RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE

Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

Material didactic elaborat în tehnologia ID pentru Învăţământul la Distanţă

Tematici adaptate în baza surselor bibliografice

Titular disciplină: Conf. univ. dr. Carmen Obreja

CONȚINUT UNITATE DE ÎNVĂȚARE VIII:

Regimuri de curs de schimb
8.1 Considerații generale
8.2 Tipuri de regim al cursului de schimb
8.3 Regimul de curs de schimb al leului
8.4 Grile de autoevaluare
........................... 1
........................... 2
........................... 9
........................... 10

Obiective de studiu: însușirea cunoștințelor despre evoluția istorică a cursului de schimb la nivel
internațional și în România
- curs fix/flotant
- etalon aur, etalon putere de cumpărare
- Sistemul Bretton-Woods

Bibliografie:
“Relații monetare internaționale – concepte, interdependențe, tranzacții” – G. Anghelache&C. Obreja,
Editura ASE, București 2017

Regimul valutar reprezintă ansamblul reglementărilor privind mecanismul

de formare a cursului de schimb.

8.1 Considerații generale

De-a lungul timpului, la nivel mondial a existat o multitudine de regimuri de curs de schimb. Evoluția
sistemului monetar internațional trebuie privită în strânsă corelație cu adoptarea diferitelor regimuri de curs
de schimb, respectiv modalitățile pe baza cărora cursurile de schimb se pot determina pe diferite piețe
valutare.
Atât teoria, cât și practica sistemelor bănești naționale, au pus în evidență extremele regimurilor de curs
de schimb: cursul fix și cursul bazat pe flotare liberă.
Astfel, tipurile de regimuri de cursuri valutare practicate de-a lungul timpului la nivelul pieței
internaționale sunt:
 regimuri bazate pe cursuri de schimb fixe (engl. ”hard pegs regimes”);
 regimuri bazate pe cursuri de schimb flotante (engl. ”floating regimes”);
 regimuri intermediare (engl. ”intermediate regimes”), denumite și regimuri hibride.

1 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

Evoluția regimurilor de curs de schimb este ilustrată în figura 8.1:

Figura 8.1 Regimuri de curs de schimb

Sursa: Exchange Rates Regimes of the World, 1870-2000, Feenstra and Taylor: International Economics, First
Edition

Sistemul Monetar Internațional poate fi definit ca un ansamblu de relații

și aranjamente instituționale ce guvernează mecanismul cursului de schimb, implicând, atât regulile legate
de acest fenomen, cât și instituțiile participante.
Evoluția Sistemului Monetar Internațional poate fi sintetizată astfel:

1870 1913 I RM 1918 1939 II RM 1945 1971 prezent

ETALON FLOTARE LIBERA Sistemul Multitudine

AUR + BRETTON regimuri de
sau alte ETALON AUR WOODS curs de
metale schimb

Figura 8.2 Evoluția Sistemului Monetar Internațional

Sursa: prelucrare proprie autori

8.2 Tipuri de regim al cursului de schimb

 A. Sistemul bazat pe Etalonul Aur

Emisiunea de monedă se realiza de către autoritatea monetară a fiecărei țări doar în limita rezervelor de
aur pe care le deținea. Obligația de a se realiza convertirea în aur a propriei monede, la cerere, era asumată

2 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

de Banca Centrală. Înainte de Primul Război Mondial(1913), etalonul aur fusese adoptat de 70% dintre
statele lumii, 10% își legaseră moneda de alte metale, iar 20% aveau monede ce fluctuau liber.
Caracteristicile principale ale sistemelor monetare bazate pe etalonul aur erau:
 substituibilitatea deplină între monedă și aur;
 masa monetară în circulație era reprezentată de cantitatea de aur și monedă existentă la un moment dat;
 reglarea automată a cursului de schimb se realiza în funcție de conținutul în aur al fiecărei monede, stabilit
de banca centrală;
 obligația băncii centrale era de a menține prețul fix în aur al monedei naționale (valoarea monedei
naționale față de alte monede putea varia în funcție de raportul cerere/ofertă);
 imposibilitatea controlului băncii centrale asupra masei monetare (= variabilă endogenă).

EXEMPLU: se consideră două țări (SUA și Japonia) în care se stabilește o paritate fixă a fiecărei monede
naționale față de aur  paritate fixă între USD și JPY de 10 yeni la un dolar.
Dacă USD va înregistra pe piața valutară un curs mai mare de 10 USD/JPY (USD este în curs de apreciere):
un importator japonez ce a achiziționat din America produse în valoare de 100 USD va avea de plătit mai
mult de 1.000 JPY (raportul inițial între cele două valute).
Importatorul japonez are următoarele două variante:
- plata unei sume mai mari în JPY;
- plata în aur (schimbă 1.000 JPY în aur la cursul fix de 10 USD/JPY).

Plata în aur este mai avantajoasă și ca urmare: crește cantitatea de aur intrată în SUA → cresc rezervele
de aur ale SUA → crește masa monetară în circulație în SUA → cresc prețurile în SUA → depreciere USD
(pentru Japonia fenomenul este invers → se ajunge la aprecierea JPY).
Fenomenul continuă până când cursul pe piața valutară ajunge la valoarea paritară inițială exprimată
prin conținutul în aur al celor două monede (respectiv, 10 USD/JPY).
Avantaje ale sistemului bazat pe etalonul aur:
 reprezintă un mecanism puternic de reglare automată a cursului de schimb (obligația băncii centrale era
de menținere a parității monedei față de aur dar nu și față de celelalte valute; echilibrul extern era
reprezentat de situația în care în țară cantitatea de aur era constantă – fără intrări și ieșiri);
 volumul rezervelor de aur determină modificarea masei monetare (creșterea prețurilor este moderată);
 sistemul monetar este simetric, toate țările având poziții de relativă egalitate;
 se dezvoltă accelerat comerțul internațional ca urmare a eliminării incertitudinilor legate de cursul de
schimb.

Dezavantaje ale sistemului bazat pe etalonul aur:

 inexistența controlului băncii centrale asupra politicii monetare determină relativa ineficiență a
sistemului în impulsionarea economică;
 rezervele de aur determinau modalitatea de implementare a politicii monetare;
 stabilitatea prețului aurului determina stabilitatea celorlalte prețuri.

Prima țară care a adoptat etalonul aur a fost Marea Britanie (1717), ea având rol primordial în realizarea
schimburilor internaționale și ca urmare devenind în acea perioadă centrul financiar mondial.

3 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

 B. Perioada interbelică: flotare liberă + etalon aur

Este caracterizată de:

- declinul sistemulul bazat pe etalonul aur (ca urmare a finanțării de către guverne a cheltuielilor de război
prin emisiune monetară fără acoperire în aur);
- declinul financiar accentuat al țărilor europene (scăderea influenței acestor țări la nivel internațional);
- amplă instabilitate a monedelor naționale (Marea Britanie abandonează în 1931 sistemul monetar bazat
pe etalonul aur).
În 1929, majoritatea economiilor de piață reveniseră la etalonul aur, însă în 1939 doar 25% din țările
lumii mai aveau moneda legată de aur (țările europene cele mai afectate de Marea Criză din 1929 – Franța,
Elveția, Belgia, Olanda, Polonia, au menținut etalonul aur până în 1936).

Perioada celui de-al Doilea Război Mondial este caracterizată de:

- prăbușirea țărilor europene din punct de vedere economic și financiar;
- instalarea New Yorkului în poziția de centru financiar mondial (în 1945, 50% din produsul național brut la
nivel mondial era produs în SUA).

 C. Sistemul Bretton Woods

Reuniunea a 44 de țări (iulie 1944) în localitatea Bretton Woods (SUA) a avut ca scop adoptarea unui nou
sistem monetar internațional, a unui regim de curs de schimb fix (în care cursul unei monede este stabilit
față de o valută de referință putând rămâne constant sau putând varia în interiorul unei benzi înguste de
variație), precum și înființarea unor instituții internaționale de creditare a țărilor cu dezechilibre ale
balanțelor de plăți.

Caracteristicile sistemului monetar internațional instituit la Bretton Woods

au fost:
 convertibilitatea în aur numai a USD (SUA avea politică monetară independentă și trebuia să păstreze
prețul aurului relativ constant fată de USD);
 obligativitatea celorlalte țări de asigurare a unei parități fixate față de USD cu o bandă de fluctuație de +/-
1%;
 înființarea Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale (cu scopul de creditare pentru reducerea
dezechilibrelor temporare ale balanțelor de plăți, de promovare a comerțului internațional, a fluxurilor
financiare internaționale și a cooperării monetare între state).

Rezervele de aur deținute de SUA reprezentau 80% din rezervele mondiale

(în 1949) și doar 31% (în 1971). Scăderea continuă a excedentului comercial al SUA datorită importurilor în
creștere (înregistrarea de către SUA a primului deficit comercial în anul 1971) și imposibilitatea SUA de a
acoperi cu aur întreaga cantitate de dolari pusă în circulație a dus la suspendarea convertibilității USD în aur
(august 1971) → prăbușirea sistemului de la Bretton Woods bazat pe un regim de curs de schimb fix.
Avantaje ale regimului de curs de schimb fix:
 previzionarea modificării ratei inflației comparativ cu rata inflației din țara de referință;

4 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

 eliminarea incertitudinilor referitoare la evoluția cursului de schimb (efect: impulsionarea comerțului

internațional);
 eliminarea costurilor implicate de protejarea la riscul valutar (efect: impulsionarea comerțului
internațional);
 disciplina fiscală.
Dezavantaje ale regimului de curs de schimb fix:
 pierderea independenței politicii monetare a băncii centrale;
 vulnerabilitate crescută față de șocurile macroeconomice care afectează țara de referință;
 costuri sporite determinate de volatilitatea macroeconomică.
Țările europene au stabilit în anul 1972 aplicarea în continuare a unui regim de curs de schimb fix prin
posibilitatea de fluctuare a monedelor lor între ele în interiorul unei benzi de fluctuație lărgite, de +/- 2,5%.
În anul 1979 în cadrul Sistemului Monetar European a fost creată moneda ECU (Unitatea de Cont
Europeană), monedele europene fiind legate de aceasta și implicit, între ele.
Anul 1999 marchează adoptarea monedei EURO prin înlocuirea ECU la paritatea 1:1.

 D. Regim de curs flotant

În cadrul acestui tip de regim de curs de schimb, cursul de schimb al monedei naționale poate fluctua
liber pe piața valutară pe baza raportului cerere/ofertă fără a fi necesară intervenția băncii centrale pentru
menținerea cursului de schimb între anumite limite (engl. ”free floating” – flotare liberă) – cu excepția
intervenției în situații excepționale sau cu intervenția autorității monetare (cumpărare/vânzare de valută)
dar fără a impune o anumită direcționare predeterminată a pieței (engl. ”managed free floating” – flotare
administrată).

Avantaje ale regimului de curs de schimb flotant:

 autonomia politicii monetare (banca centrală poate conduce politica monetară către atingerea altor
echilibre interne/externe și nu către menținerea cursului de schimb între anumite limite de variație);
 vulnerabilitate mai mică față de fluctuațiile înregistrate de prețuri pe piețele externe;
 posibilitatea stabilirii unui nivel propriu al inflației pe termen lung;
 simetrie în stabilirea condițiilor monetare la nivel internațional;
 stabilizarea economică prin mecanismul cursului de schimb.

Dezavantaje ale regimului de curs de schimb flotant:

 lipsa unei discipline a băncii centrale (comparativ cu regimul cursului de schimb fix);
 posibilitatea destabilizării economice ca urmare a fluctuațiilor accentuate ale cursului de schimb;
 diminuarea relațiilor comerciale internaționale (comparativ cu regimul cursului de schimb fix);
 iluzia unei autonomii monetare.

Între cele două forme extreme ale regimurilor valutare (curs fix și curs flotant) există numeroase tipuri
de regimuri intermediare care preiau o parte dintre caracteristicile regimurilor valutare de bază, așa cum se
poate observa și din figura 8.3.

5 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

Exchange-rate arrangements in 2013 as classified by the International Monetary Fund.

Floating (floating and free floating)
Soft pegs (conventional peg, stabilized arrangement, crawling peg, crawl-like arrangement, pegged
exchange rate within horizontal bands)
Hard pegs (no separate legal tender, currency board)
Residual (other managed arrangement)
Figura 8.3 Aranjamente de curs de schimb

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Exchange_rate_regime

Legătura dintre evoluția ratei inflației și regimul de curs de schimb

În literatura de specialitate este pusă în evidență corelația dintre nivelul de dezvoltare al țărilor, regimul
de curs de schimb și rata inflației. Astfel, flotarea liberă (independentă) generează creșterea ratei inflației în
țările cu nivel de dezvoltare mai scăzut, în timp ce țările dezvoltate înregistrează cel mai redus nivel al ratei
inflației (tabelul 8.1).
Tabelul 8.1 Legătura curs de schimb – inflație

Rata inflației (%)

Regim de curs Rata inflației (%)
Țări emergente
de schimb Țări dezvoltate
și în curs de dezvoltare
Fix 4,8 8,8
Flexibilitate limitată 8,3 10,8
Flotare administrată 7,8 14,7
Flotare independentă 3,5 15,8

Sursa: Inflation Performance and the Exchange Rate Regime, Feenstra and Taylor: International Economics,
First Edition

6 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

În practica internațională se identifică numeroase regimuri de curs de schimb, dintre care menționăm
următoarele:

 Conventional pegged arrangement → (regimuri fixe convenționale) se stabilește un curs fix al

monedei naționale față de o monedă de referință sau un coș de monede fără un angajament de menținere
irevocabilă a acestei parități, cu posibilitatea de fluctuație în cadrul unei benzi înguste de variație (+/-1%).
Autoritatea monetară este pregătită să mențină paritatea fixată prin intervenții directe (cumpărări/vânzări
de valută) și indirecte (modificarea ratei dobânzii de politică monetară, impunerea de restricții pe piața
valutară). Deși limitată, flexibilitatea politicii monetare este mai mare deoarece banca centrală își poate
exercita funcțiile sale tradiționale și poate ajusta nivelul cursului de schimb.

 Currency board arrangement → (consiliu monetar) regim bazat pe un angajament legislativ explicit
de a converti moneda locală într-o altă monedă, la o paritate fixă, la care se adaugă eliminarea anumitor
funcții tradiționale ale băncii centrale (controlul monetar, creditor de ultimă instanță), lăsând o mică marjă
pentru aplicarea politicii monetare proprii. Cursul de schimb se modifică dacă excedentul de valută nu poate
fi acoperit de economia reală (bunuri și servicii produse în interiorul țării) sau de economia monetară
(cantitatea de monedă națională în circulație). Consiliul monetar urmărește strict emisiunea de masă
monetară.

 Exchange arrangements with no separate legal tender → (regimuri de curs de schimb fără emitent
propriu de monedă) moneda altei țări circulă ca monedă unică (ex. dolarizarea) sau țara respectivă aparține
unei uniuni monetare în cadrul căreia există un emitent unic de monedă. Adoptarea unui astfel de regim
implică renunțarea totală la independența politicii monetare naționale.

 Pegged exchange rate within horizontal bands → (regimuri de curs de schimb fix în cadrul unei benzi
orizontale de fluctuație) paritatea de schimb este menținută în cadrul unei benzi de fluctuație ale cărei limite
minime și maxime pot fi depășite cu cel mult 2%.

 Crawling peg/Crawling band → cursul fix/fluctuant în bandă prestabilită suportă ajustări periodice
de mică amploare ca răspuns la modificările apărute la nivelul unui set predefinit de indicatori
macroeconomici (modificarea ratei inflației raportată la inflația din principalele țări partenere în tranzacțiile
comerciale). Ajustarea se realizează, așadar, în funcție de inflație sau de alt mecanism bazat pe mai mulți
factori de influență. Moneda națională este legată de o ancoră valutară, o valută de referință sau, cel mai
frecvent, de un coș de valute. Cursul pivot este ajustabil la anumite intervale de timp, când se stabilesc și noi
marje de fluctuație.

 Managed floating with no pre-determined path for the exchange rate → (flotare administrată)
autoritatea monetară poate influența cursul de schimb fără a avea o țintă predefinită, intervenția directă au
indirectă pe piață vizând ajustarea anumitor indicatori macroeconomici (poziția balanței de plăți, rezerva
internațională).

7 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

 Independently floating → (flotare liberă) cursul de schimb este stabilit de piață, pe baza raportului
cerere/ofertă, oficial fără nicio intervenție din partea autorității monetare menită să limiteze fluctuațiile
cursului de schimb. Banca Centrală are doar atributul de a supraveghea operațiunile de pe piața valutară,
precum și instituțiile specifice acesteia. Cursul de schimb reflectă specificitatea economiei, fiind rezultatul
mecanismelor de piață.
FMI realizează clasificarea țărilor în funcție de regimul de curs de schimb astfel:

Tabelul 8.2 Clasificarea țărilor în funcție de regimul de curs de schimb

Număr
Regim de curs de schimb Țări
de țări
No separate legal tender
Ecuador, El Salvador, Ins. Marshall, Muntenegru,
(regim de curs de schimb fără emitent 13
Panama, Zimbabwe etc.
propriu de monedă)
Currency board Bosnia Hertzegovina, Brunei, Bulgaria, Hong Kong,
12
(consiliu monetar) Lituania etc.
Conventional peg Arabia Saudită, Bahamas, Kuweit, Libia, Namibia,
44
(regim fix convențional) Nigeria, Oman, Venezuela etc.
Stabilized arrangement Angola, Bolivia, Egipt, Guyana, Iraq, Kazahstan, Liban,
21
(aranjament stabilizat) Macedonia, Singapore etc.
Crawling peg
(cursul fix/fluctuant în bandă 2 Botswana, Nicaragua
prestabilită)
Crawl-like arrangement
Argentina, Armenia, China, Croația, Elvetia, Guatemala,
(aranjament de fluctuare 15
Jamaica, Tunisia, Uzbekistan etc.
a cursului)
Pegged exchange rate within horizontal
bands
(regim de curs de schimb fix 1 Tonga
în cadrul unei benzi orizontale
de fluctuație)
Other managed arrangement Algeria, Iran, Liberia, Malaezia, Nigeria, Pakistan, Rep.
18
(alte regimuri de curs de schimb) Cehă, Rusia, Siria, Sudan etc.
Floating Albania, Brazilia, Columbia, India, Korea, Moldova,
36
(regim de curs de schimb flotant) România, Ucraina, Ungaria etc.
Australia, Canada, Franța, Grecia, Italia, Japonia, M.
Free floating
29 Britanie, Norvegia, Polonia,
(flotare liberă)
SUA etc.

Sursa: http://www.imf.org/external/pubs/nft/2014/areaers/ar2014.pdf

8 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

8.3 Regimul de curs de schimb al leului

De la crearea pieței valutare a României până în prezent, procesul de liberalizare a cursului de schimb al
leului a parcurs următoarele etape:
 1994 – crearea pieței valutare;
 1997 – liberalizarea cursului de schimb;
 1998 – convertibilitatea internă a leului;
 2001 – începutul liberalizării contului de capital;
 2001 – 2003 – liberalizarea anumitor fluxuri de capital (investiții directe ale rezidenților în străinătate,
transferuri legate de contracte de asigurare, tranzacții ale rezidenților cu valori mobiliare străine etc.);
 2003 – renunțarea la intervențiile pe piața valutară a USD și realizarea acestora în EURO;
 2004 – liberalizarea completă a operațiunilor cu impact asupra economiei reale (cotarea valorilor
mobiliare străine pe piața de capital a României);
 2005 – liberalizarea operațiunilor cu depozite denominate în lei ale nerezidenților la instituții financiare
rezidente și acordarea dreptului rezidenților de a efectua operațiuni cu depozite la vedere și la termen la
instituții financiare nerezidente;
 2006 – liberalizarea tranzacțiilor cu titluri de stat și alte instrumente ale pieței monetare, încheierea
liberalizării contului de capital, inclusiv prin accesul nerezidenților la piața produselor derivate.

Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată cu flexibilitate mărită, acesta
fiind în concordanță cu utilizarea țintelor de inflație ca ancoră nominală a politicii monetare şi permițând un
răspuns flexibil al acestei politici la şocurile neprevăzute ce pot afecta economia.
Principalele avantaje și dezavantaje ale acestui regim de curs de schimb sunt:
Avantaje:
 este adaptat strategiei de țintire a inflației;
 descurajează fluxurile de capital speculative.
Dezavantaje:
 predictibilitatea scăzută a cursului valutar (cu influențe negative asupra construirii unui plan de afaceri);
 reducerea efectului aprecierii cursului de schimb asupra prețurilor interne.
România nu a renunțat, încă, la flotarea controlată deoarece piața valutară are o adâncime redusă, ceea
ce nu permite o dimensionare suficient de precisă a cererii și ofertei care să exprime un curs de schimb
fundamentat pe fenomenele pieței libere. Totodată, s-a constatat că pe un segment de timp scurt, din anul
2004 până la izbucnirea crizei financiare, leul s-a apreciat, îndeosebi datorită intrărilor masive de capital și
creșterii cererii de credite în valută. După anul 2009, au fost inițiate măsuri de control al fluxurilor de capital,
manifestându-se de către Banca Națională a României precauție în utilizarea măsurilor prudențiale, în sensul
utilizării acestora numai după punerea în aplicare a tuturor opțiunilor macroeconomice.
Trecerea la flotarea liberă a leului nu poate fi realizată decât pe fondul unei stabilități financiare bazată
pe identificarea și prevenirea riscurilor, pe reducerea volatilității monedei noastre față de principalele valute
și, îndeosebi, pe performanțele economiei naționale: inflație redusă, contribuție pozitivă a investițiilor
străine, diminuarea datoriei externe, creștere economică sustenabilă.

9 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

8.4 Grile de autoevaluare

1. Sistemele monetare bazate pe etalonul aur erau caracterizate de:

a) substituibilitatea deplină între monedă și aur; b) masa monetară în circulație era reprezentată de
cantitatea de aur și monedă existentă la un moment dat; c) reglarea automată a cursului de schimb se realiza
în funcție de conținutul în aur al fiecărei monede, stabilit de banca centrală; d) obligația băncii centrale era
de a menține prețul fix în aur al monedei naționale (valoarea monedei naționale față de alte monede putea
varia în funcție de raportul cerere/ofertă); e) posibilitatea controlului băncii centrale asupra masei monetare.
Alegeți varianta care nu este corect enunțată.

2. Sistemul de la Bretton Woods:

a) a avut ca scop adoptarea unui regim de curs de schimb fix; b) a stabilit înființarea unor instituții
internaționale de creditare a țărilor cu dezechilibre ale balanțelor de plăți; c) a instituit convertibilitatea în
aur a USD și GBP; d) a impus obligativitatea de asigurare a unei parități fixate față de USD cu o bandă de
fluctuație de +/- 1%; e) a urmărit promovarea comerțului internațional, a fluxurilor financiare internaționale
și a cooperării monetare între state. Care din variantele de mai sus nu este corect enunțată?

3. Printre avantajele regimului de curs de schimb fix nu se numără:

a) previzionarea modificării ratei inflației comparativ cu rata inflației din țara de referință; b) pierderea
independenței politicii monetare a băncii centrale; c) eliminarea incertitudinilor referitoare la evoluția
cursului de schimb (efect: impulsionarea comerțului internațional); d) eliminarea costurilor implicate de
protejarea la riscul valutar (efect: impulsionarea comerțului internațional); e) disciplina fiscală.

4. Avantajele regimului de curs de schimb flotant nu includ:

a) lipsa unei discipline a băncii centrale; b) vulnerabilitate mai mică față de fluctuațiile înregistrate de prețuri
pe piețele externe; c) posibilitatea stabilirii unui nivel propriu al inflației pe termen lung; d) simetrie în
stabilirea condițiilor monetare la nivel internațional; e) stabilizarea economică prin mecanismul cursului de
schimb.

5. Regimul de curs de schimb bazat pe Consiliu monetar se caracterizează prin:

a) are la bază un angajament legislativ explicit de a converti moneda locală într-o altă monedă, la o paritate
fixă; b) elimină anumite funcții tradiționale ale băncii centrale (controlul monetar, creditor de ultimă
instanță); c) cursul de schimb se modifică dacă excedentul de valută nu poate fi acoperit de economia reală
(bunuri și servicii produse în interiorul țării) sau de economia monetară (cantitatea de monedă națională în
circulație); d) Consiliul monetar urmărește strict emisiunea de masă monetară;e) lasă o marjă ridicată pentru
aplicarea politicii monetare proprii.Care din afirmațiile de mai sus nu este corectă?

10 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 8: Regimuri de curs de schimb

Răspunsuri
1 e)
2 c)
3 b)
4 a)
5 e)

11 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci