Introducere

Intensificarea schimburilor economice internaţionale a determinat apariţia şi dezvoltarea pieţei

valutare. Fiecare ţară are propria sa monedă naţională, realizarea tranzacţiilor la nivel internaţional
ca necesară schimbarea monedelor naţionale între state, această operaţiune fiind denumită schimb
valutar. Piaţa valutară s-a dezvoltat datorită progresului rapid al comunicaţiilor, care permit
informarea promptă şi cunoaşterea cursurilor.
Orice economie modernă, competitivă și capabilă să se adapteze la cerințele actuale ale globalizării
nu poate fi concepută fără existența și funcționarea în cadrul ei a unei piețe valutare eficiente. Prin
mecanismele sale specifice politicile valutare oferă o serie de instrumente și produse care asigură
fructificarea plasamentelor și acoperirea riscurilor precum și o mare diversitate de oportunități de
investire, în cadrul căreia reușita depinde de gradul de instruire și cunoaștere, de priceperea și
curajul fiecărui participant.
Scopul actualei lucrări este consolidarea teoriilor privind piața valutară a Republicii Moldova și
identificarea politicilor imprementate de către organele responsabile de stat pentru buna funcșionare
a pieții valutare.
Obiectivele urmărite pentru valorificarea scopului lucrării sunt:
- Definirea noțiunii de politică valutară;
- Structura pieţei valutare;
- Intervenșiile Băncii Centrale pe piața valutară se efectueaza ;
- Organizarea şi funcţionarea pieţei valutare;
- Tipurile de operaţiuni derulate pe piaţa valutară;
- Participanţii pe piaţa valutară.
Volumul şi structura lucrării. Prin intermediul cercetării teoriei și a datelor concrete, această
lucrare este structurată în trei capitole, prin urmare fiecare capitol se divizează în câteva paragrafe.
Capitolul I conține informații despre politica valutară și aspecte teoretice formulate în baza
mai multor surse veridice identificate. Tot aici am vorbit despre mecanismele, instrumentele și
tehnicile pe care le folosește banca centrală pe piața valutară.
Capitolul II oferă informații despre structura, organizarea și buna funcționare a pieții valutare,
cât și informații despre categoriile de participanţi care operează pe piaţa valutară.
Capitolul III conține informații practice despre evoluția piații valutare în anul 2018 și despre
obiectivele politicii valutare în Republica Moldova pentru anul 2019.

3
 CAPITOLUL I: ASPECTE TEORETICE PRIVIND POLITICA VALUTARĂ
1.1 Esența politicii valutare
Politica valutară reprezintă ansamblul măsurilor, instrumentelor si metodelor prin care
autoritatea monetară abilitată caută să actioneze pentru a urmari influența și a stabili cursul de
schimb pe piața valutară.
Politica valutară se elaborează de Banca Naţională în comun acord cu Guvernul. Sistemul valutar
al Republicii Moldova se află în dezvoltare permanentă, în sensul elaborării şi introducerii în
practică a instrumentelor valutare existente în toate ţările dezvoltate. Instrumentul de promovare a
politicii, în context internaţional utilizat de băncile centrale, se numeşte intervenţie pe pieţele
valutare.
Intervenţia valutară reprezintă activitatea de stabilizare a nivelului cursurilor valutare prin
blocarea forţelor pieţei, care ridică sau scad nivelul cursurilor de schimb ale valutei proprii.
Mecanismul intervenţiei valutare este analogic celui al operaţiunilor pe piaţa deschisă. Acest
instrument presupune operaţiuni de vânzare-cumpărare a dolarilor.
Analiza politicii valutare comportă anumite nuanţări, în funcţie de raporturile sale cu celelalte
componente ale politicii economice, sfera sa de cuprindere, precum şi de obiectivele şi instrumentele
sale specifice. Unii autori consideră că politica valutară este complet subordonată politicii monetare
şi neautonomă in cadrul acesteia. Conceptul de politică valutară desemnează ansamblul de măsuri
intreprinse de puterile publice in domeniul cursurilor de schimb, în scopul asigurării echilibrului
extern şi al menţinerii inflaţiei în limite dezirabile.
Parte integrantă a politicii economice, politica valutară se află in stransă interdependenţă cu
politica monetară internă, reflectand raporturile existente intre piaţa monetară internă şi piaţa
internaţională. Politica valutară pune in evidenţă, in primul rand, intervenţia autorităţilor monetare
asupra evoluţiei cursului. Conţinutul său este determinat, înainte de toate, de caracteristicile
organizării monetare pe plan internaţional şi de obiectivele de politică economică ale ţării respective.
Totodată, impactul politicii valutare este, in aceeaşi măsură, condiţionat de instrumentele utilizat de
autorităţile monetare. In acest context, cursul de schimb devine un important instrument al politici
economice. În afara obiectivelor generate ale politicii economice, politica valutară urmăreşte
asigurarea stabilităţii monedei naţionale şi intărirea puterii sale de cumpărare, controlul inflaţiei şi
consolidarea echilibrului balanţei externe.

4
 1.2 Intervențiile Băncii Centrale pe piața valutară
Banca Centrală intervine pe piață valutară folosind canale și mecanisme, instrumente și
tehnici dintre cele mai diverse.
Pentru politică valutară sunt semnificative rată dobânzii și rezervă de schimb.
Modificările ratei dobânzii antrenează pe termen scurt intrări-ieșiri de capitaluri, afectată fiind
cererea speculativă de monedă. Creșterea ratei dobânzii la un nivel superior celui înregistrat pe
piețele concurente antrenează intrări de capitaluri pe piețe speculative și în consencinta modificarea
cursului de schimb al monedei naționale.
Scăderea ratei dobânzii la un nivel inferior celui înregistrat pe piețele concurente conduce la ieșirea
capitalurilor speculative și modificarea cursului de schimb.
Consecințe semnificative ale variației ratei dobânzii că instrument și canal de intervenție sunt
creșterea volatilității și scăderea predictibilitatii cursului de schimb a monedei naționale.
Utilizând rezervă de schimb drept canal și instrument de intervenție, Banca Centrală urmărește să
corecteze prin vânzări-cumpărări de valută nivelul cursului de schimb înregistrat la un moment dat.
Pentru a contracara o tendința de apreciere excesivă a monedei naționale Banca Centrală poate
proceda la vânzarea de moneda de prim rang neexistând o limita în ceea ce privește volumul
intervențiilor. Atunci când Banca Centrală urmărește să contracareze o tendința de depreciere a
mondei naționale procedează la cumpărarea de moneda de prim rang și vânzarea de valută, limita
fiind dată de capacitatea de îndatorare și de nivelul rezervelor.
Credibilitatea intervențiilor Băncii Centrale depinde de orizontul de timp pe care se manifestă
dezechilibrul. Dacă dezechilibrul este pe termen scurt acest tip de intervenție înregistrează rezultate
pozitive. Dacă se manifestă însă pe termen mediu și lung intervențiile Băncii Centrale nu sunt de
natură a modifică substanțial evoluția. Este importantă din acest punct de vedere și percepția
operatorilor pieței valutare.
Atunci când Banca Centrală consideră că nu poate asigura corespunzător paritatea monedei
naționale poate opta pentru modificarea acesteia. În condițiile unui regim de curs de schimb flotant
acțiunea Băncii Centrale poartă numele de apreciere/depreciere, iar în cazul cursurilor de schimb
fixe poartă numele de valorizare/devalorizare.
Deprecierea conduce la ameliorarea competitivității economiei respective, la creșterea
exporturilor, scăderea importurilor și echilibrarea balanței de plăti. Întreprinzătorii trebuie să aibă
capacitatea fizică de a spori producția sau de reducere a cererii interne. Nivelul prețurilor nu trebuie
să crească imediat, căci altfel ar determina anularea efectelor scontate.

5
 În economie se manifestă presiuni inflaționiste mai mult sau mai puțîn ridicate. Efecte benefice
se obțin doar dacă se aplică un program eficient de redresare economică.
Apecierea/valorizarea pleacă de la 2 premise și anume:

 moneda subevaluată conduce la inflație ridicată și o creștere a nivelului masei monetare;

 moneda subevaluată creează probleme în relațiile comerciale și financiare între state
partenere.

Apecierea conduce la scăderea exporturilor și creșterea importurilor și are consecințe deflaționiste

în economie. Cursul de schimb poate fi păstrat fix în condițiile preluării conducerii politicii
monetare și chiar a politicilor economice de către structuri sau organisme internaționale (cum ar fi o
banca consorțială, un holding).

6
 CAPITOLUL II: PIAȚA VALUTARĂ
2.1. Organizarea şi funcţionarea pieţei valutare
Piaţa valutară poate fi definită ca un ansamblu de relaţii financiar-valutare prin intermediul
cărora se realizează operaţiunile de vânzare/cumpărare de valute la nivel internaţional.
La nivel mondial, principalele centre valutare sunt concentrate la Londra, New-York, Tokyo,
Paris, Zurich, Frankfurt etc. Importanţa acestor centre valutare rezidă din faptul că evoluţia
cursurilor pe aceste pieţe influenţează într-o mare măsură evoluţia cursului valutar şi pe alte pieţe.
Piaţa valutară internaţională se caracterizează printr-un grad ridicat de unitate şi de lichiditate
determinat de funcţionarea sistemelor internaţionale ce facilitează transmiterea de informaţii în timp
real şi de faptul că acest segment al pieţei financiare are o funcţionare continuă, operaţiunile de
vânzare/cumpărare de valute având loc practic fără întrerupere.
Structura pieţei valutare cuprinde ca principale componente:
 bursa valutară – organism reglementat legal pentru derularea operaţiunilor de vânzare/cumpărare
de valute;
 bănci autorizate/case de schimb valutar - autorizate de banca centrală să desfăşoare operaţiuni
valutare;
 persoane/instituţii ce acţionează pe piaţa valutară în numele şi contul clienţilor sau şi în nume şi
cont propriu
Mecanismul de derulare a tranzacţiilor pe piaţa valutară presupune existenţa şi interconectarea a
trei segmente: segmentul primar, segmentul principal şi segmentul terţiar.
 segmentul primar este al participanţilor care generează cererea şi oferta de valută, piaţa valutară
fiind un mecanism de legatură între ofertanţi şi solicitatori;
 segmentul principal asigură ansamblul operaţiunilor până la finalizarea tranzacţiilor, prin
concentrarea cererii şi ofertei de valută, determinarea cursului de schimb în funcţie de termenul
tranzacţiilor, avizarea clienţilor şi efectuarea viramentelor în conturi;
 segmentul terţiar asigură coordonarea şi supravegherea tranzacţiilor pe piaţa valutară, rolul
principal revenind băncii centrale din fiecare ţară.
Piaţa valutară cuprinde un segment interbancar şi un segment pentru populaţie. Cel mai
reprezentativ segment al pieţei valutare este piaţa interbancară cu cele două componente ale sale:
piaţa la vedere şi piaţa la termen.
 piaţa la vedere este determinată de tranzacţiile la vedere. Acestea se concretizează în operaţiuni
de vânzare/cumpărare de valută cu finalizarea operaţiunii în aceeaşi zi (sau maxim 48 de ore) astfel
7
încât momentul tranzacţiei coincide cu momentul formării cursului valutar al zilei respective.
Tranzacţiile la vedere măresc viteza de circulaţie a valutelor şi uşurează derularea tranzacţiilor de
import/export.
 piaţa la termen este determinată de tranzacţiile la termen concretizate în încheierea lor imediată,
dar cu livrarea valutelor după un termen prestabilit în momentul încheierii tranzacţiei.
Fiecare intermediar de pe piaţa valutară îşi determină şi comunică (prin afişare electronică sau
telefonic) cursuri de schimb ale monedei naţionale faţă de principalele valute. Aceste cursuri
fluctuează pe parcursul zilei, având un nivel determinat în funcţie de cererea şi oferta pentru valuta
respectivă.
Diferenţa între cele două niveluri ale cursului de schimb (curs de cumpărare şi curs de vânzare)
afişat de intermediari constituie marja şi revine intermediarilor sub formă de profit din operaţiunile
respective. Cursul de schimb reprezintă expresia volumului şi dinamicii ordinelor de cumpărare şi
ordinelor de vânzare de valută, fiind un punct de echilibru între cererea şi oferta manifestată pe piaţa
schimburilor valutare.

2.2. Tipuri de operaţiuni derulate pe piaţa valutară

Operaţiunile derulate pe piaţa valutară se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii. Astfel:
a) în funcţie de scopul urmărit de clienţi:
 tranzacţii cu valute efectuate în scop comercial pentru a asigura necesarul de mijloace de plată
pentru o operaţiune curentă sau viitoare de import sau pentru a transforma valuta încasată dintr-o
operaţiune de export în altă valută sau în monedă naţională;
 tranzacţii derulate în scopul protecţiei împotriva riscului valutar care se referă în general, la
operaţiuni de acoperire (hedging), prin care se urmăreşte menţinerea puterii de cumpărare a unei
valute prin operaţiuni succesive la vedere şi la termen;
 tranzacţii de arbitraj generate de nevoia de fructificare a conturilor de disponibil, tranzacţii care
vizează valorificarea diferenţelor de curs valutar pe pieţe diferite sau la momente diferite;
 tranzacţii de tip speculativ care urmăresc obţinerea de profit ca urmare a modificării cursului
valutar în timp sau ca urmare a existenţei unei diferenţe de dobândă la fondurile exprimate în
monede diferite;
 operaţii iniţiate în scopul dirijării cursului de schimb efectuate de către autorităţile monetare prin
care se procedează la intervenţii asupra cererii şi ofertei de valută.
b) în funcţie de intervalul dintre momentul iniţierii tranzacţiei şi finalizarea acesteia:
8
 tranzacţii la vedere (spot) derulate pe baza cursului de schimb la vedere şi finalizate la cel mult
48 ore de la iniţierea tranzactiei;
 tranzacţii la termen (forward) încheiate la un moment iniţial pe baza unui curs la termen
prestabilit şi finalizate în general la termene de 1, 3, 6 luni de la data încheierii tranzacţiei. În funcţie
de reglementările existente.
c) în funcţie de natura mijloacelor tranzacţionate pe piaţa valutară:
 tranzacţii cu valute efective;
 tranzacţii cu valute în cont;
 tranzacţii cu monede internaţionale.

2.3. Participanţii pe piaţa valutară

Categoriile de participanţi care operează pe piaţa valutară sunt:
- băncile şi agenţii nonbancari de schimb valutar;
- persoanele fizice şi juridice;
- arbitrajiştii şi speculatorii;
- băncile centrale şi trezoreriile.
 băncile şi agenţii nonbancari de schimb valutar acţionează în calitate de brokeri sau dealeri
pentru efectuarea schimbului valutar. Venitul lor este reprezentat de comisionul perceput pentru
fiecare tranzacţie realizată şi de diferenţa practicată între cursul de cumpărare şi de vânzare pentru
fiecare valută în parte.
Cele mai simple operaţiuni sunt cele practicate de casele de schimb valutar.
În cazul sumelor necesare operaţiunilor de import/export, agenţii economici se adresează
băncilor comerciale pe baza unor ordine de vânzare/cumpărare de valută, băncile comerciale şi cele
de investiţii fiind cei mai importanţi operatori pe piaţa valutară.
Spre deosebire de casele de schimb valutar non-bancare, la casele de schimb valutar care
funcţionează în cadrul băncilor de obicei diferenţa între cursul de cumpărare şi cursul de vânzare
este mai redusă, se pot derula schimburi valutare încrucişate, iar numărul valutelor tranzacţionate
este mai mare.
 persoanele fizice şi juridice acţionează pe piaţa valutară pentru a facilita derularea tranzacţiilor
comerciale sau de investiţii.
 speculatorii şi arbitrajiştii realizează profit în interiorul pieţei valutare, ei derulând o activitate
continuă pe piaţa valutară. Speculatorii caută să obţină profit dintr-o modificare în timp a nivelurilor

9
generale de preţ, iar arbitrajiştii urmăresc să obţină profit din diferenţele simultane de preţ pe pieţe
diferite.
 băncile centrale şi trezoreriile acţionează pe piaţa valutară pentru a-şi constitui sau modifica
rezervele valutare oficiale, dar şi pentru a influenţa cursul la care moneda proprie este
tranzacţionată. Scopul lor este reprezentat în primul rând de influenţarea raportului de tranzacţionare
a monedei proprii faţă de alte valute.
Băncile centrale acţionează pe piaţa valutară utilizând în principal două instrumente:
- investiţii directe sub forma operaţiunilor de vânzare/cumpărare de valute;
- rata dobânzii, al cărei nivel relativ face moneda naţională mai mult sau mai puţin atrăgătoare
pentru plasamente sau investiţii.
Investiţiile băncilor centrale au un caracter sporadic şi îndeplinesc câteva funcţii importante:
- executarea ordinelor primite de la clientela proprie – guverne, bănci centrale străine, organisme
internaţionale;
- controlul asupra pieţei;
- încercarea de a influenţa cursul de schimb din motive de politică internă sau din necesitatea
respectării unor angajamente internaţionale.

10
 CAPITOLUL III: ASPECTE PRACTICE PRIVIND POLITICA VALUTARĂ

3.1.Evoluția pe piața valutară internă anul 2018

La 15 mai 2018, cursul leului moldovenesc față de dolarul SUA a înregistrat o creștere cu cca
6,54% și 2,78% față de euro comparativ cu valorile înregistrate la începutul anului.
Episodul recent de apreciere a monedei naționale survine pe fondul unui surplus de valută în piață,
în condițiile unei oferte mai mari de valută din partea populației și exportatorilor, care depășește
cererea și necesitățile importatorilor.
Astfel, pe parcursul primelor 3 luni, a fost înregistrată o creștere a transferurilor de mijloace
bănești în favoarea persoanelor fizice cu cca 12,65% (251.77 mil. dolari SUA) comparativ cu
perioada similară a anului precedent. La fel ca în anul 2017, ritmul de creștere a exporturilor îl
depășește pe cel al importurilor. Luând în considerație reorientarea geografică a exporturilor spre
UE și structura valutară a acestora, se observă o creștere a ponderii euro în comerțul exterior. Astfel,
este de notat că aprecierea leului moldovenesc față de euro a fost în proporție mai redusă comparativ
cu dolarul SUA, care a marcat un trend descendent și față de alte valute regionale, precum leul
românesc și rubla rusească.
Ținând cont de lichiditatea excesivă din sectorul bancar și nivelul înalt al rezervelor internaționale,
politica monetară a BNM nu prevede, deocamdată, cumpărarea integrală a excesului de valută pe
piața internă. Banca Națională se va concentra în continuare pe obiectivul său fundamental -
stabilitatea prețurilor interne conform strategiei țintirii inflației. În același timp, banca centrală
monitorizează în permanență evoluția pieței valutare interne și intervine în caz de necesitate pentru a
nu permite o volatilitate excesivă a cursului de schimb și o evoluție speculativă a acestuia.

În luna decembrie 2018, gradul de acoperire a cererii nete de valută din partea agenților
economici prin oferta netă de valută de la persoanele fizice 1 a constituit 73,4%, comparativ cu
94,7% în luna noiembrie 2018.

În raport cu luna precedentă, oferta netă de valută de la persoanele fizice a crescut cu 2,1 milioane
USD (+1,4%), iar cererea netă de valută din partea agenților economici - cu 50,1 milioane USD
(+30,8%).
În aceste condiții, BNM a intervenit prin vânzări nete de valută de 21,2 milioane USD2 pe piața
interbancară locală.

11
 3.2 Obiectivele politicii valutare pentru anul 2019

Banca Naţională a Moldovei în anul 2019 va menţine în continuare regimul cursului de schimb
valutar flotant şi va stabili cursul oficial al leului moldovenesc în raport cu dolarul SUA în baza
cursurilor valutare preponderente pe piaţa valutară internă.
În acest context, Banca Naţională a Moldovei îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii valutare
în scopul de a atenua fluctuaţiile excesive ale cursului oficial şi completarea rezervelor valutare
internaţionale. În calitate de instrumente ale politicii valutare vor fi utilizate intervenţii directe pe
piaţa valutară internă, inclusiv tranzacţii forward, precum şi operaţiuni reversibile valutare de tip
swap.
În cadrul implementării Politicii valutare pentru anul 2019 Banca Naţională a Moldova va tinde
spre menţinerea rezervelor valutare internaţionale la un nivel acceptabil pentru acoperirea a circa trei
luni de import şi va promova în continuare o politică valutară prudentă, consecventă cu obiectivul
fundamental de asigurare şi menţinere a stabilităţii preţurilor, precum şi va efectua plasarea
rezervelor internaţionale ale statului în instrumente investiţionale care corespund criteriilor de
siguranţă şi lichiditate.

12
 Concluzie

Noțiunea de piață valutară reprezintă un termen generic, întrucât ea este constituită, pe de o

parte, din piețe internaționale, piețe care, fiecare în parte, au specificul lor, de neconfundat, iar, pe de
altă parte, au la baza existenței și funcționării lor piețele naționale.
Politica valutară se elaborează de Banca Naţională în comun acord cu Guvernul. Sistemul
valutar al Republicii Moldova se află în dezvoltare permanentă, în sensul elaborării şi introducerii în
practică a instrumentelor valutare existente în toate ţările dezvoltate. Instrumentul de promovare a
politicii, în context internaţional utilizat de băncile centrale, se numeşte intervenţie pe pieţele
valutare.
În acest context, BNM îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii valutare în cazul necesităţii de
a atenua fluctuaţiile excesive ale cursului valutar real şi de a influenţa evoluţia lui în scopul creării
unor condiţii favorabile creşterii exporturilor. În calitate de instrumente ale politicii valutare vor fi în
continuare utilizate cumpărările directe de valută străină paralel cu implementarea operaţiunilor
valutare reversibile de tipul swap valutar în vederea atenuării fluctuaţiilor excesive ale cursului de
schimb pe termen scurt.
Credibilitatea intervențiilor Băncii Centrale depinde de orizontul de timp pe care se manifestă
dezechilibrul. Dacă dezechilibrul este pe termen scurt acest tip de intervenție înregistrează rezultate
pozitive. Dacă se manifestă însă pe termen mediu și lung intervențiile Băncii Centrale nu sunt de
natură a modifică substanțial evoluția. Este importantă din acest punct de vedere și percepția
operatorilor pieței valutare.
Atunci când Banca Centrală consideră că nu poate asigura corespunzător paritatea monedei
naționale poate opta pentru modificarea acesteia. În condițiile unui regim de curs de schimb flotant
acțiunea Băncii Centrale poartă numele de apreciere/depreciere, iar în cazul cursurilor de schimb
fixe poartă numele de valorizare/devalorizare.
Deprecierea conduce la ameliorarea competitivității economiei respective, la creșterea
exporturilor, scăderea importurilor și echilibrarea balanței de plăti. Întreprinzătorii trebuie să aibă
capacitatea fizică de a spori producția sau de reducere a cererii interne. Nivelul prețurilor nu trebuie
să crească imediat, căci altfel ar determina anularea efectelor scontate.

13
 Bibliografie

1. Lucrări științifice

1.Piata valutara, banci si econometrie de Pecican Eugen Stefan

2.Cursul de schimb și piața valutară de Carmen Obreja

2. Webografie

3. https://www.bnm.md/ro/content/activitatea-bancii-nationale-moldovei-pe-piata-valutara-luna-
decembrie-2018

4. http://exchanger.md/ro/evolution

5. https://www.bnm.md/ro/content/cererea-si-oferta-de-valuta-pe-piata-valutara-luna-noiembrie-
2018

14