Sunteți pe pagina 1din 16

Aderarea la

Moneda Euro

Realizat de:
 Dobre Adrian
 Grigore Daniela Adriana
 Stanescu Ana Maria Ioana
UNIUNEA EUROPEANĂ

Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de


războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial.
Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de vedere
economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, propunându-şi să
asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia,
Luxemburg şi Ţările de Jos.
Anii '50 sunt marcaţi de Războiul Rece dintre Est şi Vest.
 În Ungaria, manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist
sunt reprimate de tancurile sovietice;
 în anul următor, 1957, Uniunea Sovietică trece în fruntea cursei pentru cucerirea
spaţiului, lansând primul satelit spaţial din istoria omenirii, Sputnik 1.
 Tot în 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE),
cunoscută şi sub denumirea de „Piaţa comună”.

Tratatele UE

Uniunea Europeană se bazează pe norme de drept. Aceasta înseamnă că orice măsură


luată de UE derivă din tratatele care au fost aprobate în mod voluntar şi democratic de toate ţările
membre. De exemplu, dacă un anumit domeniu politic nu figurează într-un tratat, Comisia nu
poate propune un act legislativ în domeniul respectiv.
Tratatul este un acord cu forţă juridică obligatorie între statele membre ale UE. El
stabileşte obiectivele UE, regulile de funcţionare a instituţiilor europene, procedura de luare a
deciziilor şi relaţiile existente între Uniune şi statele membre.
Tratatele sunt modificate pentru a permite creşterea eficienţei şi transparenţei UE, pentru
a pregăti extinderile viitoare şi pentru a introduce noi domenii de cooperare - cum ar fi moneda
unică.
În baza tratatelor, instituţiile UE au posibilitatea de a adopta acte legislative, pe care
statele membre le aplică ulterior.
Tratatele principale

- Tratatul de la Lisabona
- Tratatul de la Nisa
- Tratatul de la Amsterdam
- Tratatul privind Uniunea Europeana: Tratatul de la Maastricht
- Tratatul Unic European
- Tratatul de fuziune: Tratatul de la Bruxelles
- Tratatele de la Roma : Tratatele CEE si EURATOM
- Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului

Adoptarea monedei Euro – criteriile de convergenţă nominală

Nu orice tara poate adopta EURO. Atunci cand liderii Uniunii Europene s-au intalnit la
Maastricht, in 1991, pentru a redacta proiectul “Tratatului” asupra Uniunii Europene (“Tratatul
de la Maastricht”), ei au creat obiective economice speciale, numite si cerinte legate de admitere,
care trebuie sa fie indeplinite de orice tara care doreste sa participe la Uniunea Monetara.
In primul rand, tara trebuie sa fie membra a Uniunii Europene. Calitatea de membru al
Uniunii Europene implica, printre altele, indepartarea barierelor si tarifelor comerciale,
modernizarea vamilor, eliminarea controalelor pasapoartelor si dorinta de a preda o autoritate
politica limitata unui organism independent. Aceste cerinte sunt esentiale pentru succesul unei
monede comune.
Dar tarile Uniunii Europene insele trebuie sa indeplineasca obiective economice
semnificative. Aceste cinci obiective sunt cunoscute drept “criteriile de convergenta” sau
“criteriile de la Maastricht”. Aceste criterii sunt:
A. Rata inflatiei
Rata inflatiei nu trebuie sa depaseasca mai mult de 1,5 puncte (in %) media celor 3 tari cu
cele mai scazute rate de inflatie.
Acest criteriu implica un grad inalt de convergenta a politicilor monetare. Este important
ca ratele de inflatie sa convearga in interiorul unei uniuni caci tarile care au inflatie mai ridicata
decat altele, sufera o pierdere a competitivitatii care nu mai poate fi corectata printr-o
devalorizare.
Atunci cand Consiliul Europei a ales participantii la prima etapa EURO, in luna mai a
anului 1998, acest obiectiv reprezentat de rata inflatiei, a fost calculat la 2,7%.

B. Ratele dobanzii pe termen lung


Se referă la faptul că un stat membru trebuie să aibă o dobândă medie nominală pe
termen lung care să nu depăşească cu mai mult de 2% media ratelor dobânzii pe termen lung la
acele state membre (cel mult trei) care prezintă cele mai bune rezultate în materia stabilităţii
preţurilor.
Atunci cand au fost anuntati participantii la prima runda EURO, in luna mai a anului
1998, aceasta rata a fost de 7,8%.

C. Stabilitatea ratei de schimb


Ratele de schimb ale monedei nationale trebuie sa ramana inferioare marjelor de
fluctuatii autorizate de SME (+/-15%), fara devalorizare, cel putin pe o perioada de 2 ani.
Tarile trebuie sa fie membre ale Sistemului Monetar European, iar monedele lor trebuie
sa circule in limitele normale de fluctuatie ale acestui sistem. Intr-o exprimare mai simpla,
potentialii participanti trebuie sa aiba monede stabile.

Se poate vedea deci, ca cele trei criterii monetare se sprijina in principal pe inflatie,
primul in mod explicit, al doilea pentru ca dobanzile pe termen lung inglobeaza anticiparile de
inflatie, si al treilea, deoarece constrange tarile sa isi controleze costurile, in loc sa caute
recuperari usoare ale competitivitatii, cu ajutorul devalorizarilor.

D. Deficitul public
In vederea calificarii pentru EURO, tarile trebuie sa aiba o rata a imprumuturilor
guvernamentale generale care sa nu depaseasca 3% din PIB, cu exceptia cazurilor cand aceasta
rata a scazut considerabil si in mod continuu si se apropie de 3%.
E. Datoria publica
Datoria publica bruta cumulata a administratiilor centrale si locale trebuie sa fie
inferioara la 60% din PIB, cu exceptia cazurilor in care acest procent scade in mod substantial si
continuu si se apropie de 60%.

Reducerea datoriei este necesara pentru a evita o finantare monetara si inflationista a


deficitelor publice. Intr-adevar, se stie ca intr-o situatie de prelevari obligatorii ridicate, guvernul
nu poate finanta deloc un deficit prin imprumut sau prin creare de moneda. Imprumutul nu face
decat sa amane problema finantarii si, in ultima analiza, o agraveaza. Greutatea rambursarii
datoriei si dobanzile, agraveaza deficitele publice si, deci, obliga la noi imprumuturi, iar acest
aspect continua pana se creeaza o situatie de faliment. Din punctul de vedere al tarii cea mai bine
situata, ar fi preferabil sa se recurga la crearea de moneda, dar acest fenomen este inflationist si
se indeparteaza de obiectivul central de stabilitate monetara.
Uniunea Europeana a creat cele cinci criterii de convergenta enuntate anterior, pentru
a se asigura ca:
- orice tara care intra in uniunea monetara este responsabila din punct de vedere fiscal;
- tarile participante sunt suficient de asemanatoare (sau “convergente”) pentru a garanta o
singura politica monetara.
Includerea unei tari cu o inflatie ridicata, cu rate de schimb oscilante, cu rate foarte
mari ale dobanzilor sau cu un deficit bugetar urias, ar alerta pietele financiare ca EURO este un
proiect riscant si instabil. In primul rand, deoarece includerea ar reprezenta o grava amenintare
pentru dezvoltarea unui singur set de rate ale dobanzilor pentru intreaga zona. In al doilea rand,
deoarece pozitia EURO pe pietele financiare va da tonul si va imprima ritmul cresterii
economice a Europei in urmatorul secol. Multi lideri ai Uniunii Europene considera aceste
criterii de convergenta drept un pret corect pentru admitrerea in zona monedei unice.

Pe lângă criteriile de convergenţă nominală care presupun un proces durabil şi


sustenabil, Tratatul de la Maastricht stipulează şi un set de criterii de convergenţă reală, dar care
nu reprezintă o condiţie de accedere la Zona Euro.
Aceste criterii fac referire la:
 Gradul de deschidere al economiei, exprimat prin ponderea exporturilor şi importurilor în
PIB;
 Ponderea comerţului realizat cu ţările membre ale Uniunii Europene în total comerţ
exterior al unei ţări;
 Structura economiei, respectiv ponderea pe care o au sectoarele cele mai importante în
crearea PIB;
 Nivelul PIB/locuitor, care este de fapt şi cel mai important criteriu.

În ceea ce priveşte obiectivele urmărite prin introducerea monedei unice, trebuie amintit
faptul că se doreşte ca economiile statelor membre să fie sustenabile (durabile) pentru a asigura
stabilitate la nivelul întregii comunităţi.
Astfel, obiectivele propuse au vizat în principal:
 Diminuarea volatilităţi cursurilor de schimb, astfel încât resursele financiare sau fie
alocate într-o manieră cât mai eficientă la nivelul Uniunii Europene;
 Scăderea inflaţiei şi a ratelor de dobândă;
 Consolidarea stabilităţii monetare internaţionale;
 Reducerea costurilor de tranzacţionare generate de conversia monedelor naţionale.

Prin urmare, toate statele membre Uniunii Europene au obligaţia de a adopta moneda
unică, cu excepţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi a Danemarcei, însă
momentul adoptării monedei Euro rămâne la latitudinea fiecărui stat. Scopul principal al
instituirii monedei unice este acela de a conferi stabilitate economică statelor membre.
“Independenţa băncilor centrale nu este un scop în sine, ci reprezintă un instrument
esenţial pentru atingerea obiectivului fundamental al fiecărei BCN (băncile centrale naționale)
care trebuie să fie exprimat în mod clar, să nu lase loc incertitudinilor juridice şi să fie în deplin
acord cu obiectivul fundamental de menţinere a stabilităţii preţurilor prevăzut în Tratat.”
Avantajele adoptării monedei Euro

Moneda Euro a fost lansată la data de 1 ianuarie 1999, fiind utilizată ca “monedă
scripturală”, respectiv denominarea instrumentelor de plată şi a transferurilor bancare, dar şi
pentru efectuarea de plăţi electronice, în timp ce monedele naţionale erau utilizate pentru
efectuarea plăţilor în numerar. Mai târziu, în 2002 au fost introduse în circulaţie bancnotele şi
monedele euro.
Simbolul monedei euro a fost inspirat din litera grecească epsilon (€), totodată şi prima
literă a cuvântului „Europa”, iar cele două linii care îl străbat reprezintă stabilitatea monedei
unice.
Înlocuind monedele naţionale, moneda euro a eliminat riscurile generate de variaţiile de
curs, dar şi costurile de tranzacţionare, astfel în cele ce urmează vor fi expuse principalele
avantaje ce decurg din utilizarea monedei euro, pentru populaţie, companii cât şi pentru
economiile ţărilor membre:

A. Beneficiile utilizării monedei euro pentru populaţie:

 Preţuri mai stabile – moneda euro a determinat un nivel mai scăzut al inflaţiei şi o
oarecare stabilitate a preţurilor. Astfel nivelul redus al inflaţiei a condus la conservarea
puterii de cumpărare şi totodată a nivelului economiilor populaţiei.

 O piaţă mai competitiva – astfel populaţia are posibilitatea de a compara preţurile


bunurilor din zona euro şi prin urmare să achiziţioneze acele bunuri care au preţurile cele
mai scăzute. În acest fel este stimulată concurenta între producători/comercianţi, preţurile
bunurilor/serviciilor fiind menţinute la un nivel scăzut.

 Dobânzi mai mici la creditele contractate – având în vedere faptul că nivelul ratei inflaţiei
este scăzut, costurile aferente împrumuturilor bancare contractate vor fi mai puţin
împovărătoare pentru populaţiei, mai ales ţinând cont de faptul că riscul valutar este
eliminat de la început.
 Mai multe locuri de muncă – fiind eliminat riscul de schimb valutar, companiile sunt
stimulate să investească în ţările din zona Euro, creându-se astfel noi locuri de muncă
pentru populaţia din ţările respective.

B. Beneficiile utilizării monedei euro pentru companii:

 Oportunităţi mai mari de investiţii – Având în vedere rata inflaţiei mai scăzută în zona
Euro şi implicit a ratelor de dobândă la credite este redusă incertitudinea în mediul
economic, facilitând astfel investiţiile. Prin urmare va creşte cantitatea de bunuri şi
servicii distribuite pe piaţă, dar şi o productivitate mai mare fiind antrenată astfel
creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă.

 Stimularea comerţului în zona Euro – înainte de introducerea monedei euro, comerţul


implica mai multe monede naţionale ce aveau cursuri fluctuante. Pentru a reduce riscul
tranzacţionării companiile vindeau la preţuri mai ridicate în străinătate, descurajând astfel
comerţul. În prezent în ţările care au adoptat moneda euro acest risc a dispărut astfel că
preţurile ofertei de bunuri şi servicii sunt mai scăzute. „De asemenea şi companiile din
ţările din afara zonei euro sunt interesate să deruleze tranzacţii comerciale cu ţările din
zona Euro deoarece beneficiază de o piaţă mare în care se utilizează o singură monedă.”

 O mai bună integrare a pieţelor financiare – prin eliminarea riscului valutar şi prin
armonizarea reglementărilor pieţelor financiare a fost facilitata o mai bună circulaţie a
capitalurilor, deci o eficienţă crescută a plasării fondurilor. „În plus, dimensionarea pieţei
financiare din zona euro atrage mai multe fonduri pentru investiţii, permiţându-le
investitorilor să-şi disperseze riscurile într-o măsură mult mai mare.”

C. Beneficiile ce decurg din utilizarea monedei Euro pentru ţările membre U.E.:

 Împrumuturi guvernamentale mai ieftine – dat fiind nivelul scăzut al ratei inflaţiei
împrumuturile guvernamentale sunt mai ieftine, nefiind afectate de deprecierea masei
monetare. Astfel, plata unor dobânzi mai scăzute la datoria publică deblochează banii pe
care guvernele îi pot folosi pentru serviciile publice sau pentru reducerea impozitelor, cu
efecte benefice asupra contribuabililor.

 Stabilitatea şi creşterea economică – ţinând cont de faptul că statele din zona Euro trebuie
să respecte criteriile de la Maastricht, respectiv să nu înregistreze un deficit bugetar mai
mare de 3% din PIB şi nici o datorie publică ce depăşeşte 60% din PIB este determinată
astfel stabilitatea şi creşterea economică în Zona Euro.

 Activ de rezervă – datorită stabilităţii şi încrederii generate, moneda euro este atractivă
pentru statele din afara zonei Euro, ca activ de rezervă.
Poziţia României în procesul aderării la moneda Euro

În prezent, dacă ne focalizam atenţia asupra criteriilor de convergenţă nominală ce


trebuie îndeplinite de toate statele ce vor să adere la Zona Euro, constatăm faptul că singurul
criteriu ce încă nu este îndeplinit de România vizează creşterea preţurilor.
Astfel, graficul următor are rolul de a reliefa poziţia statelor analizate:

Indicele armonizat al preturilor bunurilor de consum

Sursa: Eurostat, BNR

Potrivit previzionărilor realizate, BCE, considera evoluţia viitoare a IAPC ( Indicii


Armonizati ai Preturilor de Consum) în cazul României ca fiind favorabilă, însă atrage atenţia
asupra faptului că trebuie luate în considerare şi „dinamica preţurilor materiilor prime şi ale
preţurilor administrate, în cazul celor din urmă, în special pe termen mediu.” Privind în
perspectivă, faptul că PIB/locuitor şi nivelul preţurilor sunt încă semnificativ reduse în România
comparativ cu zona Euro este posibil ca aceşti doi factori să influenţeze negativ evoluţia inflaţiei
în următoarea perioadă.
De asemenea, în perioada de referinţă, România nu a participat la mecanismul de curs de
schimb ERM II. Cursul de schimb al leului raportat la euro a prezentat un grad de volatilitate
relativ ridicat, deşi comparativ cu alte state, în medie volatilitatea a fost mai redusă.
Atât deficitul bugetar, cât şi gradul de îndatorare s-au situat în intervalul stabilit; de
asemenea şi ratele dobânzilor pe termen lung s-au situat la un nivel inferior punctului de maxim
stabilit.
Din punctul de vedere al Băncii Centrale Europene, „Legislaţia României nu îndeplineşte
toate cerinţele referitoare la independenţa băncii centrale. România este stat membru al UE care
face obiectul unei derogări şi, în consecinţă, trebuie să respecte toate cerinţele de adaptare
prevăzute în Tratat.”

România îndeplineşte în prezent toate criteriile de convergenţă nominală .


Criteriile de la Maastricht: 2015 versus 2008

Sursa: Eurostat, Institutul Naţional de Statistică, Ministerul Finanţelor Publice, Comisia


Europeană
Tendinţă constantă de convergenţă reală în România începând cu anul 2000

Progresele pe linia convergenţei nominale şi reale în condiţiile restaurării echilibrelor


macroeconomice justifică fixarea unei date ţintă pentru adoptarea euro în măsura în care :
 Contribuie la realizarea consensului politic -cu atât mai important în România, unde
disensiunile predomină în aproape orice subiect
 Poate constitui o ancoră pentru politicile macroeconomice, contribuind la creşterea
coerenţei acestora
 Poate acţiona ca un catalizator pentru reformele structurale, care sunt de natură să
sporească flexibilitatea şi rezistenţa economiei la şocuri
 Procesul este riguros pregătit, astfel încât îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală
să nu fie conjuncturală
Adoptarea euro nu este o simplă schimbare de monedă.
 Intrarea în zona euro reprezintă o schimbare fundamentală de modus operandi pentru o
economie care are în prezent curs de schimb flexibil şi politică monetară independent
 Succesul în interiorul zonei euro reclamă reforme structurale cuprinzătoare, care:
să aducă economiei un grad suficient de flexibilitate a pieţelor bunurilor şi
factorilor de producţie pentru a compensa dispariţia ajustorului reprezentat de
cursul de schimb
să asigure durabilitatea convergenţei nominale prin eliminarea surselor de inflaţie
reprimată (de ex. finalizarea liberalizării pieţei energiei) şi de deficite cvasifiscale
(restructurarea întreprinderilor de stat cu pierderi substanţiale)

Progresele pe linia convergenţei nominale şi reale

Ţinta Data stabilirii ţintei Poziţia


iniţială iniţiale actuală
2004 – Programul economic Fără dată-
BG 2010 de preaderare ţintă
2003 – Strategia
Republicii
Fără dată-
CZ 2009/2010 Cehe de
ţintă
adoptare a
euro
2003 – Programul economic Fără dată-
HU 2008 de preaderare ţintă

2003 – Programul economic Fără dată-


PL 2008/2009 de preaderare ţintă

2007 – Programul de
RO 2014 convergenţă
2019

Sursa: Comisia Europeană


Poziţia României din perspectiva Băncii Naţionale a României

În ultima perioadă, România a realizat progrese semnificative în sensul îndeplinirii


criteriilor de convergenţă. In cadrul tabloului de bord, PIIN rămâne singurul indicator ce
depăşeşte parametrii stabiliţi, însă corecţia acestuia este în mod inevitabil, rezultatul unui proces
de durată nu doar în cazul României cât şi în situaţia celorlalte 5 ţări ce au aparţinut blocului
comunist, după cum reiese din tabelul următor. (Ţin să precizez faptul că PIIN reprezintă poziţia
investiţională internaţională netă, adică câte capitaluri din exterior apar şi s-a stabilit că acestea
să nu depăşească 35% din PIB.)

Tabloul de bord aferent procedurii privind dezechilibrele macroeconomice

Sursa: Eurostat, INS, BNR

Potrivit analizei realizate, dacă ne oprim însă asupra criteriilor de convergenţă nominală,
România se situează pe o poziţie mult mai bună dacă ne raportăm la valorile înregistrate în
trecut, astfel că într-o perioadă cât mai scurtă ar putea adera la Zona Euro. Este totuşi bine să nu
ne raportăm numai la îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală, ci ar fi bine să analizăm
imaginea de ansamblu a economiei României înainte de a lua decizia de a adera sau nu şi de
asemenea această decizie nu trebuie ţină cont de ambiţiile politice. După cum am precizat şi
anterior în prezent, singurul indicator care nu este în conformitate cu criteriile de convergenţă
nominală este IAPC.
Situaţia economică a ultimilor ani a demonstrat că accentul cade nu atât pe îndeplinirea
criteriilor nominale, cât pe elementele ce condiţionează succesul economic în interiorul Zonei
Euro. Altfel spus, „Este România pregătită să intre în Zona Euro, lăsând de o parte criteriile de
convergenţă nominală?”. Or, intrând în Zona Euro, nu cumva ni se va impune un şablon ce nu ne
va mai dă libertate, lejeritate de decizie, astfel încât nu vom putea accentua creşterea economică;
oare vom adopta criza ce a fost specifică statelor membre Zonei Euro, ne vom împrumuta mai
scump aşa cum s-a întâmplat în cazul Spaniei sau al Italiei?
Până acum s-a spus că îndeplinind criteriile de convergenţă nominală, poţi intra în Zona
Euro şi apoi mecanismele pieţei vor contribui la optimizarea creşterii economice a noului stat
membru al Zonei Euro. Or, acest fapt nu s-a întâmplat, mai ales dacă privim asupra ţărilor din
Sud, respectiv Grecia, Italia, Spania, Portugalia despre care s-ar putea spune că au avut chiar de
suferit.
Decizia şi respectiv momentul aderării la Zona Euro trebuie bine calculat, nu trebuie să
fie doar o ambiţie, mai ales ţinând cont de faptul că „obţinerea şi apoi păstrarea competitivităţii, a
stabilităţii financiare şi a echilibrului fiscal condiţionează convergenta nominală şi reală în
perioada premergătoare întării în Zona Euro, dar şi fructificarea avantajelor uniunii monetare
ulterior aderării.”
Prin urmare, îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală este o condiţie necesară, dar
nu şi suficientă, iar necesitatea atingerii unui grad relativ ridicat a PIB/locuitor, criteriului de
convergenţă reală, în perioadă anterioară intrării în Zona Euro, a devenit evidenta. Din nou este
reliefata importanta omogenităţii unui stat, respectiv existenţa unor decalaje de proporţii între o
zonă şi alta a aceluiaşi stat.
Pentru că tot am făcut referire la competitivitate, puteam lua exemplul unui stat Vest
European, membru al Zonei Euro, unde preţurile în euro sunt cam tot aceleaşi cu preţurile în lei,
în România. De exemplu, dacă în Franţa o pâine costă 1 euro, iar în România costă 1 leu, în
momentul în care România va deveni membră a Zonei Euro, preţurile treptat se vor alinia, adică
şi în România o pâine va costa 1 euro care înseamnă 4,5 lei şi nu 1 leu. Dacă privim şi asupra
gradului de omogenizare, am constatat că, conform studiilor Vest-Europene, zona Bucureşti şi
respectiv Ilfov se vor alinia uşor, problema se pune ce vor face celelalte oraşe, zone mai slab
dezvoltate ale României.
În plus, forţarea unei adoptări rapide a monedei euro s-a dovedit periculoasă. Iarăşi,
luăm exemplul Greciei, care gândindu-se strict la beneficiile aduse de adoptarea monedei Euro şi
aici ne referim în special la faptul că Grecia este un stat în care turismul este foarte bine dezvoltat
iar moneda euro ar fi favorizat încă o dată turismul şi nu numai, a forţat adoptarea monedei
unice, iar rezultatele sunt deja bine cunoscute.
Este important ca reformele necesare să fie făcute înainte de aderarea la Zona Euro,
pentru că există mai multă flexibilitate, iar obiectivul aderării la euro, ar putea fi folosit mai
degrabă pentru a pune la punct într-un mod eficient economia statului şi nu pentru a obţine
statutul de stat membru al Zonei Euro.
Şi pentru că după cum am spus criteriile de convergenţă nominală s-au dovedit
insuficiente a apărut Tabloul de bord, respectiv o imagine de ansamblu asupra procedurii privind
dezechilibrele macroeconomice.
Prin urmare, trebuie precizat faptul că ideea adoptării monedei unice nu este abandonată
însă abordarea acesteia este mai prudentă şi mai cuprinzătoare. România este mai aproape că
oricând de îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală de la Maastricht, însă a devenit
evident faptul că îndeplinirea acestora nu este suficientă. Acum rezolvarea problemelor
economice interne înainte de aderarea la Zona Euro este o condiţie esenţială pentru succesul
procesului de extindere a Zonei Euro, doar astfel noile state membre tot crea beneficii atât pentru
ele însăşi cât şi pentru ansamblul Uniunii Monetare.

Toate acestea fiind spuse, putem conchide cu precizarea ca criteriile de convergenţă


nominală sunt necesare însă nu suficiente şi înainte de a lua o decizie clară în sensul aderării la
Zona Euro, trebuie foarte bine analizate beneficiile în paralel cu dezavantajele create şi mai întâi
de toate trebuie asigurată o stabilitate economică de durată.