Cazul tarilor nordice in UE

Motivul alegerii acestei teme deriva din dorinta de documentare in legatura cu acest subiect,
deoarece este unul extrem de inportant la nivelul Uniunii Europene cat si la nivel mondial.
Consider ca tarile nordidce ne pot oferi o perpectiva despre modul lor de funtionare.Iar
datorita acestui punct de vedere intentionez sa vorbesc in urmatoarele pagini despre ce
presupune modelul nordic ,ce calitati dar si dfecte au tarile acestea si ce inpact au avut ele in
Uniunea Europeana.
Referatul isi propune sa puna in perspectiva parcursul tarilor nordice si interactuinea acestora
cu Uniunea Europeana .

INTREBARI CENTRALE
Sunt tarile nordice un model bun de urmat ?
Tarile nordice aduc un aport poziyiv Uniuni Europene ?

Prin Ţǎrile Nordice înţelegem regiunea din nordul Europei formatǎ din Danemarca, Finlanda,
Islanda, Suedia, Norvegia şi teritoriile asociate lor din care fac parte Groenlanda, Insulele
Faroe si Aland. Popularǎ este şi denumirea de Scandinavia, deşi nordicii considerǎ acest
termen ca fiind unul distinct.
Cele cinci naţiuni şi trei teritorii autonome au foarte multe în comun, de la istorie la trǎsǎturi
specifice din societatea lor, încadrându-se în modelul social nordic. Acesta este caracterizat
prin niveluri ridicate ale cheltuielilor specifice protecţiei sociale, având astfel un sistem al
bunăstării generalizat pe această cale, o intervenţie fiscală extensivă pe piaţa muncii şi o
putere considerabilă a sindicatelor, asigurând, la rândul ei, omogenitate în ce priveşte nivelul
salariilor. Acest model nu este însǎ unul cu reguli şi componente specifice care se atribuie
tuturor acestor state, ci fiecare naţiune are propriul model economic şi social, uneori cu mari
diferenţe faţǎ de cel al vecinilor sǎi.
Din punct de vedere politic, Ţǎrile nordice nu formeazǎ o singurǎ entitate, dar ele coopereaza
în Consiliul Nordic. Acesta este un forum de colaborare interguvernamentalǎ, format dupǎ cel
de-al doilea rǎzboi mondial iar rezultatul sǎu concret a fost libera circulaţie fǎrǎ paşaport a
cetǎţenilor acestor ţǎri şi piaţa comunǎ a muncii în 1952. Din 1996 acestea au aderat şi la
spaţiul Schengen, care cuprinde 30 de ţǎri în Europa.
Aceastǎ cooperare politicǎ dintre ţǎrile nordice nu a dus însǎ şi la o politicǎ comunǎ a ţǎrilor
cu privire la apartenenţa la Uniunea Europeanǎ, Zona Euro sau NATO.
Capitolul I
Atitudinea Ţǎrilor Nordice faţǎ de Uniunea Europeanǎ

Țǎrile din spaţiul nordic au o atitudine diferitǎ faţǎ de Uniunea Europeanǎ. Unele dintre ele
au dezvoltat o abordare integraţionalistǎ, cum este cazul Finlandei, care în prezent poate fi
consideratǎ ţara cel mai bine integratǎ şi mai europenizatǎ . Altele au preferat sǎ menţinǎ o
relaţie destul de ambiguǎ cu UE. Ţǎri ca Suedia şi Danemarca au dovedit o atitudine de
reţinere, de prudenţa, faţǎ de Uniune. Suedia a refuzat trecerea la moneda euro prin
referendumul din 2003 iar Danemarca, care iniţial a refuzat prin referendum Tratatul de la
Maastricht, nu face nici ea parte din zona euro. Pe de altǎ parte, Islanda şi Norvegia, deşi nu
fac parte din Uniune au legǎturi destul de strânse cu aceasta .

Se poate spune cǎ ezitarea nordicilor faţǎ de Uniunea Europeanǎ îşi are rǎdǎcinile în cultura
localǎ care pune mare preţ pe independenţa.

În Norvegia au avut loc deja douǎ referendumuri cu privire la aderarea la Ue, unul în 1972 iar
altul in 1994. Populaţia s-a opus în ambele cazuri, cu un procent de 53,5% în 1972 şi 52,3%
în 1994. În prezent, opinia publicǎ favorabilǎ aderǎrii Norvegiei la Ue pare sǎ capete teren.

Capitolul II
Caracteristici economice comune pentru Finlanda, Suedia şi
Danemarca

În continuarea lucrarii, vom lua în discuţie doar statele nordice membre ale Uniunii
Europene. Cunoştiinţele şi informaţiile pe care noi le avem cu privire la acestea sunt destul de
limitate, dar cu siguranţǎ ştim cǎ Suedia, Danemarca, Finlanda se numarǎ printre modele
statale de mare succes în lume.

Publicaţia “The Economist” a examinat situaţia democraţiei într-un studiu extins asupra a 167
de ţǎri din întreaga lume.Ţǎrile sunt clasificate în democraţii complete, democraţii defectuase,
regimuri hibrid şi sisteme autoritare. Conform Economist’s Intelligenge Unit Index 2008, pe
o scarǎ de la 0 la 10, Suedia a obţinut un punctaj de 9,88 şi locul întâi în lume, în timp ce de
exemplu Corea de Nord se situeaza pe ultimul loc cu 0,86. În acelaşi clasament,Norvegia
deţine locul 2, Islanda 3, Danemarca locul 5 iar Finlanda locul 6 .
Am menţionat acest studiu pentru cǎ am considerat cǎ spune multe despre eficienţa
sistemului social , politic şi economic al statelor nordice. Ele constituie un model de
dezvoltare şi stabilitate economicǎ.

Cea mai importanta asemanare între aceste trei ţǎri este ponderea mare pe care statul o are în
economie.Aceastǎ particularitate a nordicilor este surprinzǎtoare, dacǎ ne gandim cǎ, de mai
bine de un sfert de secol, statele occidentale sunt implicate într-un proces masiv de
privatizare a industriilor cheie, fapt ce a diminuat numǎrul salariaţilor de stat. De altfel, în
Uniunea Europeanǎ, statul angajeazǎ în medie circa 17% din totalul lucrǎtorilor, cu
aproximativ 10 procente mai puţin decât în ţǎrile nordice .Instituţiile guvernamentale din
Suedia şi Danemarca realizeazǎ mai bine de o treime din totalul angajǎrilor, în timp ce
guvernul finlandez angajeaza mai bine de un sfert din toţi lucrǎtorii.

Prezenţa masivǎ a statului nu a împiedicat economiile nordice sa fie competitve. Producǎtorii

din aceste state s-au axat de mult timp pe produsele cu valoare adaugatǎ mare şi au cautat
avantaje competitve în restul lumii.

Producǎtorii nordici au fost printre primii care au profitat de globalizarea schimburilor

comerciale, dar migrarea fabricilor cǎtre alte destinaţii nu a determinat însǎ creşterea
explozivǎ a şomajului pentru cǎ firmele care şi-au relocat activitǎţi în zone cu salarii reduse
au continuat sǎ angajeze personal din ţara mamǎ ca efect direct al dezvoltǎrii. Mai mult,
firmele care au delocalizat activitǎţi în alte regiuni au angajat în propria ţara mai multi
lucrǎtori decât companiile care s-au mulţumit sǎ îşi desfǎşoare activitatea doar pe piata
internǎ.

Accentul pus pe cercetare şi susţinerea acesteia cu ajutorul unui sistem modern şi flexibil de
învǎţǎmânt a facut ca diferenţa dintre valoarea exporturilor şi cea a importurilor sa încline în
favoarea statelor nordice. Ca procentaj al cheltuielilor pentru acest sector din totalul PIB-ului,
Suedia şi Finlanda se situeazǎ cu mult înaintea Japoniei sau a SUA. Pentru a susţine acest
efort, sistemul de învǎţǎmânt nordic a primit bani cu generozitate de la stat. Acest sector
devine cheia succesului viitor al ţǎrilor nordice, din moment ce economia acestora eliminǎ
slujbele bazate pe cunoştinte de nivel mediu şi creaza posturi de înaltǎ calificare.
Printre piedicile cele mai importante în calea pǎstrǎrii condiţiilor de viaţa a cetaţenilor nordici
se numara inflexibilitata pieţei muncii, în special în Suedia. Studiul confederatiilor patronale
din regiunea nordica propune o creştere a diferenetei dintre salarii şi ajutorul social, pentru a
spori motivarea muncii. Mai mult, este necesar ca diferenţele de remunerare a diferitelor
slujbe sa fie mai mare. O alta piedicǎ in calea succesului pe termen lung al regiunii nordice
este nivelul mare al taxelor. Acestea încep sǎ descurajeze firmele, care cautǎ tot mai des
paradisuri fiscale sau ţǎri mai comode, precum cele din estul Europei, pentru a-şi declara
profitul.

Cele trei naţiuni din nordul Europei au reuşit sǎ facǎ faţǎ cu succes procesului de globalizare.
Producǎtorii nordici s-au axat pe exporturile tehnologice, cu valoare adaugatǎ mare, fapt care
i-a protejat de reducerea dramaticǎ a preţurilor de pe pieţele unde se afirmǎ firmele
chinezeşti. Patronatele atrag atenţia însǎ ca, fǎrǎ o piaţǎ a muncii flexibilǎ, câştigurile aduse
de globalizare vor fi anulate de creşterea şomajului pe plan intern. O alta problema a firmelor
nordice este nivelul de taxare, care ar putea provoca migrarea masivaǎ a afacerilor cǎtre Asia.

Tarile nordice au constituit de-a lungul timpului un extraordinar model de dezvoltare si

stabilitate economica. Cu toate particularitatile economice evidente si normale ale fiecaruia
din cele trei state pe care ne-am propus sa le tratam in aceasta lucrare, putem reliefa si o serie
de asemanari intre economiile suediei, finlandei si danemarcei.

Poate cea mai izbitoare asemanare intre tarile nordice, dupa bunastarea omniprezenta, este
ponderea mare a statului in economie. Institutiile guvernamentale din Suedia si Danemarca
sunt “responsabile” pentru mai bine de o treime din totalul angajarilor, in timp ce guvernul
finlandez angajeaza mai bine de un sfert din toti lucratorii. Aceasta particularitate a nordicilor
este surprinzatoare, daca ne gandim ca, de mai bine de un sfert de secol, statele occidentale
sunt implicate intr-un proces masiv de privatizare a industriilor cheie, fapt ce a diminuat
numarul salariatilor de stat. De altfel, in Uniunea Europeana, statul angajeaza in medie circa
17% din totalul lucratorilor, cu aproximativ 10 procente mai putin decat in tarile nordice .

Totusi, prezenta masiva a statului nu a impiedicat economiile nordice sa fie foarte competitve
pe plan international. Producatorii din aceste state s-au axat de mult timp pe produsele cu
valoare adaugata mare si au cautat avantaje competitve in restul lumii.

Migrarea fabricilor catre alte destinatii nu a determinat insa cresterea exploziva a somajului.
Constransi de propriile piete nationale, modeste din puncte de vedere al marimii, sa se
dezvolte pe seama exporturilor, producatorii nordici au fost printre primii care au profitat de
globalizarea schimburilor comerciale. Un studiu realizat de confederatiile industriale din cele
trei tari arata ca firmele care si-au relocat activitati in zone cu salarii reduse au continuat sa
angajeze personal din tara mama ca efect direct al dezvoltarii. Mai mult, firmele care au
delocalizat activitati in alte regiuni au angajat in propria tara mai multi lucratori decat
companiile care s-au multumit sa isi desfasoare activitatea doar pe piata interna.
Pentru a ramane competitivi, nordicii au investit enorm in cercetare si dezvoltare. Ca
procentaj al cheltuielilor pentru acest sector din totalul PIB-ului, Suedia si Finlanda se
situeaza cu mult inaintea Japoniei sau a SUA. Pentru a sustine acest efort, sistemul de
invatamant nordic a primit bani cu generozitate de la stat. Acest sector devine cheia
succesului viitor al tarilor nordice, din moment ce economia acestora elimina slujbele bazate
pe cunostinte de nivel mediu si creaza posturi de inalta calificare.

Accentul pus pe cercetare si sustinerea acesteia cu ajutorul unui sistem modern si flexibil de
invatamant a facut ca diferenta dintre valoarea exporturilor si cea a importurilor sa incline in
favoarea statelor nordice. In ultimul timp insa, preturile produselor care inglobeaza
tehnologie avansata au scazut. Producatorii nordici sunt nevoiti deci sa caute noi produse si
servicii care sa asigure marje de profit superioare celor realizate de fabricantii ce se bazeaza
pe forta de munca ieftina.

Cine sunt insa beneficiarii outsourcing-ului provenit din tarile nordice? Restul Europei
Occidentale ocupa primul loc, cu circa 40 la suta din totalul activitatilor. Urmeaza Europa
Centrala si de Est, care absoarbe cam o treime din activitatile economice “exportate” de tarile
nordice. Asia de Est ocupa locul al treilea, preluand cam un sfert din outsourcing-ul nordic

Printre piedicile cele mai importante in calea pastrarii conditiilor de viata a cetatenilor nordici
se numara inflexibilitata pietei muncii, in special in Suedia. Studiul confederatiilor patronale
din regiunea nordica propune o crestere a diferenetei dintre salarii si ajutorul social, pentru a
spori motivarea muncii. Mai mult, este necesar ca diferentele de remunerare a diferitelor
slujbe sa fie mai mare. O alta piedica in calea succesului pe termen lung al regiunii nordice
este nivelul mare al taxelor. Acestea incep sa descurajeze firmele, care cauta tot mai des
paradisuri fiscale sau tari mai comode, precum cele din estul Europei, pentru a-si declara
profitul.
Dincolo de aceste obstacole, succesul nordicilor va depinde, in mai mare masura ca pana
acum, de calificarea fortei de munca. Evident, invatamantul va juca un rol crucial, fapt care ar
trebui sa dea de gandit si guvernantilor nostri.

Cele trei natiuni din nordul Europei au reusit sa faca fata cu succes procesului de globalizare.
Producatorii nordici s-au axat pe exporturile tehnologice, cu valoare adaugata mare, fapt care
i-a protejat de reducerea dramatica a preturilor de pe pietele unde se afirma firmele
chinezesti. Patronatele atrag atentia insa ca, fara o piata a muncii flexibila, castigurile aduse
de globalizare vor fi anulate de cresterea somajului pe plan intern. O alta problema a firmelor
nordice este nivelul de taxare, care ar putea provoca migrarea masiva a afacerilor catre Asia.

Pastrarea avantajelor competitive presupune investitii masive in cercetare si dezvoltare.

Specializarea internationala a muncii distruge in tarile nordice locurile de munca ce presupun
cunostinte medii in favoarea celor bazate pe cunoastere. Pentru a mari nivelul de pregatire a
fortei de munca, statele nordice investesc masiv in sistemul de invatamant de stat.
Colaborarea dintre centrele de cercetare finantate din fonduri publice si firme a asigurat de-a
lungul anilor competitivitatea economiilor nordice. Ca procentaj al cheltuielilor pentru
cercetare si dezvoltare din totalul PIB-ului, Suedia si Finlanda se situeaza cu mult inaintea
Japoniei sau a SUA.

Capitolul III
Situatia economica pentru : Finlanda , Suedia, Danemarca.
III.1
Suedia
In cele ce urmeaza vom expune caracteristicile principale ale modelului suedez.
Modelul suedez a incercat sa combine eficienta economica cu egalitatea sociala prin cresterea
nivelului de trai al populatiei, pornind de la serviciile publice. Astfel, cheltuielile publice au
crescut in continuu, incepand din anii ’50, situandu-se intre 63% si 70% din PIB
Modelul se completeaza cu ocuparea deplina a fortei de munca si cu credinta ca sectorul
public este capabil sa favorizeze schimbul social care sa solutioneze problemele celor mai
slabi socialmente. Astfel, aceasta economie viguroasa a fost capabila sa acopere cheltuielile
ocazionate de serviciile sociale si sa suporte sistemul de securitate sociala prin impozite.

Acest model care a generat si inca mai genereaza admiratie, a intrat recent in declin. Dupa cel
de-al doilea razboi mondial, Suedia s-a increzut in capacitatea sa de a-si urma propriul drum,
departe de crizele economiei internationale. In anii ’60, criza petrolului si cresterea inflatiei a
afectat totusi si economia suedeza, iar prin aceasta s-a dovedit ca autonomia tarii in chestiuni
economice era utopica. Posibilitatea de a urma propriul model, cel suedez, avea anumite
limite. Dupa redresarea economiei de la sfarsitul anilor ’70, noua criza economica, care a
avut efecte asupra economiei mondiale la inceputul anilor ’90, s-a repercutat si in Suedia
inaintea altor tari. De exemplu, somajul a ajuns sa depaseasca 12%, iar pentru cetatenii
suedezi un somaj mai mare de 3% constituie o problema foarte serioasa

Care cauze interne ale sistemului suedez pot explica aceasta agravare a crizei economice?
Expansiunea galopanta a sectorului public constituie explicatia cea mai plauzibila a
declinului economic. La inceputul anilor ’90, criza a devenit evidenta prin cresterea
neincetata a datoriei accumulate, care a trecut de la mai putin de 25% din PIB in 1975, la mai
mult de 100% in 1995 si prin intrarea in incapacitatea de a mai finanta toate programele
sectorului public.

Economia Suediei poate fi caracterizata ca fiind de dimensiuni mici si deosebit de deschisa.

Ea este puternic dependenta de schimburile internationale, comertul exterior contribuind in
ultimii ani cu circa 40% la realizarea PIB. Marile grupuri industriale suedeze sunt puternic
internationalizate avand o mare parte din capacitatile lor de productie in strainatate, in special
in tarile membre ale UE. In ciuda numarului mic de locuitori, contributia Suediei la comertul
international este destul de mare. Cu numai 0,2% din populatia totala a globului, aceasta tara
acopera 2% din comertul mondial.

La 1 ianuarie 1995 Suedia a devenit membra a Uniunii Europene cu toate drepturile si

obligatiile privind politica comerciala comuna de comert exterior si de realizare a pietei unice
Conform ultimelor date ale Biroului de Statistica al Suediei, excedentul balantei comerciale a
Suediei a atins nivelul de 141 mld. SEK (aproximativ 14, 8 mld Euro) la sfarsitul anului
2005, in scadere cu 17% fata de cifra inregistrata in 2004.

Exporturile suedeze au continuat trendul ascendent din ultimii ani, atingand in 2005 nivelul
de 972 mld. SEK (aproximativ 87,5 mld. Euro), in crestere cu 12% fata de valoarea
inregistrata in 2004.

UE este principalul partener comercial al companiilor suedeze. Conform datelor statistice

disponibile, in 2005, 58,4% din exporturile Suediei s-au indreptat spre statele membre UE si
71,3% din importuri proveneau din acestea.

Celelalte state europene ocupau si ele un loc important in comertul Suediei, detinand o
pondere de 13,7% din exporturile suedeze si 13,3% din importuri.

Principalul scop al politicii economice al guvernelor social-democrate care au guvernat

Suedia dupa ’30 a fost mentinerea unui nivel scazut al somajului, generarea de crestere
economica, promovarea unei distributii echilibrate a veniturilor in cadrul economiei,
mentinerea unui echilibru economic la nivel regional si asigurarea stabilitatii preturilor.

Componentele de baza ale economiei Suediei sunt :agricultura, industria, turismul, acestea
fiind si cele mai productive sectoare.
III.2
Finlanda

In ceea ce priveste Finlanda trebuie specificat ca potrivit Raportului Global de

Competitivitate prezentat la Geneva Finlanda are cea mai competitiva economie din lume,
urmata de Statele Unite, Suedia, Danemarca si Taiwan-ul. Acest raport, emis de Forumul
Economic Mondial, surprinde evolutiile a 112 tari pe care le clasifica in functie de mai multi
factori de competitivitate. Raportul a fost realizat prin sondarea reprezentantilor mediilor de
afaceri de pe intreg mapamondul si masoara competitivitatea prin analiza calitiva a unor
elemente precum tehnologia, soliditatea institutiilor publice si mediul macroeconomic.

Cea mai abundenta resursa naturala a Finlandei o reprezinta padurile. Acestea acopera
aproape 2/3 din suprafata tarii – un procentaj mai mare decat in orice alta tara europeana. Dar
celelate resurse ale Finlandei sunt limitate. Solul este sarac, perioada propice culturilor este
foarte scurta. Tara nu detine rezerve de petrol, gaze naturale sau carbuni. Centralele
hidroelectrice produc majoritatea energiei electrice necesara tarii. Cea mai abundenta resursa
minerala a Finlandei o reprezinta zincul. Tara detine deasemenea si resurse importante de
cobalt, cupru si fier. Silvicultura joaca un rol important in economia tarii. Silvicultura si
industria lemnului asigura aproximativ 35% din exporturile Finlandei. Guvernul finlandez
detine o treime din padurile Finlandei, majoritatea din nordul tarii. Restul sunt detinute de
fermierii care in timpul verii se ocupa de agricultura si taie copaci in restul anului. Exista o
politica stricta de conservare a padurilor. Finlanda produce mai mult de 37 milioane de metri
cubi de lemn pe an. Lemnul de pin reprezinta principala materie lemnoasa, cu aproape
jumatate din productie, urmata de molid si mesteacan.

Categoria principala a industriei serviciilor in Finlanda consta in servicii comunitare,

guvernamentale si personale. Acestea includ: educatia, sanatatea, administratia publica si
activitatile recreative. Guvernul controleaza mai multe companii mari din Finlanada.
Averea prezenta a Finlandei si natura mult industrializata a economiei se aseamana perfect cu
situatia din 1945. Al Doilea Razboi Mondial a lasat Finlandei mari probleme economice,
impreuna cu marea inflatie, somajul si un bilant comercial nefavorabil. Sectorul industrial
este ulterior extins rapid, pentru a satisface exact cerintele fostei Uniuni Sovietice. Dupa
intarziatul 1960 mai multi oameni erau angajati in industrie decat in agricultura si silvicultura
la un loc, in orice caz, padurile si industria bazata pe lemn au ramas, si raman, temelia
economiei, daca ne orientam dupa cele 40% din castigurile incasate din export. Bilantul
economic a valorificat remarcabil in perioada de dupa 1989. Cu exceptia serviciului public,
industria si comertul sunt private. Guvernul, oarecum, exercita un control considerabil in
economie prin numeroase dispozitii legale.

Finlanda a fost singurul stat nordic care s-a alaturat Uniunii Monetare Europene, in 1998 - la
trei ani dupa aderarea la UE. Finlanda se arata preocupata de ideea unei Europe cu doua
viteze, si ar dori sa contribuie la amplificarea 'dimensiunii nordice' a Uniunii Europene pentru
a contrabalansa forta grupului de membrii din zona mediteraneana.

Economia Finlandei este una dintre cele mai de succes din Europa, orientandu-si pietele
dinspre Europa de Est catre Occident. Calitatea de membru al zonei euro a contribuit la
stabilitatea economiei tarii, companii precum Nokia dand tonul unei cresteri importante a
exporturilor. Ratele de crestere economica de pana la 5,5% produc un surplus bugetar masiv.
Ratele scazute ale dobanzilor au condus insa la inflatie, si exista pericolul supraincalzirii
economice.[11]

Industria metalurgica a Finlandei s-a dezvoltat foarte rapid din anii 1940. Principalele
produse din metal includ utilaje si echipamente pentru ferme, motoare si generatoare electrice
si utilaje pentru industria cherestelei si a hartiei. Finlanda produce autobuze, nave maritime si
alte echipamente pentru transporturi. Industria constructoare navala este cunoscuta in special
pentru spargatoarele de gheata foarte puternice si robuste si pentru feriboturi. Alte produse
industriale includ produse chimice, metale, mancaruri semipreparate, telefoane, telefoane
mobile, textile si articole de imbracaminte.
III.3
Danemarca

Despre cealalta tara nordica pe care ne-am propus s-o avem in vedere, Danemarca, trebuie sa
specificam faptul ca ea face parte din grupul de tari cele mai dezvoltate membre ale OCDE,
ceea ce se reflecta si in distributia productiei intre diferitele sectoare economice. Traditional,
Danemarca a fost considerata o tara agricola, cu mari exporturi de alimente prelucrate.

Industria. Spre deosebire de cele mai multe tari avansate economic, dezvoltarea industriala in
Danemarca nu este legata de o baza proprie de materii prime. Industria daneza este dominata,
in mare masura, de prelucrarea usoara si reprocesare, productia fiind caracterizata printr-un
inalt grad de specializare, in domenii particulare, bine definite.

Ca urmare, industria daneza este predominant bazata pe IMM-uri: peste 80% din companiile
prelucratoare au sub 20 angajati. Doar 1000 companii au peste 100 de angajati, insa mai mult
de jumatate din forta de munca din industrie este cuprinsa in aceste companii.

Industria manufacturiera este dominata de nise de productie mici sau mijlocii de inalt
standard tehnologic destinat, in principal, utiizatorilor profesionisti. Datorita acestei structruri
complexe si versatile, industria manufacturiera daneza in ansamblu nu este atat de sensibila la
schimbarile pe piata mondiala, ca alte tari cu industria concentrata in cateva sectoare.

Totodata, in ultimii ani, tot mai multe companii daneze cu interes in a-si dezvolta exporturile
si-au plasat facilitatile de productie in tari in care costurile de productie sunt mai scazute.
Progresele in transporturi si tehnologia comunicatiilor au facilitat acestora dirijarea catre alte
parti ale lumii a unor parti din procesul tehnologic, cu scopul de a-si mari marja competitiva
si de a obtine acces la calificari si competente ce nu sunt disponibile in Danemarca.

Situata la intrarea in Marea Baltica si servind drept pod spre Scandinavia, Danemarca are o
lunga traditie in comertul exterior. Exporturile si importurile contribuie cu aproximativ 31%
si, respectiv, 26% la suta la formarea PIB (2003), facand din Danemarca o economie foarte
deschisa si competitiva.
Dimensiunile reduse ale pietii interne au facut ca producatorii sa-si caute clientii in afara. Ca
rezultat, industria prelucratoare este puternic orientata catre export si, in ultimii 10 ani,
Danemarca a inregistrat o balanta de plati excedentara, datorita cresterii accelerate a
exporturilor.

Tarile invecinate sunt, de departe, cele mai importante piete de export. Germania, singura,
absoarbe circa 20 la suta din exporturile daneze. Traditional, Suedia si Marea Britanie detin si
ele parti mari din exporturile daneze. In exporturile catre tarile UE predomina masinile si
utilajele, produsele farmaceutice si cele agricole.

In general, Danemarca are usoare excedente cu tarile UE. Aproximativ 70 la suta din totalul
importurilor daneze provin din tarile UE, in timp ce exporturile corespunzatoare reprezinta 65
la suta.

In ultimii ani exporturile daneze catre SUA au crescut semnificativ, in timp ce pietele din
Europa Centrala si de Est, ca si din Orientul Indepartat detin, in prezent, o parte importanta
din exporturile daneze. Exporturile sunt, totodata, superioare importurilor, pe pietele
importante ale Europei de Est si ale Asiei (exclusiv Japonia).

Danemarca priveste fenomenul globalizarii ca pe o provocare (challenge), nu ca o amenintare

(threat). Investitiile directe, din si in Danemarca, reprezinta aproximativ acelasi procent din
PIB (circa 27 % fiecare).

Conform IMD World Competitiveness Yearbook 2005, intr-un clasament ce cuprinde 60 de

economii nationale si regionale, Danemarca este apreciata ca a saptea economie a lumii in
privinta competitivitatii economice, fiind depasita doar de SUA, Hong Kong, Singapore,
Islanda, Canada si Finlanda.

Coroana daneza fiind legata de euro, aceasta s-a intarit concomitent fata de dolar, ceea ce a
insemnat, desigur, mai multe dificultati pentru exportatorii danezi, dar si un mediu propice
pentru rate scazute ale dobanzii, cu efecte pozitive in cresterea cererii interne.
Sustinute de performantele cresterii economice (estimata la 2,5% in 2005 si 2,2% in 2006),
exporturile se vor afirma, din ce in ce mai mult, ca locomotiva a dezvoltarii economice.
Aceasta va insemna ca relansarea economica va aduce surplusuri mai mari ale contului
curent.
Conform statisticilor Comisiei Europene publicate in toamna 2005, Danemarca detine cea
mai buna pozitie intre tarile UE 15, in privinta finantelor publice : excedentul reprezinta 3,8%
din PIB, urmata fiind de Finlanda (1,9%), Suedia (1,5%) si Spania (0,2%). Toate celelalte
state UE 15 au deficite in finantele publice. Procentul datoriei publice din PIB, de 37%,
plaseaza Danemarca pe locul 3 in UE 15, dupa Luxemburg si Irlanda.

Danemarca continua sa indeplineasca criteriile de convergenta prin ratele de schimb stabile,

inflatie, ratele dobanzii si finantele publice. Rata inflatiei la preturile de consum de 0,9%, se
afla sub 2,1%, media din zona euro.

Danemarca este un factor economic activ pe plan mondial, iar prosperitatea sa este produsul
unei integrari crescande in comunitatea internationala, din punct de vedere economic, cultural
si politic. Drept urmare, evenimentele si evolutiile internationale au devenit elemente vitale in
procesul decizional al companiilor daneze.

O economie mica si deschisa precum cea a Danemarcei, ale carei performante sunt strans
legate de ale celoralalte tari din UE si mai ales ale tarilor invecinate, este, ca urmare, foarte
dependenta de o Piata Interna Europeana functionala.
Cuprins

1 – Introducere
2 - Capitolul I
Atitudinea Ţǎrilor Nordice faţǎ de Uniunea
Europeanǎ
3 - Capitolul II
Caracteristici economice comune pentru Finlanda,
Suedia şi Danemarca
4 - Capitolul III
Situatia economica pentru : Finlanda , Suedia,
Danemarca.
5- III.1 SUEDIA
6- III.2 FINLANDA
7- III.3 DANEMARCA
BIBLIOGRAFIE

1 Marta-Christina Suciu : Politica inovationala in Uniunea Europeana , Academia de Studii

Economice Bucurasti

2 Alestalo, Matti; Hort, Sven EO; Kuhnle, Stein (iunie 2009). „Modelul nordic: condiții,
origini, rezultate, lecții”

3 Angela Bogdan : Extinderea Uniunii Europene Facultatea de Stiinte Politice si

Admninistrative

4 Augustin K.Fosu : Development Success – Historical acounts from more advanced

countries by: MPG Books Group

5 Marin Dinu :Trsansformarea economica a Uniunii Europene Academia de Studii

Economice Bucuresti

6 https://europa.eu/european-union/about-eu/countries/member-countries/sweden_ro -
-21.04 2021 15:40

7https://europa.eu/european-union/about-eu/countries/member-countries/finland_ro
-23.04 2021 11:25

8https://europa.eu/european-union/about-eu/countries/member-countries/denmark_ro-
26.04 2021 14:15