PIAȚA SCHIMBURILOR VALUTARE...

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ ,,DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

AUTOR: GALAVSCHI ANNA, GR.1 CAHUL, AN 1 AI
A EVALUAT: OXANA LIVIȚCHI
ANUL: 2022
 CUPRINS...
 Ce este piața valutară? (3-4)
 Istorie... (5-6)
 Ce este cursul de schimb sau cursul valutar? (7)
 Tipuri de cursuri... (8)
 Cursul SPOT și FORWARD... (9)
 Metoda de stabilire a cursului... (10)
 Paritatea puterii de cumpărare... (11)
 Mărimea pieții și lichiditatea acesteia... (12)
 Date statistice... (13)
 Participanți la piața valutară... (14)
 Simbolurile valutelor... (15)
 Formarea cursului valutar... (16)

 CE ESTE PIAȚA VALUTARĂ?

 Piața valutară sau ForEx sau FX (prescurtat de la foreign exchange market din engleză) este o piață a

tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a valutelor. Piețele valutare permit participanților să schimbe o anumită

monedă contra altei monede. Una dintre părți cumpără o anumită monedă de la cealaltă parte, în schimbul
unei alte monede. Schimburile valutare există ca rezultat al comerțului și investițiilor internaționale,
astfel companiile care importă sau exportă mărfuri cumpără aceste mărfuri într-o monedă și le vând într-o
altă monedă. De aceea ele au nevoie să convertească în moneda în care plătesc mărfurile respective o parte
din banii pe care îi primesc. Speculația constituie cea mai mare parte a tranzacțiilor pe piața valutară. Piața
valutară nu are o locație fizică sau un punct central precum celelalte piețe financiare, dar opereaza
cu bănci, corporații și persoane fizice pe întreg globul, 24 ore din 24, mai puțin în weekend. Cursul de
schimb valutar sau cursul FX reprezintă suma la care se schimbă o monedă contra altei monede.
 CE ESTE PIAȚA VALUTARĂ?

 Pe piața valutară, tranzacțiile pot fi executate în sume, la date și sub denumiri variabile. Nu există

mărimi sau termene de contract standard. Data la care cele două monede sunt schimbate între ele este

cunoscută sub numele de data de reglementare sau data valutei. După volumul de tranzacții este cea

mai mare piață internațională. 

 Piață valutară internațională constituie un sistem complex interbancar, prin care se tranzactionează

sume mari de bani, de către actorii din piață, la o rată de schimb stabilită la o anumită dată, într-un

anumit moment, în scopul schimbării (convertirii) unor valute contra altora.

 ISTORIE...

 Spre sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, guvernele aliate s-au întâlnit în cadrul
Conferinței ONU pe probleme monetare și financiare. Această conferință a avut loc la Bretton
Woods, New Hampshire, SUA, între 1 și 22 iulie 1944. În cadrul conferinței au fost înființate două
organisme, Fondul Monetar Internațional și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare
(Banca Mondială). Valoarea fiecărei monede a fost exprimată în cantități fixe de aur. Convertibilitatea
dolarului american a fost fixată la cursul de 35$ pe uncia de aur. Acordul de la Bretton Woods a făcut
din dolarul american, o monedă etalon la nivel internațional. Cursurile de schimb erau menținute în
cadrul unei benzi înguste, în jurul parității oficiale declarate. În cadrul acestui sistem de la Bretton
Woods, cursurile de schimb erau fixe, dar ajustabile, și s-au menținut relativ stabile până la mijlocul
anilor ’60, atât în cadrul CEE, cât și pe plan internațional. De exemplu între 1949 și 1967, lira sterlină
a fost fixată la paritatea de 1 = 2,80 $. Până la sfârșitul anilor ’60, mediul internațional a cunoscut
schimbări semnificative. Sistemul Bretton Woods era supus unor presiuni crescânde ca urmare a
politicii balanței de plăți a Statelor Unite.
 ISTORIE...

 Statele membre ale CEE aveau opinii tot mai diferite cu privire la prioritățile de politică economică.
Amplificarea divergențelor asupra prețurilor și costurilor între aceste state a condus la numeroase crize
ale cursului de schimb și ale balanței de plăți, care, la rândul lor, amenințau să perturbe uniunea vamală
și piața agricolă comună, care funcționaseră cu rezultate relativ bune până în acel moment. Piața s-a
format în anii '70, când comerțul internațional a trecut de la sistemul de cursuri fixe la sistemul de
cursuri flotante. Nouă state membre care formau CEE la data respectivă au creat în anul 1979 Sistemul
Monetar European (SME). Principala caracteristică a acestuia era mecanismul cursului de schimb
(MCS), care a introdus cursuri de schimb fixe, dar ajustabile, între monedele celor nouă state.  La 1
ianuarie 1999, prin fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb, transferarea către Banca Centrală
Europeană a competenței în domeniul politicii monetare și introducerea euro ca monedă unică. La 1
ianuarie 2002 bancnotele și monedele euro au intrat în circulație în țările participante, iar la finele lunii
februarie bancnotele și monedele naționale și-au pierdut puterea circulatorie.
 CE ESTE CURSUL DE SCHIMB SAU
CURSUL VALUTAR?
 Cursul de schimb sau cursul valutar reprezintă prețul unei unități monetare din moneda unei țări,
exprimat în unități monetare ale altei țări. O definiție mai exactă a cursului de schimb ia în considerare
tipul de cotație care leagă cele două monede participante la raportul de schimb.
 Poate fi fix sau flexibil. Un curs de schimb este fix atunci când două țări cad de acord să-l mențină
astfel, prin intermediul politicii monetare. Cel mai cunoscut sistem valutar fix a fost etalonul-aur; spre
sfârșitul anilor 1850, o uncie de aur valora 20 de dolari americani și 4 lire sterline, de unde rezulta o
rată de schimb de 5 dolari pentru o liră. Un curs de schimb este flexibil dacă două țări convin să
permită ca fluctuațiile pieței internaționale să determine cursul, prin intermediul cererii și ofertei.
Cursul de schimb fluctuează odată cu exporturile și importurile unei țări. Majoritatea comerțului
mondial se desfășoară cu cursul valutar flexibil, ce variază între limite relativ fixe.
 Practic, cursul valutar este prețul în baza căruia o valută se schimbă cu alta, respectiv raportul dintre o
monedă națională și una străină.
 TIPURI DE CURSURI...
 Există două tipuri de cursuri:
• curs oficial. Se stabilește zilnic de Banca Națională pe baza raportului dintre cererea și oferta de valute. Baza obiectivă a
nivelului cursului de schimb o reprezintă raportul dintre puterea de cumpărare a celor două valute în țările respective.
Actualizarea pe site-ul BNR se face de obicei după ora 13 și este valabil pentru ziua următoare.
• curs de piață.
 Cursul de piață se publică cu două mărimi și anume:
• cotația BID - prețul cererii din punct de vedere al intermediarului care efectuează o tranzacție valutară (intermediarul
sau market maker-ul poate fi o casă de schimb, ghișeul unei bănci). Cotația BID este cunoscută sub denumirea de curs de
cumpărare.
• cotația ASK - prețul ofertei din punct de vedere al intermediarului care efectuează o tranzacție valutara. Dacă un client
adresează un ordin de vânzare valută, acesta echivalează pentru intermediar cu o cumpărare la prețul BID, în timp ce dacă
un client adresează un ordin de cumpărare valută, acesta echivalează pentru intermediar cu o vânzare la prețul ASK. De
aceea, cotația ASK este cunoscută sub denumirea de curs de vânzare.
 Cursurile de vânzare și cumpărare afișate la începutul zilei pot fi modificate de bănci în funcție de evoluția pieței valutare și
de interesul de cumpărare/vânzare existent de-a lungul zilei.
 CURSUL SPOT ȘI FORWARD...

 În funcție de termenul de plată, se stabilesc:

• Curs la vedere (SPOT), definit ca fiind cursul zilei în care se încheie tranzacția de vânzare-cumpărare de

valută, curs la care se lichidează tranzacția, în aceeași zi sau cel mai târziu după 48 de ore, când se
procedează la predarea-primirea sumelor cuvenite. Termenul cu înțeles contrar este cel de curs la termen
(FORWARD).

• Curs la termen (FORWARD), definit ca fiind cursul pentru tranzacțiile de valută care prevăd livrarea

valutei și primirea contravalorii ei pe bază de negociere pentru o operație la termen. Se stabilește în ziua
încheierii tranzacției ca un preț preconizat a se realiza. Fiind un preț trecut în contract, el se respectă
indiferent de nivelul cursului zilei de lichidare.
 METODA DE STABILIRE A CURSULUI...

 Conceptul de bază folosit pentru a clarifica ratele de schimb este paritatea puterii de cumpărare, PPC

(paritatea puterii de cumpărare - PPC), pentru formularea căruia se aplică de regulă așa-numita lege a
unui preț: prețul mărfurilor dintr-o țară trebuie să fie egal cu prețul bunurilor dintr-o altă țară; și
întrucât aceste prețuri sunt exprimate în diferite valute, acest raport de prețuri determină cursul de
schimb al unei monede pentru altul.

 Fie Pd prețul intern (prețul intern) al acestui produs și Pf este prețul său în străinătate, în țara vecină

(preț străin). Aceste prețuri reprezintă suma valutei, națională pentru o anumită țară și străină, care este
dată pe unitate de mărfuri în țară și în străinătate. Rata de preț va fi rata la care o monedă va fi
schimbată pentru o altă valută pentru achiziționarea unui anumit produs.
 PARITATEA PUTERII DE CUMPĂRARE...

 În economie, paritatea puterii de cumpărare (PPC) este o metodă folosită pentru a calcula o rată de

schimb alternativă între monedele a două țări. PPC-ul măsoară puterea de cumpărare a unei monede, într-o
unitate de măsură internațională (de regulă, dolari), deoarece bunurile și serviciile au prețuri diferite în
unele țări comparativ cu altele.

 Ratele de schimb ale parității puterii de cumpărare sunt folosite pentru compararea nivelului de trai din

țări diferite. Produsul intern brut (PIB) al unei țări este măsurat inițial în moneda locală, asa că orice
comparație între două țări necesită monede convertibile. Comparațiile bazate pe ratele de schimb
nominale sunt considerate nerealiste, acestea nereflectând diferențele de preț între țări. Diferențele dintre
PPC și ratele de schimb nominale pot fi semnificative. Spre exemplu, PIB-ul/cap de locuitor în Mexic este
de aproximativ 6.100 USD, în timp ce în funcție de PPC este de 9.000 USD.
 MĂRIMEA PIEȚII ȘI LICHIDITATEA ACESTEIA...

 Cursul (de schimb), cotația, sau prețul valutelor este determinat de către piață, prin raportul dintre
cererea și oferta de valută a unei țări. Cotația reflectă acea cantitate (volum) de valută națională, care
trebuie plătită pentru o unitate de valută străină (cotatie directă), ori invers - cantitatea (volumul) de
valută străină, care trebuie plătită pentru o unitate de monedă națională (cotatie inversă). Valută al cărei
preț poate fi exprimat în câteva unități ale altei valute, se numește valută de bază. Valută de rezervă
este dolarul american, din aceste considerente în majoritatea cotatiilor aceasta este valută de bază.
Marii participanți pe piață "oferă" cursurile, la vânzare cât și la cumpărare; astfel cotația capătă un sens
valoric dublu. În ex - 1.5020 - 1.5025, la cotația din stânga puteți vinde valută de bază
(băncii/brokerului), la cea din dreapta - puteți cumpără. Prețul la care banca este gata să cumpere
valută se numește Bid, iar cel la care este gata să vândă - Ask (sau offer). Diferența dintre prețul de
vânzare și cel de cumpărare se numește spread și constituie comisionul celui care a anunțat (oferit)
cotația. Modificarea minimă posibilă a cotatiei unei valute poartă denumirea de punct (point, pip).
Diferitele valute se coteaza la rate diferite; La majoritatea valutelor un punct este egal cu o zece miime;
la yenul japonez - o sutime. De obicei spread-ul constituie între 5 și 15 puncte.
CIFRA DE AFACERI PE PIAȚA VALUTARĂ PRINCIPALĂ, 1988–
2007, MĂSURATĂ ÎN MILIARDE DE USD.
 PARTICIPANȚI LA PIAȚA VALUTARĂ...
 Participanții la piața valutară sunt:
• Banca Centrală:
• reglementează piața monetară internă
• monitorizează și menține valoarea monedei naționale pe piețele valutare
• menține rezervele valutare
• controlează ratele dobânzii monedei naționale
• Băncile:
• administrează portofoliul împrumuturilor în diverse valute
• furnizează cele mai bune servicii
• maximizează profiturile prin poziția pe care o dețin și din arbitraj valutar
• Societăți, Instituții, firme etc. locale:
• maximizează utilizarea în diverse valute a numerarului
• minimizează riscurile și costurile valutare
 SIMBOLURILE VALUTELOR...
 Pentru fiecare valută există o simbolizare standard, recunoscută în lumea întreagă și aprobată prin standardele
de conformitate ISO 4217. Simbolurile sunt alcătuite din trei litere, primele două simbolizand țara, iar a treia
denumirea valutei. De ex. dolarul SUA, conform standardelor de clasificare, se notează USD, unde US
înseamnă United States, iar D este prima literă din denumirea valutei.
 Simboluri Principalelor Valute:
• USD - dolarul american
• EUR - euro
• JPY - yenul japonez
• GBP - lira sterlină
• CHF - francul elvețian
• CAD - dolarul canadian
• AUD - dolarul australian
• NZD - dolarul neozeelandez
 FORMAREA CURSULUI VALUTAR...
 Datorită globalizarii piețelor internaționale de capital, cursul fiecărei valute este efectiv unic în toată
lumea, în orice clipă, și se formează în baza cotatiei curente, propusă de către actorii majori de pe
piață. Schimbările graduale, frecvente, ale cursului valutar se datorează faptului că marii actori, în baza
factorilor pieței sau a intereselor proprii, încep să crească sau să scadă prețurile/cotațiile. Factorii de
bază care conduc la formarea cursului pot fi:
• schimbarea indicatorilor economici ai unei țări;
• evenimentele politice importante, în țară și peste hotare;
• efectuarea operatiilor de vânzare/cumpărare a valutei în volume mari;
• evenimentele importante pe alte piețe de capital;
• schimbarea deciziilor (pe baza analitică) vis-a-vis de cursul valutar de către majoritatea participiantilor
pe piață;
• zvonurile pe piață sau schimbarea în „psihologia pieței”.
 BIBLIOGRAFIE...

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9B%C4%83_valutar%C4%83

  Introducere în studiul piețelor monetare și valutare, pag. 21, 1999, Singapore 

ISBN 973-590-554-X

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Curs_de_schimb

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Paritatea_puterii_de_cump%C4%83rare
THE END...