Cursul fix versus flotarea liberă

Cursul fix:
Acest regim valutar presupune fixarea administrativă a cursului de schimb în raport
cu celelalte monede sau în raport cu un etalon cum ar fi de exemplu aurul. Rolul intervenţiei
Băncii Centrale pe piaţa monetar-valutară este de tip administrativ, şi rezidă în stabilirea sau
devalorizarea ulterioară a cursului de schimb. A stat la baza Sistemului Monetar de la Bretton
Woods.

În cadrul acestui regim rolul intervenţiei Băncii Centrale pe piaţă este de tip
administrativ: stabilirea sau devalorizarea ulterioară a cursului de schimb

Avantaje:
-riscul valutar aferent tranzacțiilor internaționale și investițiilor străine se diminuează;
-se poate evidenția o reducere a costurilor aferente finanțării internaționale;
-se poate înregistra și o reducere a ratelor de dobândă interne față de cele de pe piața
internațională;
-menținându-se stabilitatea în plan valutar, dar și în plan monetar (diminuarea ratelor de
dobândă) se realizează o reducere a ratei inflației.
-previzionarea modificării ratei inflației comparativ cu rata inflației din țara de referință;

-eliminarea incertitudinilor referitoare la evoluția cursului de schimb (efect: impulsionarea

comerțului internațional);

-eliminarea costurilor implicate de protejarea la riscul valutar (efect: impulsionarea comerțului

internațional);

-disciplina fiscală.

Dezavantaje:
-manifestarea unor crize financiare poate genera costuri ridicate pentru ajustare
macroeconomică, conducând, în final la reducerea credibilității autorității monetare;
-politica monetară proprie este dependentă de politica monetară aferentă țării emitente a
monedei ancore;
-socurile externe generează presiuni puternice asupra economiei, generând costuri ridicate
pentru menținerea cursului de schimb.
-pierderea independenței politicii monetare a băncii centrale;

-vulnerabilitate crescută față de șocurile macroeconomice care afectează țara de referință;

-costuri sporite determinate de volatilitatea macroeconomică;

Flotarea liberă:
Presupune absenţa oricărei implicări din partea statului în mecanismul de formare a
cursului de schimb precum şi în evoluţia acestuia în timp. Statul se limitează doar la a
supraveghea derularea operaţiunilor pe piaţa valutară şi în a controla instituţiile implicate pe
această piaţă. Cursul se formează exclusiv pe piaţa valutară interbancară, deprecierea fiind o
consecinţă directă a modificării raportului cererii şi ofertei de valută.

Avantaje:
-autonomia politicii monetare;
-neutralizează impactul șocurilor externe, a șocurilor generate de economia reală și impactul
inflației asupra competivității operațiunilor de export
-vulnerabilitate mai mică față de fluctuațiile înregistrate de prețuri pe piețele externe;
- posibilitatea stabilirii unui nivel propriu al inflației pe termen lung; O simetrie în stabilirea
condițiilor monetare la nivel internațional;
-stabilizarea economică prin mecanismul cursului de schimb.

Dezavantaje:
-lipsa unei discipline a băncii centrale;
-efecte economice destabilizatoare ale speculațiilor pe piața valutară;
-descurajarea comerțului internațional (comparativ cu situația practicării unui curs de
schimb fix);
-posibilitatea destabilizăriieconomice ca urmare a fluctuațiilor accentuate ale cursului de
schimb;
-diminuarea relațiilor comerciale internaționale (comparativ cu regimul cursului de schimb
fix);
-iluzia unei autonomii monetare.