Întrebări licență teorii și metode

1. Ce vizează teoria îngrijirii?

Teoria îngrijirii vizează atât individul în situația de risc (familia din care face parte),cât și
mediul social degradat sau în curs de degradare, grupul-problemă, comunitatea sau colectivitatea
umană marginalizată, presupunând implicarea asistentului social în programe și acțiuni practice,
folosind ansamblul abilităților, deprinderilor și aptitudinilor de care dispune.

2. În ce constă ajutorul social oferit persoanelor în vârstă?

Ajutorul social oferit persoanelor în vârstă consta în:

a) servicii zilnice adecvate noilor persoane în vârstă (pe care ceilalți membrii ai familiei nu le pot
face);

b) sprijin alimentar și financiar;

c) consultații juridice și sfaturi medicale necesare;

d) integrarea în activități de grup, reinserţie socială etc.;

e) ocrotire specială pentru vârstnicii aflați într-o stare de dependență accentuată care
împovărează familia.

3. Care sunt tipurile de atașament?

În funcție de natura şi gradul de constituire a bazei afective, există şi se manifesta trei tipuri de
atașamente:

1) sigure - când copilul simte o protecție puternică şi definitivă, asigurată de dragostea

permanentă a părinților, dragoste care îndepărtează orice stres, tristețe sau nesiguranță şi care
dezvoltă curajul copilului în explorarea lumii;

2) nesigure sau anxioase - când copilul nu este convins de sentimentele părinților, situație
alimentată tocmai de comportamentul ambivalent, contradictoriu, incert, "șovăielnic" al
părinților față de proprii copii.
3) foarte nesigure sau ambivalente - datorită lipsei unei relații normale între părinți şi copii şi
îndeosebi a lipsei totale de afectivitate, de dragoste părintească, în perioada cea mai importantă
din acest punct de vedere -primul an de viață- care este anul formarii atașamentului față de
adulții cei mai apropiați (părinți, bunici etc)

4. Ce înțelegeți prin starea de privațiune și prin starea de privare?

Starea de privațiune presupune copiii care trăiesc încă de la naștere în cămine, care nu şi-au
cunoscut niciodată părinții şi, prin urmare, nu şi-au format atașamentul afectiv necesar, resimt
într-o formă sau alta lipsa acestuia.

Starea de privare este atunci când copilul este rupt sau izolat de relația afectivă cu părinții și
pierderea legăturii dintre aceștia.

5. Care sunt stadiile de evoluție afectivă prin care trece omul în urma unei pierderi?

Stadiile de evoluție sunt următoarele:

 Șoc
 negarea pierderii
 dorință puternică de căutare și regăsire a “obiectului” pierdut
 mânia, resentimentul, vina
 disperare, deprimare, retragere în sine
 acceptarea situației reorganizarea interioară a vieții
6. Care sunt principiile de intervenție în criză?

Principiile de intervenție în criză sunt:

- intervenția este realizată cât mai repede posibil;

- intervențiile sunt limitate în timp;

- rolul practicianului este unul activ;

- reducerea simptomelor reprezintă principalul scop;

- se acordă sprijin tangibil și informare;

- sprijin social;
- se încurajează experimentarea sentimentelor;

- se analizează capacitatea de a face față situației;

- se testează realitatea prin confruntarea experiențelor stresante

7. Cele 7 stadii ale intervenției in criza după Roberts 1991

Roberts (1991) identifică șapte stadii ale intervenției în criză : -

 evaluarea crizei şi a percepției individului asupra crizei

 stabilirea între client şi asistentul social a unei relații bazate pe încredere şi respect
 identificarea problemelor majore sau a evenimentelor precipitante, precum şi a
metodelor obișnuite, dar ineficiente de depășire a crizei
 analiza sentimentelor şi oferirea de suport prin ascultare activă şi facilitarea
exprimării într-un mediu securizat care încurajează autodezvăluirea
 explorarea alternativelor posibile prin examinarea reacțiilor trecute mai puțin
adaptate la evenimentele de criză şi definirea unor comportamente adaptate rezolvării
crizei
 formularea unui plan de acțiune prin restaurarea funcției cognitive şi întărirea
dorinței de a face față problemelor
 asigurarea disponibilității de a lucra şi în alte situații de criză în viitor.
8. Tipurile de clienți pe care ii pot avea asistenții sociali
 care solicită ajutorul pentru sine
 care solicită ajutorul pentru o altă persoană
 care nu solicită ajutorul, dar blochează funcționarea socială
 care solicită ajutorul, dar în scopuri inadecvate, ca alternativă la alte tipuri de asistenţă
(juridico-represivă)
9. Care pot fi punctele tari ale indivizilor?

Pentru a găsi punctele tari personale ale unui individ asistentul social trebuie să cerceteze
trăsăturile lui cognitive, afective, fizice şi culturale.

 Punctele tari cognitive sunt: inteligenta, abilitatea de a rezolva probleme şi creativitatea.

  Punctele tari afective pot să cuprindă sentimente pozitive privind valoarea propriei
persoane, abilitatea de a identifica şi exprima emoții, optimism şi sensibilitate.
 Însușirile fizice sunt calitățile atletice, înfățișarea atractivă, rezistența şi starea bună de
sănătate.
 Identitatea culturală poate fi o sursă de mândrie care dă naștere la un sentiment pozitiv
față de propria persoană şi la un util sentiment de apartenență, spiritualitatea, stimulează
responsabilitatea personală, identitatea, respectul față de codurile etice, de ritualul plin de
sensuri şi de constituirea comunității
10. Care este obiectivul fundamental al îngrijirii din perspectiva asistentei sociale
Obiectivul fundamental al îngrijiri îl constituie asigurarea pe termen lung a independentei
clienților față de oferta de ajutor a celorlalți. În aceasta privință, îngrijirea umana nu trebuie
sa vizeze numai aspectele fizico-materiale imediate ale vieții clienților - nu în primul rând
acestea -, ci mai curând însușirea formelor, mijloacele, abilităților şi a stărilor psihice
favorabile asigurării împlinirii aspirațiilor prin forte proprii.

11. Ce trebuie sa urmărească asistentul social pentru fiecare caz?

 evaluarea nevoilor persoanelor care solicită ajutor şi stabilirea priorităților de intervenție;
 evaluarea resurselor disponibile;
 evaluarea serviciilor din rețea care pot răspunde nevoilor persoanei asistate;
 dezvoltarea planului individualizat de intervenție;
 crearea legăturilor persoanei asistate cu serviciile selectate;
 monitorizarea intervenției;
 evaluarea rezultatelor intervenției atât pentru persoana asistată, cât şi pentru serviciu.
12. Ce trebuie sa înțeleagă asistentul social pentru o evaluare corecta a nevoilor si
resurselor?

Pentru o evaluare corectă a nevoilor şi resurselor, asistentul social trebuie să înțeleagă modul în
care elementele contextului social, familial şi individual afectează:

 situația persoanei asistate;

 voința persoanei asistate de a utiliza sprijinul asistentului social pentru îmbunătățirea
condițiilor de viață (cine solicită ajutorul asistentului social? - persoana care are nevoie
 de ajutor sau o persoană din 20 anturajul acesteia; modul în care persoana asistată susține
acțiunea de colectare a datelor şi de pregătire a documentelor necesare asistenței etc.);
 cadrul familial (relațiile dintre membrii familiei; compoziția familiei şi relația cu rudele;
identitatea etnică, religioasă şi valorile asociate; situațiile în care membrii familiei au mai
beneficiat de suportul serviciilor sociale şi modul în care au fost folosite resursele;
distribuția rolurilor şi a puterii în familie etc.);
 gradul de integrare a persoanei asistate în comunitate (sentimentul de apartenență la alte
grupuri; responsabilitățile asumate în cadrul comunității; modul de utilizare a resurselor
comunitare pentru a răspunde nevoilor personale sau familiale etc.);
 aspectele de natură emoțională (tendința de a se retrage şi de a se izola de ceilalți;
înclinația spre stări cum ar fi tristețea, furie, teama, rușinea etc.); - aspectele de natură
intelectuală (idei şi cunoștințe folosite pentru înțelegerea propriei persoane, a problemelor
şi a celorlalți; abilitatea de a interpreta propria experiență; modalitatea de folosire a
informațiilor şi cunoștințelor pentru a lua decizii etc.);
 locul de muncă (relația cu colegii, percepția asupra muncii etc.);
13. Ce înțelegeți prin starea de privare?

Starea de privare este atunci când copilul este rupt sau izolat de relația afectivă cu părinții și
pierderea legăturii dintre aceștia.

14. Definiți criza

Criza reprezintă o tulburare emoțională acută a individului asociată cu lipsa abilităților
de a face față acesteia. Ea se manifestă la nivel fizic, psihic, cognitiv şi relațional şi poate
să fie experimentată fie la nivel individual, fie la nivel de grup (familial) sau comunitar.
15. Care sunt priceperile de ajutare pe care asistentul social trebuie să și le dezvolte
pentru a putea acționa?
Priceperile de ajutare sunt următoarele:
- priceperi în ceea ce privește înțelegerea;
- priceperi în asigurarea unui climat ce favorizează relația de ajutor
- priceperi în activitatea centrată pe problemele clientului
- priceperi necesare în comunicarea cu alte persoane
16. Care sunt factorii de bază ai planificării intervenției?
 Factorii de bază ai planificării intervenției sunt:
- stabilirea obiectivelor;
- identificarea a ceea ce trebuie schimbat pentru atingerea obiectivelor;
- stabilirea activităților pe care părțile implicate urmează să le realizeze;
- stabilirea procedurilor de lucru;
- stabilirea timpul de lucru.
17. Cum pot fi împărțite metodele de strângere a informațiilor?
Metodele de strângere a informaților pot fi împărțite in următoarele grupe :
- relatările clienților;
- relatări ale altora;
- întrebări şi teste verbale sau scrise;
- observații;
- documente ale unor instituții
18. Ce ilustrează Ecomap-ul?
ECOMAP-UL ilustrează tranzacțiile dintre client alte sisteme. Astfel, ecomapele oferă
informații despre potențialul de resurse, constrângerile existente şi potențiale noi
conexiuni.

19.Precizati cum sintetizeaza Golan teoria interventiei in criza?

Golan (1978) sintetizează teoria intervenţiei în criză în felul următor -

- orice persoană, grup sau organizaţie se confruntă cu diverse crize de-a lungul vieţii;
- evenimentele problematice sau o serie de dificultăţi sunt cele care determină apariţia crizelor;
- evenimentele pot fi anticipate (criza din adolescenţă) sau neanticipate (decesul, divorţul,
apariţia unor boli cronice);
- vulnerabilitatea se instalează atunci când anumite evenimente determină pierderi;
- echilibrul depinde de capacitatea de a coopera cu ceea ce li se întâmplă;
- când echilibrul este ameninţat sau distrus, încercăm să găsim soluţii la problemele apărute;
- tensiunea şi stresul însoţesc fiecare eşec;
- există situaţii problematice percepute de client ca fiind o criză, dar de fapt acestea să fie doar un
eveniment minor căruia i s-au asociat emoţii imense;
- răspunsurile sunt diferite în funcţie de evenimentele stresante (pierderi-depresie, schimbări-
speranţă,ameninţări-anxietate);
- toate crizele sunt soluţionate în 6-8 săptămâni;
- persoanele aflate în criză sunt mult mai deschise pentru a primi ajutor decât cele care nu trec
printr-o criză;
- în procesul de reintegrare ce se desfăşoară după criză, persoanele devin mai eficiente în
rezolvarea viitoarelor probleme.

20.Ce solicita clientul de la asistentul social in relatia asistent social -client?

Clientul cere de la asistentul social:
- o relaţie bazată pe încredere şi acceptare;
- proceduri clare şi bine stabilite;
- să fie informat asupra stadiului procesului;
- să fie implicat în luarea deciziilor pe întreaga durată a procesului de asistenţă socială;
- obţinerea de rezultate pozitive în procesul de asistenţă socială.

21.Ce trebuie sa asigure asistentii sociali in calitatea lor de agenti ai controlului social?
În calitatea lor de agenţi ai controlului social, asistenţii sociali trebuie să asigure o îngrijire
specifică indivizilor defavorizaţi atât direct, cât şi prin menţinerea stabilităţii, a unui client
comunitar favorabile dezvoltării normale şi prosperităţii fiecărui cetăţean sau grup uman. În
aceeaşi calitate,asistenţii sociali trebuie să prevină, să menţină sub observaţie sau să limiteze
comportamentele deviante,excesele şi consecinţele acestora atât asupra individului, cât şi asupra
societăţi.
22.Ce trebuie sa urmareasca pt fiecare caz asistentul social?
Pentru fiecare caz asistentul social trebuie să urmărească:
- evaluarea nevoilor persoanelor care solicită ajutor şi stabilirea priorităţilor de intervenţie;
- evaluarea resurselor disponibile;
- evaluarea serviciilor din reţea care pot răspunde nevoilor persoanei asistate;
- dezvoltarea planului individualizat de intervenţie;
- crearea legăturilor persoanei asistate cu serviciile selectate;
- monitorizarea intervenţiei;
- evaluarea rezultatelor intervenţiei atât pentru persoana asistată, cât şi pentru serviciu.

23.Ce este si ce contine istoricul social?

ISTORICUL SOCIAL – este un raport standardizat ce organizează informaţia cu privire la
trecutul şi funcţionarea socială actuală a indivizilor şi clienţilor.
Acesta include informaţii despre:
- sistemul client;
- preocupările, trebuinţele şi problemele conexe ale clientului;
- punctele tari şi limitele clientului în context.