Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
1. INTRODUCERE………………………………………………………………………… 3
2. CONCEPTUL DE CONSILIERE………………………………………………………. 4
3. TIPURI DE CONSILIERE…………………………………………………………….. .5
4. NORME DEONTOLOGICE ALE ACTIVITĂȚII DE CONSILIERE……………….. 6
5. CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ……………………………………………….. 7
6. CONSILIEREA PARENTALĂ – METODĂ PRINCIPALĂ ÎN CADRUL SERVICIILOR
SOCIALE………………………………………………………………………..………. 9
1
7. STUDIU DE CAZ……………………………………………………………………… 12
8. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………. 16
INTRODUCERE
2
Asistența socială modernă este dezvoltată pe fundamentele curentului
solidarității. Poate fi considerată ca o consecință a pragmatismului social, plasându-se,
la intersecția unor tranzacții de maximă importanță pentru instrumentele de reglaj și
pentru echilibrul sistemului social.
Prin ”naturala” sa organizare economică inegalitară, societatea conține permanent
surse de conflict și de tensiune între bogați și săraci. Diferențele culturale și religioase
potențează mereu raporturi sociale care angajează identitatea și alteritatea. Existența
persoanelor cu dizabilități, și în general a celor care nu se înscriu în cadrele
”normalității” aduce în prim plan relația dintre grupurile dominante și excluși.
“Asistența socială apare astfel în centrul tranzacțiilor dintre societate și excluși,
precum și dintre aceștia din urmă și societate. Ea este traversată de tensiunile
includerii și excluderii, ale alterității și identității” (Freynet1995). 1 Practicând
inevitabil diferențierea, excluderea și cautând mereu integrarea, într-o logică
identitară, societatea a creat un mecanism instituționalizat al medierilor și
consilierilor: asistența socială1.
2. CONCEPTUL DE CONSILIERE
2
The British Association for Counselling, fondata in 1977;
3
care avem încredere și pe care le considerăm “experte” în domeniul respectiv (membri
ai familiei, prieteni, cunoștințe). Aceste persoane ne oferă niște sfaturi pe baza
experienței lor de viață, adică ne consiliază. În aceste cazuri însă, nu se poate vorbi
despre o consiliere cu caracter profesional.
Unele persoane, din motive de natură subiectivă sau obiectivă, pot ajunge în
situații dificile în care nu reușesc să își rezolve singuri problemele, nu au acces la
resursele materiale necesare pentru a-și satisface nevoile fundamentale etc. În
asemenea situații, oamenii au nevoie de ajutor profesionist (asistenți sociali, psihologi,
preoți, cadre didactice etc.). Acești profesioniști trebuie să intervină nu numai atunci
când sunt solicitați, după ce a apărut o problemă (retroactiv), ci să acționeze
și proactiv, în direcția formării unor deprinderi comportamentale, a unui sistem de
valori, a unui mod de viață care ajută individul să se adapteze flexibil la cele mai
variate condiții de viață.
”Consilierea constă în acordarea unui suport imediat persoanelor care se află într-
o situație de criză sau într-un moment de schimbare ce necesită o adaptare la condiții
de viață cu care persoana nu este familiarizată” 4
3
Ivey si Simek Downing, dupa Holdevici, 1996, p. 204;
4
dupa Holdevici, 1996, p. 205; Popescu, M., 2002, p. 195;
4
confidențialitate, responsabilitate profesională, încredere, respect, valorizare și
comunicare eficientă.
3. TIPURI DE CONSILIERE
Specialiștii care pot oferi servicii de consiliere sunt: psihologii, asistenții sociali,
preoții, cadrele didactice, medicii, asistentele medicale (consiliere în probleme
medicale, pentru prevenirea acestor probleme), avocații (consiliere juridică) etc.
5
Aceste tipuri de consiliere nu se delimitează rigid, între ele există numeroase
suprapuneri. De exemplu, consilierea educațională realizată în școală se îmbină cu
consilierea informațională, vocațională, suportivă.
Asistentul social, se confruntă în diferite etape ale muncii sale, cu situații în care
trebuie să își asume și rolul de consilier al persoanei asistate. El poate realiza, în
funcție de problemele specifice ale clientului, consiliere informațională, suportivă etc.
Consilierul, în munca sa cu clientul, trebuie să respecte normele deontologice
ale activității de consiliere. Cele mai importante dintre aceste norme sunt (după
Holdevici, 1996, p. 205):54
3. Consilierul trebuie să evite solicitarea excesivă a unor date mai puțin relevante
pentru caz. În unele cazuri, există tendința de a se acorda prea multă importanță unor
amănunte nesemnificative, însă impresionante, și se cer detalii inutile privind unele
aspecte intime ale vieții clientului, pierzându-se din vedere aspectele esențiale.
Consilierea are ca obiectiv binele clientului, și nicidecum satisfacerea curiozității
consilierului.
6
4. Consilierul trebuie să-și conștientizeze propriile limite. Unii consilieri, în
majoritatea cazurilor cei începători, se supraapreciază considerând în mod greșit, că ei
au întotdeauna dreptate, cunosc și știu totul mai bine decât clientul. Aceștia impun
clientului soluții de neacceptat, nu reușesc să-și conștientizeze propriile greșeli, ba
chiar în unele cazuri, învinovățesc clientul pentru nereușita consilierii.
5. CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ
7
- abordează variate probleme ale subiectului consiliat, care pot fi de tip
personal, educaţional, social, de orientare şcolară şi profesională, inclusiv,
cele care apar în situaţii de criză.
- Consultaţii individuale;
- Consultaţie de grup;
- Ateliere de formare;
- Ateliere de corecţie;
- Treininguri de formare și de corecție
- Şedinţe informative;
6.CONSILIEREA PARENTALĂ
empatie și înțelegere;
manifestarea încrederii;
suport;
9
motivarea pozitivă a clientului;
susținerea clientului.
10
- ”există motive de îngrijorare?”;
Este necesar ca părinții să continue să își sprijine copii prin acordarea încrederii
şi valorizare, precum şi prin abilitarea acestora pentru a face faţă provocărilor vieţii.
Dezvoltarea încrederii;
Ascultare activă;
7
Proiectul Socrates – Grundtvig 2, Parteneriate pentru învăţare Strategii educaţionale şi intervenţii de consiliere
pentru părinţii copiilor şi adolescenţilor cu dificultăţi: bune practici 04-G2-64-B-RO-C Educaţia şi consilierea
părinţilor Ghid;
11
7. STUDIU DE CAZ8
Istoricul cazului:
La asistență socială s-a adresat, doamna V.I. , mama minorului V.N., în vârstă de
13 ani, de sex masculin, elev în cls.a- VII-a , cu solicitarea de a-l consilia.
Elevul provine dintr-o familie completă şi este cel mai mare dintre cei doi copii ai
familiei. Mama a menţionat că de la începutul anului curent de studiu, fiul se
manifestă neobişnuit, comparativ cu comportarea lui în clasa a -VI-a, căci era elev
capabil, responsabil, mereu a avut rezultate bune la învăţătură, era un copil liniştit.
Comportamentul copilului acasă şi la ore era exemplar. Începând cu clasa a -VII-a,
copilului i-a scăzut semnificativ reuşita la învăţătură, în unele zile, refuză să se ducă la
școală, are un comportament diferit.
8
Studiu de caz preluat de la Primăria Com.Lumina
12
Asistentul social – de ce crezi că este îngrijorată mama ta?
Iniţial minorul refuză cooperarea cu asistentul social, însă pe parcurs, după mai multe
încercări şi comunicări pe diverse teme educative, elevul a început să coopereze şi
chiar a iniţiat discuţia pentru a soluţiona problema iniţială.
V.N. – faptul că nu am vrut să mă duc în unele zile la școală și am note mai proaste.
Asistentul social – dar de ce brusc învăţătura a devenit fără rost pentru tine?
V.N.. – pentru că nu mai vreau să învăţ, nu am timp pentru a învăţa si nici nu mai are
rost.
V.N. – pentru că acasă nu am linişte. Părinţii mei se ceartă mereu, și la școală sunt
copii care mă deranjează. Atunci le răspund urât.
13
Asistentul social – tu cum consideri, aceste necazuri te-au determinat să te transformi
într-un elev iresponsabil cu succese scăzute la învăţătură şi cu un absenteism ridicat?
V.N. –cum aş putea să mă comport altfel, dacă eu sufăr prea mult pentru ce se
întâmplă acasă și la școală chiar nu mai am nici un chef. Nu mă mai interesează. Eu
nu vreau ca părinţii mei să se certe, și nu vreau sa fiu jignit la școală, pentru că atunci
ripostez.
Asistentul social – deci relaţia dintre părinţii tăi si problemele întampinate la școală
te-a determinat să te schimbi? Cu toate acestea observ că eşti un copil curajos şi
sensibil, dar trebuie să conştientizezi că lipsa de pregătire pentru ore, insultarea
colegilor şi violenţa asupra lor, chiar dacă este o violență verbală, nu este o ieşire din
situaţie. Problemele adulţilor vor fi rezolvate cu siguranţă în curând. Dar tu prin
nepregătirea temelor, o să începi să ai lacune în materia studiată şi mai mult decat atât,
prin comportamentul tău agresiv, o să-ţi pierzi prietenii din clasă şi nici nu o să mai ai
cu cine comunica. Ai dori să ajungi la astfel de urmări? Ce îți dorești să faci când vei
fi mare?
V.N. – nu doresc să îmi pierd prietenii deși, în ultimul timp nu am mai fost așa
apropiați, eu îmi doresc să ajung programator IT. Sunt bun la calculatoare. Îmi place
să mă joc pe calculator și să învăț lucruri noi.
V.N. – mulţumesc, dar totuşi aş vrea ca mai întîi să-i văd din nou pe părinţii mei
fericiţi. Eu am obosit de atâtea certuri şi cuvinte urâte. De asemenea doresc ca la
școală să pot învăța liniștit, fără colegi răi.
Asistentul social – da, părinţii tăi sunt cei mai buni, iar tu eşti cel mai bun copil şi o să
depui efort pentru a învăţa şi pentru a stabili relaţii bune cu colegii tăi. Ulterior vor
dispărea şi certurile dintre părinţii tăi.
V.N. – mulţumesc, sper din tot sufletul aşa să fie, eu am să încep să mă pregătesc
pentru ore. Sper să reușesc să recuperez temele pierdute. Îmi doresc să ajung un bun
IT-st.
Asistentul social – aşa va fi, mergi şi cere-ți scuze de la colegi, profesori şi fii un copil
responsabil şi prietenos, cum ai fost mereu, în rest toate vor veni de la sine.
14
Diagnosticare prealabilă:
Preadolescentul V.N a devenit delăsător, frustat, din cauza faptului că era marcat
de relaţiile conflictuale dintre părinţi. Fapt care confirmă presupoziţiile noastre.
Sumarizare:
Părinţii copilului, în urma mai multor consilieri, şi-au propus să depăşească din
acel moment toate încercările şi dificultăţile vieţii prin comunicare, înţelegere şi
respect reciproc. Părinţii au hotărât ca în cazul în care vor mai apărea dispute şi crize
în relaţia lor, le vor depăşi fără a-l implica pe copil în conflicte şi fără ca acesta să fie
martor la toate acele probleme. Evident că au mai fost realizate câteva şedinţe cu acest
preadolescent la anumite intervale de timp, pentru ca el să poată observa faptul că
eforturile sale în direcţia dată sunt eficiente.
15
BIBLIOGRAFIE
16
- Elemente de Asistență Socială – Cristian Bocancea, George Neamțu;
17