SISTEMUL

MONETAR
EUROPEAN
Coordonator:Spînu Ana
A elaborat:Muntean Cătălina
 CREAREA sI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI MONETAR EUROPEAN

◦ Pentru a pune capat instabilitatii monetare de

pe pietele de schimb, generalizata dupa 1971,
Comunitatea Economica europeana a demarat
intense negocieri în vederea realizarii unui
sistem monetar mai performant. Drept
urmare, la 13 martie 1979, Comunitatea
Economica europeana (cu exceptia Angliei
care a declarat ca va participa mai târziu) a
creat un "spatiu monetar comun" .
◦ Sistemul Monetar European, care a
înlocuit "sarpele monetar" continuându-i
principiile, avea ca obiectiv crearea unei
zone de stabilitate în Europa de vest si
realizarea unei convergente a politicilor
financiare si economice ale tarilor
membre, folosind un sistem complex de
cursuri valutare, de forme de interventie si
de noi facilitati de credit
◦ Sistemul Monetar European (S.M.E.) a fost gândit cu scopul de a stabiliza cursurile de
schimb ale monedelor nationale si de a contracara inflatia.
◦ Sistemul apartine categoriei sistemelor monetare cu flexibilitate limitata, fiind o
combinatie între cursurile fixe si fluctuante.
◦
Sistemul Monetar European a fost conceput astfel încât sa reziste presiunilor
speculative exercitate pe pietele de schimb asupra monedelo. comunitare,
◦ Conform întelegerilor stabilite (Bremen
- 1978), fiecare tara declara - cu
asentimentul partenerilor - un curs pivot
al monedei proprii, în ECU, si acesta
reprezinta cursul oficial (central) sau
paritatea în ECU a monedei respective.
Pe baza acestui curs pivot se declara
apoi cursuri bilaterale între valutele
tarilor Sistemului Monetar European,
denumite cursuri - pivot bilaterale
(cursuri centrale bilaterale) a caror
miscare trebuie sa se înscrie în limitele
marjelor de fluctuatie prezentate, fiind
asigurata prin interventiile bancilor
centrale .
◦ Ţarile membre ale Sistemului Monetar
European au declarat paritatile bilaterale
ale monedelor lor, în jurul carora
cursurile de schimb pot oscila cu ± 2,25
%, iar ca exceptie temporara, pentru
unele monede (care nu au participat la
"sarpe"), s-a admis o marja de fluctuatie
de ± 6 % (au beneficiat sau beneficiaza de
aceasta : lira italiana, pesetas spaniola,
escudo portughez). Totodata, se determina
cursuri centrale pivot ale monedelor lor în
raport cu moneda compozita ECU
◦ Pentru fiecare dintre monedele sistemului au fost definite tipurile de
interventii obligatorii si/sau prezumtive prin raportarea la o alta
moneda comunitara sau fata de unitatea compozita ECU.
◦ Problema esentiala în legatura cu acest sistem este aceea a
credibilitatii lui. Exista însa factori care ajuta sistemul sa defineasca
aceasta problema si anume :
◦ existenta benzilor de fluctuatie ;
◦ costurile devalorizarii[6].
◦ În ceea ce priveste costurile devalorizarii, acestea sunt, de regula, mai mari
decât costul modificarii ratei inflatiei. O tara care a anuntat un curs de schimb
fix are mai putine stimulente sa devalorizeze moneda decât alta care a anuntat
o anumita rata a inflatiei. Doua sunt motivele pentru care costurile devalorizarii
sunt mai mari si anume :
◦
modificarea cursului de schimb are diferite implicatii în alte spatii economice
(de exemplu , daca o tara comunitara îsi devalorizeaza moneda apar implicatii
pentru politica agricola comuna; acea tara trebuie sa creasca pretul extern al
produselor sale agricole sau sa introduca taxe la exportul lor; acestea sunt
costuri pe care tara respectiva doreste sa le evite) ;
◦ exista si un motiv politic; cursul de schimb oficial (central) este o variabila
foarte transparenta si el nu poate fi modificat fara consultari cu alte tari membre
ale Sistemului Monetar European; autoritatile monetare ale unei tari care îsi
devalorizeaza frecvent moneda sunt considerate, deseori, esuante în
managementul macroeconomic
◦ Necesitatea introducerii unei monede unice
◦ Uniunea economică și monetară (UEM) a reprezentat o
ambiție recurentă pentru Uniunea Europeană încă de la
sfârșitul anilor 1960. UEM presupune coordonarea
politicilor economice și bugetare, aplicarea unei politici
monetare comune și utilizarea unei monede unice, euro.
O monedă unică oferă multe avantaje: întreprinderile pot
face mai ușor comerț transfrontalier, economia
evoluează mai bine, iar consumatorii au mai multe
oportunități și posibilități de alegere.
◦ Au existat însă obstacole politice și
economice – de la angajamentul
politic uneori slab și divergențele de
opinii asupra priorităților economice
până la turbulențele de pe piețele
internaționale. Toate aceste
obstacole au trebuit să fie depășite
pentru a înainta către uniunea
economică și monetară.
◦ Calea spre moneda euro
◦ Stabilitatea valutară internațională din perioada imediat
postbelică nu a durat mult. Tulburările de pe piețele
valutare mondiale amenințau sistemul de prețuri comune
asociat politicii agricole comune, unul din pilonii principali
ai Comunității Economice Europene de la acel moment.
Încercările ulterioare de a atinge rate de schimb stabile
au fost afectate de crizele petroliere și de alte șocuri,
până când, în 1979, a fost lansat Sistemul Monetar
European (SME)EN.
◦
Sistemul Monetar European s-a bazat pe menținerea
cursurilor de schimb ale monedelor participante într-
un interval restrâns. Această abordare complet nouă
a reprezentat o coordonare fără precedent a
politicilor monetare ale țărilor UE și a funcționat cu
succes timp de peste un deceniu. Apoi, sub
președinția lui Jacques Delors, guvernatorii băncilor
centrale din țările UE au elaborat „Raportul Delors”
privind modul în care ar putea fi realizată UEM.
◦ După un deceniu de pregătiri, moneda
euro a fost lansată la 1 ianuarie 1999: în
primii trei ani, a fost o monedă
„invizibilă”, utilizată doar pentru
contabilitate și plăți electronice. La 1
ianuarie 2002, au fost lansate monedele
 și bancnotele euro. Astfel, în 12 țări
ale UE, a avut loc cea mai mare
schimbare de monede din istorie.
Înțelepciunea este
singura monedă care
are curs
pretutindeni!