RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE

Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

Material didactic elaborat în tehnologia ID pentru Învăţământul la Distanţă

Tematici adaptate în baza surselor bibliografice

Titular disciplină: Conf. univ. dr. Carmen Obreja

CONȚINUT UNITATE DE ÎNVĂȚARE XI:

Unele teorii privind determinarea cursului de schimb
11.1 Teoria parității puterii de cumpărare ........................... 1
11.2 Teoria parității ratelor de dobândă ........................... 5
11.3 Teoria parității neacoperite a ratelor de dobândă ........................... 7
11.4 Efectul Fisher Internațional ........................... 8
11.5 Corelația dintre Teoria parității puterii de cumpărare, ........................... 10
Teoria parității ratelor de dobândă și Efectul Fisher Internațional
11.6 Grile de autoevaluare ........................... 12

Obiective de studiu: însușirea cunoștințelor despre conexiunea în dublu sens între cursul de schimb și
evoluția indicatorilor economici, prin prisma teoriilor de determinare a cursului de schimb
- putere de cumpărare
- Teoria Parității Puterii de Cumpărare (PPP)
- Teoria Parității Ratelor de Dobândă (CIP)
- Teoria Neacoperită a Parității Ratelor de Dobândă (UIP)
- Efectul Fisher

Bibliografie:
“Relații monetare internaționale – concepte, interdependențe, tranzacții” – G. Anghelache&C. Obreja,
Editura ASE, București 2017

Legătura dintre economia reală și economia monetară poate fi explicată și prin aceea că evoluția cursului
de schimb este determinată de mărimea și evoluția indicatorilor economici, iar la rândul lui, cursul de schimb
influențează creșterea economică. Stabilizarea cursului de schimb la un nivel apropiat al cursului de echilibru
este încă o problemă controversată din punct de vedere teoretic și, cu atât mai mult, este dificil de realizat
în practică.
La baza determinării cursului real de echilibru stă o multitudine de concepte și metode, mai mult sau mai
puțin, aplicabile. De-a lungul timpului, au fost enunțate și dezvoltate mai multe teorii care explică
dimensiunea și evoluția raportului de schimb al monedei naționale față de o altă monedă cu care se compară.

11.1 Teoria Parității Puterii de Cumpărare (PPP ‒ Purchasing Power Parity)

Este unanim recunoscut, în literatura de specialitate, faptul că Teoria parității puterii de cumpărare este
utilizată în definirea cursului real de echilibru.

1 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

După unii autori, această teorie datează din secolul al XVI-lea avându-și originea în cadrul Școlii de la
Salamanca (Spania). Ideea de la care s-a pornit a fost aceea că între prețurile acelorași produse care fac
obiectul comerțului dintre două țări trebuie să existe o corelație. Utilizarea acestei vechi teorii a constituit o
preocupare a economiștilor după anul 1920 pentru a surprinde paritatea dintre două monede naționale.
Gustav Cassel (1921-1922) considera că prețul a două monede evoluează în funcție de puterea lor de
cumpărare.
În esență, Teoria parității puterii de cumpărare exprimă faptul că variația cursului de schimb este
aproximativ egală cu variația prețurilor relative ale produselor în țările ale căror monede se compară.
În țara unde se înregistrează o depreciere relativă a puterii de cumpărare (inflație mai ridicată), moneda
națională se depreciază. Modificarea cursului de schimb se realizează sub impactul evoluției relative a
indicelui prețurilor aferent celor două economii naționale.
Modificarea puterii de cumpărare influențează raportul numeric prin care se exprimă cursul de schimb
al celor două monede care se compară.

Moneda Moneda Cotația directă

Cotația indirectă
de bază variabilă x Mn pentru 1
y Ms pentru 1 Mn
(Ms) (Mn) Ms
Descrește
Crește
Se (mai puține Ms
Se depreciază (mai multe Mn
apreciază pentru
pentru 1 Ms)
1 Mn)
Crește
Descrește
Se (mai multe Ms
Se apreciază (mai puține Mn
depreciază pentru
pentru 1 Ms)
1 Mn)

Teoria Parității puterii de cumpărare are la bază Legea prețului unic (LoOP – Low of One Price) potrivit
căreia prețul aceleiași mărfi vândute pe două piețe diferite este identic, dacă nu există restricții asupra
comerțului cu marfa în cauză și nu se iau în considerare costurile de transport.
În consecință, se susține că raportul dintre doi indici de preț este tocmai cursul de schimb spot (cursul
zilei sau curs la vedere).
P
CS  i , în care:
Pe
CS = curs de schimb;
Pi = preț intern;
Pe = preț extern.

Relația: Pi = Pe*CS este valabilă pentru un produs. Pentru o multitudine de produse se ia în calcul indicele
general al prețurilor pe cele două piețe. Așadar, Teoria parității puterii de cumpărare se aplică pentru un coș

2 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

de bunuri și servicii, deci în funcție de indicele general al prețurilor și tarifelor. Inflația este numitorul comun
al tuturor relațiilor de paritate: prețuri, dobândă, curs de schimb (proces denumit ajustare la inflație).
Relația „inflație – curs de schimb” indică faptul că dacă rata inflației este diferită în cele două țări ale
căror monede se compară, cursul spot (Cs) trebuie să varieze pentru a reflecta această diferență.
Astfel, dacă rata inflației pe piața monedei variabile (țara D) este mai mare decât pe piața monedei de
bază (țara E) crește importul în țara D, deoarece prețul produselor străine pare a fi mai puțin ridicat decât în
propria țară. Concomitent, scade exportul țării D ale cărei produse, având prețuri mai mari, sunt
dezavantajoase pentru străinătate. Echilibrul se realizează prin scăderea puterii de cumpărare a monedei D
în raport cu moneda E.
Schema acestui proces este:
În Țara D: → În Țara D: → Depreciere
Rata inflației în Țara
- Importul ↑ Deficit balanță Monedă D față de Moneda E
D ˃ Țara E
- Exportul ↓ comercială (raport numeric mai mare)

Variația cursului de schimb este egală cu variația prețurilor relative din cele două țări, considerate la
momentul T1 față de un moment inițial To.
PE 1
X1 PE 0
 , în care:
X0 PD1
PD 0
X1, Xo = curs spot la momentul T1, respectiv To (exprimat sub forma
„x unități monetare D pentru o unitate de valută E”);
PE1, PEo = nivelul prețurilor în țara monedei de bază la cele două momente;
PD1, PDo = nivelul prețurilor în țara monedei variabile la cele două momente.

Dacă raportul de schimb (curs spot sau la vedere) dintre monedele celor două țări se află în echilibru,
orice modificare în diferențialul ratelor inflației aferent celor două țări tinde să se compenseze pe termen
lung printr-o modificare egală, dar de sens opus, față de cea a cursului de schimb.

Cursul de schimb nominal practicat pe piețele valutare la vedere (de tip FOREX) se abate de la cursul
stabilit prin compararea prețurilor. Abaterea poate reprezenta o supra sau subevaluare a monedei naționale.
Astfel, dacă:
- CSn ˃ Cs ‒ cursul de schimb nominal (CSn) este mai mare decât cursul de schimb calculat pe baza puterii de
cumpărare (Cs) ► cursul de schimb real este subevaluat;
- CSn ˂ Cs ‒ cursul de schimb nominal (CSn) este mai mic decât cursul de schimb calculat pe baza puterii de
cumpărare (Cs) ► se va înregistra o supraevaluare a cursului de schimb real;
- CSn = Cs ‒ situația ipotetică a egalității dintre CSn și Cs ► evaluarea pe baza puterii de cumpărare a fost
corectă.

3 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

Cursul de schimb real este cursul nominal ajustat cu prețurile de pe piețele ale căror monede se compară.
Cursul real este considerat măsură a competitivității unei economii.
Teoria parității puterii de cumpărare se verifică mai bine pe termen lung decât pe termen scurt sau
mediu. Specialiștii apreciază că în cazul economiilor în tranziție aplicarea Teoriei parității puterii de
cumpărare conduce la subevaluarea cursului din cauza diferențelor mari dintre nivelul productivității și al
salariului mediu, precum și pentru faptul că bunurile tranzacționabile au o pondere mică în ansamblul
producției.
Unii economiști susțin validitatea Teoriei parității puterii de cumpărare în cazul țărilor dezvoltate, dar cu
luarea în considerare a factorilor ce determină modificări ale ratei inflației pe termen lung.
Limitele Teoriei parității puterii de cumpărare scot în evidență aspecte, cum ar fi:
 teoria se aplică numai în legătură cu balanța contului curent și nu cu balanța de plăți în ansamblu;
 asupra balanței de plăți acționează și alți factori în afara prețurilor, cum ar fi elasticitatea cererii în
raport cu veniturile;
 Legea prețului unic prezintă, la rândul ei, limite serioase;
 preferințele consumatorilor se modifică, de la o țară la alta și de la o perioadă la alta;
 există bunuri care nu se comercializează pe piețele externe;
 teoria pornește de la premisa că se poate anticipa rata inflației în diferite țări, ceea ce în realitate nu
este totdeauna posibil;
 guvernele dispun de o serie de mijloace, altele decât variația cursului de schimb, pentru a acoperi
deficitul balanței de plăți.
Literatura de specialitate oferă numeroase studii care pornind de la Teoria parității puterii de cumpărare
dezvoltă modele monetariste de determinare a cursului real de echilibru, bazate pe cererea de monedă. Se
pune în evidență legătura dintre evoluția masei monetare, a produsului intern brut, a ratei dobânzii și
mișcarea cursului de schimb.
Economiștii monetariști explică creșterea cererii de monedă națională pe plan intern ca rezultat al
expansiunii creditului sau al unui excedent de balanță. Astfel, raportul de schimb dintre monedele a două
țări este influențat de raportul dintre cererea și oferta de monedă națională:
 dacă oferta de monedă crește, cursul de schimb evoluează nefavorabil;
 dacă cererea de monedă crește, se înregistrează creșterea puterii de cumpărare (scade raportul
numeric care exprimă cursul monedei naționale față de o monedă cu care se compară).
O creștere economică puternică pe plan intern determină creșterea exporturilor sau a investițiilor
străine, sporește oferta de monedă străină, ceea ce generează aprecierea monedei naționale.
Declinul economic, deficitul economic al balanței de plăți, diminuarea fluxurilor de capital străin în
economie conduc la deprecierea monedei naționale.
Teoriile de sorginte keynesistă susțin legătura dintre balanța comercială și mișcările de capital, pe de o
parte, și cursul de schimb, pe de altă parte. Moneda se apreciază dacă cresc intrările de capital și dacă balanța
comercială este excedentară. Așadar, cursul de schimb este influențat de intrările înregistrate în balanța de
plăți externe.

4 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

11.2 Teoria Parității Ratelor de Dobândă (CIP – Covered Interest Parity)

Teoria parității ratelor de dobândă stipulează că rata de report/deport a unei monede bază reflectă
diferențialul ratelor dobânzii dintre țările ale căror monede se compară prin raportul de schimb.
Teoria parității ratelor de dobândă a fost abordată de John Maynard Keynes și se bazează pe expansiunea
piețelor la termen (piețele forward). Teoria leagă diferențialul ratelor dobânzii pe două piețe de diferența
procentuală dintre cursul spot (cursul la vedere) și cursul forward (cursul la termen). Rata de report/deport
reflectă diferențialul ratelor dobânzii între cele două țări.
Raportul dintre cursul la termen (forward) și cursul la vedere (spot) este aproximativ egal cu raportul
dintre ratele dobânzii practicate pe cele două piețe ale căror monede se compară.
Astfel, dacă două țări practică rate de dobândă diferite, raportul dintre cursul la vedere și cursul la termen
trebuie să fie egal cu:

(1)
Ct IE
 , în care:
Cs ID
Ct = curs la termen (forward);
Cs = curs la vedere (spot);
IE = rata dobânzii pe piața monedei de bază;
ID = rata dobânzii pe piața monedei variabile.

(2)
Ct 1  IE
1  1
Cs 1  ID

C t  Cs 1  I E  1  I D
(3) 
Cs 1  ID

C t  Cs I E  I D
(4) 
Cs 1  ID

Dacă se consideră că rata dobânzii în țara monedei variabile este mică, atunci rata anuală a
reportului/deportului ‒ (Ct - Cs)/Cs ‒ este aproximativ egală cu diferențialului ratelor de dobândă.

C t  Cs
(5)  IE  ID
Cs

5 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

Grafic, această corelație se prezintă astfel:

Diferențialul PI
ratelor (dreapta parității
dobânzii ratelor de
dobândă)

1 2
Rata de deport
(aprecierea la Rata de report
termen a Mn) (deprecierea la termen
a Mn)

Figura 11.1 Corelația „rata dobânzii – curs de schimb”

Dreapta PI (paritatea ratelor dobânzii) este dreapta de echilibru ale cărei puncte reprezintă egalitatea
dintre diferențialul ratelor dobânzii și rata reportului/deportului.
Rata reportului reflectă deprecierea la termen a monedei naționale, în situația în care diferențialul ratei
dobânzii se calculează prin scăderea ratei dobânzii de pe piața valutei bază din rata dobânzii de pe piața
monedei variabile.
În aceleași condiții, rata deportului indică aprecierea la termen a monedei naționale (un curs la termen
față de cursul la vedere exprimând mai puține unități monetare naționale pentru o unitate de valută).
Teoria parității ratelor de dobândă leagă piața monetară națională de piețele valutare. Se pornește de la
premisa că două depozite exprimate în două monede diferite sunt substituibile, au aceeași maturitate și
comportă același risc. Astfel, cele două depozite considerate prezintă aceeași atractivitate pentru investitori.
În cazul a două depozite, unul exprimat în moneda variabilă și celălalt exprimat în moneda de bază, ratele
dobânzii aferente depozitelor constituite în cele două monede sunt egale, cu condiția exprimării lor în
aceeași unitate de măsură.
Dacă se consideră o cotație de forma:

1X=nY , în care:

X = moneda de bază;
Y = moneda variabilă.

Paritatea ratelor de dobândă este dată de relația: RdY = RdX + ∆CS(%) , în care:

∆CS(%) exprimă gradul de apreciere/depreciere a monedei de bază față de moneda variabilă.

6 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

Dacă se anticipează o depreciere a monedei variabile, rata dobânzii pe piața acesteia trebuie să fie mai
mare decât rata dobânzii pe piața monedei de bază. Dacă se previzionează o apreciere a cursului de schimb,
rata dobânzii pe piața monedei variabile va fi mai mică.
Pentru a testa această teorie se compară rata reportului/deportului la diferite perioade. Studiile
efectuate au verificat această teorie cu foarte mici abateri. Dacă diferențele dintre rata de report/deport și
diferențialul ratelor dobânzii sunt mari, arbitrajul ratei dobânzii acoperă riscul.

11.3 Teoria Parității Neacoperite a Ratelor de Dobândă (UIP – Uncovered Interest Parity)

Conform Teoriei parității neacoperite a ratelor de dobândă, modificarea așteptată a cursului de schimb
nominal este determinată de diferențialul ratei dobânzii și de prima de risc. Prima de risc se referă la costurile
aferente tranzacțiilor valutare, precum și la posibilitatea ca anticipările privind evoluțiile de pe piețele
valutare să nu fie raționale.
În general, prima de risc este o variabilă neobservabilă. Pentru un deținător de capitaluri disponibile,
investiția în monedă națională nu comportă riscuri. Investitorul poate estima suma cu care fructifică
investiția sa peste „n” luni. Dacă optează, însă, pentru a investi în valută, el își asumă riscul valutar. Nu poate
fi cunoscută suma ce se va obține peste „n” luni prin transformarea valutei în monedă națională, nefiind
cunoscut încă raportul de schimb la finalul operațiunii.
Diferența dintre rata inflației pe piața monedei variabile și rata inflației pe piața monedei de bază se
reflectă în variația cursului de schimb pe durata plasamentului. Investitorul este descoperit față de riscul de
curs de schimb.
Teoria parității neacoperite a ratelor de dobândă reflectă relația existentă între cursul de schimb și
dobândă, iar aplicarea teoriei se bazează pe estimări econometrice realizate, în general, prin Metoda celor
mai mici pătrate.
Între diferențialul de dobândă și cursul de schimb exprimat prin: x Mn pentru 1 Ms, există o anumită
relație. La creșterea cu 1% a ratei dobânzii pe piața monedei variabile față de rata dobânzii de pe piața
monedei de bază, moneda variabilă se depreciază cu n%. Pentru a convinge un investitor să investească pe
piața monedei variabile, trebuie ca rata dobânzii pe această piață să depășească rata dobânzii pe piața
monedei de bază.
Teoria parității neacoperite a ratelor de dobândă nu se verifică pe o piață neeficientă. Validitatea acestei
teorii este frecvent dezbătută în studiile de specialitate. Cauzele care nu permit verificarea teoriei sunt
diverse. Printre acestea pot fi enumerate:
 intervențiile tehnice asupra cursului de schimb;
 unele restricții în circulația capitalurilor;
 preferința pentru anumite valute al căror curs de schimb este mai stabil;
 caracterul nesubstituibil al unor active;
 imposibilitatea previzionării cu exactitate a cursului la termen etc.

7 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

11.4 Efectul Fisher Internațional

Economistul american, reprezentant al Școlii Neoclasice, Irving Fisher a susținut că fluctuațiile

indicatorilor macroeconomici sunt cauzate de evoluția prețurilor. Din punctul său de vedere, asigurarea
stabilității prețurilor reprezintă „cheia de boltă” a stabilității unei economii.
De asemenea, el consideră că rata dobânzii este rezultatul economiei reale și nu al fenomenelor
monetare. În concepția sa, inflația nu este determinată de creșterea prețurilor, ci de emisiunea excesivă de
monedă.
Teoria avansată de I. Fisher descrie relația dintre dobândă, pe de o parte, și rata inflației nominală și
reală, pe de altă parte.
Totodată, legătura dintre rata inflației și rata dobânzii, explicată de I. Fisher, este cunoscută sub
denumirea de Efectul Fisher Tradițional, iar legătura dintre diferențialul ratelor de dobândă și cursul de
schimb reprezintă, ceea ce se numește, Efectul Fisher Internațional.
Efectul Fisher Tradițional se bazează, așadar, pe relația dintre rata inflației și rata dobânzii. Orice
investitor ia în calcul modificările așteptate în nivelul prețurilor, modificări ce se vor reflecta în ratele
nominale ale dobânzilor. Creditorii așteaptă o compensație prin intermediul dobânzii, atât pentru erodarea
monedei prin inflație, cât și pentru intervalul de timp pentru care se acordă creditul.
Diferențialul ratelor nominale ale dobânzilor este egal cu diferențialul ratelor așteptate ale inflației în
cele două țări de comparație.
dE  dD E I  E ID
* 100  E * 100
1 dD 1  E ID
d E  rE  E I E
d d  rd  E I D
unde:
dE, dD = ratele nominale ale dobânzilor în țara monedei de bază (E) și în țara monedei variabile (D);
EI = rata reală a inflației în cele două țări;
rE, rD = ratele reale ale dobânzii în cele două țări.

Efectul Fisher Internațional pune în evidență faptul că raportul de schimb dintre două monede ar trebui
să se modifice cu o mărime egală, dar de sens invers, cu diferența dintre ratele nominale ale dobânzii
aferente celor două țări:
dE  dD Ct  Cs
*100  *100
1 dD Cs
în care:
Ct = curs la termen;
Cs = curs la vedere.

Efectul Fisher Internațional combină Efectul Fisher Tradițional cu Principiul parității puterii de cumpărare.
Evoluția cursului de schimb la vedere are la bază modificările ce intervin în diferențialul ratelor de inflație.
8 ASE București - FABBV
Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

Totodată, o creștere a ratei inflației într-o țară, comparativ cu țara celeilalte monede, va fi însoțită de o
depreciere monetară. Creșterea inflației va determina și creșterea ratei dobânzii.
Diferențialul de rată a dobânzii între două țări reflectă rata de depreciere sau de apreciere anticipată a
monedei de bază față de moneda variabilă. Cursul spot variază cu un procent aproximativ egal cu difențialul
ratei dobânzii, dar de sens opus.
Să presupunem că rata dobânzii în țara A crește la 6%, iar în țara B rămâne constantă la 4½ %. Efectul
Fischer semnifică faptul că moneda țării A urmează să se deprecieze corespunzător (cu 1½ %) în raport cu
moneda țării B.
Raționamentul care servește drept bază pentru Efectul Fischer este următorul: dacă nu există restricții în
libera circulație a capitalurilor, o rată a dobânzii mai ridicată într-o țară va aduce, dacă nu se anticipează
deprecierea acelei monede, o sporire a fluxurilor de capitaluri spre acea țară. Afluxul de capital va continua
până ce ratele dobânzii se vor egaliza.
O modificare preconizată a prețurilor se va reflecta în modificarea ratei nominale a dobânzii deoarece
investitorii trebuie să fie compensați pentru pierderea din inflație. Din punctul de vedere al creditorilor, rata
dobânzii trebuie să acopere un câștig așteptat, precum și o primă de risc determinată de nivelul așteptat al
ratei inflației.
Generalizarea Efectului Fisher pune în evidență faptul că prin arbitrajul dintre țări se egalizează ratele
reale ale câștigului, ceea ce face ca diferențialul ratelor nominale ale dobânzii să fie egal cu diferențialul
ratelor așteptate ale inflației în cele două țări ale căror monede se compară.
Variația anticipată
FI
a cursului spot
(dreapta de
echilibru) +1 +2

-1
T
Diferențialul de rată
-2 a dobânzii
-
2
Figura 11.2 Corelația „diferențialul ratei dobânzii – cursul spot”

Figura 11.2 ilustrează relația care trebuie să existe între rata de variație preconizată pentru cursul spot
al monedei de bază în raport cu moneda variabilă și diferențialul de rată a dobânzii (rata dobânzii pe piața
valutei – rata dobânzii pe piața monedei naționale).
Dreapta FI (Fischer Internațional) este o dreaptă de echilibru. Pentru toate punctele care se află pe
această dreaptă variația cursului spot este egală cu diferențialul ratei dobânzii. Orice alt punct, de exemplu
punctul T, nu este un punct de echilibru deoarece corespunde unei variații a cursului cu minus 3%, în timp
ce diferențialul ratei dobânzii este de plus 2%.
Această teorie a făcut obiectul a numeroase teste empirice. Monedele puternice beneficiază de o primă
de risc. În realitate, variațiile cursului de schimb așteptate sunt mai mari decât diferențialul de rată a
dobânzii. În situația în care capitaluri importante sunt atrase în țara cu rată de dobândă mai ridicată, aceasta
antrenează o apreciere a valutei deoarece înainte de a fi plasate pe piață, aceste capitaluri trebuie să fie
transformate în moneda țării în cauză.

9 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

11.5 Corelația dintre PPP, CIP și Efectul Fisher Internațional

Paritatea puterii de cumpărare leagă cursul de schimb de variația prețurilor, respectiv de rata inflației
înregistrată în țările ale căror monede se compară. Astfel, rata așteptată a modificării cursului spot este
aproximativ egală cu diferențialul ratelor inflației.

Diferențialul ratelor
Rata așteptată a modificării
inflației
cursului spot

Cs1  Cs 0 PPP E IE  E ID
* 100 *100
Cs 0 1  E ID

Paritatea ratelor dobânzii pune în relație modificarea cursului la termen față de cursul la vedere cu
diferențialul ratelor dobânzilor pe cele două piețe.
Rata reportului/deportului
Diferențialul ratelor dobânzii

CIP rd E  rd D
Ct  Cs 0 *100
* 100
Cs 0 1  rd D

Dacă nu se iau în calcul costurile de tranzacționare, în condițiile unei piețe eficiente, rata
reportului/deportului trebuie să fie egală cu diferențialul ratelor dobânzii. Aceasta înseamnă că o rată a
dobânzii mai scăzută într-una din țările ale căror monede se compară va genera un curs la termen apreciat
în țara respectivă.

Efectul Fisher Tradițional se explică prin corelația dintre diferențialul ratelor dobânzii și diferențialul
ratelor inflației.
Diferențialul ratelor Diferențialul ratelor
dobânzii inflației

Efectul Fisher
rd E  rd D Tradițional E IE  E ID
*100 *100
1  rd D 1  E ID

10 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

Efectul Fisher Internațional face legătura dintre diferențialul ratelor dobânzii și rata așteptată a
modificării cursului spot la o dată viitoare.
Diferențialul ratelor Variația cursului spot la o
dobânzii dată viitoare față de T0

Efectul Fisher
rd E  rd D Internațional
Cs1  Cs 0
*100 * 100
1  rd D Cs 0

Notații utilizate:
Cs1 = curs spot așteptat la o dată viitoare;
Cs0 = curs spot la momentul actual T0;
Ct = curs la termen calculat la momentul T0;
rdD = rata dobânzii în țara D;
rdE = rata dobânzii în țara E;
EID = rata așteptată a inflației în țara D;
EIE = rata așteptată a inflației în țara E.

Efectul Fisher Internațional se verifică, pe termen scurt, în cazul unor creșteri semnificative ale ratelor
inflației. Moneda țării cu rată a inflației mai mare se va deprecia față de moneda țării cu rată a inflației mai
mică, cu o mărime egală cu diferențialul ratelor de inflație.
Verificarea în practică a corelațiilor prezentate este aproximativă. Dacă în teorie legăturile au o logică
bine fundamentată, practica arată că în orice moment pot interveni factori noi sau factorii existenți pot
evolua în sens invers așteptărilor, ceea ce face ca teoria să nu se verifice.

În concluzie, corelațiile dintre variabilele macroeconomice analizate sunt influențate de fenomenele

economiei reale, iar studiile empirice indică tocmai diferențele dintre rezultatul așteptat al aplicării teoriei și
evidențele realității.

11 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 11: Unele teorii privind determinarea cursului de schimb

11.6 Grile de autoevaluare

1. Care dintre următoarele enunțuri nu se referă la Teoria parității puterii de cumpărare (PPP)?
a) defineşte cursul real de echilibru (cursul spot); b) se bazează pe expasiunea piețelor forward; c) variația
cursului de schimb este aproximativ egală cu variația prețurilor relative ale produselor în țările ale căror
monede se compară; d) se bazează pe Legea prețului unic; e) ia în considerare diferența dintre ratele inflației
în țările ale căror monede se compară.

2. Care dintre următoarele enunțuri nu se referă la Teoria parității ratelor dobânzii (CIP)?
a) diferența dintre ratele inflației pe piața monedei variabile şi cea de pe piața monedei de bază influențează
cursul de schimb; b) teoria CIP a fost abordată de J. Keynes; c) leagă diferențialul ratelor dobânzii pe două
piețe de diferența procentuală dintre cursul spot și cursul forward; d) se bazează pe expansiunea piețelor
forward; e) rata de report/deport a unei valute reflectă diferențialul ratelor dobânzii între cele două țări.

3. Raționamentul care serveşte drept bază pentru Efectul Fisher este:

a) o rată a dobânzii mai ridicată într-o țară va aduce, dacă nu se anticipează deprecierea acelei monede, o
sporire a fluxurilor de capital spre acea țară până când ratele dobânzii se vor egaliza; b) variațiile cursului de
schimb nu au legătură cu diferențialul de rată a dobânzii; c) dreapta FI (Fisher International) nu este o dreaptă
de echilibru; d) se porneşte de la premisa că două depozite exprimate în două monede diferite comportă
acelaşi risc; e) pentru un deținător de capitaluri disponibile, investiția în valută nu comportă riscuri.

4. În conformitate cu Teoria parității neacoperite a ratelor de dobândă (UIP):

a) se bazează pe factorii care influențează soldul balanței de plăți; b) se ia în calcul Legea prețului unic; c)
anticiparea ratei inflaței se verifică întotdeauna; d) se iau în calcul factorii care influențează rata inflației; e)
modificarea aşteptată a cursului nominal este determinată de diferențialul ratei dobânzii şi de prima de risc.

5. Alegeți varianta corectă dintre următoarele enunțuri:

a) Teoria parității puterii de cumpărare leagă cursul de schimb de variația ratelor de dobândă; b) Teoria
parității ratelor dobânzii pune în relație modificarea cursului forward față de cursul spot cu diferențialul
ratelor de inflație pe cele două piețe; c) Efectul Fisher Tradițional se explică prin corelația dintre diferențialul
ratelor dobânzii și diferențialul ratelor inflației; d) Efectul Fisher Internațional face legătura dintre
diferențialul ratelor dobânzii și rata așteptată a modificării cursului forward la o dată viitoare; e) Efectul
Fisher Internațional se verifică, pe termen lung, în cazul unor creșteri semnificative ale ratelor inflației.

Răspunsuri
1 b)
2 a)
3 a)
4 e)
5 c)

12 ASE București - FABBV

Departament Monedă și Bănci