Uniunea economică și monetară

Curs 9

Conf. Univ. Dr. IRINA ION

irina.zgreaban@rei.ase.ro
 Țările EU și Euro
Zona euro Tări care nu fac parte Tări – cu clauză de
din zona euro neparticipare (opt out)

1. Austria 1. Bulgaria • Danemarca

2. Belgia 2. Croația
3. Cipru 3. Republica Cehă
4. Estonia 4. Ungaria
5. Finlanda 5. Polonia
6. Franța 6. România
7. Germania 7. Suedia
8. Grecia
9. Irlanda
10. Italia
11. Letonia
12. Lituania
13. Luxemburg
14. Malta
15. Țările de Jos
16. Portugalia
17. Slovacia
18. Slovenia
19. Spania
Uniunea economică și monetară
 2 valuri de aderare la zona Euro
 1999 (Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Irelanda, Italia, Luxembourg,, Olanda, Portugalia,
Spania), Grecia (2001),
 Slovenia (2007), Cipru și Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia (2011), Latvia (2014) and Lituania (2015)
 Al treilea val?

 rezultatul integrării economice progresive în UE

 nu constituie un scop în sine

 o extensie a pieței unice a UE

 toate statele membre ale UE, cu excepția Danemarcei, trebuie să adopte moneda euro după ce îndeplinesc
criteriile de convergență; nu există însă termen-limită

 politică monetară unică - completată de norme fiscale și de diferite grade de coordonare a politicilor
economice

Sursa: https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/79/istoria-uniunii-economice-si-monetare
Euro
Euro – reprezintă mai mult decât funcțiile
sale bănești
un simbol al unificării europene
susține formarea identității comune a
cetățenilor Europei
un catalizator al integrării economice și
politice
poate asigura progresul integrării
europene
Istoria UEM
Summitul de la Haga, 1969
 Anii 60 – perioadă de stabilitate financiară
 nou obiectiv în cadrul integrării europene: uniunea economică și monetară (UEM)
 Pierre Werner, prim-ministrul Luxemburgului - raport care prezenta realizarea unei uniuni
economice și monetare complete în termen de zece ani
 obiective finale - liberalizarea completă a mișcărilor de capital, convertibilitatea integrală a Sistemul de la Bretton
monedelor statelor membre și fixarea definitivă a cursurilor de schimb Woods, 1944 – 1973
 Raportul a fost respins • Fiecare valută avea un
curs fix în raport cu
Anii 70 dolarul, stabilit în funcție
 de aur la 35 de
Prăbușirea sistemului de la Bretton Woods

folari/uncia
1971 - decizia guvernului SUA de a lăsa liber cursul dolarului
• Fluxuri financiare private
 val de instabilitate a schimburilor valutare
restricționate – limitate la
 paritatea dintre monedele europene – pusă sub semnul întrebării investiții pe tl
 proiectul UEM s-a oprit brusc • Un sistem al dolarului
american
Summitul de la Paris, 1972 • Înlocuieste sistemul
 UE a încercat să dea un nou impuls integrării monetare etalonului aur
 „șarpele în tunel”: un mecanism pentru fluctuația controlată a monedelor („șarpele”), cu • Creat FMI + BIRD
marje reduse de fluctuație față de dolar („tunelul”) (ulterior parte a BM)
 Destabilizat de criza petrolului, slăbiciunea dolarului și diferențele de politică economică,
„șarpele” și-a pierdut majoritatea membrilor în mai puțin de doi ani și a fost redus, în cele din
urmă, la „zona mărcii germane”, formată din Germania, Benelux și Danemarca

Sursa: https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/79/istoria-uniunii-economice-si-monetare
Istoria UEM
Summitul de la Bruxelles, 1978
 Relansare eforturi de creare a unei zone de stabilitate monetară - înființarea Sistemului
Monetar European (SME), bazat pe cursuri de schimb fixe, dar ajustabile
 Mecanismul cursului de schimb (MCS I)
◦ participă toate SM, cu excepția Regatului Unit
◦ cursurile de schimb – se bazau pe cursurile centrale față de unitatea monetară europeană sau
ECU
◦ ECU – monedă compozit, se calcula ca o medie ponderată a monedelor participante
◦ gândită ca unitate de cont
◦ folosită de autorități și societăți transnaționale, pe piețe private și bancare
◦ pe baza cursurilor centrale exprimate în ECU - se calcula o grilă de cursuri bilaterale de schimb
◦ fluctuațiile monedelor - trebuiau să se înscrie într-o rată de ±2,25 % față de cursurile bilaterale
(cu excepția lirei italiene, pentru care marja permisă era de 6 %)
◦ un mecanism de credit - SM transferă 20% din rezervele lor ăn devize și aur către Fondul
European de Cooperare Monetară
◦ timp de zece ani - mari progrese:
 flexibilitatea sistemului
 stabilitatea monedelor
◦ 1993, atacurilor speculative împotriva mai multor monede - marjele de fluctuație au fost extinse
la 15 %
◦ SME – funcționează bine până în anii 1990
Istoria UEM
1985, adoptarea Programului privind piața unică
 Avantajele pieței interne - nu vor putea fi fructificate la maximum atât timp cât aveau să
persiste costurile relativ ridicate ale tranzacțiilor de conversie monetară + incertitudinile legate
de fluctuațiile cursurilor de schimb, chiar și reduse
 „triunghi imposibil”: libera circulație a capitalului, stabilitatea cursurilor de schimb și
politicile monetare independente - incompatibile pe termen lung

Consiliul European de la Hanovra, 1988

 comisie UEM, Jacques Delors, președintele CE
 Raportul Delors, 1989
 implementarea UEM în 3 etape
 propunea:
◦ o mai bună coordonare a politicilor economice
◦ instituirea unor norme fiscale care stabilesc limite pentru deficitele bugetare naționale
◦ crearea unei noi instituții independente care să fie responsabilă de politica monetară a
Uniunii: BCE
Tratatul de la Maastricht (1992)

strategie de realizare a UEM

etapele pentru a participa la UEM
condițiile (criteriile de convergență)
TEU,1992 - etape
Etapa 1 (de la 1 iulie 1990 până la
31 decembrie 1993):
◦ instituirea liberei circulații a capitalului între
statele membre
 planuri de ajustare structurală pentru reducerea
dezechilibrelor
 obținerea unei convergențe a evoluțiilor și
structurilor macroeconomice naționale, în țările cu
importante dezechilibre macroeconomice
TEU,1992 - etape
Etapa 2 (de la 1 ianuarie 1994 până la 31 decembrie 1998):
 convergența politicilor economice ale statelor membre
 consolidarea cooperării dintre băncile centrale naționale
◦ înființarea Institutului Monetar European (IME)
◦ rol: cooperarea dintre băncile centrale naționale + pregătirile necesare pentru introducerea monedei
unice
◦ băncile centrale naționale - urmau să devină independente
◦ a fost interzis accesul privilegiat al sectorului public la instituțiile financiare și al finanțării monetare a
deficitelor publice
◦ crește gradul de convergență al economiilor

Etapa 3 (care a început la 1 ianuarie 1999):

 punerea în aplicare a unei politici monetare comune sub egida Eurosistemului
 Eurosistemul - șase membri ai Comitetului executiv al BCE + guvernatorii băncilor centrale
naționale din zona euro
 introducerea treptată a bancnotelor și monedelor euro în toate statele membre din zona euro
 condiții: atingerea unui nivel ridicat de convergență
 norme finanțe publice – încălcarea – penalități
 politica monetară pentru zona euro – Eurosistemul -
https://www.ecb.europa.eu/ecb/html/index.ro.html
Uniunea economică și monetară

Uniune economică - fundamente:

 Constituirea pieței unice (1 ianuarie 1993)
 Întărirea politicii de concurență
 Dezvoltarea de noi politici comune
 Coordonarea politicii macroeconomice

Uniune monetară - fundamente:

 Garantarea unei convertibilități totale și ireversibile a monedelor
statelor membre între ele
 Liberalizarea completă a mișcărilor de capital și integrarea completă
a piețelor bancare și a celorlate piețe financiare
 Politică monetară unică
◦ = crearea unei instituții supranaționale pentru elaborarea și
gestionarea centralizată a monedei unice
 Uniunea economică și monetară
Scop:
 Creștere economică durabilă
 Un nivel ridicat al ocupării forței de muncă

Mijloace:
 măsuri de politică economică + monetară
 3 domenii principale:
◦ politică monetară - stabilitatea prețurilor
◦ finanțe publice sustenabile + prevenirea apariției unor dezechilibre macroeconomice în statele
membre + coordonarea politicilor economice ale statelor membre
◦ asigurarea bunei funcționări a pieței unice

Condiție fundamentală:
 punct cheie: convergența economiilor
 condiționează ritmul de punere în practică a acestei noi faze de integrare

Sursa: https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/79/istoria-uniunii-economice-si-monetare
Euro și Piața Unică
Crearea Pieței Unice = liberalizarea
circulației bunurilor, capitalurilor, etc – poate
crea acea flexiblitate de care este nevoie
pentru a compensa pierderea instrumentelor
monetare ca mijloace de ajustare economice

Cum acționează politica monetară asupra

economiei reale -
https://www.bnr.ro/Mecanismul-de-transmisi
e-a-politicii-monetare--
712-Mobile.aspx
Mecanism transmisie politică monetară
 = totalitatea canalelor Exemplu - rata dobânzii - efecte asupra
prin care banca centrală producției reale – mecanisme de transmisie:
poate influenţa dinamica • Scăderea ratei dobînzii – consum și
cererii agregate şi a investiții
• Creșterea masei monetare (politică
preţurilor din economie
expansionistă)
 set variat de • Crește cantitatea de bani în
instrumente de politică economie
• La bănci ajung mai mulți bani
monetară: • Băncile scad rata dobânzilor
◦ canalul ratelor • Cresc investițiile
dobânzilor practicate de • Crește cererea agregată – consum
• Crește producția reală
instituţiile financiare • Crește nivelul prețurilor
◦ canalul cursului de
schimb
◦ canalul anticipaţiilor
Sursa: https://www.bnr.ro/Mecanismul-de-transmisie-a-politicii-
agenţilor economici
monetare--712-Mobile.aspx
privind inflaţia
◦ etc.
Euro și Piața Unică
Piața Unică - nu poate funcționa bine
decât cu stabilitatea cursurilor de schimb
Euro - un element necesar pentru
completarea Pieței Unice – fluctuațiile
cursurilor de schimb, costurile și
ineficiența ce rezultă din comerț cu valute
diferite – bariere majore în calea
investițiilor și comerțului intern al UE
Zone monetare optime
 Robert Mundell – a analizat criteriile care stau la baza unei
bune funcționări a uniunii monetare, în momentul în care
UEM era în stadiu de proiect
 costurile și beneficiile – costuri – minimizarea acestora
depinde de anumite caracteristici ale economiilor participante
 beneficiile - microeconomice – câștiguri obținute din
eliminarea costurilor asociate schimbului valutar +
credibilitatea băncii centrale a uniunii - reducere expecțații
inflaționiste – reducere inflație
 costurile – macroeconomice - legate de efectele negative ale
renunțării la politica monetară independentă și la mecanismul
cursului de schimb, ca instrumente de ajustare a șocurilor
(asimetrice între membrii uniunii monetare)
Zone monetare optime – definiții
un set de regiuni unde tendința de migrație
este suficient mare pentru a asigura
ocuparea deplină atunci când una din
regiuni cunoaște un șoc
o regiune pentru care este optimă o moneda
unică și o politică monetară unică
acea zona pentru care costul renunțării la
rate de schimb flexibile sau la opțiunea de
realiniere este mai scăzut decât beneficiile
unei monede unice
Zone monetare optime
 Zona definită în funcție de proprietățile care
fac ca șocurile asimetrice să fie absorbite fără
a fi necesară utilizarea cursului de schimb
sau a instrumentelor politicii monetare
 Precondiții = criterii = repere pentru a evalua
costurile și beneficiile unui aranjament
monetar
 Se pot trage concluzii cu privire la momentul
în care ar trebui ca o țară să adere la o astfel
de zonă
Zone monetare optime
- Critică: teoria nu a evaluat efectul schimbărilor
care au loc după realizarea uniunii monetare –
agenții economici se adaptează și acționează în
interesul grupării, după unificare
- O țară poate participa la o uniune monetară
obținând avantaje din eliminarea riscurilor de
schimb și a costurilor de tranzacționare chiar
dacă nu îndeplinește toate criteriile
- Reducerea costurilor – creșterea gradului de
integrare – corelarea ciclurilor economice
Exemple de condiții

Sursa: Realizarea Uniunii Economice Și Monetare Și necesitatea convergenței, SEBEA , M., Ionescu, A., pg 10
 Criteriile de convergență
Convergență
◦ evoluție către atingerea unei ținte comune
◦ diminuarea diferențelor între indicatorii economici ai SM

1. Stabilitatea prețurilor
◦ Rata inflației cu cel mult 1.5 puncte procentuale peste media primelor trei state membre cu cea mai scăzută
inflație

2. Finanțe publice solide și sustenabile

◦ Ponderea datoriei publice în PIB să nu fie mai mare de 60%
◦ Deficitul bugetar să nu depășească 3% din PIB

3. Ratele dobânzilor pe termen lung

Rata dobânzii nominale pe termen lung să nu depășească cu 2 puncte procentuale media ratei dobânzii în primele
trei state membre cu cele mai bune performanțe în domeniul stabilității prețurilor
- Indicator utilizat: rata dobânzii la titlurile pe zece ani, conform tranzacțiilor de pe o piață lichidă, funcțională
- rata dobânzii pe tl = rata reală a dobânzii și rata anticipată a inflației
- distorsionare piețe financiare - diferențe de dobândă – arbitraj – pierderi financiare pentru unii și câștiguri
pentru alții

4. Stabilitatea cursului de schimb

+ Convergența juridică
legislația națională - compatibilă cu tratatul și cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al Băncii
Centrale Europene (BCE)
+ alți indicatori: gradul de integrare al piețelor financiare, evoluțiile balanței de plăți, evoluția costurilor salariale
Criteriile de convergență
 Stabilitatea cursului de schimb - respectarea marjelor normale de
fluctuație prevăzute prin mecanismul de schimb al MCS II pentru o perioadă
de cel puțin doi ani înaintea examinării, fără devalorizarea monedei în raport
cu cea a altui stat membru
 Mecanismul cursului de schimb (MCS II)
 = moneda națională este legată de moneda euro la un curs central (stabilit
de comun acord cu statele membre din zona euro, cu țările din afara zonei
euro care participă deja la MCS II și cu BCE + Comisie)
 fluctuație monetară în limita standard de 15% peste sau sub acest curs
de schimb central convenit
Importanță:
 demonstrează capacitatea statului de a gestiona economia fără a apela la
devalorizarea monedei
 posibilitatea ca o țară să intre în UEM cu moneda depreciată – redusă
 statul este forțat să țină inflația sub control pentru a-și asigura
competitivitatea
Criteriile de convergență
Convergență nominală vs convergență reală
 Convergență reală – variabile reale:
◦ Convergența veniturilor
◦ Convergența productivității
◦ Convergența structurii socio-ocupaționale
◦ Convergența standardelor educaționale
◦ Convergența PIB
◦ Etc
 Procesul de convergență nominală – favorizat, orizont de timp
scurt
 Convergența nominală – influențează variabilele economice
reale și invers!
 Legătura cu criteriile zonelor monetare optime?
 avantaje: ușor de măsurat
Convergența reală – importanța
Convergența reală = este de așteptat ca
țările mai sărace să aibă rate de creștere
superioare zonei euro per ansamblu, până
când nivelul productivității și al prețurilor
nu vor mai fi semnificativ diferite
Pe piețele competitive – acest proces va
continua, până când PIB-ul pe locuitor va
fi același
Consecințele introducerii monedei unice

Întăreșteunicitatea pieței comunitare

Nu mai este nevoie de schimb valutar
Nu mai sunt cheltuieli de tranzacționare
Nu mai există incertitudini legate de
riscul valutar care îngrădesc mișcarea
bunurilor, capitalurilor și serviciilor –
transparența costurilor și prețurilor - totală
Câștigurile introducerii monedei unice

◦ Îmbunătățirea în mod semnificativ a funcționării

pieței europene și a competitivității economiei
europene
◦ Conduce la o creștere a concurenței, a schimburilor
și o adâncire a specializării în zona euro
◦ Permite dispariția distorsiunilor concurenței care
rezultă din fluctuațiile cursurilor de schimb
◦ Simplifică problemele contabile și deci poate
favoriza comerțul
◦ Piața europeană devine mai accesibilă tuturor
Câștigurile introducerii monedei unice

Euro devine un concurent credibil pentru

dolar pe piața monetară internațională
La peste 2 ani de la lansare: euro, a doua
monedă dupa dolarul american
Dimensiune simbolică foarte puternică, în
sens politic
Dispare un element constitutiv al
identității naționale
Costurile introducerii monedei unice

 Pierderea independenței în fixarea ratelor de dobândă

 BCE
◦ administrează moneda unică + politica monetară a economiilor din zona euro
◦ Emite moneda
◦ Gestionează rezervele valutare
 Băncile centrale –simple reprezentante ale BCE
 Cursul de schimb nu mai poate fi un instrument de adaptare la
dinamica economică
 Ajustarea la evoluțiile economice – se face prin alte mecanisme (de
ex. prin flexibilitatea salariilor; dacă însă acestea sunt rigide – se
agravează șomajul + crește migrația + migrația în UE nu este însă atât
de facilă - diversitate lingvistică, diferențe cultureale, etc; chiar și în
scenariul unei mobilități crescute – apar probleme: diferențe mari în
nivelul de creștere
Costuri și beneficii Euro
România
Discuție seminar 6
https://
www.ecb.europa.eu/pub/convergence/htm
l/ecb.cr202006~9fefc8d4c0.en.html#toc46

https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/
conrep/ecb.cr_annex202006_ro.en.pdf