UNIVERSITATEA DE STAT

,,BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU” DIN CAHUL

REFERAT
TEMA: Asistența postpenitenciară

DISCIPLINA:

A elaborat:

A evaluat

Anul elaborării: 2022

1
 Cuprins
 Ce este asistența postpenitenciară?......................................................................................3
 Tipuri de probațiuni.............................................................................................................3
 Scopul și avantajul...............................................................................................................4
 Principiile probațiunii..........................................................................................................4
 Parlamentul Republicii Moldova despre asistența postpenitenciară?.................................5
 Ce prevede asistența postpenitenciară?...............................................................................6
 Ce presupune intervenția postpenitenciară?........................................................................7
 Cine sunt subiecții probațiunii sau asistenței?.....................................................................8
 Drepturile și obligațiile........................................................................................................9
 Cum se desfășoară colaborarea cu alte instituții guvernamentale și
neguvernamentale?............................................................................................................10
 Concluzie...........................................................................................................................11
 Bibliografie........................................................................................................................12

2
 Ce este asistența postpenitenciară?
Probațiunea sau asistența postpenitenciară reprezintă acordarea asistenței persoanelor
eliberate din locurile de detenţie în scopul reintegrării lor în societate.

Probaţiunea nu e alt ceva decît evaluarea psihosocială, controlul persoanelor aflate în

conflict cu legea penală şi resocializarea acestora, adaptarea persoanelor liberate din locurile de
detenţie în vederea săvîrşirii de noi infracţiuni. Prin urmare, probaţiunea sau asistența reprezintă
o modalitate de sancţionare a infractorilor ce constă în organizarea şi executarea supravegherii
persoanei învinuite, inculpate sau condamnate prin monitorizarea comportamentului, acordarea
de asistenţă individuală şi orientarea acestuia spre un mod de viaţă sănătos. 

Probaţiunea este un complex de activităţi de evaluare, asistenţă, consiliere psihosocială şi

supraveghere în comunitate a persoanei în conflict cu legea penală (învinuit, inculpat,
condamnat) în scopul de a o reintegra în societate şi de a proteja comunitatea de riscul recidivei.

Tipuri de probațiuni
Probaţiunea dispune de strategii de intervenţie la toate etapele procesului de înfăptuire a
justiţiei penale. Prin urmare, conform Legii cu privire la probațiune se evidențiază următoarele
tipuri de probaţiune:

1. probaţiune presentinţială – evaluare psihosocială a personalităţii bănuitului,

învinuitului, inculpatului;
2. probaţiune sentinţială în comunitate – totalitate de activităţi orientate spre
resocializarea persoanelor liberate de pedeapsa penală a privaţiunii de libertate,
spre controlul comportamentului şi al respectării obligaţiilor acestora;
3. probaţiune penitenciară – totalitate de activităţi socioeducative desfăşurate în
penitenciar şi de activităţi de pregătire pentru liberarea persoanelor din locurile de
detenţie;

3
 4. probaţiune postpenitenciară – acordare de asistenţă persoanelor liberate din
locurile de detenţie în scopul reintegrării lor în societate;
5. probaţiune juvenilă – se desfăşoară ţinîndu-se cont de obligativitatea respectării
interesului superior al copilului şi de scopul protecţiei temporare a copilului aflat în
dificultate, al resocializării şi al reintegrării lui în familia biologică sau adoptivă, în
casă de copii de tip familial, precum şi în comunitate.

Scopul și avantajul
Diversitatea activităţilor de probaţiune serveşte unui dublu scop:

1. protecţia comunităţii prin monitorizarea continuă a comportamentului infractorului

2. reintegrarea socială a acestuia.

Avantajele unei asemenea reacţii sociale sunt evidente: nu toate tipurile de infracţiuni sunt
atât de grave, încât să necesite detenţii costisitoare; cei eliberaţi sub probaţiune sau asistență pot
obţine sau menţine serviciul şi plăti impozite/taxe; infractorii pot avea grijă de propriile familii şi
îşi pot îndeplini celelalte obligaţii financiare fără să devină o povară pentru stat etc.

Principiile probațiunii
LEGE Nr. 8, din 14-02-2008

cu privire la probaţiune*

Articolul 21. Principiile probaţiunii

Activitatea de probaţiune se desfăşoară pe următoarele principii:
a) respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane, neadmiterea discriminării de
orice natură, inclusiv pe motiv de dizabilitate, boală cronică contagioasă sau
necontagioasă;

4
 b) sprijinirea şi încurajarea permanentă a subiecţilor probaţiunii, asistaţi şi consiliaţi,
în vederea reintegrării lor în societate şi asumării de responsabilitate pentru
propriile acţiuni prin formarea unei atitudini corecte faţă de  ordinea de drept şi faţă
de regulile de convieţuire socială;  
c) oportunitatea, asigurarea reacţiei sociale eficace la fapta săvîrşită, intervenţia în
soluţionarea problemelor persoanei aflate în conflict cu legea penală în funcţie de
situaţia psihosocială şi de condiţiile de fapt ale săvîrşirii infracţiunii;
d) participarea comunităţii la procesul de asistenţă, de consiliere psihosocială şi de
control;
e) diferenţierea şi individualizarea psihosocială a subiectului probaţiunii şi a
infracţiunii pe care a săvîrşit-o;
f) prezumţia nevinovăţiei subiectului probaţiunii;
g) respectarea legii şi a hotărîrilor judecătoreşti;
h) respectarea confidențialităţii datelor cu caracter personal.

Parlamentul Republicii Moldova despre

asistența postpenitenciară
LEGE Nr. 8, din 14-02-2008

cu privire la probaţiune*

Articolul 28. Asistenţa postpenitenciară

(1) Asistența postpenitenciară se acordă persoanelor eliberate din detenție înainte de termen și
persoanelor eliberate din detenție pe termen.
(2) Asistenţa postpenitenciară presupune acţiuni desfăşurate individual sau în grup, orientate
spre dezvoltarea personală a subiectului probaţiunii, suportul pentru acesta în situaţii de criză în
vederea soluţionării problemelor apărute în viața sa socială după detenție.
(3) Asistenţa postpenitenciară se efectuează în baza acordului semnat dintre subiectul probaţiunii
şi consilierul de probațiune.
(4) Asistenţa postpenitenciară constă în:

5
 a) prezentarea informaţiei despre posibilităţile de acordare a locului de trai;
b) acordarea suportului în căutarea unui loc de muncă;
c) acordarea suportului pentru plasament în instituții de servicii sociale;
d) acordarea suportului în perfectarea buletinului de identitate şi a altor documente necesare
subiectului probaţiunii;
e) organizarea şi implicarea în programe probaţionale;
f) consilierea pentru soluționarea diverselor probleme sociale şi psihologice;
g) implicarea, cu ajutorul autorităţilor publice, organizaţiilor neguvernamentale din
domeniul psihologic, medical şi social, în soluţionarea problemelor subiecţilor
probaţiunii;
h) orice alt fel de asistenţă prevăzut de legislaţie.

Ce prevede asistența postpenitenciară?

Acordul de asistență postpenitenciară va prevedea în mod obligatoriu: 

 categoria serviciilor de asistenţă psihosocială ce urmează a fi acordate persoanelor

eliberate din locurile de detenţie;

 instituţiile implicate în soluţionarea problemelor psihosociale;

 programele de adaptare socială ce urmează a fi întocmite;

 obligaţia consilierului de probaţiune de a păstra confidenţialitatea datelor de care a luat

cunoştinţă;

 modul de asistare a minorului de reprezentantul său legal;

 condiţiile de reziliere şi de modificare a acordului;

 durata acordării asistenţei psihosociale. 

6
 Asistenţa postpenitenciară presupune acţiuni desfăşurate individual, orientate spre
dezvoltarea personală a subiectului probaţiunii, suport pentru acesta în situaţii de criză în
vederea soluţionării problemelor apărute în viața sa socială după detenție. 

Ce presupune intervenția
postpenitenciară?

Intervenția postpenitenciară presupune:

 evaluarea beneficiarului; 

 evaluarea rețelei sociale; 

 elaborarea planului de intervenție; 

 monitorizarea intervenției;

 evaluarea intervenției; 

 finalizarea cazului. 

În procesul de reintegrare post-detenţie, consilierul de probaţiune are rolul de manager care

monitorizează permanent comportamentul beneficiarului. 

Activitatea managerială a consilierului de probaţiune constă într-un proces continuu, de la

evaluare spre planificare şi intervenţia propriu-zisă, şi din nou la evaluare. În cazul în care
subiectul probațiunii este de acord să beneficieze de serviciile de reabilitare socială acordate de
instituţii şi organizaţii sau de un specialist în domeniu, consilierul de probaţiune îl trimite la
instituţia/persoana în cauză.

Îndreptarea către instituţia/specialistul care oferă servicii de reabilitare este întocmită în

două exemplare, care se semnează de şeful biroului de probaţiune.

7
 În cazul în care subiectul probațiunii nu se prezintă la instituţie/specialist la data
specificată în îndreptare, instituţia/persoana responsabilă informează consilierul de probaţiune.

În cazul în care subiectul probațiunii nu se prezintă din motive întemeiate şi nu refuză de a

beneficia de servicii de reabilitare, consilierul întreprinde următoarele măsuri:

 coordonează cu instituţia/specialistul o nouă dată de primire a beneficiarului; 

 face modificările în planul de asistență.

În cazul în care subiectul probațiunii nu s-a prezentat la instituţie/specialist şi nu doreşte să

beneficieze de serviciile oferite, consilierul de probaţiune include modificările corespunzătoare
în planul de asistenţă. Beneficiarul poate fi suspendat din instituţia care oferă reabilitare (sau de
la specialist), doar de comun acord cu consilierul de probaţiune. Beneficiarul poate refuza
serviciile acordate, în scris, informând consilierul de probaţiune şi instituţia/specialistul.
Consilierul întocmeşte raportul corespunzător cu introducerea în plan a modificărilor.

Periodic, consilierul de probaţiune preia de la subiectul probațiunii informații despre

mersul reabilitării şi evaluează ofertele instituţiei/specialistului pentru a atinge obiectivele
stabilite în planul de intervenție. Dacă s-a constatat că prestarea serviciilor nu duce la atingerea
obiectivelor stabilite în planul de intervenție, consilierul de probaţiune, de comun acord cu
subiectul, încetează prestarea acestor servicii, modificând planul. După finalizarea procesului de
asistenţă, instituţia/specialistul prezintă informaţia în scris.

Cine sunt subiecții probațiunii sau

asistenței?

LEGE Nr. 8, din 14-02-2008

cu privire la probaţiune*

8
Articolul 3. Subiecţii probaţiunii
Subiecţi ai probaţiunii sunt:
a) persoanele bănuite, învinuite, inculpate pentru care s-a solicitat referatul
presentințial de evaluare psihosocială a personalității;
b) minorii liberaţi de răspunderea penală;
c) persoanele liberate condiţionat de răspunderea penală;
d) persoanele liberate de pedeapsa penală;
e) persoanele eliberate din locurile de detenţie care au solicitat asistenţa
postpenitenciară;
f) persoanele condamnate sau sancționate la muncă neremunerată în folosul
comunităţii, precum şi cele private de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a
exercita o anumită activitate;
g) agresorii familiali în privinţa cărora au fost emise ordonanţe de protecţie.

Drepturile și obligațiile

LEGE Nr. 8, din 14-02-2008

cu privire la probaţiune*

Articolul 4. Drepturile şi obligaţiile subiecţilor probaţiunii

(1) Subiecţii probaţiunii au dreptul:
a) să solicite şi să primească informaţii despre condiţiile supravegherii;
b) să solicite şi să primească informaţii despre asistenţă şi consiliere;
c) să solicite şi să primească explicaţii referitoare la drepturile lor;
d) să participe la diverse programe desfăşurate de organele de probațiune, de alte
autorităţi publice, de asociaţiile obşteşti naţionale şi de organizațiile internaţionale.
(2) Subiecţii probaţiunii sînt obligaţi:
a) să respecte obligaţiile şi restricţiile stabilite de instanţa de judecată şi de legislaţie;
b) să îndeplinească cerinţele legitime ale personalului organelor de probaţiune;
c) să prezinte informaţii veridice la solicitarea personalului organelor de probaţiune;

9
 d) să participe la programe probaţionale şi de alt gen, dacă acestea au fost aplicate;
e) să utilizeze asistenţa postpenitenciară conform destinaţiei.
(3) În cazul în care persoanele eliberate din locurile de detenţie solicită susținere în
adaptarea socială, consilierul de probaţiune va încheia un acord în scris cu acestea. Modelul
acordului se stabileşte de către ministrul justiţiei.

Cum se desfășoară colaborarea cu alte

instituții guvernamentale și
neguvernamentale?

Activitățile de pregătire către eliberare și reintegrare socială impun implicarea mai multor
organizații și specialiști din domeniul social în rezolvarea problemelor deținuților în
conformitate cu legea nr. 297 din 04.02.1999 cu privire la adaptarea socială a persoanelor
eliberate din detenție.

Birourile de probațiune, împreună cu instituțiile penitenciare, implică instituții

guvernamentale și organizațiile necomerciale în vederea executării măsurilor obligatorii stabilite
în privința condamnatului, cum ar fi: identificarea locurilor de muncă disponibile, a cursurilor de
școlarizare, a cursurilor de calificare sau recalificare profesională etc.

De asemenea, birourile de probațiune în parteneriat cu instituțiile penitenciare pot crea o

rețea de suport locală și națională în vederea reintegrării socio-profesionale a persoanelor ce
urmează a fi eliberate din detenție, realizată prin:

 stabilirea de contacte oficiale preliminare cu instituții specializate în vederea creării unor

posibilități de pregătire profesională în conformitate cu cerințele pieței forței de muncă;

10
  stabilirea de contacte oficiale preliminare cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă în
vederea oferirii informaților veridice condamnaților despre locurile de muncă vacante și
despre alegerea unui loc de muncă corespunzător pentru a facilita înregistrarea acestora
la oficiul forței de muncă;

 stabilirea de contacte cu agențiile specializate pentru facilitarea închirierii unei locuințe,

la cererea persoanelor care nu au rude sau alte legături sociale;

 stabilirea de contacte cu agențiile specializate pentru facilitarea plasării persoanelor de

vârstă înaintată și a persoanelor cu dizabilități în instituții de plasament, la cererea lor.

Concluzie
În concluzie, pot spune că asistența postpenitenciară este foarte necesară deoarece îi acordă
persoanelor eliberate din locurile de detenţie reintegrărea lor în societate.

Asistenţa postpenitenciară presupune acţiuni desfăşurate individual sau în grup, orientate

spre dezvoltarea personală a subiectului probaţiunii, suportul pentru acesta în situaţii de criză în
vederea soluţionării problemelor apărute în viața sa socială după detenție.

Reintegrarea socială trebuie raportată la specificul infracțiunii şi la fiecare persoană în

parte. Varietatea de infracțiuni presupune o varietate de forme de reintegrare, mai mult decât
intervenția instituțiilor statului (ex. programe de reintegrare desfășurate pe timpul executării
pedepsei şi resursele materiale alocate acestor programe). Reintegrarea socială presupune şi
reprimirea de către familie şi depinde de disponibilitatea de a susține material şi moral persoana
condamnată.

În acest context, prin Hotărîrea Guvernului nr. 746 din 26 octombrie 2015 a fost creat
Consiliul naţional de coordonare a activităţii de reintegrare socială a persoanelor eliberate din
locurile de detenţie, fiind un organ colegial, instituit pe lîngă Guvern pe baze obşteşti, în scopul
coordonării şi optimizării colaborării între organele din domeniul tutelei postpenitenciare și

11
eficientizării procesului de adaptare socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie şi al
bunei desfăşurări a muncii în rîndurile lor, care însă, urmează să-și intensifice activitatea în
scopul protecţiei sociale eficiente a persoanelor eliberate din locurile de detenţie.

Bibliografie

 https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/58844
 https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/intr25_29.pdf
 https://irp.md/uploads/files/2014-06/1402567426_1309358436_ro.pdf
 https://www.e-learningprobation.md/module/traseul-minorilor-si-tinerilor-in-conflict-cu-
legea-in-cadrul-sistemului-national-de-probatiune/probatiune-post-penitenciara/
 https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=122825&lang=ro
 https://www.ilo.org/dyn/natlex/docs/ELECTRONIC/103835/126602/F1132031240/
MDA-103835.pdf

12