţiunile sunt constituite din
sedimente metamorfozate precambriene. Mineralizaţia se prezintă sub formă de strate de hematit, cu o
grosime de 1000 m. în sectorul Bonai.
 În partea de vest a peninsulei se remarcă zăcământul Kudremukh deservit de portul Mangalur. În
regiunea metaliferă centrală a Indiei, în districtul Bastar se găseşte zăcământul Bailadila. Grosimea
considerabilă a formaţiunii productive (400 m), calitatea minereului (până la 69% metal), constituie
principalele trăsături caracteristice ale acestui zăcământ.
 Celelalte state asiatice dispun de zăcăminte mai modeste. Pot fi menţionate zăcămintele de dimensiuni
medii, din Iran (în apropierea oraşului Saghand), din Turcia (zăcământul de magnetit de la Hasam-
Selebi) şi din Afganistan.
 Repartiţia geografică a minereurilor de fier
 Continentul african este mai puţin cercetat sub raportul resurselor miniere. Până în anul 1958
erau cunoscute zăcămintele de minereu de fier situate în regiunea litorală, până la 50 km în
interiorul continentului. Ultimile decenii au marcat descoperirea de noi zăcăminte. Cele mai
mari rezerve se găsesc pe teritoriul Africii de Sud care deţine până în prezent circa 40% din
zăcămintele de minereu cunoscute pe continent. În privinţa producţiei, la nivelul anului 1996,
ocupa locul nouă în lume ( cu peste 19 mil.t. ). Exploatarea minereului se face în provincia
Capul Bunei Speranţe, iar cea mai mare parte a producţiei este exportată spre marii
consumatori: SUA, Japonia şi ţările Europei de vest.
 Rezervele de mai mică importanţă se află în sudul Algeriei - în Sahara Algeriană şi la graniţa
cu Tunisia - la Quenza (cu zăcăminte în carieră-siderite).
 Al doilea producător african, cu zăcăminte de calitate superioară este Liberia (în zona capitalei
Monrovia). De aici se realizează 50 % din producţia de minereu a ţării. Magnetitele din
Liberia au un conţinut de 68 % Fe. Se remarcă zăcământul Bom-Hill, constituit din magnetite
şi hematite.
 În Gabon - hematitele au peste 63 % Fe, iar în Algeria şi Mauritania până la 65 %
Fe,zăcămintele din Egipt, Maroc şi Tunisia deşi conţin minereuri de calitate medie (până la 55
% Fe), pot prezenta interes datorită apropierii de continentul european, principala piaţă de
desfacere. În Maroc, zăcămintele se găsesc la sud de Casablanca, până la poalele Atlasului
Mijlociu. La graniţa Liberiei cu Guineea se află zăcământul de magnetit de la Nimba .
 În ciuda volumului şi calităţii minereului, industria siderurgică africană este slab dezvoltată;
absenţa cărbunilor cocsificabili în majoritatea statelor africane constituie unul din obstacolele
aflate în calea unei industrii puternice.
 Exploatarea minereurilor de fier
 Exploatarea minereului de fier pe plan mondial a cunoscut o creştere până la
începutul deceniului nouă al secolului XX, când producţia a fost de 846 mil.t.
Fenomenele de criză ce s-au manifestat în majoritatea statelor occidentale cu o
siderurgie dezvoltată a dus la o stagnare, apoi chiar o scădere a exploatării
minereurilor de fier. La nivelul anului 1996 producţia mondială a fost de 588
mil.t , cu peste 250 mil. t. mai mică faţă de anul 1981.
 La nivelul anului 1996, pe primele locuri în producţia minereului de fier erau :
China ( 20%), Brazilia (19% ), Australia ( 14,7 %), urmate de India ( 7,4%),
Rusia ( 7,9%)şi SUA ( 6,6% din producţia mondială ).
 Criza siderurgiei occidentale afectează în primul rând industria extractivă a
statelor care dispun de minereuri de calitate inferioară, aşa cum s-a întâmplat în
Franţa şi Marea Britanie.
 Dacă, în general, ţările cele mai mari consumatoare dispun de zăcăminte,
acoperind necesarul într-o măsură mai mare sau mai mică din producţia internă,
altele se bazează pe import. Din această ultimă categorie face parte Japonia a
cărei siderurgie este în întregime tributară importului din Australia, Brazilia,
India .
 În ultimele decenii, un rol deosebit în siderurgie îl are utilizarea fierului vechi.
Comerţul cu fier vechi înregistrează cele mai intense fluxuri în cadrul Uniunii
Europene, în Asia de Sud şi de Est şi în America de Nord.
 Metale folosite la aliaje: manganul
 O serie de metale sunt utilizate în siderurgie pentru a conferi produselor obţinute însuşiri ca
de exemplu: duritate, rezistenţă la coraziune, elasticitate, etc.
 Manganul este un metal important pentru industria siderurgică, utilizat în producerea
oţelurilor de mare rezistenţă la uzură şi duritate. În natură manganul se găseşte sub forma
oxizilor (hausmanit Mn3O4), a carbonaţilor (rodocrozit - Mn CO3) sau în combinaţie cu fierul
(pyroluzit).
 Rezervele mondiale de mangan sunt apreciate la circa 800 mil. t.( 1996 ). Cele mai
importante rezerve le deţine Africa de Sud (370 mil.t) şi CSI (300 mil. t.). Resurse apreciabile
de mangan, de o calitate deosebită, se găsesc şi în Gabon (52 mil.t.), Australia (26 mil.t.),
Brazilia (21 mli.t.), India (17 mil.t.),China (14 mil.t.) şi Mexic (4mil.t). O caracteristică a
producţiei de mangan este concentrarea în proporţie de 65 % în CSI, Africa de Sud şi Gabon,
fapt ce generează puternice schimbări internaţionale. Cele mai mari zăcăminte se găsesc la
Ciatura în Caucaz, Nikopol în Ucraina, în Kazahstan, Ural şi Siberia în Rusia, în provincia
Cap din Africa de Sud, în statele Mato - Grosso şi Minas Gerais din Brazilia şi podişul Yeye
din Gabon.
 Metale folosite la aliaje: nichel

 Nichelul este utilizat la fabricarea oţelurilor speciale rezistente la atacul acizilor sau la
obţinerea unor aliaje ca : alpaca, argentan, constantan şi nichelină. Nichelul a fost obţinut
pentru prima oară în Saxonia la începutul sec. al-XVIII-lea din zăcământul de la
Kupfernikel . Acest metal se prezintă sub formă de sulfuri (din săruri de sulf), din care se
obţine 70 % din producţia mondială, ca şi sub formă de oxizi.
 Cele mai mari zăcăminte sunt de natură lichid-magmatică, care sunt şi principalele surse
de nichel: la Sudbury, Lynn Lake (Canada), Norilsk, Moncegorsk (CSI). Cel de al doilea
tip de zăcăminte sunt cele reziduale, rezultate din alterarea chimică a rocilor ultrabazice
din Noua Caledonie, Brazilia etc.
 Conţinutul de nichel diferă de la un zăcământ la altul; cele din Australia (Redross,
Kambalda), sau din Noua Caledonie au cel mai ridicat conţinut (3-3,5 %). În unele cazuri,
nichelul se asociază cu alte minerale, ca de exemplu cu cuprul (ca în zăcămintele din
Canada, Australia şi CSI), sau cu cobaltul (Noua Caledonie, Cuba).
 Rezervele mondiale de nichel, exploatabile rentabil, sunt evaluate la 47,4 mil.t. (1996); la
nivelul statelor Cuba deţine 18 mil.t., Rusia 6,6mil.t; Canada 6,2mil.t, Noua Caledonie
4,5mil.t., Indonezia, Africa de Sud, Australia etc.
 Producţia mondială de minereu de nichel a fost de 842mil.t. (1996), pe primele locuri
aflându-se Rusia (184mil.t.), Canada (150mil.t.), Noua Caledonie (96mil.t.),
Indonezia(81mil.t.), Australia, China, Cuba, Africa de Sud etc.
 Metale folosite la aliaje: crom

 Cromul ocupă un loc important printre materii prime. Acesta ridică rezistenţa la
coroziune şi oxidare a oţelurilor, fero-aliajelor şi aliajelor neferoase, constituind
totodată unul din cele mai bune materiale refractare utilizate în siderurgie, în industria
sticlei etc. Aproape 75% din producţie este folosită ca minereu metalurgic.
 Cromul se găseşte în zăcăminte primare stratiforme sau lenticulare, de origine lichid -
magmatică şi în zăcămintele secundare formate prin acţiunea agenţilor atmosferici, sub
forma de cromite (dublu oxid de fier şi crom). Rezervele mondiale se cifrează la circa
1400 mil.t., formate din filoane de dimensiuni mari ca în Africa de Sud (complexul
Buschweld din partea de est a Transvaalului) cu peste 900 mil.t., Zimbabwe (141
mil.t.), C.S.I. (129 mil.t.), India, Finlanda etc.
 Producţia mondială de ferocrom a fost de 2900 mil.t. (1995), cu cele mai însemnate
“contribuţii”: Africa de Sud, Rusia, Kazahstan, Japonia, Finlanda, Zimbabwe, India,
Suedia, Turcia, Brazilia, etc.
 Metale folosite la aliaje: molibden, cobalt
 Molibdenul, cobaltul, vanadiul, wolframul sunt alte resurse folosite în principal,
în producţia de oţeluri speciale, deşi sunt solicitate şi în alte domenii.
 Rezervele de molibden, evaluate la la circa 8 mil.t. conţinut metal, aparţin fie
zăcămintelor hidrotermale, fie celor de contact pirometasomatic, adesea asociate
cu cuprul. Resursele de molibden sunt concentrate pe teritoriul a două state SUA
şi Chile. SUA deţine peste 55% din rezervele mondiale, cu mari zăcăminte în
Munţii Stâncoşi, fiind urmate de Chile (peste 20%), CSI (8%), China şi Peru.
 Producţia mondială (1995) s-a concentrat în patru state : SUA cu peste 56% din
producţia mondială, care exploatează zăcămintele Climax, Henderson şi Questa;
Chile (20% din producţie), CSI (13%) şi Canada (12%).
 Resursele de cobalt sunt strâns legate de cele de cupru şi nichel şi, ca urmare,
răspândirea lor teritorială este aceaşi. Rezervele modiale se cifrează la circa 4000
mil.t. (1995), din care în Zair (2000 mil.t.), Cuba (1400), Zimbabwe (360), Noua
Caledonie (230), CSI (140), Canada (45 mil.t.).
 Cât priveşte producţia minereului de cobalt, pe primele locuri se află Rusia (20
mil.t.), Zair (5,7 mil.t.), Zambia (2,6 mil.t.), urmate de Canada, Cuba, Australia,
Noua Caledonie, China şi Maroc.
 Metale folosite la aliaje: vanadiu, wolfram
 Vanadiul, deşi este mai răspândit în scoarţă decât alte resurse de materii prime feroase sau
neferoase, formează rareori mineralizări bogate. Vanadiul se găseşte diseminat într-un
număr mare de minereuri, frecvent asociat cu uraniul (ca de exemplu în Platoul Colorado)
sau ca element secundar în zăcămintele de magnetit (în Ural). Rezervele mondiale (circa
13,5 mil.t.) sunt concentrate cu precădere în Republica Sud Africană (48%) şi CSI (45%),
iar producţia este asigurată în proporţie de peste 85% de patru state: Africa de Sud, CSI,
China şi SUA. Vanadiu mai produc şi: Finlanda, Chile, Norvegia, Namibia ş.a..
 Wolframul (tungstenul) se obţine din minereuri numite: wolframite şi tungstate, cu concentraţii de
până la 1,5%. Există zăcăminte de natură filoniană (Portugalia), sau zăcăminte aluvionare (provincia
Hunan-China). Rezervele mondiale sigure sunt de 2,3 mil.t. din care China deţine 48%, (1 mil.t. ),
fiind şi prima producătoare şi exportatoare mondială , apoi CSI (280 mil.t.) în Ural şi Altai, Canada
(260 mil.t.), SUA (150 mil.t.), urmate de Marea Britanie, Turcia, Bolivia, Coreea de Sud, Coreea de
Nord etc. Wolframul este folsit la fabricarea filamentelor pentru becurile electrice (se topeşte la
34000C), a oţelurilor speciale şi pentru plăcuţe vidia.
 Metale folosite la aliaje: titan

 Titanul se găseşte în zăcămintele lichid-mangmatice (ilmenit, rutil) şi aluvionare. În

prima categorie se încadrează zăcămintele Allard-Lake (Quebec-Canada),
Soggendal (Norvegia), Sanford (SUA). Aluviunile, rezultate prin alterarea rocilor
care conţin titan au o deosebită valoare economică (India-Travancore, Brazilia,
Australia, Japonia, etc). Rezervele sigure de titan au fost evaluate la 287 mil.t (de
TiO2 conţinut), iar la nivel de state pe primele locuri se află Brazilia, Africa de Sud,
India, Norvegia, China, Australia, Canada, CSI, SUA ş.a.
 În privinţa producţiei de minereuri pe primele cinci locuri sunt: Australia, Africa de
Sud, Canada, Norvegia, SUA.
 Titanul este folosit pentru producerea aliajelor utilizată în tehnica spaţială, la
construcţia de reactori nucleari, dar şi în pictură sub formă de oxid de titan, un
pigment alb. Din diverse zăcăminte de minereuri complexe se exploatează şi alte
resurse ca: niobiul, zirconiul, cadmiul, tantalul etc.