SISTEMUL MONETAR INTERNAIONAL

CUPRINS
I. CARACTERISTICILE SI ROLUL UNUI SISTEM MONETAR INTERNATIONAL.. SCHIMBURILE SI CURSURILE DE SCHIMB......................................................................... DEFINITIA SI EVOLUTIA SISTEMULUI MONETAR INTERNATIONAL....................... II. ALEGEREA UNUI REGIM DE SCHIMB.......................................................................... A. SCHIMBURILE FIXE .............................................................................................................. B. SCHIMBURILE FLOTANTE................................................................................................... III. DEVALORIZAREA............................................................................................................... ... A. REUITA UNEI DEVALORIZRI.......................................................................................... B. LIMITELE DEVALORIZRII................................................................................................. IV. ETALONUL AUR.................................................................................................................. FUNCIONAREA ETALONULUI AUR.................................................................................. LIMITELE ETALONULUI AUR.. V. CRIZA DE MONEDA DIN PERIOADA INTERBELICA............................................... A. IMPOSIBILA INTOARCERE LA ETALONUL AUR ......................................................... B. POLITICI MONETARE HAOTICE....................................................................................... C. RAZBOIUL MONEDELOR..................................................................................................... VI. ACORDURILE DE LA BRETTON WOODS.................................................................... A. CONTEXTUL ACORDURILOR............................................................................................. B. CONTINUTUL ACORDURILOR........................................................................................... VII. CONSIDERATII ASUPRA SISTEMULUI MONETAR DUPA BRETTON WOODS................................................................................................................................. VIII. FONDUL MONETAR INTERNATIONAL SI BANCA MONDIALA............................ IX. CRIZA SISTEMULUI MONETAR EUROPEAN DIN 1992-1993................................. X. SISTEMUL MONETAR CONTEMPORAN.................................................................... XI. SISTEMUL MONETAR PREVIZIBIL.................................................................................

Introducere

Aceast lucrare argumenteaz c sistemul de economie internaional Bretton Woods se cuvine s reflecte experienele si cunotinele acumulate de la crearea lui si s rspund in mod sensibil la complexitile economiei globale. Fr a minimaliza rolul pe care l-a avut n a obine eficiene economice internaionale, evoluia acestui sistem in mesagerul proeminent de politic global economic impune o reanalizare a scopurilor iniiale, a metodelor folosite pentru realizarea acestor scopuri, precum si coordonarea politicilor care s ofere o ghidare clar membrilor asupra aciunilor regulatorii permisibile. Sfrsitul Rzboiului Rece a confirmat superioritatea economiilor de pia, iar sistemului Bretton Woods i s-a acordat credit pentru creterile importante ale prosperitii modiale dupa al doilea Rzboi Mondial. Elementele sistemului Bretton Woods comerul liber, stabilitate monetar i distribuirea eficient a resurselor au devenit formule standard ale dezvoltrii. Aceste elemente, operative n economia global din 1944, trebuie supuse testului realitii, iar promotorii lor din timpul Rzboiului Rece FMI si Banca Mondial trebuie s suporte o ajustare a mandatului lor.

CARACTERISTICILE I ROLUL UNUI SISTEM MONETAR INTERNAIONAL

A.SCHIMBURILE SI CURSUL DE SCHIMB

a. Operaiunile cu strainatatea Emisiunea monetara este unul din atributele suveranitii statelor. Existena natiunilor suverane si deschiderea ctre exterior pun problema conversiunii unitilor monetare ntre diferite ri, ca urmare a tranzaciilor comerciale sau financiare ntre agenii economici rezideni sau nerezideni. Sistemul monetar internaional (SMI) poate fi definit ca ansamblul regulilor care permit asigurarea acestor tranzacii, determinand compatibilitatea sistemelor monetare naionale. Existena unui SMI nu are sens doar n raport cu nevoia de a asigura buna funcionare a comerului internaional. Dac toate rile ar avea aceeai moneda , problema determinrii cursului de schimb , adic operaiunea care permite convertirea unei monede n alta , nu s-ar pune.i aceasta tocmai ca pe lnga moneda naionala exist monede strine ( numite devize) , ncat se simte nevoia unui SMI.1 b. Balanta platilor Definiie: Balana plilor este un document contabil care indic schimburile externe (importuri sau exporturi) ale unitailor economice rezidente cu restul lumii.Schimburile pot avea ca obiect mrfuri , servicii sau capitaluri. Coninut: Schimburile de mrfuri , de servicii ( transporturi , asigurri, brevete si redevene , turism , servicii bancare), la care se adaug transporturile unilaterale fr contraprestaie monetar (de exemplu vrsamintele statului ctre organizaiile internaionale) formeaza operaiunile curente .Rezidenii si nerezidenii pot de asemenea s schimbe fluxul de capital.Aceasta din urma ia diferite forme : mprumuturi , investiii de portofoliu executate n scopul unui
1
1

Daniel Daianu, Echilibru monetar si moneda : keynesism si monetarism Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993

2 Cezar Basno, Nicolae Davdac, Moneda , credit, banci. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

plasament , investiii directe adic cumpararea de pri din proprietatea unei ntreprinderi cu scopul deinerii controlului. Probleme : Toate aceste operaiuni au cel putin doua probleme : 1) cea a conversiei unitilor monetare ( cum se produce schimbul cu partenerii strini care posed monede diferite) 2) cea rolului statului.Acesta din urm trebuie s ia cursurile de schimb sa fixeze n mod liber ( schimburi flotante ) sau, dimpotriv , trebuie sa intervin n determinarea cursului de schimb ( schimburi fixe ) c. Cursul de schimb si piata schimburilor Cursul de schimb este cantitatea de moned naional necesar pentru obinerea unei uniti dintr-o moned strin .De exemplu 1$=5F este cursul de schimb al francului n raport cu deviza american. Piaa schimburilor este locul unde se scimb devizele i se formeaz cursul de scimb. Este vorba de o pia interbancar , nelocalizat care funcioneaza continuu ( 5 zile din 7). Cambitii sunt conectai unii cu altii printr-o reea perfecionat de comunicare. 2

DEFINIIA I EVOLUIA SISTEMULUI MONETAR INTERNAIONAL a) Definitia SMI Sistemul monetar internaional se bazeaz pe reguli care provin n mod direct din practicile comerciale impuse de ctre state.Aceste reguli trebuie s defineasc : Un regim de schimb constnd n principii care asigur convertibilitatea ntre monede; Aprovizionarea cu bani lichizi n cantitate suficient pentru a face fa progresului comerului internaional; Un sistem de rezerv care confer diferitelor naiuni participante la schimb mijloacele de plat ce le permit surmontarea dezechilibrelor temporare ntre cantitile de devize intrate i ieite din ar;

 Mecanisme de reajustare n caz de dezechilibre ale balanei de pli curente , conservate pe termen mediu sau lung. b) Convertibilitatea Un SMI trebuie s asigure convertibilitatea monedelor i anume posibilitatea de a schimba moneda naionala contra aurului sau devizelor.Exist reguli de conversiune admise de toate statele , modul de convertibilitate depinznd cu strictee de regimul de schimb ales.Convertibilitatea poate fi garantat de ctre autoritaile publice ( convertibilitate instituionalizata, n schimburile fixe); banca central care a emis moneda se angajeaz s o livreze sau s o rscumpere n cantiti nelimitate. Convertibilitatea poate fi ntreinut i n cadrul pieei ( convertibilitatea comercial , n schimburile flotante).1 c) Diferite Sisteme Monetare Internationale Putem distinge de la nceputul revoluiei industriale , patru perioade: secolul al XIX lea asista la instalarea si apogeul etalonului aur, a carui functionare este grav perturbat de inflaia cauzat de primul rzboi mondial; rentoarcerea la aur n perioada interbelic d natere la Gold Exchange Standard (etalonul de schimb-aur), a crui prabuire este cauzat de depresiunea din anii 1930; dup al doilea rzboi mondial, desfiinarea barierelor vamale pe planul comerului, este nsoit de o reconstrucie a SMI pe baze noi : Gold Exchange Standard este centrat pe dolar.;2 la nceputul deceniului opt asistm la prabuirea acordurilor de schimburi fixe , care fuseser semnate la Bretton Woods (datorit dezechilibrelor comerciale care fceau imposibil meninerea paritii n aur a dolarului) Aceasta reprezint trecerea la schimburile flotante
1

Costin C Kiritescu , Relatii valutar-financiare internationale Ed. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti , 1978 2 Dorel Oprescu , Sistemul monetar international , Ed. Academiei , Bucuresti , 1981 Paul C. Olcescu , Constantin Andronovici Relatii si organizatii economice internationale , Iasi , 1985

ALEGEREA UNUI REGIM DE SCHIMB Exist cteva tipuri de schimb : fixitatea ( rigid sau ajustatabil) i flotaia ( pur sau administrat). A. SCHIMBURILE FIXE ntr-un regim de schimburi fixe , monedele sunt definite prin raportare la un etalon ( metal preios , deviz sau co de devize).Fiecare moned are un curs de schimb oficial (prin raportare la acest etalon), numit paritate. a. Fixitatea rigid sau irevocabil Corespunde unei situaii n care cursurile de schimb nu sunt modificate niciodat (absena valorizrii sau a devalorizrii). Aceasta situaie se regsete in funcionarea etalonului aur.Este de asemenea ideea directoare a proiectului Uniunii Economice si Monetare (UEM) din cadrul Tratatului de la Maastricht, unde cursurile de schimb ntre monedele europene ar deveni n mod irevocabil fixe innainte de a disparea n snul monedei unice. b. fixitatea ajustabil Corespunde unei situaii n care cursurile de schimb, rmnnd fixe pot fi modificate n mprejurri exceptionale, ndeosebi ca urmare a unei crize externe. Schimbrile de paritate (valorizare i devalorizare) pot fi negociate cu rile partenere ( cazul sistemului monetar european actual [ SME]) , sau pot fi impuse de ctre statul n dificultate (politica faptului mplinit din cadrul acordurilor de la Bretton Woods, ntre 1945 si 1973).1 c. Variaiile intermarginale Cu excepia cazului particular, cnd o moneda periferic este ataat unei devize a unui stat dominant pe baza unui raport care nu sufer nici o variatie, fixitatea nu este niciodat absolut. ntr-un sistem de schimburi fixe , variaiile cursului de schimb se fac n anumite limite (+/- 1% in raport cu dolarul in SMI de la Bretton Woods, +/- 2.25% n raport cu ECU in Sistemul Monetar European [SME] la momentul crerii sale).Bncile centrale intervin prin vnzari sau cumprri de devize pe piaa schimburilor , numai cnd cursul amenin s depaeasc fie limita inferioar , fie limita superioar a benzii de fluctuaie.Cnd valoarea monedei naionale crete prea puternic, banca central o vinde
1
1

Adrian Negrea , Mihai Barsan , Cursl liber valutar sau curs valutar variabil , Cluj Napoca , 1969

contra devize pe piaa de schimb. Ca efect ,crescand oferta de moneda naional , se limiteaz creterea valorii ei. Invers , cnd moneda naional se depreciaz prea puternic, se va simula cererea de moned . n acest caz banca central cumpr moned naional contra devizelor. B. SCHIMBURILE FLOTANTE a. Flotaia pur i impur Intr-un regim de schimburi flotante ,valoarea monedei este determinat de cererea i oferta agenilor economici care se exprim pe piaa schimburilor. La limit, flotaia monedelor ar putea fi pur n sensul c bncile centrale nu ar interveni n stabilirea valorii exterioare a monedei. Totui mai frecvent cotaia este impur ( sau administrat) : chiar dac bncile centrale nu sunt constrnse s protejeze cursurile de schimb, ele intervin prin vnzri sau cumprri de devize sau prin modificarea ratei dobnzii pentru a regulariza cursul de schimb i a preveni sau bloca atacurile speculative.Aceste intervenii neregulate se fac n numele aprrii obiectivelor interne i nu pentru a respecta regulile referitoare la aprarea unui sistem monetar internaional.1 b. Aprecierea i deprecierea Intr-un sistem de schimburi flotante nu poate exista o devalorizare sau o cretere a valorii unei monede pentru c nu exist o paritate protejat oficial de ctre banca central . Atunci cnd valoarea unei monede crete n raport cu alta se spune c ea se apreciaz iar in caz contrar c se depreciaz. c. Semnificaia flotaiei Faptul c o moned devine flotanta poate corespunde unei alegeri a regimului de schimb.Poate reprezenta de asemenea o soluie tranzitorie pentru o moned care aparine unui sistem de schimburi fixe, dar care la un moment dat nu mai poate rezista presiunii ce se exercit asupra ei.Astfel n cadrul sistemului monetar european, lira italian i lira sterlin au devenit flotante n septembrie 1992 pentru a se sustrage unui val de speculaii ( flotaia permite bncii centrale s nu mai susin cursul monedei naionale).
1

Costin C Kiritescu , Relatii valutar-financiare internationale Ed. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti , 1978

DETERMINAREA CURSULUI DE SCHIMB

A. COMPETITIVITATEA COMERCIALA Atunci cnd un stat export mrfuri sau servicii obine n schimb devize , care sunt convertite n moned naional de ctre exportatori ( vnzri n devize ). Dimpotriv importurile necesit cumprri n devize. Deci operaiile comerciale au un impact direct asupra cererii i ofertei de devize pe piaa schimburilor. In caz c un stat este competitiv i ctig pri din pia asistm la intrri de devize pe care agenii rezideni doresc s le converteasc n moned naional . Aceasta din urm este ,deci, solicitat i valoarea ei tinde n mod natural s creasc.1 B. PARITATEA PUTERILOR DE CUMPRARE ( PPC ) Teoria PPC vede n modificrile nivelului preurilor i /sau ratei inflatiei factorul determinant al evoluiei cursului de schimb. a. Legea preului unic Aceast lege explic mecanismul i raiunea pentru care cursul de schimb ar trebui sa reacioneze la modificrile preurilor sau ale ratei inflaiei.In teorie preul unui co de bunuri de consum dat trebuie s fie acelai de la o ar la alta , n caza contrar , consumatorii se vor aproviziona din ara care practic preurile cele mai sczute.Dar n aceast situaie cursul de schimb al monedelor statului respectiv are tendina de a crete ( moneda este solicitat), ceea ce tinde s corecteze modificrile preului iniial. b. Teoria paritii puterilor de cumprare In versiunea sa absolut , teoria PPC consider c este necesar fixarea cursului de schimb la un nivel care egaleaz valoarea coului de bunuri similare n cele dou ri comparate ( legea preului unic) .In realitate existena costurilor de tranzacie diferite de la o tar la alta (transporturi, drepturi vamale, reele comerciale ) face imposibil egalizarea nivelurilor cursurilor de schimb.2 In versiunea relativ , teoria PPC consider c este necesar s se fixeze cursul de schimb la un nivel ce compenseaz variaia preurilor relative : acestea sunt modificrile ratei inflaiei n cursul unei perioade de timp care devin principalul factor explicativ al cursului de schimb.
1

1
2

Alain Samuelson ,, Economie monetaire internationale , Ed.Dalloz, Paris , 1973 Dorel Oprescu , Sistemul monetar international , Ed. Academiei , Bucuresti , 1981

C. SPECULAIA Speculaia se bazeaz pe vnzarea sau cumprarea unei monede cu intenia de a o revinde sau a o cumpra la o dat ulterioar n sperana realizrii unui profit.Speculantul sper s cstige bani anticipnd variaiile cursului de schimb. a. O speculaie inevitabil Speculaia este un element cotidian al vieii .Chiar dac nu facem nimic totui speculm! Sa ne imaginm spre exemplu un ef al unei intreprinderi franceze: el afirma ca va vinde marfuri unui client american, n dolari n termen de trei luni. Dac decide s nu faca nimic , adic s ia acei dolari atunci cand vor veni, aceasta semnific faptul c el estimeaz c valoarea dolarului n raport cu francul francez va rmne cel puin identic cu cea de azi sau n cel mai bun caz va crete. Pe piaa de schimb exist ntotdeauna speculani profesioniti care caut n mod sistematic s anticipeze variaiile cursului de schimb.Astfel n momentul n care acetia anticip deprecierea monedei, ei vnd imediat pe piaa aceata moneda , la cursul zilei angajndu-se s o rscumpere ulterior.Dac ntre cele dou date cursul de schimb s-a modificat , ei nregistreaz fie un beneficiu, fie o pierdere , dup cum previziunea lor s-a realizat sau nu. Prin interveniile lor , speculanii particip la formarea cursului de schimb. b. O speculaie facilitat Speculaia este facilitat de transformrile pieei schimburilor (globalizare financiar).Operaiunile de schimb se fac continuu, pieele financiare fiind plasate pe fusuri orare diferite .pieele de schimb sunt interconectate, ca i cum nu ar exista dect un singur loc de tranzacie i de cotaie. Pe principalele piee financiare gsim aceleai produse i aceleai procedee de transmitere rapide a informatiilor. c. O speculatie periculoas Speculaia n sensul negativ al termenului , nu ncepe dect atunci cnd cursurile atinse de monede se deconecteaz de valoarea lor fundamental, astfel ncat ea poate fi apreciat prin comparaii internaionale ale puterii de cumprare sau ale productivitii.Vorbim asfel de formarea unor bule speculative i de apariia unei economiii de casino. Atunci cnd operatorii anticipeaz o cretere a ratei inflaiei, i n consecin o depreciere a cursului de schimb, vnd n mod masiv moneda aflat ntr-o poziie neconsolidat.Asamblarea acestor comportamente , antrenez o scdere a valorii monedei, care trece de nivelul de echilibru pe termen lung, cu

10

respectarea PPC. Dup cum spunea Rudgider Dornbush , are loc o suprareacie a cursului de schimb (overshooting).1

D. LOGICA PATRIMONIALA a. Alegerea de portofoliu Economia mondial poate fi asimilat unui ansamblu de piee n special monetare i financiare . Pe aceste piee care sunt legate unele cu altele prin mijloace de comunicare instantanee, investitorii (bnci , fonduri de pensii etc) caut s maximizeze randamentul portofoliilor lor de active minimaliznd riscurile asumate. Cutarea celui mai bun randament d natere la miscri de capitaluri pe termen scurt . Acestea din urm sunt la originea unor oferte suplimentare n raport cu anumite devize i a unor cererii noi n legatur cu alte devize.Astfel preul de echilibru ( cursul de schimb) al diferitelor monede se modific n cadrul pieei schimburilor. Creterea considerabil a circulaiei de capital pe termen scurt, ncepnd cu primii ani ai deceniului opt , face ca factorii financiari s ocupe un loc predominant n determinarea cursului de schimb i influena lor sa o surclaseze pe cea a variaiilor puterii de cumprare sau pe acea legat de ponderea fluxurilor comerciale. b. Paritatea ratei dobanzii influena ratei dobnzii. Nivelul ratei dobnzii are impact asupra fluxului de capital: dac rata dobnzii crete puternic n Frana de exemplu, investitorii strini- atrai de randamentul crescut vor fi tentai s-i plaseze aici capitalurile.Un aflux de capital n Frana implic o cerere puternic de moned francez, a crei valoare tinde s creasc pe piaa schimburilor. Invers dac rata dobnzii scade n Frana , ieirile de capital provoac o ofert de moned naional pe piaa schimburilor i francul tinde s se deprecieze. Tendina de egalizare a ratei dobnzii. Importana variabilelor financiare n determinarea cursului de schimb i determin pe anumii observatori s insiste asupra rolului ratei dobnzii. Conform teoriei paritii ratei dobnzii valoarea cursului de schimb ar depinde de anticipaiile operatorilor relativ la riscul prezentat de fiecare

Revista The Economics din 26/ 04/ 2003

11

moned.In absena unei divergene a riscurilor, rata dobnzii din diferite rii ar trebui s tind spre un nivel similar. Primele de risc. Operatorii impun rate ale dobnzii cu att mai ridicate cu ct moneda vizat risc i o scdere a cursului sau devalorizarea ,Primele de risc reprezint suplimentul de remuneraie solicitate de investitori pentru a compensa riscul pierederilor din procesul de schimb anticipat.Astfel rata dobnzii din fiecare ar va evolua pn la egalarea randamentelor atinse de fiecare moned . A priori, nu sunt raiuni ca agenii economici s accepte a-i plasa fondurile n prezenta aceluii risc pentru rate ale profitului diferite.

DEVALORIZAREA
A. REUITA UNEI DEVALORIZRI a. Obiective Ca urmare a operelor lui Nurkse (Essays in International Finance, 1945), apoi ale lui James E. Meade (The Balance of Payments, 1951), cursurile de schimb au fost considerate dup al doilea rzboi mondial ca instrumentul cel mai bine adaptat pentru reechilibrarea balanei plilor i pentru reasigurarea echilibrului intern i extern. Atunci cnd un stat are un deficit al balanei comerciale ( exporturi insuficiente in raport cu importurile)poate incerca a-l resorbi prin devalorizarea monedei proprii.Aceasta operaiune trebuie n mod normal s provoace dou efecte care se vor intensifica: Preul mrfurilor naionale exprimate n moned strin este sczut, exporturile fiind astfel stimulate ; Preul mrfurilor strine exprimate n moned national crete, importurile fiind astfel frnate. b.Condiiile reuitei Pentru ca o devalorizare s fie reuit, trebuie ca importurile i exporturile s fie suficient de elastice (sensibile) n raport cu preurile.Altfel spus volumul schimburilor trebuie s fie sensibil la variaiile de pret.Pentru a consolida reechilibrarea balanei comerciale se poate completa devalorizarea cu un plan de stabilizare care s comprime cererea intern, astfel si importurile.1
1

Alain Samuelson ,, Economie monetaire internationale , Ed.Dalloz, Paris , 1973

12

B. LIMITELE DEVALORIZRII a. Un nou context Incepnd din a doua jumtate a anilor 1970 devalorizarile s-au artat mai puin eficace i lupta contra inflaiei a devenit o prioritate.In Europa , filosofia politicii monetare s-a modificat , in sensul c autoritile monetare au considerat c stabilitatea cursului de schimb n cadrul acordurilor de schimburi fixe ar terbui s treac pe primul plan
Sold balan

Intr-o prim period , devalorizarea accentueaza deficitul comercial n loc de a-l corecta, deoarece pe termen foarte scurt , volumul schimburilor se modific puin n timp ce economia sufer o degradare a termenilor de schimb (cresterea preturilor la produsele importate i diminuarea la produsele exportate).

Ineficacitatea devalorizrii este legat in primul rnd de o internaionalizare crescnd a economiilor ( importurile al cror pre este n mod mecanic crescut prin intermediul devalorizarii, au o pondere mai mare n cererea final i intermediar, ceea ce provoac o inflaie puternic); apoi apartenena rilor europene la SME le oblig s negocieze nivelul devalorizrii cu ceilali parteneri europeni, ceea ce se traduce prin stabilirea unei limite a devalorizrii , care n final este puin eficace.
13

Reducerea in volum a imporurilor i creterea tot n volum a exporturilor, nu este suficient n cele mai multe cazuri, pentru a compensa degradarea condiiilor de schimb provocat de devalorizare.

b) Cercul vicios al devalorizrii Anumite state, precum Frana sau Italia, au trit experiena cercului vicios al devalorizrilor.Acestea ridic preul importurilor, iar intreprinderile cele mai afectate de aceste cresteri ale costului tind a-l reporta n preul de vnzare, ceea ce provoac o transferare a creterii preului ctre alte sectoare. Aceast inflaie constitue originea unei noi devalorizri care ea insi are efecte inflaioniste.La sfritul ciclului , ntrega economie este afectat , iar slaba competitivitate a ntreprinderilor nu este nlturat. De o manier general , devalorizarea poate ameliora competitivitatea preului produselor , dar nu rezolv problemele de competitivitate structural (insuficiena calitativ a produselor , rmnere n urm n materie de inovaii , deficiene ale serviciilor post- vnzare). n plus atunci cnd o ar si devalorizaz moneda , exportatorii sunt tentai de a nu ine cont de ntrega devalorizare n preul propus clienilor strini. Ca efect ei pot crete preul n moneda naional fra a modifica valoare exprimat n devize ( se spune c are un comportament de limit). Transmiterea efectelor devalorizrii asupra preurilor este astfel alterat.

Excedent

+ 0

Deficit Devalorizarii succesive

14

ETALONUL AUR
FUNCIONAREA ETALONULUI AUR
a.Apariia etalonului aur La nceputul secolului al XIX lea , cnd schimburile comerciale se intesific etalonul-aur s-a introdus ca o prelungire a sistemelor monetare naionale, fr ca o conferin internaional s-i oficializeze fundamentele. Automatismele schimbului se statueaz i astfel etalonul-aur a funcionat pe deplin ncepnd din anii 1870 (abandonul bimetalismului aur-argint n cea mai mare parte a rilor) pn la primul rzboi mondial.1 b. Reguli de funcionare Etalonul aur se bazeaz pe cteva reguli eseniale , descrise mai ales de un grup de experti englezi , Comitetul Cunliffe, reunit la cererea guvernului britanic in 1918: definirea monedelor printr-o cantitate de aur fix . Astfel i-a conservat francul francez aceeai valoare din 1803 pn n 1914, i anume 322,5 miligrame de aur fin, convertibilitatea monedelor n aur. libera circulaie a aurului n interiorul i n exteriorul frontierelor. c. mecanismele de reajustare In teorie etalonul aur trebuie s ndeplineasc dou funcii eseniale , fr intervenia statelor : meninerea cursurilor de schimb n benzi de fluctuaie foarte nguste.Determinarea paritii se putea face foarte uor prin simpla alturare si comparare a cantitilor de aur ale fiecarei monede . Cursul de schimb al fiecarei monede era obligatoriu apropiat de paritatea oficial , n msura n care reglementarea unei datorii se putea face n moneda strain dup voina debitorului, fie n moneda fiduciar ( bilete de banca), fie in aur. reechilibrarea balanelor plilor curente prin fluxuri de capital.Astfel n caz de deficit , cu alte cuvinte atunci cnd datoriile aparinnd nerezidenilor depeau creanele exigibile n strintate i n
1

Nicolae Murgu , Mugur Isarescu , Aurul mit si realitate Ed. Junimea , Iasi , 1981

15

consecin moneda naional tindea s se deprecieze , devenea avantajoas expedierea aurului n strintate pentru a-l converti n devize. Scurgerile de aur ctre strintate erau la baza unei contracii a masei monetare interne . Aceast contracie provoca o scadere a preturilor i chiar o refacere a competitivitii produselor naionale.

LIMITELE ETALONULUI AUR

a. Reajustari imperfecte In practic mecanismele de reajustare nu au funcionat automat.Ele s-au desfurat n mod pozitiv datorit supremaiei financiare a Londrei : graie manipularii ratei dobnzii ( numit n epoca rata scontului), Banca Angliei putea opri hemoragia de aur ( printr-o cretere a ratei dobnzii , care atrgea capital strain). Mecanismele funcionrii etalonului aur au fost idealizate i adeseori au fost uitate urmtoarele: costul ajustrilor ( recurgera la deflaie pentru rile deficitare semnifica o scadere a tuturor preurilor inclusiv a salariilor); o alimentare cu lichiditi internaionale depindea de eventualitatea descoperirii unor mine de aur ( California 1848)1 b. Etalonul aur zdruncinat de primul razboi mondial Primul rzboi mondial si inflaia pe care a generat-o a fost cele care a pus capt sistemului etalonului-aur i cel care a zdruncinat supremaia lirei sterline. Vechile paritii nu mai erau potrivite noii situaii i repartizarea stocului mondial de aur devenise prea inegal. Rzboiul a accentuat creterea datoriilor i a deficitului comercial; stocul de aur ar fi fost insuficient pentru a le regla fr a devaloriza considerabil monedele in raport cu metalul preios.2

George Nicolescu , Magia aurului , Ed. institutul european , Iasi , 1992

Nicolae Murgu , Mugur Isarescu , Aurul mit si realitate Ed. Junimea , Iasi , 1981

16

CRIZA DE MONEDA DIN PERIOADA INTERBELIC

Dupa 1918 rile europene au ntmpinat mari dificulti la trecerea de la un sistem monetar n regim de rzboi la un sistem monetar n timp de pace. A. IMPOSIBILA NTOARCERE LA ETALONUL AUR a. O noua situaie economic Dup primul rzboi mondial , statele europene, i-au vzut performanele macroeconomice caracterizate prin divergen ( variaii mari ntre nivelurile inflaiei), mecanismele de formare a preurilor i a veniturilor au fost puternic transformate, iar repartiia stocului mondial de aur a devenit asimetrica ( n favoarea Statelor Unite). Prima deflagraie mondial a ruinat fundamentul etalonului aur deoarece convertibilitatea monedei de hartie n aur a fost suprimat (curs forat) b. Conferinta de la Genova ( 1922) Acest nou situaie pare s angajeze o ntoarcere la etalonul aur n aceleai condiii ca nainte de rzboi. Totui conferina de la Genova asupra reconstruciei economice a Europei , cuta s restabileasc un sistem monetar internaional fondat pe etalonul de schimb aur ( Gold Exchange Standard). Participanii cereau ca monedele s fie garantate prin aur sau prin rezerve de devize, ele nsele convertibile n aur. Se face o distincie ntre devizele cheie pe de o parte , direct convertibile n aurul statului , i pe de alta parte devizele periferice ale rilor care nu pot raporta n mod direct moneda lor la aur. c. Criticile lui Keynes In 1923 , economistul englez John Maynard Keynes , n al su Tratat asupra reformei monetare, denun pericolele unei rentoarceri la etalonul aur.1 El estimeaz c nu ar trebui sacrificat echilibrul interior n folosul celui exterior i c politicile de deflaie destinate stabilizrii cursului de schimb sunt periculoase . In realitate , etalonul aur este o replic barbara. Toi de la
1

Henri Bourguiant , Finance Internationale , PUF , Paris , 1995

17

guvernatorul Bncii Angliei pn la cel ,mai nensemnat dintre noi, avem interesul primordial de a conserva stabilitatea afacerilor, preurilor i a utilizrii forei de munc , i este puin probabil ca atunci cnd va trebui s alegem, vom sacrifica n mod deliberat aceste obiective n folosul unei dogme uzate

B. POLITICI MONETARE HAOTICE

Mitul reparaiilor de rzboi determina numeroase guverne s spere a menine paritatea monedei lor la nivelul de dinainte de rzboi, sau cel putin a realiza o ntoarcere rapid la etalonul aur. a. Germania Hiperinflaia de dup rzboi conduce la prabuirea monedei : un dolar ajunge la 4,2 miliarde de marci n 1923! Aceast situaie se modific n anul urmtor prin crearea mrcii ( Reichsmark) de ctre Hjalmar Schacht , moneda a crei valoare n aur este aceeai cu cea a vechii mrci.Marca este garantat n proporie de 40 % prin rezervele de devize i aur ale bncii centrale. Astfel Germania este una din primele ri europene ce se ntoarce la etalonul aur. b. Marea Britanie Un grup de experi, Comitetul Cunliffe cere n 1918 ca lira s-i redobndeasc pe plan extern puterea de cumprare din 1914. Era vorba de a susine activitatea bancherilor britanici: operaiunile financiare bazate pe ncredere , experii fiind de prere c sporirea deintorilor straini de lire sterline semnifica condamnarea la moarte a poziiei Londrei n folosul New York-ului. Acest poziie se explica si prin faptul c n balana plilor , veniturile capitalurilor plasate n strintate acopereau deficitul balanei comerciale; astfel guvernul englez nu avea interesul s reduc o parte a acestor creane printr-o devalorizare. Lira sterlin redevine convertibil n anul 1925, cu o paritate identic cu cea de dinainte de rzboi. Atunci cnd preurile erau cu 70% mai ridicate ca n 1914. Dei satisfcea amorul propriu al englezilor aceast msur a fost sinuciga pe plan economic. Caracterul supraevalut al lirei a afectat puternic exporturile engleze i a mpiedicat Marea Britanie s profite de pe urma expansiunii economice mondiale din anii 1925-1929. Acest politic condus de ministrul de finane W. Churchill , a fost criticat de Keynes ntrun violent pamflet , Consecinele economice ale D-lui Churchill 1925.
18

c. Franta Ca urmare a eecului Cartelului stngii , confruntat cu o inflaie foarte puternic , motenit din timpul rzboiului i cu o grav criz a finanelor publice , prbuirea francului atinge paroxismul n iulie 1924, cnd o lir valoreaz 240 franci fa de 25 de franci nainte de 1914.Raymond Poincare s-a angajat atunci ntr-o politic de stabilizare financiar. El incredineaz amortizarea si consolidarea bonurilor Aparrii Naionale Casei autonome de amortizare , dotat cu resurse proprii ( taxele pe tutun n mod special) ce au pus-o la adapost de criza de ncredere a purttorilor d. Japonia Guvernul a cutat mai nti s menin Gold Exchange Standard. Ministrul de finane Inoue Junnosuke , a ales o politic de deflaie ( scderea salariilor , reducerea creditelor acordate ntreprinderilor) pentru a apra anumite pri din piaa japonez.Acest politic a condus la o criz financiar i la importante scurgeri de metal preios.

C. RZBOIUL MONEDELOR
a. Dislocarea Sistemului Monetar Internaional Abandonarea etalonului aur i devalorizarea lirei sterline ( cu 30%) in septembrie 1931 reprezint punctul de plecare al unui rzboi monetar ( devalorizri n lan n ncercarea de a ctiga pri pe pia). Aceast decizie englez marcheaz prbuirea sistemului monetar internaional. Trile care erau legate din punct de vedere comercial de Anglia i-au depreciat moneda. Astfel, n 1923 Japonia abandoneaz etalonul aur i declaneaz flotaia yenului. Foarte rapid se profileaz o cretere a exporturilor nipone de mtase i bumbac. Progresiv lumea se divizeaz n zone monetare ( zona franc , zona dolar ) b. Lipsa cooperrii monetare Eecul conferinei monetare de la Londra din iunie 1933 , marcheaz sfritul tentativelor de cooperare , extinderea devalorizrilor competitive i ntrirea msurilor de protecie unilaterale. Trei remedii sunt propuse , ns n zadar: oprirea prbuirii monedelor printr-o rentoarcere la pariti stabile demolarea barierelor tarifare

19

- scderea ratei dobnzilor i suscitarea unei oferte abundente de credit

ACORDURILE DE LA BRETTON WOODS

A. CONTEXTUL ACORDURILOR a. Partcipani i obiective Conferina de la Bretton Woods ( New Hampshire) a reunit n 1944 reprezentani din 45 de state ( inclusiv din Uniunea Sovietic care nu vor semna acordul i cei din China ) , dintre care John Maynard Keynes pentru Marea Britanie i Harry Dexter White pentru Statele Unite ceilali reprezentani nu fceau dect s asigure o prezen discret). Cele dou proiecte aveau o baz comun adoptarea unui sistem de schimburi fixe , care s nu se bazeze pe deflaie ca n 1914; crearea unui organism internaional nsrcinat cu acoradrea de mprumuturi rilor debitoare ce au dezechilibre tranzitorii ale balanei de pli Dezacordurile erau relative la natura acestei instituii i la modul de aprare a paritii fixe. Ins n contextul sfritului rzboiului Statele Unite se aflau ntr-o poziie de for ce le fcea s-i poat impune punctul de vedere ( ele deineau doua treimi din stocul mondial de aur si aveau creane importante asupra rilor crora le-a furnizat armament prin mecanismul contractului de nchiriere ( reglarea datoriilor este reportat dup rzboi) b. Proiectul britanic Keynes milita pentru crearea unei monede supranaionale , bancaurul . El propune infiinarea unei Uniuni internaionale de compensaie ( Clearing Union) , nsrcinat cu schimbul creanelor bilaterale ale diferitelor ri membre i cu acordarea n mod automat de credite bncilor centrale debitoare. Proiectul lui Keynes era destinat s stimuleze crearea de lichiditi internaionale. c. Alegerea proiectului american Acordurile de la Bretton Woods s-au nscut n mod direct din proiectul conceput dl. White i prezentat de administraia american. Chiar dac Keynes dorea s impun instituii favorabile rilor debitoare n scopul de a frna declinul Marii Britanii , conferina a fost n cele din urm ncununarea
20

acestui declin. Chiar dac Henry Morgenthau , secretarul american al finanelor si animatorul dezbaterilor a avut un tiumf modest , acordurile de la Bretton Woods au consacrat supremaia politic si financiar american i locul proeminent al dolarului n Sistemul Monetar Internaional n defavoarea lirei sterline. New York ia locul Londrei ca inim financiar a planetei.

CONTINUTUL ACORDURILOR a. Gold Exchange Standard Acordurile prevedeau ca cursurile de schimb vor fi exprimate n aur sau ntr-o moned convertibil n aur. Statele Unite erau singura ar ce-i defineau moneda n raport cu aurul ( in 1944 , Banca Centrala American deinea 60% din stocul mondial de aur i dolarul devenea as good as gold Fixitatea cursurilor de schimb apare cu o marj de fluctuaie de +/- 1% in jurul unei pariti centrale definite n raport cu dolarul ( singura moneda convertibil n aur la paritatea de 35 $ uncia). Chiar daca e bazat pe aur , acest sistem difer mult de etalonul-aur. El instaureaz un Gold Exchange Standard ( etalon de schimb aur) i face din dolar moneda internaional. Sistemul e ierarhizat n jurul unui stat dominant care posed o deviz cheie adic o moned care este referina n tranzaciile internaionale i care servete bncilor centrale ca activ de rezerv. Bncile centrale ale celorlalte ri sunt obligate s intervin de ndat ce propriile monede ating limitele superioare sau inferioare ale marjei de fluctuaie n raport cu dolarul. b. Paritile ajustabile Noul regim de schimburi fixe interzice orice schimb de paritate , cu excepia cazului n care este constatat un dezechilibru fundamental al schimburilor. In acest caz Fondul Monetar Internaional (FMI) trebuie asociat la definirea unei noi pariti.Paritile sunt ajustabile i orice ar poate modifica valoarea oficial a monedei sale fr a negocia direct cu celelalte ri membre.

21

Consideratii asupra sistemul monetar dupa Bretton Woods.

Dup cum era evident, lunga istorie a omenirii nu este altceva dect o continua lupt pentru resurse i, implicit, putere. Multe populaii destul de dezavantajate la acest moment, sau chiar unele deosebit de avantajate, lanseaz apeluri de ur, dezordine s.a. pe baza unor urmri directe ale "Momentului Bretton Woods" ndreptate fie asupra Statelor Unite, fie asupra Marii Britanii, fie asupra Germaniei, etc.. Totul, dar absolut totul, nu este dect inconstiena neputinei si inconsecvenei celor care acuz. Experii americani i englezi au iniiat convorbiri despre viitoarea ordine monetara postbelic nc din anul 1943, care au stat la baza discuiilor preliminare ale Conferintei convocat la iniiativa SUA la Bretton Woods (n statul american New Hampshire), la 1 iulie 1944, la care au participat delegai din 44 de state. De ce, iniial, numai ei? Simplu: - erau aliati, - Europa, Rusia, s.a. nu mai existau din punct de vedere economic, financiar sau cum se dorete privit, - oricine ar fi fcut ca ei, att timp ct americanii erau n plin dezvoltare economic, resursele de aur, devize, etc. le aveau nu intacte i imens sporite, , iar britanicii, fosta putere financiar a lumii, care "dicta" indirect etaloanele monetare, se afla n prag de colaps i dorea s nu piarda trenul istoriei (aliana cu SUA). De ce, la Bretton Woods, tot numai ei (cu referire la cstigtori)? Simplu: - ceilali "44" practic nu existau, - unica for a momentului, n "persoana Rusiei" s-a mulumit cu crearea visului stalinist al "puterii comuniste", avnd alte planuri care s-au ntrupat mult mai trziu n sistemul monetar al rublei (ulterior dispariiei "marelui ideolog" care tia sa lupte i sa intrige, fr vreo legatur la economie). La Bretton Woods, americanii au nceput prin a propune un sistem monetar bazat pe aur, n special datorit faptului c ei deineau peste 60 % din rezerva de aur occidental. Britanicii, a cror delegaie era condus de

22

renumitul J.M. Keynes, au propus crearea unei bnci mondiale i a unei monede internaionale (bancor-ul sau bancaurul) n ideea de a elimina total aurul din circulaie i a da o sans Marii Britanii, chiar i naintea SUA. "Inteligenii" americani s-au trezit i au sesizat "pierderea de teren" ("spectatorii" - restul delegaiilor - au fost destul de acord cu aceasta idee n special datorita faptului c se aflau in poziii similare Marii Britanii) dar, avnd n vedere experiena acumulat de ei n perioada "Marii Depresiuni Economice", nu au refuzat ideea i au venit cu o contrapropunere de a se crea o moneda internaional (unitas-ul) care sa aib la baz tot marea lor rezerva de aur (peste doua treimi din rezerva monetar international). Ambele proiecte, att cel britanic ct i cel american se bazau pe tot amintita "inerie de sistem", avnd o baz comun n: - adoptarea unui sistem de cursuri fixe care s nu se bazeze pe deflaie (asemntor celui existent pn n 1914); - crearea unui organism internaional care s aib misiunea s acorde mprumuturi statelor ce ar fi nregistrat deficite ale balanelor de pli (de unde au i aprut dezacordurile dintre SUA i Marea Britanie, din cauza att a naturii instituiei nou create i a modului de aprare a paritailor fixe ntre monede ct i a dorinei de supremaie a monedei proprii - istorica lira sterlin contra puternicului dolar). Cine a cstigat? S-ar putea spune c "spectatorii"... Ei se aflau n poziia ingrat de a gsi o soluie de viabilitate a monedelor proprii n opoziie direct cu pericolul sovietic (Este chiar att de greu de intuit ce s-ar fi intamplat n cazul retragerii americane de pe teritoriu european?) dar i cu faptul c SUA avea un portofoliu important de creane asupra statelor crora le furnizaser armament i resurse n cursul rzboiului. S-ar putea spune c americanii... Bretton Woods este similar cu recunoasterea supremaiei monetare americane, poziia SUA avnd ctig de cauz datorit conjuncturii n care se desfurau negocierile. Cine tie cu adevrat?!? Cert este c, pentru prima dat, s-a adoptat un Sistem Monetar cu vocaie mondial i s-a organizat cadrul instituionalizat pentru sprijinirea i supravegherea aplicrii acestui sistem, mai ales ca urmare a crerii Fondului Monetar Internaional (FMI). Aceste reglementri i instituionalizri s-au situat in contextul mai larg al cutarilor pentru colaborare ntre naiuni n domeniul relaiilor internaionale, fiind o ncercare, n general pozitiv, de cooperare internaional ntr-o problema nevralgic i de importan esential pentru economia mondial, cu toate c a coninut neajunsuri destul de majore (care au dus la situaia actual de prelungita instabilitate financiarmonetar internaional - neajunsuri datorate att modului cum au fost
23

concepute unele componente ale sistemului ct i nerealizrii principiilor de baz ale acestuia). Sistemul Monetar Internaional preconizat la Bretton Woods a facilitat crearea unui mecanism efectiv de decontri multilaterale, s-au liberalizat ntr-o msur important micrile de capital, s-au asigurat pentru un timp mijloacele de plat i credit, facilitndu-se pe aceasta baz dezvoltarea economic n rile participante i a schimburilor comerciale internaionale. Principiile pe care s-a cldit acest sistem au fost: -1- Etalonul aur-dolar (rolul internaional al dolarului american). Intr-un sistem monetar, rolul esenial l deine etalonul, elementul fundamental de referin pentru monedele naionale, la Bretton Woods stabilindu-se ca etalon monetar aurul si dolarul american, dar, treptat, unicul etalon ramnnd dolarul. Dolarul devine un ban naional de credit, convertibil iniial n aur, dar numai n relaiile oficiale externe, fiind declarat "de facto" "la fel de bun ca aurul" iar, ulterior, ca fiind "mai bun ca aurul", ceea ce i-a consacrat ascensiunea ca moned internaional. Rolul internaional al dolarului nsemn c, n moneda naional a SUA se constituie rezervele valutare ale altor state, se exprim preurile mondiale, se deruleaz cea mai mare parte a plilor internaionale, se acord credite externe sau se efectueaza investiii n strintate, ceea ce reprezint un considerabil avantaj pentru economia i pentru firmele americane. C-am nedrept pentru restul statelor, nu-i aa? Sau totul este o aparen? S vedem... Marea Britanie, marea putere colonial, nu era nimic altceva dect o putere a armelor i exploatrii resurselor necuvenite. Cumplit dar adevarat (Nu uitai niciodat c oricine ar fi fcut ca ei, martor fiind istoria uman!). Asemenea puteri au mai fost i Frana, Germania, Spania, Portugalia, Italia, Turcia, dar, contrar lor, britanicii au fost ceva mai practici, mai inteligeni. S ne amintim de faptul c ei au startat revoluia industrial i au generat noul progres general al omenirii. Celelalte state s-au complcut n "marea lor putere" dar, cu trecerea timpului, au "importat" revoluia industrial i tot ceea ce implica ea (mari micri monetare, relaii internaionale, etc.). SUA este principala beneficiar a spiritului britanic, n special datorit faptului c a fost colonie britanic ct i, ulterior, datorit faptului c totul a fost cldit n aceasta ar pe "normele intereselor umane" (termen relativ acceptabil la ideea de economie de pia), fr a mai lua in calcul si abundena resurselor naturale. Dintre statele europene, pe lng Marea Britanie, a excelat
24

Germania, cldit pe oameni pe ct de muncitori pe att de dornici de putere. Iniial, componena stpnitoare a "dulcelui sistem colonial" a ajuns n situaia n care dezvoltarea economic i spiritul ntreprinztor s o aduc n poziia ciudat de real de a solicita stpnirea lumii (n strns competiie cu statele relativ suverane ale momentului). i aa a venit primul razboi mondial... Apoi al doilea... Apoi actualul razboi economico-financiar iniiat de geniul japonez i adoptat apoi de toi cei care ii permit (n special Germania care i-a dat seama c trebuia s cucereasca financiar, tehnologic, etc. lumea si nu cu puterea armelor si a lagrelor de concentrare). Celelalte state europene, chiar dac s-ar gasi cineva s acuze o oarecare nedreptate "de poziie" niciuna nu a fost mai "rsarit". Frana, o mare putere a momentului, a avut doar genii ale momentului care o mai "sltau" din cnd n cnd, baza puterii fiind tot exploatarea coloniala (i, ulterior, tradiiile create). Italia, bazndu-se pe vechiul Imperiu Roman si tradiiile induse de acesta... tot o putere colonial, n ciuda inteligenei i culturii acesteia. Spania si Portugalia, Turcia, care deineau resurse enorme,... au fost i au rmas tot puteri coloniale, fr o legtur la evoluia vieii din jurul lor, sufocndu-se i devenind... ceea ce au fost, deoarece sunt semne de trezire. Si comentariile ar putea continua. Echilibrul vieii de zi cu zi certifica afirmaiile anterioare, totul fiind o lupta surd a intereselor de unde va ctiga doar cel puternic sau, cel mult, i cel favorizat. Ar fi cazul s oprim aceste comentarii nscute din dorina de a se sesiza ca pe ct de condamnat este SUA pentru "sistemul Bretton Woods" pe att este de admirat, i, pe ct de mult este condamnata SUA, cu att mai mult merit condamnai cei care o fac ascunzndu-i incapacitatea, prostia, vulnerabilitatea. Oricine ar fi facut asemenea lor (imaginai-v ce s-ar fi intamplat daca in locul SUA conjunctura oferea anse regimului taliban fundamentalist din Afganistanul anului 2000?! ) Revenind la istoricul sistemului monetar ajungem la momentul anului 1971 cnd s-a suspendat convertibilitatea n aur a dolarului american trecndu-se, de fapt, la demonetizarea aurului. Din acest moment expansiunea dolarului practic nu mai avea limite. Economia american, folosind moneda proprie, att pe plan intern ct i pe plan extern, nu cunoate restriciile lipsei de valut i poate promova pe arena mondial o politic expansionist prin intermediul monedei. Situaia a generat (i nc genereaz) o serie de consecine cum ar fi faptul c, asigurarea banilor necesari schimburilor internaionale presupune cantiti mari de dolari circulnd n afara economiei americane, adic un deficit economic al balanei de pli a SUA, iar corectarea acestui
25

deficit ar lipsi economia mondial de resursele baneti necesare. Acest lucru a permis la SUA s ii permit s menin aceste deficite (comparativ cu celelalte state pentru care acest lucru este un semn de alert, fiind necesare eforturi de corectare i de achitare a datoriilor) si s consume mai mult dect produc pentru a "asigura" dolarii utilizai n schimburile internaionale (acest lucru a fost descris ca fiind "secretul deficitului fr lacrimi, care permite s iei fr s dai, sa acorzi credite fr sa te imprumui si s primeti fr s plateti", rile lumii fiind s aleag "sau lichiditate internaional sau echilibrul balanei americane".). -2- Principiul universalitii. Acest principiu care trebuie s stea la baza sistemului, const n aceea c orice stat trebuie sa adere la FMI, deci la Sistemul Monetar. Acest principiu nu a fost respectat niciodat, o serie de ri, inclusiv cele cu un vast potenial natural i economic, cu un rol important n arena internaional, cum ar fi fosta URSS i altele, nu au aderat niciodat la FMI i nu au devenit membre ale sistemului. In realitate, pn n anii '60, Sistemul valutar a funcionat ca un club al rilor capitaliste dezvoltate n care poziia privilegiat a SUA a fost suportat de alte ri membre care erau angajate puternic n refacerea economiei dup razboi. Incepnd mai ales cu anii '70, divergenele de interese dintre rile dezvoltate, precum i ntre acestea i cele n curs de dezvoltare (fr a mai lua n calcul blocul monetar al rublei), trec pe primul plan n domeniul monetar, astfel nct vocaia de universalitate a Sistemului s-a confirmat a fi irealizabil. Istoric, sistemul poate fi descris de urmatoarele evoluii: n perioada 1949 - 1956 cursurile de schimb au avut o stabilitate bun dar cu semne de presiune, n 1957 - 1959 se inregistreaz revalorizarea francului francez urmat de revalorizarile monedelor europene din anii '60 (marca vest german, guldenul olandez, etc.), perioada "finalizat" de devalorizarea lirei sterline din 1967. Pierderea unui echilibru relativ indus de lira sterlin sistemului dolarului a indus dezechilibrul major din anii '70 (cnd se suspend convertibilitatea n aur a dolarului) nsoit i de criza petrolier i startarea fenomenelor destul de generalizate ale inflaiei, recesiunii i dezechilibrelor plilor externe. -3- Crearea unei rezerve echilibrate de pli. Acest principiu urma sa aib un rol deosebit de important n asigurarea echilibrului financiar global, iar n realizarea lui un rol esenial urma s l dein FMI, mai ales prin credite pentru echilibrarea balanelor de
26

pli externe. Astfel, n primii ani de activitate, FMI s-a lovit de o lips acut de rezerve pentru ca, apoi s se ajung la un exces inflaionist de rezerve n dolari care a indus dezechilibrele monetare care au debutat n anii '60. Sesizarea acestor dezechilibre internaionale a rezervelor a dus la adoptarea n 1967 a Drepturilor Speciale de Tragere (DST) de catre FMI, "moneda" care se spera ca va oferi o baz stabil de compensare (instrument de rezerv). In realitate nici a acest instrument nu i-a atins scopul n special datorit politicii SUA care se opunea ideii de lrgire a rolului DST n relaiile internaionale, fapt care, evident, afecta poziia dolarului. La ora actual se poate spune c evoluia sistemului monetar a ncercat o compensare de lichiditi prin intermediul yenului japonez i acceptarea rublei (chiar temporar), fr a mai lua n calcul tendina actual de compensare de sistem prin instituirea sistemului Euro cu moneda unic a acestuia, dezvoltarea economic aducand statele lumii in poziia de a adopta "poziii" care s elimine deficitele de "instrument" prin utilizarea dolarului.

27

FONDUL MONETAR INTERNATIONAL I BANCA MONDIAL

I. Introducere
Fondul Monetar Internaional (FMI) si Banca Mondial ("Banca") au fost create n 1944, la Conferinta de la Bretton Woods. Ele au fost concepute s se completeze una pe cealalt n implementarea unei economii liberale n lume. La nceput, sistemul Bretton Woods a inclus Organizaia Internaional a Comerului (ITO), care, mpreun cu FMI si Banca, trebuia s ndeprteze economia mondial de politicile nesntoase care au cauzat depresia din perioada interbelic: protecionismul comercial, devalorizarea competitiv a monedelor naionale i dezvoltarea economic inegal. Cnd ITO a supravieuit ca GATT, sub forma unui regulator slab, dar util , al comerului internaional, celelalte doua instituii s-au afirmat ca puternici susintori ai unei dezvoltri economice capitaliste printr-un comer liber i un curs monetar previzibil. Dar Rzboiul Rece a oferit unora dintre rile n curs de dezvoltare o alternativ ideologic la dezvoltarea economic capitalist. Tandemul FMI/Banca Mondial a reacionat deviindu-i politicile i scopul nspre stoparea comunismului prin politici prefereniale, n acelai timp urmrindu-i mandatul iniial. Sfritul Rzboiului Rece a confirmat superioritatea economiilor de pia, iar sistemului Bretton Woods i s-a acordat credit pentru creterile importante ale prosperitii modiale dupa al doilea Razboi Mondial. Elementele sistemului Bretton Woods comerul liber, stabilitate monetar i distribuirea eficient a resurselor au devenit formule standard ale dezvoltrii. Aceste elemente, operative n economia globala din 1944, trebuie supuse testului realitii, iar promotorii lor din timpul Razboiului Rece FMI si Banca Mondiala trebuie s suporte o ajustare a mandatului lor. Scena mondiala n 1998 nu seamn prea mult cu aceea din 1994. Gradul de integrare economic, viteza si volumul tranzactiilor, mpreun cu revoluionarea tehnologiilor de comunicaie si informaie, nu mai limiteaz efectele tranzaciilor economice la o singura pia. Este pus n micare un
28

proces de difuzie imprevizibil, de ctre un efect de domino cauzat de orice fel de tranzacie. Un eveniment n Asia, ale crui efecte se multiplic n Europa, poate cpta proporii globale odat cu reacia business-ului din Statele Unite. Toate aceste evenimente se pot petrece n mai puin de o zi. Si regulile comerului internaional s-au schimbat. Comerul global este regulat de trei ani de ctre Organizaia Mondial a Comerului (WTO), instituie care s-a extins pentru a acoperi nu numai bunuri, ci i servicii i proprietatea intelectuala. Spre deosebire de predecesorul sau GATT , WTO poate judeca i pune n aplicare disputele comerciale. Acesta are o componen largit, iar deciziile sale legale vor contura dinamica comerului pentru mult timp n mileniul urmator. Relaia dintre WTO si FMI/Banca a rmas totui nedefinit. Finanele globale, n viziunea FMI, mpiedic realizarile comerului internaional. Altfel spus, liberalizarea cu succes a comertului unei ri expune cursul su monetar la instabilitate. Cauza este fie ca valoarea monedei sale dicteaz direcia fluxului de bunuri i servicii, crend n acest fel un stimulent pentru meninerea valorii artificiale a monedei sale, fie ca volumul mare de speculaii monetare, posibile acum prin simpla apsare de buton, stabilete preuri care nu reflect un echilibru optim al pieei. Aceast apreciere iraional a pieei, precum i graba unor actori imperfect informai de a vinde moneda la orice cost impun costuri sociale uriae n economiile n curs de dezvoltare. Argumentul c piaa va corecta aceasta anomalie poate fi el nsui iraional. Criza recent din Asia de Est demonstreaz c comerul internaional are nevoie de o integrare cu finanele i sistemul bancar la nivel global i de coordonarea politicilor regulatorilor globali: WTO, FMI i Banca. De asemenea, rolul FMI i al Bncii trebuie reconsiderat pentru a cuprinde noua realitate global: lrgirea decalajului ntre naiunile dezvoltate i cele nedezvoltate, volatilitatea finanelor globale i transferurile instantanee de capital. Inc de la nceput, aceste instituii erau conduse de manageri responsabili n rile pe care le reprezentau. Interesele managerilor nu coincideau ns ntotdeauna cu cele ale membrilor. Acum, aceste interese sunt neclare din cauza unui nou rol al statului-natiune n afacerile mondiale. Forele de globalizare au erodat puterea statului. Noi actori globali intervin companiile multinaionale i organizatiile nonguvernamentale , care joac un rol activ n formarea sistemului mondial. Totui, dup o jumatate de secol de la crearea lor, FMI si Banca opereaz dupa acelai mandat. Dei numrul
29

membrilor lor a crescut de ase ori, aciunile lor reflect o direcie unilateral a deciziilor si aciunilor dinspre rile dezvoltate spre cele mai puin dezvoltate. Chiar dac lumea nu mai este astzi ruina divizat de la sfritul celui de-al doilea rzboi mondial i nici nu mai este polarizat ideologic ntre capitalism i comunism, reetele FMI i ale Bncii nu conin suficiente variaii pentru a acomoda dinamica economiei globale sau complexitatea problemelor domestice. In consecin, noul rol al FMI si Bncii n economia global ar trebui sa inteasc o dezvoltare armonioas prin controlul eecurilor, normale ntr-un sistem de pia , i s inventeze prescripii economice care s echilibreze investiiile, dezvoltarea i efectele politice. Cum aceste instituii au evoluat n a reflecta schimbri de percepie asupra dezvoltrii n context uman, ca i emergena problemelor de interes global, ele i-au adaptat politicile astfel nct operaiile lor sunt intersanjabile. Aceasta nu este ns o modalitate eficient de administrare i extragere a valorii din finanele internaionale. Este timpul ca FMI si Banca s-i urmeze propria prescriptie: s opereze eficient, poate chiar ca o singur instituie. In final, ar trebui s existe o coordonare i o integrare a procesului de luare a deciziilor ntre WTO, FMI i Banca. Problemele nu ar trebui s se limiteze la comer, ci s cuprind i drepturile omului, mediul nconjurator, crizele monetare, devieri de la obligaiile asumate prin tratate sau managementul crizelor.

II. Mandatul istoric Att FMI, ct i Banca au constituit un rspuns la prabuirea economiei internationale n anii 30, dar nici una dintre ele nu se atepta s ajung la rolul global pe care l deine astzi. FMI i-a nceput activitatea n 1945. Planul sau a fost conceput la sfirsitul anilor 30, in Statele Unite si Marea Britanie, a durat 5 ani i a avut ca scop obinerea stabilitii monetare. Dup cum comenta cineva, FMI functioneaz ca un club: membrii si se nscriu i cad de acord s respecte codul de conduit mutual benefic. Crearea FMI a fost grabit de depresia mondial a anilor 30 i de omaj, iar scopurile sale primare erau de a promova cooperarea monetar multilateral, monede naionale stabile si convertibile , precum i comerul i investiiile
30

internaionale. Numarul membrilor si a crescut de la 30 (in 1944) la 154 (n 1991) , n prezent avnd 182 membri . Operaiile FMI sunt conduse de un Consiliu Executiv care este i organ de decizie. Dup refacerea financiar a Europei n anii 60, FMI a devenit activ pe pieele monetare internaionale numai pentru a se ocupa de colapsul stabilitii monetare dup ce n Statele Unite au suspendat convertibilitatea dolarului n 1971. Banca a fost proiectata tot de Statele Unite i Marea Britanie, iar scopul ei principal era s acorde mprumuturi pentru reconstrucie i restaurare, s promoveze investiiile i dezvoltarea n primul rnd n rile Europei distruse de al doilea rzboi mondial. De la nceput s-a decis ca obiectivul su s fie mai degrab reconstrucia dect dezvoltarea. Primele mprumuturi au fost acordate n 1947 Franei rvite de rzboi, iar primele mprumuturi ctre ri mai puin dezvoltate au fost atribuite Americii Latine, n 1948. Numrul membrilor si a crescut, ca i n cazul FMI, de la 30 (n 1944) la 154 (n 1991). Banca este condusa de catre directori executivi si opereaza la fel ca i Fondul Monetar Internaional. Mandatul acestor instituii a fost schimbat la nceputul Rzboiului Rece, pentru a reflecta o lume polarizat. Politici falimentare erau ignorate dac un membru arta afiniti pentru valorile vestice. De aceea, componenta politic a deciziilor de a canaliza bani a prevalat asupra considerentelor economice. Ajustarea la realitatea de dup Rzboiul Rece nu s-a materializat i elementele politice au nca un rol important.

III. Critica instituiilor Activitatea internaional i transferul unor cantiti imense de bani publici au facut ca aceste instituii s devin inta criticilor multor grupuri. Preocuparea general a Statelor Unite fa de interesul public i poziia sa dominant n FMI i Banca i-au permis includerea multor subiecte pe agend. Datorit Statelor Unite, ambele instituii s-au implicat n probleme globale, au ncercat s raspund sugestiilor din afar i au obinut o oarecare credibilitate n comunitatea internaional. Totui, adaptarea lor la globalizare este departe de a fi complet, implicarea acestora n probleme ale drepturilor omului este dictat de politici conjuncturale i ambigue , iar soluia pentru deficitul lor de democraie lipsete.
31

In tarile in curs de dezvoltare, FMI si Banca au devenit tinta atacurilor unor politicieni nationalisti, care se opun interventiei straine in problemele economice domestice. Altii considera conditiile impuse de catre acestea drept o subminare a tinerelor democratii deoarece declanseaza, invariabil, nemultumirea populara, slabind astfel puterea guvernelor democratic alese. In realitate, sistemele de vot ale FMI si Bancii nu determina neaparat politici de dezvoltare care sa usureze problemele tarilor in curs de dezvoltare. Aparatorii actualului sistem de vot au afirmat ca anumite tari dezvoltate s-au ocupat prin traditie de interesele tarilor in curs de dezvoltare, ca acestea din urma tind sa voteze unitar si ca isi pot face auzite parerile in cadrul FMI si al Bancii ca si in celelalte organizatii economice internationale. Ei recunosc, totusi, ca plingerile si interesele tarilor in curs de dezvoltare sint neglijate. O critica intemeiata a acestor institutii ar trebui sa inceapa cu sistemul de vot. Acesta depinde de depozitul fiecarui membru si de o cotaparte in functie de puterea economica, de produsul intern brut, de rezerva externa si de variabilitatea exporturilor. Pentru a rezolva problema initiala a unei reprezentari reale a tarilor mai putin dezvoltate, din cauza lipsei lor de bani, fiecare tara a primit 250 voturi de baza si are dreptul sa obtina cite un vot in plus pentru fiecare cota-parte aditionala echivalenta a 100.000 dolari.26 Rezultatul imediat este ca depozitul de 25 milioane dolari al unui membru este echivalat cu votul unui membru fara nici un depozit. Aceasta ar fi valabil pentru dolarii anului 1944, dar inflatia prelungita a micsorat votul unui membru fara contributie la o valoare insignifianta. Desi in 1944 s-a propus ca functionarii Bancii sa aiba loialitate internationala, a prevalat punctul de vedere al Statelor Unite, ca acestia sa actioneze sub control guvernamental direct. Si asa a ramas pina astazi. In cadrul FMI, votul este destul de rar, de obicei unanim, iar confruntarile sint evitate. Acest rezultat nu este surprinzator, tarile dezvoltate controlind 2/3 din volum , determina tarile in curs de dezvoltare sa se intrebe daca interesele lor sint corect reprezentate si sa ceara o mai mare participare la deciziile FMI si ale Bancii. Criticile din partea tarilor dezvoltate au tintit lipsa de responsabilitate, transparenta si evaluare externa a politicilor FMI. Teoreticienii in public choice au semnalat ca, in ciuda aparentei eclipsari din anii 70, din 1960 staff-ul sau a crescut in medie cu 5% pe an si ca salariile acestora sint cu 64% mai mari decit ale functionarilor din Federal Reserve Board. Actori

32

privati, recunoscind abilitatile superioare ale FMI de a colecta informatii, ar dori sa faca publica pe piata informatia despre finante. Deoarece Banca finanteaza mai ales proiecte cu impact asupra mediului, ea este tinta preferata a ecologistilor. Raspunsul Bancii a fost de a creste numarul personalului si de a mari cheltuielile. Astfel, in anii 70 Banca si-a largit staff-ul in domeniul ecologiei si in anii 80, a stabilit departamente ale mediului in fiecare din subdiviziunile sale regionale, ca si la nivel central. In 1993, Banca a acordat imprumuturi de doua miliarde dolari pentru proiectele ecologice, iar in 1966 aproape 6% din totalul imprumuturilor au fost destinate proiectelor ecologice. Astazi, orice proiect presupune un studiu de impact asupra mediu-lui si proiecte in acord cu normele ecologice.

IV. Mandatul actual Reflectind un modus operandi din timpul Razboiului Rece, mandatul FMI ramine un aspect important al politicii externe a SUA. Dupa Lawrence Summers, secretar-deputat al Trezoreriei, FMI obtine liberalizarea comertului, promoveaza, stabilizeaza si stopeaza crize financiare, lanseaza programe care sa reduca cheltuielile militare la 2% fata de 5% in 1990, si sprijina procesele de democratizare. Recent, Senatul a aprobat fonduri suplimentare, dar cu conditia unor reforme interne care ar obliga guvernele sa liberalizeze comertul si sa reduca subventiile. Dintre toate scopurile mentionate, numai unul stabilitate si stopare a crizelor financiare pare sa se apropie de mandatul initial al FMI, celelalte semanind cu mandatul WTO, cu interesele Consiliului de Securitate ONU sau cu scopurile Human Rights Watch. FMI a renuntat la neutralitatea sa politica asa cum era ea prevazuta de mandatul sau initial in "Articolele de Constituire" (Articles of Agreement). Astazi, FMI se preocupa si de inegalitatile de distribuire a veniturilor si discuta regulat cu membrii sai politici in domeniul sanatatii, locuintelor, somajului, pietelor de munca, cheltuielilor militare sau managementul sectorului public. FMI mai joaca, de asemenea, un rol de investitor particular, prin crearea si, implicit, prin garantarea unui climat de afaceri profitabil. Mai mult, acordul dat politicii economice a unui membru imbunatateste valoarea
33

riscului pentru creditori si investitori particulari. De obicei, investitorii particulari nu isi investesc banii intr-o tara pina cind FMI nu incheie acorduri. Si rolul Bancii s-a extins pina la a cuprinde proiecte nonguvernamentale. Este vorba de proiecte in sectorul privat , asigurari pentru investitii impotriva riscurilor comerciale , strategii de promovare a dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii sau planificare familiala. Acestea se indeparteaza de Art. IV al "Articolelor de Constituire", articol ce interzice amestecul in problemele politice ale oricarui membru sau considerarea oricarui alt factor decit cel economic. Astazi insa, Banca conditioneaza imprumuturile de masurile de micsorare sau prevenire a cresterii saraciei ori de imbunatatirea sau prevenirea distributiei inechitabile a veniturilor. Mandatul Bancii cuprinde si probleme de guvernare. De exemplu, desi coruptia a fost considerata in trecut un subiect politic, Banca insista acum ca cei care imprumuta sa interzica practicile corupte si acorda asistenta pentru a le extirpa. O parte a acestei asistente include amendarea legilor bancare, ale taxelor si asigurarilor, asistenta tehnica si sponsorizarea cercetarilor asupra cauzelor coruptiei. In plus, in 1993, Banca a creat un "Inspection Panel", care ofera un forum cetatenilor care au fost dezavantajati de proiectele finantate de institutie. Recent, Banca a organizat intruniri internationale ale ziaristilor, legate de proiecte de privatizare, in Rusia, Ucraina si Belarus. Aceste activitati se potrivesc cu greu scopului initial al Bancii. In timp ce FMI s-a indepartat de programul prescris, Banca si-a asumat un rol mai mare in finantarea investitorilor individuali. Aceste noi dimensiuni ale FMI si ale Bancii cuprind si probleme sociale si politice, ambele institutii preocupindu-se de respectul drepturilor omului in tarile membre. Unii, constienti de resursele naturale neexploatate, propun ca Banca Mondiala sa joace un rol si in drepturile de proprietate asupra resurselor genetice ale plantelor. Aceste exemple demonstreaza rolul important pe care aceste institutii sint asteptate sa-l joace astazi in procesele economice si politice globale. De asemenea, ele sugereaza ca, din cauza gradului inalt de integrare si colinearitate a problemelor globale si a preocuparii veritabile fata de aceste chestiuni, operatiunile prezente ale FMI si ale Bancii sint functional suprapuse.

34

V. Rolul viitor

A. Fuzionarea FMI si a Bancii in Organizatia Globala de Finante (GFO) Aceasta fuziune nu este o idee liberala de dupa Razboiul Rece. Ea a fost lansata pentru prima oara la apogeul Razboiului Rece, de catre revista londoneza The Economist. Aparatori ai celor doua institutii sustin ca FMI si Banca au un mandat limitat si ca aventurarea in afara acestuia ar insemna intrarea in ilegalitate. In consecinta, FMI si Banca au functii diferite. Dar, dupa cum am aratat anterior, mandatul lor a fost extins. FMI si Banca au fiecare un element de conditionare in politicile lor, iar conditiile pentru credite sint similare: inflatie, reforme structurale, plafonul deficitului public, liberalizarea comertului si a investitiilor, reforma taxelor si reforma funciara. Mandatele FMI si Bancii au, in plus, un element de elasticitate, influenta lor asupra politicii interne a unui membru fiind corelata direct cu nevoia acestuia de sprijin financiar. Din acest motiv se fac auzite critici interne in ce priveste tratamentul discriminatoriu in comparatie cu alte tari in curs de dezvoltare. Deci, privitor la impactul intern, FMI si Banca au o pozitie similara. Semnificativ, aratind ca factorii de decizie coincid si sint considerati la fel, este faptul ca refuzurile sau acordurile sint stabilite simultan de catre ambele institutii. Rolul Bancii este cuprins in mare parte in definirea a trei concepte in "Articolele de Constituire": "dezvoltare", "probleme politice" si "consideratii economice". Dinamica definitiilor date acestor termeni explica traiectoria Bancii in ultima jumatate de secol. In primele decenii, "dezvoltare" era inteles, in mod restrins, drept crestere a PIB. Definitia era in acord cu conditia ca deciziile Bancii sa se bazeze pe "consideratii economice" si sa nu intervina in "problemele politice". Acum, aceasta definitie este in schimbare. Pe de o parte, Banca a trebuit sa accepte schimbarile de perceptie asupra "dezvoltarii" in comunitatea internationala, incluzind si elemente sociale, culturale, politice si spirituale, conceptul de "dezvoltare" capatind astfel un sens mult mai larg. Pe de alta parte, si "consideratiile economice" au un sens mai larg, intersectind domeniul cunoscut ca "probleme politice". Acest proces a fost lansat de acordul economistilor asupra faptului ca o guvernare

35

ineficienta afecteaza negativ performantele economice. De exemplu, coruptia reduce competitivitatea unei economii, iar lipsa educatiei, impreuna cu violarea drepturilor omului, afecteaza productivitatea muncii. Aceste noi notiuni au sters granita dintre "economic" si "politic" si au recunoscut ca factorii sociali au o valoare intrinseca de dezvoltare. De aceea, trend-ul este o larga interpretare a conceptului de "economic" si o restringere a conceptului de "politic", din partea Bancii, un test al mai multor factori fiind necesar pentru a evalua "dezvoltarea". Acelasi lucru se poate spune despre interpretarea conceptelor FMI. Rolul acestei institutii se deduce din definirea termenilor par value ("valoarea nominala"), "stabilitatea cursurilor de schimb" si "cooperare monetara". Din motive practice, par value a devenit un concept depasit in momentul in care SUA a suspendat convertibilitatea dolarului in aur, in 1971, lasindu-si moneda nationala sa fluctueze. Daca, inainte de 1971, conceptul de "stabilitate a cursului" presupunea o analiza a unor variabile macroeconomice precum rata dobinzilor, rezerva monetara, datoria guvernamentala (publica), inflatia si balanta de plati , analiza post-1971 afirma ca fluctuatiile cursului de schimb este doar unul dintre factorii care afecteaza balanta de plati a unui membru. Dupa aceasta schimbare semnificativa, analiza FMI reflecta opinia ca politicile legate de munca, sanatate, cheltuieli militare, asistenta sociala si somaj ale unui membru au un impact real asupra valorii cursului sau de schimb. La rindul sau, continutul conceptului de "cooperare monetara" a fost afectat, extinzindu-se la dialoguri asupra modelelor de privatizare , educatie, locuri de munca si distributie a veniturilor. In consecinta, eliberat de constringerile "valorii nominale", FMI a interpretat "stabilitatea cursurilor" drept un eufemism pentru strategii socio-economice stabile, iar conceptul de "cooperare monetara" drept un instrument pentru indeplinirea acestor strategii. Din cauza acestor variatii conceptuale, diferentele functionale intre FMI si Banca nu mai sint evidente. Ambele acorda servicii financiare si investitii unor membri care nu-si pot permite sau sint refuzati de o piata libera si care accepta conditiile negociate cu aceste institutii. Ambele au evoluat de la o baza comuna de comert liber, distributie eficienta a resurselor globale si medii economice stabile spre factori cvasieconomici si sociali comparabili. Avind teme similare pe agenda lor, FMI si Banca la inceput, complementare una alteia au ajuns sa-si suplimenteze una alteia rolurile. De aceea, ar fi foarte eficienta fuziunea lor. Iar noul lor mandat s-ar putea numi Organizatia Globala a Finantelor (GFO).
36

B. Reglementarea fluxului monedelor si a capitalului pe termen scurt Suveranitatea monetara a tarilor in curs de dezvoltare s-a dezintegrat. Initial, devenind membri FMI, tarile si-au negociat pierderea suveranitatii monetare in schimbul acordarii asistentei financiare. In eco-nomia globala actuala, trasatura emergenta este inclu-derea tarilor in curs de dezvoltare in reteaua tarilor dezvoltate. Aceasta retea depinde de securitatea oferita de tranzactii in dolari, marci sau yeni, in felul acesta nedind nici o importanta monedei locale. Rezultatul imediat este diminuarea suveranitatii monetare prin cerinta ca platile sa se efectueze in mare parte in monedele tarilor dezvoltate, chiar daca tranzactiile se efectueaza intre tari in curs de dezvoltare. Impreuna cu operatiile bancilor internationale si a schimburilor valutare, toate aceste aspecte au accentuat pierderea suveranitatii monetare, astfel unul din scopurile pe care FMI trebuia sa le atinga sisteme monetare stabile este pus in pericol de celalalt scop al unor sisteme monetare deschise. Desi sistemul economic de baza care serveste la evaluarea monedei a fost relativ stabil, cursurile de schimb au variat intre limite foarte largi. Este dificil de gasit o justificare economica pentru aceste fenomene. Dupa FMI, in 1993, schimburile externe zilnice au depasit un miliard de dolari, nivel cu mult superior schimbului de bunuri si servicii. Cauza acestor schimburi este datoria pe termen scurt. In 1997, aceasta s-a ridicat la 360,9 miliarde dolari, iar capitalul privat pe termen lung, incluzind dividende si garantii, a fost de 256 miliarde dolari ceea ce inseamna ca investitorii particulari au preferat cu 41% mai mult datoria pe termen scurt decit cea pe termen lung. Aceasta preferinta se justifica economic prin cresterea riscului in tranzactii intr-un mediu nefamiliar. In general, investitorii pe termen lung sint mai familiarizati cu destinatia capitalului lor si, prin urmare, se orienteaza spre un risc scazut. In termeni globali, investitorii de risc prefera lichiditatile investitiilor directe, indiferent de destinatia acestora, si asteapta un profit mai mare pentru riscul de a-si pierde lichiditatile. Date fiind preferintele structurale ale investitorilor pe termen scurt, tabloul general al investitiilor produce dezechilibre in alocarea resurselor in
37

favoarea lichiditatilor. Acestea, la rindul lor, produc activitati speculative cu datoriile pe termen scurt, care expun tarile in curs de dezvoltare la fluctuatii puternice pe piata de capital. Presupunind ca exista un fond constant de capital de dezvoltare, daca tara A ofera un profit mai mare decit tara B, atunci capitalul mai putin productiv iese din tara A pina cind rata profitului din tara A devine egala celei din tara B. Aceasta ar fi situatia intr-un sistem ideal. In realitate, pietele de mo-nede nu sint nici rationale, nici eficiente. Asa cum arata Paul Krugman, "piata de moneda pare sa comita doua tipuri de erori: nu ia in consideratie tremolurile pe termen scurt, asa incit erori de planificare sint comise serial, si pierde din vedere echilibre de durata, astfel incit se pierde in speculatii temporare efemere". Mai mult, in finantele globale, informatia sau lipsa acesteia, cauzata de lipsa de transparenta, accelereaza deciziile irationale de investitii. Un investitor atras de posibilitatea unui profit rapid pe piete speculative (hot markets) isi asuma riscuri mari in schimbul profitului mare prevazut. Pentru a se asigura impotriva esecului, in mod normal acesta isi va diversifica investitia pentru a acoperi mai multe tari cu posibilitati de crestere. Daca una dintre tari aduce un profit ceva mai mic decit era de asteptat, inseamna ca investitorul nu a fost compensat pentru riscul asumat, iar investitia este abandonata din teama de pierderi mai mari si redirectionata intr-un alt proiect riscant (hot). Rezultatul imediat este ca o tara riscanta ( hot) devine si mai riscanta (hotter) fara sa intervina, sugerind ca perceptiile subiective joaca un rol mai important decit o analiza economica serioasa. Aceasta secventa de evenimente este multiplicata de numarul investitorilor care vind investitiile nu pentru ca profitul lor este mai mic decit cel expectat, ci pentru ca ei presupun ca celalalt investitor care a vindut a stiut ceva ce ei nu au stiut. Rezulta o panica pe piata, care se traduce in preturi ce nu exprima valoarea reala. Chiar daca investitorii pierd bani in tara A, ei sint asigurati impotriva esecului de prezenta pe alte piete sau prin posibilitatea de a-si acoperi pierderile intr-o tara mai riscanta. Aceste decizii de scoatere si realocare a unor volume masive de investitii, neutrale din punct de vedere al valorii la nivel global, au efecte dezastruoase pentru economiile in curs de dezvoltare. Micii intreprinzatori si functionari, care nu se implica in finantele globale, sint distrusi de costurile speculatiilor in valuta imprumutate. Cele mai recente exemple sint in Mexic (1994) si in Asia de Est (1997). Coreea de Sud (1980) si Tailanda (1983) au trecut prin dificultati similare. Aceste procese nu indeplinesc rolul FMI de dezvoltare prin stabilitatea cursurilor. Totusi, FMI nu a recunoscut decit
38

recent ca reglementarea cursurilor de schimb este o solutie pentru tarile in curs de dezvoltare. O parte din conditiile pentru incheierea intelegerilor de imprumuturi cu state membre a fost ca moneda sa fie liber convertibila si ca regularea repatrierii de moneda sa fie relaxate. Aceste reglementari exista astazi relaxate in statele membre, care sint mai flexibile. Alta problema in calea alocarii eficiente a investitiilor este creata de capitalul pe termen scurt. Acesta tinde sa raspunda unor speculatii trecatoare si unor rate ale dobinzii schimbatoare. Dupa Paul Krugman, rezultatul este o alocare deficitara a resurselor de investitii. Altii sint de parere ca criza anilor 80 nu ar fi avut loc decit din cauza masivelor retrageri de capital. O sugestie pentru FMI a fost oferita de profesorul Stephan Zamora. Aceasta echilibreaza nevoia de functionare libera a pietelor de capital si a mecanismelor de plati cu nevoia de stabilitate a sistemului monetar international in ansamblu. In primul rind, statele membre trebuie sa cada de comun acord ca FMI trebuie sa aiba un rol sporit in pietele internationale de capital si mecanismele de plati. In al doilea rind, FMI sa devina un instrument activ de reglare a sistemului bancar global. In practica este de parere profesorul Zamora , FMI ar trebui sa devina un forum de discutii intre agentiile guvernamentale si cele nonguvernamentale, sa stabileasca un regim strict pentru pietele internationale si sa se preocupe in special de gasirea unui compromis cu comunitatea bancara mondiala. Ca si in alte imprejurari in care probleme globale au rezultat din procese economice, FMI si Banca au prevazut ajustari. Banca sugereaza ca o solutie ar trebui sa elimine stimulentele pentru datoriile pe termen scurt impreuna cu implementarea inhibitiilor iesirilor de capital pe termen scurt. Un exemplu de urmat pare a fi Chile, care, confruntata cu probleme similare , a impus inhibitii intrarilor si iesirilor de capital pe termen scurt. FMI pregateste acum un amendament la "Articolele de Constituire", care ar trebui sa aprobe un control temporar daca acesta ar fi considerat necesar. Mai important este faptul ca directorul FMI a declarat ca membrilor li se va permite sa adopte o liberalizare graduala. Aceste schimbari de strategie au atras imediat criticile creditorilor particulari, care atentioneaza ca aceste puteri acordate FMI pot determina abuzuri din partea debitorilor in detrimentul institutiilor financiare particulare. Criticile nu sint insa confirmate de realitatea istorica a creditului global. De cele mai multe ori,

39

banci particulare si-au recapatat imprumuturile (unele dintre ele acordate nejustificat), iar tarile dezvoltate si-au marit fondurile acordate FMI. Oponentii acestui plan raspund atacind premisele argumentului in favoarea controlului capitalului si afirma ca situatia din Asia de Est a fost precipitata de interventia masiva a guvernului pe piata si de implicarea acestuia in iesirile de capital. Controlul iesirilor de capital nu trebuie incredintat birocratilor, ci pietei. Succesul din Chile in controlul iesirilor si intrarilor de capital s-ar datora politicilor sale economice rationale, corporatismului transparent si bunei reglementari a sistemului bancar. Aceste argumente sint exagerate. Este corect ca interventia masiva a guvernului afecteaza piata, dar orice sistem matur de piata se bazeaza pe o forma de interventie la nivel central. Exemplul clasic este cel al Hong Kongului, unde guvernul era proprietarul intregului teren, pe care l-a dat in arenda in loc sa perceapa taxe. Lipsa transparentei in legatura cu valoarea investitiei ar fi trebuit sa fie un factor care sa determine profitul asteptat. Totusi, nu ar fi grabit vinderea instrumentului. La fel, in cazul Chile, succesul in sistemul cursului de schimb reflecta parerea mai multor economisti ca investitiile de capital se vor indrepta spre activitati bine gindite, de lunga durata, care se potrivesc mai bine scopurilor de dezvoltare ale Bancii si interesului FMI pentru stabilitate. In fine, efectele speculatiilor monetare afecteaza si valoarea altor tipuri de investitii. Sa presupunem ca un investitor direct fabrica aceleasi bunuri in doua tari invecinate tara A, care a trecut printr-o devalorizare acuta a monedei nationale, si tara B, care are o moneda nationala stabila. Costurile de productie sint aproape identice. Dupa devalorizarea monedei, in tara A bunurile produse devin mai ieftine si sint importate in tara B, intrind in competitie cu acelasi tip de bunuri produse de acelasi producator. Productia in tara B scade, ca si valoarea investitiilor sale directe. S-ar putea argumenta ca out putul in cazul productiei din ambele tari ramine constant, deoarece consumatorii din tara A si cei din tara B nu schimba marca produsului. Argumentul pare intemeiat, dar nu raspunde schimbarii conditiilor economice in tara A; consumul general in tara A este inhibat de puterea de cumparare redusa a consumatorilor si de inflatie, fenomene determinate de devalorizarea monedei. In nici un caz, nici tara B, nici producatorul nu au o contributie directa (input) la criza financiara a tarii A, ci ii suporta cosecintele.

40

Si FMI si Banca si-ar indeplini mandatul prin reglementarea capitalului pe termen scurt. Aceasta s-ar putea obtine fie prin limitarea iesirilor pe termen scurt la o valoare rezonabila care sa indice conditiile economice ale tarii respective, precum PIB, masa monetara, datorie externa, somaj, index al dezvoltarii umane (human development) , fie prin cerinta ca acest capital pe termen scurt sa plateasca asigurarea tarilor in curs de dezvoltare impotriva unei devalorizari acute a monedei. Aceste solutii insa trebuie sa suplimenteze, nu sa inlocuiasca, regularea schimburilor in datoriile pe terrmen scurt si moneda.

C. Integrarea politicilor si standardelor GFO in cele ale WTO Integrarea unei politici economice este un subiect vechi. Efectul combinat al schimburilor flotante si criza petrolului la inceputul anilor 70 au lansat coordonarea afacerilor economice globale. In anii 90, prevederile WTO au nevoie de un mai mare grad de integrare. Art. 1 din "Articolele de Constituire" a FMI cere, inter alia, promovarea cooperarii monetare internationale si stabilitatea cursurilor de schimb pentru facilitarea largirii comertului international. De asemenea, Articolul 1 al Bancii cere promovarea investitiilor straine, dezvoltarea comertului international, echilibrul balantei de plati. Pe acest fundal, WTO isi impune propriile reguli, obligatii si exceptii. Natura mandatului WTO determina natiunile membre ale tuturor celor trei organizatii sa se intrebe care dintre politicile aprobate de FMI si Banca sint in acord cu WTO si care ar fi consecintele de suportat in cazul in care adopta politica FMI si o violeaza pe cea a WTO. Desi scopurile generale ale celor trei institutii sint asemanatoare, detaliile practice stirnesc tensiuni intre ele, care ar trebui rezolvate inainte ca membrii lor sa suporte consecintele. De exemplu, WTO ingaduie devieri de la obligatiile stipulate de tratate in cazul dificultatilor in balanta de plati. Pentru a corecta aceste dificultati, un membru FMI ar apela la restrictii asupra convertibilitatii, iesirilor de capital (outflow) sau ar putea cere FMI sa reesaloneze datoriile. Evident, relatiile intre FMI si tara respectiva vor deveni incordate, iar la nivel domestic acea tara trebuie sa ia o decizie in ce priveste valoarea apartenentei la WTO si la FMI: prima isi pierde din valoare, iar a doua nu reuseste sa acorde capitalul necesar.

41

In acest sens, un plan al FMI si al Bancii Mondiale, pentru prevenirea degradarii mediului, poate contine elemente care sa nu se inscrie in masurile stricte in acest domeniu prevazute de WTO. Protectia vietii umane din perspectiva WTO poate insemna altceva decit indexul Bancii de dezvoltare umana (human development). In sfirsit, subventiile sint considerate diferit de catre WTO si FMI, in timp ce eforturile Bancii de promovare a intreprinderilor mici si mijlocii poate implica un tratament preferential intern, care ar viola obligatiile WTO. Renuntind la alte exemple, se pare ca aceasta complexitate a economiei globale si interferenta intre legalitatea interna si obligatiile internationale nu pot fi compartimentate, ci necesita solutii de integrare. Obtinerea acestora implica o permanenta consultare intre WTO si GFO.

VI. Concluzie Scopul initial al FMI si al Bancii a fost promovarea eficienta a alocatiei resurselor la nivel mondial prin comert, stabilitate monetara si dezvoltare. Problemele internationale ale mileniului viitor nu pot fi rezolvate de organizatii care joaca mai multe roluri, in paralel cu rolurile altor organizatii. Ar trebui ca operatiile FMI si ale Bancii sa fie convergente si sa elimine suprapunerea operatiilor. Data fiind proximitatea geografica si similaritatile structurale si organizationale, costurile procesului ar fi minime. Dat fiind deficitul procesului democratic, trebuie facut un nou bilant al populatiei, puterii economice si factorilor de resurse umane. Acesta ar trebui sa tina cont de dificultatile tarilor in curs de dezvoltare, legate si de decalajul tehnologic. Scopurile WTO, FMI si Bancii vor ramine neimplinite daca scopurile uneia dintre institutii submineaza faptele alteia. Aceasta este o alocare ineficienta a informatiei si abilitatilor la nivel international. O noua Organizatie Financiara Globala (GFO) ar trebui sa-si echilibreze rolul cu cel al WTO, sa stabileasca valori competitive si sa coopereze pentru a transforma dezvoltarea prin intermediul comertului si al stabilitatii financiare intr-un concept viabil.

42

CRIZA SISTEMULUI MONETAR EUROPEAN DIN 1992-1993

naintea tulburrilor de pe piaa de schimb valutar din 1992-1993, Mecanismul Ratelor de Schimb al Sistemului Monetar European, prea s reprezinte o reuit a aranjamentelor monetare intraeuropene, capabil s furnizeze un cadru funcional ce ar duce, eventual, la o complet uniune monetar ctre membrii Comunitii. Dar euforia determinat de evoluiile pozitive s-a estompat odat cu dereglrile majore ale sistemului. n ianuarie 1992, SME celebra 5 ani de stabilitate a ratelor de schimb 60 de luni fr realinieri. Spre sfritul anului SME trebuia s fac fa celei mai severe crize din istoria sa. Dou din cele zece monede (lira sterlin i lira italian ) au ieit din sistem. Grecia nu era membr a ERM iar francul luxemburghez era asociat francului belgian. Alte monede, peseta spaniol i escuad-ul portughez, s-au depreciat involuntar (Islanda a cunoscut acelai fenomen la nceputul anului 1993). Spre sfritul anului 1992, Comitetul monetar al UE a avut trei ntlniri ntr-un efort lipsit de izbnd, pentru restabilirea echilibrului. Dac n perioada 1979-1987 au existat 11 realinieri, ntre 1987-1992 nu s-a produs nici o realiniere. O a 12-a realiniere a avut loc pe 1 ianuarie 1990 nlocuind marja larg de fluctuaie a lirei italiene cu o band mai ngust, mrind rata central fa de DM cu 3,5%. Nevoia realinierilor reflect persistena diferenelor dintre ratele inflaiei n rile SME. Realinierea din ianuarie 1987, ultima din vechiul SME, a fost privit ca avnd o natur fr precedent, datorndu-se nu att dezechilibrelor SME, ct factorilor externi. Interpretarea situaiei a dus la revizuiri ale aranjamentelor SME, care s ntreasc intervenia i s ncurajeze coordonarea politicilor monetare. Pentru prima oar era permis creditarea nainte ca o moned s ating limita marjei de fluctuaie. Controlul capitalului era soluia eliminrii presiunilor. Acest control a luat forme diferite, de la taxe asupra anumitor monede strine, pn la restricii impuse bncilor de a mprumuta n strintate. Ele au fost eliminate cu un corolar al programului 1992.
43

Actul Unic European permitea rilor membre s menin controlul capitalului pe o perioad de maxim 6 luni pn la 1 iunie 1990 (cu excepia Spaniei i Islandei pn la 31 decembrie 1991, i Portugaliei, Greciei pn la 31 decembrie 1993). Muli membrii SME au ndeprtat controlul asupra capitalului ncepnd cu 1990, chiar Spania i Portugalia i-au relaxat controlul. Lira italian a fost prima moned din ERM care a dat semne de slbiciune n a doua jumtate a anului 1992. Observatorii au menionat drept cauze: - declinul dolarului ce a determinat scderea competitivitii lirei, - posibilitatea unei taxe asupra depozitelor bancare i a obligaiunilor guvernamentale; - deficitul bugetar, datoria public; - rezultatul negativ al referendumului asupra Maastricht-ului. Banca Italiei a intervenit de-a lungul verii. n primele zile din septembrie moneda a nceput s dea noi semne de slbiciune. O cretere cu 1,75% (pn la 15%) a ratei de refinanare a fost o msur insuficient deoarece, ntr-o sptmn lira a ieit din marja de fluctuaie; ncepnd cu aprilie 1992 lira a sczut mult mai jos dect marca german. n august, Marea Britanie a raportat cheltuieli de 1,3 miliarde USD din rezerv, pentru a ine lira din marja de fluctuaie fa de DM. n prima sptmn din septembrie, Banca Angliei a luat cu mprumut 14,4 miliarde USD pentru a continua intervenia , fapt ce a fcut ca lira s-i revin temporar. Pe 16 septembrie, Banca Angliei s-a angajat ntr-o intervenie masiv n susinerea lirei, raportnd cheltuieli de 20 miliarde USD, adic jumtate din totalul rezervelor sale. Dar msurile nu au fost suficiente. Dobnda de refinanare a crescut de la 10% la 12% i apoi la 15%. Marea Britanie i Italia s-au retras din ERM, iar Spania a devalorizat peseta cu 5%, Portugalia cu 6%, Islanda a urmat acest trend n ianuarie. Teoria economic spune c sunt trei condiii necesare meninerii ratelor de schimb fixe dar ajustabile: 1. Capacitatea de a recurge la ajustri relative ale preurilor. Sistemul ratelor de schimb fixe a fost pus n faa dificultilor cnd sau impus schimbri semnificative ale preurilor, bunurilor interne i externe, forei de munc. Dac nu sunt permise schimbri ale ratei de schimb

44

nominale, rspunsul trebuie gsit n ajustare i modificarea sincron a salariilor i preurilor. Deci ratele de schimb fixe pot fi susinute numai dac: - ocurile care cer msuri frecvente i sesizabile sunt puine; - salariile individuale i preurile sunt ajustate lent; - sunt puine schimbri ale ratelor de schimb nominale, n eventualitatea unor ocuri excepionale. n practic primele dou nu apar, a treia a fost o trstur a succesului cu rate de schimb fixe. Reguli monetare solide. Din moment ce credibilitatea sistemului ratelor de schimb fixe are modificri ale ratelor de schimb n momente de dezechilibre excepionale, realinierea datorit atacurilor speculative trebuie ncadrat aici. Prescripia SME ca o ar ce dorete s-i schimbe paritatea trebuind s obin acordul celorlalte ri n urmrirea unor reguli monetare solide. 2. Capacitatea de a absorbi presiunile pieei. O a treia condiie necesar pentru viabilitatea unui sistem cu rate fixe, are n vedere aciunile bncii centrale n moment de criz. O aplicare guvernamental de aplicare a unei politici solide, poate s nu fie suficient pentru stabilizarea ratelor de schimb dac guvernul este nou constituit iar pieele sunt nc nesigure de interveniile acestuia. Un efort concertat este cerut spre a mpiedica speculaiile. Un prim pas ar fi creterea ratei de dobnzi interne investitorii nu vor avea stimulente de a investi. O alt alternativ ar fi ca rile cu moned puternic s intervin n sprijinul celor slabe. Acesta implic acumularea de rezerve, dar rile cu moned puternic se tem c o intervenie nelimitat amenin stabilitatea preurilor.

Un alt mod de a absorbi presiunile pieei l reprezint restriciile asupra micrilor de capital. Controlul capitalului ca msur administrativ, limiteaz fondurile ce pot fi legal i profitabil transferate ntre monede pe perioade scurte de timp. Cea mai popular explicaie a crizei din septembrie este competitivitatea: creterea inflaiei, creterea costului forei de munc. n septembrie existau trei categorii de ri cu monede n criz: - Italia (cauza parial competitivitatea); - Spania, Marea Britanie (plus doi noi membrii SME: Suedia, Finlanda);
45

- Frana, Belgia, Danemarca i Islanda (fr deteriorri semnificative de competitivitate). Faza final a crizei monetare a fost n februarie 1993, precedat de data de 29 iulie, cnd Bundesbank a meninut neschimbat rata de finanare. Investitorii se ateptau ca Bundesbank s reduc aceast rat pentru a slbi presiunea asupra francului francez i a altor monede slabe din ERM, celelalte ri nu-i puteau micora ratele dobnzii, datorit rolului esenial al DM. Francul francez a fost inta principal a luptei ERM. Cu o rat real a dobnzii ridicat, recesiunea i omajul n cretere (11,6% n acel moment), speculatorii s-au ndoit de voina Franei de a urma politica auster a Bundesbankului. n consecin au renunat la franci i au cumprat mrci germane; de fapt speculatorii au mizat pe faptul c prioritile interne vor preleva asupra ratei de schimb externe. Pe 30 iulie, n ciuda eforturilor Bundesbankului (cheltuieli de 35 miliarde), francul francez a atins un nivel foarte jos. Alte bnci centrale europene au intervenit pentru a sprijini coroana danez, pesta spaniol, escudo-ul portughez i francul belgian. n weeK-end-ul 31 iulie 1 august, minitrii de finane ai comunitii au czut de acord s abandoneze aprarea monedelor. Dup noul plan, apte din nou monede puteau oscila ntr-o marj de 15%. Marja pentru peseta i escudo a fost stabilit la 6%, n timp ce Germania i Olanda au stabilit o marj de 2,25% ntre monedele lor. Datorit mrimii noilor marje, SME a devenit un sistem cu rate flotante. Dup prrsirea ERM economiile lor au nceput s creasc. Dei evenimentele di august 1993 par similare cu cele din septembrie 1992, exist o mare diferen: criza din august nu s-a datorat diferenelor mari ale agregatelor economice. Mai de grab s-a datorat credinei c Bundesbank nu va reduce suficient rata dobnzii pentru a permite reduceri ale ratei acesteia, n special n Frana i Danemarca unde omajul era ridicat i inflaia mic. Astfel spus, francul francez i corona danez nu erau considerate a fi supra evaluate, dat fiind rata sczut a inflaiei (1,9% din jumtate din cea a Germaniei) i rata nalt a dobnzii. Se apreciaz c Frana, dac ar fi avut o banc central independent i o tradiie istoric spre implicare n stabilitatea preurilor, ar fi putu evita acea criz. Astfel, cauzele din spatele eecului SME sunt de natur general. S-a demonstrat un fapt ce prea sortit doar implicaiilor teoretice: sistemul ratelor de schimb fixe este supus speculaiilor cnd intervenia bncii centrale este insuficient i ateptrile speculative se dovedesc reale.
46

INTERPRETRI REFERITOARE LA CRIZA SISTEMULUI n general, se cunosc patru interpretri ale crizei septembrie august. Primele dou privesc criza n termeni fundamentali: rile au suferit fie probleme de competitivitate, datorit divergenelor persistente n ratele inflaiei, fie probleme ascunse datorate ocului ramificrii Germaniei. A treia interpretare subliniaz mai degrab ateptrile viitoare dect problemele de competitivitate. A patra interpretare pornete de la ideea c, criza speculativ ar fi aprut chiar n absena problemelor de competitivitate. Inflaia ca surs a atacurilor speculative nu poate fi considerat cea mai important surs de dezechilibru. O excepie de al regul este Germania, datorit faptului c DM era i este cea mai puternic moned fa de care celelalte au fost devaluate. Criza SME a demonstrat c orice sistem cu rate de schimb fixe devine la un moment dat prea rigid, dac nu evolueaz spre o reuniune monetar. Unii economiti adepi ai ideii c , oricum speculaiile ar fi aprut, spun c, cauza esenial a crizei ERM este aa numita anticiparea pieelor de a face profit. O problem esenial este cea a lipsei controlului capitalului, pe care o vedem sub dou aspecte: a. Absena controlului micoreaz rezervele valutare oficiale datorit aciunilor pieei. Acest fapt implic nevoia unor rate ridicate ale dobnzii pentru a menine rata de schimb, cnd pieele acioneaz ntr-o direcie ce ar dezechilibra-o. b. Ratele nalte ale dobnzilor au un impact negativ serios asupra activitii economice, bugetului i stabilitii bugetului financiar, dac sunt meninute pe perioade lungi, pe o pia valutar cu echilibre multiple ce trebuie meninute la nivele ridicate, pe o perioad nelimitat. Fa de rezerve, oferta de capital speculativ este un efect perfect elastic. Sub aceste circumstane numai rate ale dobnzii foarte nalte pe termen scurt, ar putea preveni epuizarea rezervelor valutare. Se pune problema: dac sunt rile la mna pieelor sau dac controlul capitalului mrete marja de manevr. Nici una din rile ale cror monede au fost intite de atacurile speculative, nu meninuser un control al capitalului. O alt problem care se pune este aceea a costului aprrii ratelor de schimb. Rate ale dobnzii suficient de nalte ar trebui s fie capabile de a tampona atacurile speculative concentrate.

47

Vom analiza patru efecte temporare ale ratelor ridicate ale dobnzii: activitatea economic, consumul intern, sistemul bancar, bugetul. a. Impactul asupra activitii economice. Criticile aduse ratelor nalte ale dobnzii vis-a-vis de activitatea economic, au nceput n toamna lui 1992. Presiunea pentru ridicarea ratelor dobnzilor, ncepnd cu 1990, a devenit considerabil, dar aceasta nu s-a produs. Deoarece nu se ateapt s existe o modificare a inflaiei pe un orizont larg de timp, i cum ratele dobnzii i exercit efectele rele prin canale macroeconomice, este clar c efectele asupra economiei europene au fost minime. b. Impactul asupra creditului bancar. n Marea Britanie i Islanda, ratele dobnzilor la creditul ipotecar sunt corelate cu dobnda pieei la mprumuturile obinuite. Aranjamentele sunt similare n Suedia, cnd Banca Central a Suediei a mrit rata marginal a dobnzii de la 16% la 75%, n septembrie bncile au anunat c au mrit dobnzile la creditele private individuale cu 5% pn la 2,25%. Impactul poate fi dramatic asupra pieei creditului ipotecar. n Marea Britanie a existat o poziie clar a celor aflai pe aceast pia, ca aceasta s nu reintre n sistem. c. Impactul asupra bugetului. La fel de important pentru unele ri, este al treilea canal prin care artele ridicate ale dobnzii pot avea un efect semnificativ n rile cu deficite bugetare mari. Astfel n Italia unde deficitul bugetar era mai mare de 100%, o cretere cu 1% a ratei de refinanare a Bncii DItalia aducea13 miliarde lire deficitului bugetar. De aceea exist pericolul ca rata nalt a dobnzii s transfere criza ratelor de schimb ntr-o criz a datoriilor. d. Impactul asupra bncii. Rata de refinanare a Bncii Centrale crete costul creditului bncilor comerciale, subminnd profitabilitatea acestora. International Bank Corporate Analysis,o agenie de rating din Londra, a reliefat deteriorarea condiiilor financiare ale bncilor UE. Banca Central i Bncile Comerciale au gsit modaliti s atenueze efectele: n Frana bncile comerciale au majorat dobnzile cu 20% mai puin dect ar fi fost firesc. Bundesbank a cutat o realiniere general a monedelor SME n schimbul reducerii ratei dobnzii germane. Bundesbank a sprijinit Frana i Danemarca, piloni posibili ai Uniunii Monetare, faz intermediar spre uniunea Politic.

48

Orice soluie cu anse de reuit presupune renunarea la cel puin una din cele patru efecte poteniale ale ratelor ridicate ale dobnzii. Condiiile alternative n aceste situaii ar fi: 1.S se procedeze ca nainte: rile SME s-i armonizeze politicile economice, iar stabilitatea ratelor de schimb va veni ca o consecin. 2.S se procedeze ca nainte, dar cu mai multe realinieri. 3. Dac Frana i Germania i armonizeaz politicile monetare spre o intervenie nelimitat n caz de dezechilibru, rata DM-FF ar fi puncte de referin pentru rile Europei de Nord. 4. Uniunea Monetar cu dou viteze. 5. mai mult flexibilitate a ratelor de schimb. Politica monetar independent i deplina mobilitate a capitalului pot fi reconciliate prin rate de schimb flexibile. Compromisul ntre fix i flotant l-ar reprezenta rate de schimb mai largi dar s-ar pune problema credibilitii. 6.Taxe asupra tranzaciilor valutare i depozite obligatorii. De la introducerea asupra sa n 1999, ERM a furnizat un cadru pentru stabilitatea ratelor de schimb. n prima perioad a fost un sistem ancor cu un numr de realinieri implicnd adesea deprecieri ale FF fa de DM. Astfel, ERM adopt caracteristicile unui regim semi-fix. Din 1987, Frana a urmat o politic a unui franc puternic, iar jocul antiinflaionist al ERM a fost ntrit din punct de vedere al evenimentelor din 1992 1993. ERM a demonstrat slbiciune i incapacitate de a face fa atacurilor speculative. Probabil nu s-ar fi ajuns aici dac dac nu s-ar fi reaxat prematur asupra unor realinieri care s prentmpine speculaiile.

49

SISTEMUL MONETAR CONTEMPORAN

Accentuarea procesului de nerespectare a principiilor pe care a fost cladit Sistemul Monetar de la Bretton Woods, ca urmare a dezechilibrelor din economia mondiala, s-a soldat cu o puternica criza a acestui Sistem care a dus la incapacitatea reala de manifestare. Momentul decisiv l-a constituit "ruperea" dolarului de aur, precum si trecerea la flotarea cursurilor valutare, cand s-a trecut de la cursurile fixe dar ajustabile tip Bretton Woods la cursurile centrale ajustabile initiate de Acordul Smithsonian (cu o perioada "atribuibila" cuprinsa intre 1971 - 1973). Dupa 1973, s-a trecut la flotatia libera a monedelor nationale insa, nici pana in prezent, ea nu a ajuns la parametrii teoretic posibili, putandu-se vorbi doar despre o flotatie impura a monedelor (denumita oficial a fi caracterizata de cursuri flotante, total flexibile). Acest lucru se datoreaza in primul rand statelor carora nu le este indiferenta evolutia ratelor de schimb a monedei nationale, ca element final al intereselor comerciale pe care le au. Astfel, majoritatea satelor au creat mecanisme prin care sa controleze pe cat de mult posibil pietele instrumentelor financiare derivate (segment de piata deosebit de mobil si care cunoaste o dinamica semnificativa), dar si activitatea bancilor comerciale, chiar daca este unanim recunoscut ca autoritatile monetare nu au o capacitate estimabila de a controla intregul mecanism (principala problema fiind lipsa mijloacelor financiare - rezervele lor reprezentand procente infime la nivelul volumului tranzactiilor comerciale, pietele financiare sunt dereglementate - nu exista norme globale dupa care sa se desfasoare tranzactiile financiare, iar transnationalizarea vietii economice si a celei financiare pune problema stabilirii genului de autoritate care va controla aceasta activitate). Modificarea statutului FMI din 1978 avea sa confirme lichidarea Sistemului prin faptul ca a "demonetizat" aurul si a interzis utilizarea lui ca etalon (raportarea valutei nationale la aur) si ca mijloc de plata (proces numit "demonetizarea aurului", la care FMI a subscris chiar de la inceput, vanzand o parte din rezerva de aur sau inapoind-o tarilor membre care au subscris-o, amanand pentru un viitor nedefinit obligatia statelor membre de a avea valori paritare si paritati oficiale) inlocuind principiul stabilitatii paritatilor si a cursurilor valutare cu principiul flotarii libere (determinante fiind relatiile de piata in domeniul financiar monetar international).

50

Lansarea "Drepturilor Speciale de Tragere" (DST), moneda compozita, cu existenta contabila, emisa de FMI, se dorea a fi un "nou etalon international". Cu toate acestea, dolarul ramane o moneda de baza pe piata monetara pastrandu-si o forta deosebita in ceea ce priveste forta sa liberatorie, datorata si compozitiei rezervelor valutare ale statelor. Astfel, desi dolarul a cunoscut un regres in compozitia acestor rezerve, el continua sa monopolizeze peste 50 % din acestea, fapt ce atrage, in continuare, pozitia de monopol si de principal "modificator" al pietelor valutare (in marea majoritate debusolate de variatiile destul de ample ale cursurilor de schimb de exemplu, o simpla declaratie a unui responsabil al Rezervei Federale Americane poate provoca mutatii rapide in marimea ratelor de schimb, cu recul destul de important la nivelul oricarei tari dependente de evolutia acestuia). Problemele au continuat sa apara si, incepand cu 1985, incepe perioada cursurilor "oarecum flexibile" (Acordul de la Hotelul Plaza - New York al Grupului celor 5"). Aici a inceput perioada de scadere a cursului dolarului american si a unei perioade de ingradire a flexibilitatii cursurilor de schimb, respectiv de accentuare a controlului asupra miscarilor de curs. Aceasta se intentiona a fi o perioada de tranzitie spre stabilirea unor regimuri de cursuri "mai stabile", eventual sub forma unor asa-numite "zone obiective"/ "zone de obiectiv". La inceputul anilor '90 se mentinea suprematia dolarului in special datorita faptului ca autoritatile centrale si cele monetare controleaza intr-o oarecare masura schimbul de moneda, avand atat o incapacitate tehnica limitata de a realiza integral acest control cat si o incapacitate reala legata de adaptarea la factorii economici pe care acestea le pot doar influenta. Dovada sta analiza regimului valutar al statelor lumii in aceasta perioada caracterizata de faptul ca peste jumatate din totalitatea statelor se raportau unei fixitati rigide pe fondul unei contributii nesemnificative la PIB-ul mondial (mai putin de 5 %), pe cand cealalata "mai putin de jumatate" se raporta, in procente relativ egale unei fixitati ajustabile (avand la baza mai putin de o treime din PIB-ul mondial) sau unei flotatii libere (cu peste doua treimi din PIB - fiind , deci, vorba despre statele cele mai puternic dezvoltate). Aceasta evolutie este confirmata si de evolutia la inceputul anilor 2000 caracterizata de promovarea unei politici de control a resurselor valutare si a flotarii, pe baza corelarii indicatorilor macroeconomici, la care adera si nou creata Uniune Europeana cu sistemul sau monetar si puternicul Euro care tinde sa "egaleze" dolarul american ca forta si functie. In ceea ce pribveste perspectivele Sistemului Monetar International, acestea continua
51

sa fie incerte si axate pe doua mari categorii. Pe de o parte se cere intoarcerea la cursurile fixe iar, pe de alta arte, se cere perfectionarea sistemului cursurilor flotante. Sustinatorii flotarii libere considera ca aceasta ar avea o serie de avantaje reprezentate de: - un instrument suplimentar al stabilitatii - este preferabil sa se inregistreze modificari mai mici chiar daca se realizeaza la perioade scurte, comparativ cu modificarile la intervale indelungate dar cu efecte de amploare, cum este cazul cursurilor fixe, argumentandu-se suplimentar ca flotarea nu presupune instabilitate si dezordine ci "un alt fel de stabilitate" dictata in special de relatiile de piata; - flotarea contribuie la echilibrarea automata a balantelor de plati stabilirea cursurilor prin ajustari repetate pe piata valutara, la punctul de echilibru al cererii si ofertei este un factor de corectare automat al balantelor de plati. - costurile reduse ale rezervelor valutare - in cazul cursurilor flotante apar "garantat" costuri scazute, mai ales atunci cand autoritatile nu intervin pe piata pentru a mentine o rata de schimb prestabilita, mentinerea rezervelor fiind inutila ("se evita sterilizarea inutila a rezervelor"); - dezvoltarea unor politici economice nationale mai putin costisitoare si, implicit, reducerea costurilor sociale ale acestora - existenta unor deficite in sistemul cursurilor fixe determina mai intai utilizarea rezervelor valutare, dupa care, in conditiile persistentei deficitului, trebuie dezvoltate politici deflationiste cu scopul de a reduce costurile nationale de productie si a stimula competitivitatea produselor exportate. Aceste politici deflationiste afecteaza preturile tuturor bunurilor din economie, inclusiv pretul fortei de munca inducand costuri sociale ridicate. In schimb se argumenteaza ca, in cazul cursurilor flotante, echilibrarea balantelor, atunci cand se inregistreaza deficite, se realizeaza prin intermediul modificarii ratei de schimb. Astfel, absorbtia deficitului presupune cresterea cererii de valute, aspect care depreciaza moneda nationala si care, mai departe, conduce la cresterea pretului importurilor si o ieftinire corespunzatoare a exporturilor, aceasta cale de echilibrare a balantelor fiind mai putin costisitoare, pentru ca permite ajustarea preturilor internationale ale produselor exportate si atunci cand preturile nationale sunt fixe; - cursurile flotante permit stabilirea unor rate de schimb adevarate, in functie de cererea si oferta de valuta, devenind un factor stabilizant al economiei caracterul stabilizant al cursului flotant apare atunci cand ele permit in mod

52

automat asanarea deficitelor sau a excedentelor. De exemplu, in caz de deficit, cursul de schimb se depreciaza, fenomen care, mai departe, stimuleaza exporturile (urmare a unei competitivitati sporite a produselor nationale) si, de aici, un plus de valuta incasata in relatiile comerciale externe; - procesele inflationiste sunt mai usor de controlat - in sistemul cursurilor flotante, comportamentul monetar al unei tari este dictat de mentinerea paritatii oficiale declarate. Astfel, politica monetara a statului respectiv, adica oferta sau restrangerea masei monetare in circulatie, nu are la baza mentinerea stabilitatii interne a preturilor (o rata a inflatiei redusa). Crearea de noi insemne monetare sau sterilizarea excedentului monetar se fundamenteaza pe aducerea cursului valutar stabilit de piata la nivelul paritatii oficiale. Astfel, este posibil ca atunci cand excesul de moneda pe piata nationala impune politici monetare restrictive, de absorbire a excedentului, apararea paritatii oficiale sa determine cresterea ofertei de moneda in cazul in care aceasta s-ar aprecia, ca urmare a unor intrari de valuta importante ca dimensiuni. Astfel, prioritatile nationale, impotriva inflatiei, nu ar fi sacrificate pentru mentinerea unor echilibre externe. - independenta mai mare a politicii economice a statelor - statele nu mai sunt supuse socurilor monetare transmise de mediul extern prin intermediul balantelor de plati si a masei monetare. Protectia pe care o ofera cursul flotant, liber de orice obiective, da posibilitatea guvernelor sa dezvolte politici eficiente pentru cresterea ocuparii fortei de munca, pentru asanarea fenomenelor inflationiste, etc. Cu toate acestea exista mai multe "elemente" ale cursurilor flotante care nu se verifica in practica, cum sunt: - modificarea ratelor de schimb a fost permanent destul de rapida, iar intervalele in care acestea au oscilat au fost destul de largi, fara a mai lua in calcul faptul ca apare problema "confirmarii" ratei de schimb reale; - analiza rezervelor valutare ale statelor indica ca acestea au crescut in toata perioada care a urmat introducerii cursurilor flotante - daca rezervele au crescut inseamna ca au un rol important in politicile monetare ale statelor, chiar daca se poate afirma fara dubii ca volumele valutare mari impun costuri ridicate de mentinere a acestora; - evolutia economica si politica actuala demonstreaza ca lumea in care traim devine din ce in ce mai interdependenta, iar globalizarea, in special cea financiara, face imposibila totala independenta a politicilor economice - este imposibil ca un stat sa isi stabileasca politicile economice aplicate fara a lua in considerare conjunctura economica internationala; - instabilitatea pietelor, datorata tensiunilor valutare si incertitudinii
53

economice, a determinat consumul unor resurse importante pentru ca operatorii sa se protejeze impotriva fluctuatiilor ample ale cursurilor de schimb si ratelor dobanzilor - noile instrumente financiare, numite "derivate", stau la baza unor valuri speculative si au un puternic potential destabilizator, prin prisma unui posibil faliment general al institutiilor financiare al caror portofoliu este ocupat de aceste instrumente. Si, pentru a finaliza, partizanii fixitatii ratelor de schimb aduc ca argument in sprijinul opiniilor lor ca volatilitatea pietelor valutare reprezinta o frana in calea progresului economic, ca induc in Sistem numeroase riscuri si incertitudini care ar deturna interesul operatorilor economici pentru investitii, urmare a rentabilitatii lor greu de apreciat. Avand la baza tot realitatea, se impune "estimarea" valorii unui sistem monetar fiind exercitata din punct de vedere al cresterii economice. In acest caz se impun atentiei urmatoarele: - masura in care sistemul contribuie la administrarea rationala a resurselor limitate, inclusiv la reparatia lor eficienta si aceea in care el permite utilizarea maxima a acestora in orice moment; - cunoasterea modului in care functionarea sistemelor componente ale economiei mondiale contribuie la cresterea economica a tarilor lumii. Astfel, principalele consecinte ale flotarii generalizate a monedelor sunt urmatoarele: -1- Mutatii in nivelele de competitivitate. Cresterea sau scaderea brusca, frecventa, a cursurilor valutare a produs mutatii in nivelele de competitivitate intre diferite firme si economii nationale, fapt care a dus la transferul speculativ al castigurilor in comertul international, a afectat situatia conturilor curente, nivelul preturilor, inclusiv al celor interne, precum si cererea si oferta de marfuri. In urma unei scurte analize se poate sesiza ca, fluctuatii cu o amplitudine de peste 1 - 2 % d ela o zi la alta, si de 30 - 40 % sau mai mari pe o perioada de 1 - 3 ani, pot avea o incidenta majora asupra structurii productiei, ducand la o deplasare de resurse in detrimentul diferitelor ramuri, mai ales al domeniilor mai expuse de bunuri de export (nu se poate preciza o "lista" a acestora deoarece aceste bunuri de export prezinta o "perisabilitate" zonala sau "contractuala"). -2- Incertitudini cu efecte asupra investitiilor si balantelor externe. Schimbarile exagerate ale ratelor de schimb contribuie la crearea si accentuarea unui climat de incertitudine in care investitorii refuza sa isi asume riscuri, apt care se reflecta in slabirea cresterii economice. De asemenea, are loc o fragmentare a pietelor financiare inernationale cu efecte

54

negative asupra fenomenelor internationale de capital. Experienta mondiala arata ca aceste miscari continue si importante ale ratelor de schimb duc la accentuarea instabilitatii economiilor nationale, luate in ansamblul lor, la deteliorarea balantelor comerciale si de plati externe, mai ales ale tarilor in curs de dezvoltare. -3- Efecte asupra comertului exterior. Ele se reflecta sub mai mute aspecte din care cele mai importante sunt imobilizarea unor importante resurse umane, materiale si financiare pentru acoperirea riscurilor monetare si comerciale, precum si inducerea revirimentului protectionismului comercial, cu deosebire a celui nevamal. Una din problemele cu care se confrunta tarile in perioada actuala este cea legata de necesitatea reducerii deficitelor externe rezultate din dezechilibrul schimburilor si din repartitia inegala a lichiditatilor internationale. Un mijloc imediat utilizabil, are da rezultate rapide, este adoptarea de masuri de control direct al importurilor prin aplicarea de restrictii cantitative. Aceste masuri sunt generatoare de grave deficiente, in special in ceea ce priveste procesul de liberalizare al schimburilor comerciale internationale, iar alternativa acestei optiuni este reprezentata de recurgerea la mijloace de finantare temporara a balantei de plati externe. Flotarea cursurilor valutare face ca preturile in moneda nationala ale produselor importate sa devina imprevizibile si incidentele unor drepturi de vama date asupra competitivitatii industriilor nationale sa varieze intr-o masura apreciabila in functie de miscarile cursurilor de schimb. In acest fel, obstacolele netarifare in calea comertului modial, in primul rand restrictiile cantitative, au dobandit un rol crescand in realizarea protectiei, fiind insa, adeseori, deosebit de nocive pentru functionarea pietei si pentru repartizarea resurselor pe plan mondial. Cu alte cuvinte, deplasarea centrului de greutate de la politicile comerciale vamale, catre cele netarifare, se afla intr-o anumita legatura de dependenta cu trecerea la flotarea generalizata a monedelor, cu dorinta de a contracara efectele flotarii asupra politicilor comerciale vamale traditionale. De retinut este faptul ca trebuie sa se aiba in vedere faptul ca raporturile de interconditionare sunt mult mai complexe, ca evolutia comertului international depinde de multi alti factori din domeniul productiei, al politicilor economice, cu deosebire al celor comerciale, etc. Deci, ca urmare a incertitudinilor care planeaza asupra posibilitatilor de finantare, la nivelul dobanzii si al cursurilor de schimb, a marilor dezechilibre externe si a capacitatii mentinerii in continuare a inflatiei sub control se poate vorbi despre faptul ca economia mondiala este

55

confruntata cu riscul major de stopare al fazei de crestere economica sau, chiarmai mult, de trecere la regres economic. Ca urmare este evident ca pasul urmator necesar pentru a mentine expansiunea economica este repartizarea cat mai egal difuzata intre tari si dezvoltarea de potentiale surse de finantare (surse delichiditate pura sau tehnica la nivelul cererilor de finantare a "preturilor de utilitate").

56

SISTEMUL MONETAR PREVIZIBIL

Sistemul monetar "previzibil" al viitorului. Caracteristicile functionarii Sistemului Monetar-Financiar international pot exercita un impact decisiv asupra ansamblului economiei mondiale. In principiu, situatia actuala din domeniul relatiilor financiar monetare internationale prezinta o serie de neajunsuri in mai multe privinte, efectele acestora manifestandu-se in mai multe directii cum ar fi: - functionarea sistemului poate influenta eficienta alocarii resurselor pe diferite domenii de activitate; - poate schimba principalele orientari strategice la nivelul economiilor nationale incurajand anumite tipuri de optiuni in defavoarea altora; - poate influenta modul in care inpulsurile pozitive si perturbabile se repercuteaza dincolo de granitele economiilor nationale ca si amploarea si repartitia incidentelor acestei perturbari/ propagari. Pentru evaluarea efectelor perturbatoare se poate face distinctie intre doua forme prin care se manifesta nemijlocit instabilitatea cursurilor de schimb: volatilitatea, respectiv abaterea persistenta, pe termen lung, a cursului de la nivelul de echilibru. Astfel, principala problema care trebuie rezolvata de politicile de curs este nealinierea, intrucat costurile ei economico-sociale s-au dovedit a fi extrem de mari, inclusiv pentru cele mai dezvoltate tari (dovada stand studii facute in SUA si MArea Britanie care releva ca, abaterile persistente pe termen de 2 - 4 ani de peste 20 % ale cursului lirei sterline si/ sau dolarului de la nivelurile de echilibru au accentuat procesul artificial de scadere al competitivitatii exporturilor, contribuind la "desindustrializare", au agravat datoria nationala, au stimulat tendintele protectioniste, au descurajat schimburile economice reale cu strainatatea, au amplificat operatiunile financiare speculative si, nu in ultimul rand, au nascut tendinte de opozitie la globalizare. Resimtind riscurile imense ale flotarii libere, ca urmare a renuntarii la politica cursurilor fixe, au proliferat numeroase politici de curs monetar cum sunt: cursurile legate de un "cos de monede" (DST), cursurile glisante ("Crawling peg"), flotarea concertata fata de terti (Sistemul Monetar Vest-European), cursurile flotante si sistemele de cursuri multiple (cursuri oficiale, cursuri cu prima, cursuri comerciale).
57

Totusi, avand in vedere ca principalele monede occidentale, de care sunt legate intr-o forma sau alta celelalte monede, au cursuri flotante, este evident ca ne gasim in fata generalizarii flotarii cursurilor de schimb. Mecanismele de piata confera posibilitati sporite pentru competitie, pentru concurenta, care, cel putin pana in prezent, s-a dovedit a fi un resort puternic pentru cresterea eficientei economice. Totodata, nu trebuie subestimate nici riscurile si dezavantajele pe care generalizarea acestor practici de piata din domeniul monetar le au asupra economiilor nationale si asupra oricaror agenti economici, cu deosebire a celor din tarile mai putin dezvoltate. Problema esentiala este repreentata de faptul ca sunt sanse destul de slabe pentru a se ajunge la "flotarea pura", in care cursul fiecarei monede ar rezulta numai din raportul liber al cererii si ofertei pe pietele valutare, in special datorita intereselor multiple ale statelor lumii (este binecunoscut exemplul dat chiar de SUA, marele adept al flotarii libere si al "consideratiilor democratice", care mobilizeaza constant sume imense pentru a sprijini dolarul prin interventii pe pietele valutare, exemplu preluat sau "recunoscut" si de alte state occidentale). De asemenea, aplicarea principiului "libertate de alegere, dar nu libertate de comportament" si, in acest context, preocuparea FMI de a preveni repetarea experientelor din perioada interbelica datorita fluctuatiilor eratice de curs si devalorizarii concurentiale, a dus la instituirea unei anumite supravegheri de catre curs a politicilor de curs promovate de statele membre. Efectele supravegherii FMI depind insa, in mare masura, de mijloacele de presiune de care acest organism dispune, mijloace care au ramas invers proportionale cu marimea si importanta tarilor, asa incat supravegherea nu poate nici pe departe realiza omogenizarea politicilor de curs de schimb. Pentru a "estima" evolutia urmatoare a Sistemului Monetar International este bine sa retinem ca statele pot subscrie la unul din regimurile valutare in functie de dependenta lor de mediul mondial. Astfel, statele cu relatii comerciale reciproce importante au tendinta sa opteze pentru cursurile fixe care evita riscurile unei dezordini si instabilitati in relatiile economice internationale. Insa, cele mai multe dintre statele din aceasta categorie, care, de regula, sunt tari dezvoltate, nu adera la o astfel de politica, pentru ca ele utilizeaza moneda ca pe o arma penru promovarea sau restrangerea fluxurilor lor comerciale. Astfel, statele care depind de o mare putere subscriu la regimuri valutare in care moneda nationala este fixata de o anumita valuta, pe cand tarile care sunt putin orientate catre exterior ar trebui sa opteze pentru flotatia libera, pentru ca partea din venitul national adusa de operatiile externe este redusa.
58

Oricum ar fi, o intoarcere la cursurile fixe este foarte putin probabila, chiar daca exista si la acest moment partizani ferventi ai acestei "amintiri". Si asta cel putin din motivele urmatoare: exista o grava inechitate in repartizarea stocului mondial de aur, ritmul de extractie al aurului este destul de redus si nu ar face fata ritmului actual de dezvoltare al comertului mondial, pe cand ar fi acordate privilegii statelor producatoare de aur cum sunt Rusia, Africa de Sud, Canada, etc. si, in sfarsit, nici o tara nu ar mai accepta aplicarea unor politici deflationiste care ar insemna aducerea economiei la nivelul contului balantei comerciale care, pentru cele mai multe state este deficitar (mai mult sau mai putin cronic). Si, pentru viitor, singura optiune general acceptata este una care nu ia in calcul fixitatea sau volatilitatea cursurilor monetare, bazandu-se pe ideea ca normalizarea relatiilor monetare internationale si disciplinarea Sistemului poate fi usor indusa prin dezvoltarea si sustinerea in ideea normalizarii si egalizarii sistemelor monetare, implicit la asigurarea resurselor necesare pentru a veni in ajutorul statelor victime ale valurilor speculative. Astfel, noul sistem ar trebui sa se fondeze pe o mai mare convergenta a statelor dezvoltate, atat in ceea ce priveste rezultatele economice cat si in privinta intereselor lor, pentru a se evita marile oscilatii din evolutia cursurilor de schimb, asigurand o orientare preponderenta a resurselor spre dezvoltarea reala si mai putin spre compensarea dezechilibrelor.

59

BIBLIOGRAFIE
Jean-Yves Carfantan , Les Finances du monde. Ed. du Seuil , Paris , 1980 Jean Denizet Le Dollar , Hachette , Paris , 1985 Henri Bourguiant , Finance Internationale , PUF , Paris , 1995 Lucien Orio , Les banques centrales PUF , Paris , 1995 Michael Aglieta , Jean Pisani-Ferry Cinquantes anes apres Bretton Woods 1998 Corneliu Albus Fondul Monetar International ,Ed. Politica, Bucuresti, 1973 Cezar Basno, Nicolae Davdac, Moneda , credit, banci. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994 Revista The Economics Teofil Bolcis, Sistemul monetar occidental.Bucuresti 1994 Constantin Botea Instrumente de plata in relatiile internationale Craiova 1974 Daniel Daianu, Echilibru monetar si moneda : keynesism si monetarism Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993 Aurel Ghibutiu , Politici comerciale in relatiile economice internationale Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti , 1984 Costin C Kiritescu, Inapoi la aur Bucuresti , 1969 Costin C Kiritescu , Relatii valutar-financiare internationale Ed. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti , 1978 Nicolae Murgu , Mugur Isarescu , Aurul mit si realitate Ed. Junimea , Iasi , 1981 Adrian Negrea , Mihai Barsan , Cursl liber valutar sau curs valutar variabil , Cluj Napoca , 1969 George Nicolescu , Magia aurului , Ed. institutul european , Iasi , 1992 Paul C. Olcescu , Constantin Andronovici Relatii si organizatii economice internationale , Iasi , 1985 Dorel Oprescu , Sistemul monetar international , Ed. Academiei , Bucuresti , 1981 Alain Samuelson ,, Economie monetaire internationale , Ed.Dalloz, Paris , 1973 Grigore Silasi , Cooperarea financiara internationala si cresterea economica a tarilor in curs de dezvoltare Ed. Facla , Timisoara , 1978 Victor Slavescu , Curs de moneda , credit si schimb Ed. Scrisul Romanesc , Craiova, 1932
BARRY EIDRENGREEN, CHARLES WYPLOSZ, The unstable EMS, Printed at INSEAD, Fontainbleau, Frana, 1993. SHAPIRO, ALAN C., Multinational Financial Manangment , Needham Heigts, Maasachusets: Allyn and Bacom, 1996, 6th edition.

60

61