Eseu: “ Ereditatea – bază și factor al diferențierei individuale.

”
Motto: “ Natura ne aseamănă , educația ne deosebește.”
Dezvoltarea psihică este un concept fundamental pentru psihologia omului, pentru că de
conținutul și valoarea lui explicativă și interpretativă depinde abordarea tuturor problemelor.
Între factorii și condițiile care intervin, trei suntconsiderați fundamentali,în sensul că lipsa lor ar face
imposibilăsau ar compromite dezvoltarea psihică.
Acestea sunt : ereditatea, mediul, educația.
Primul dintre factorii fundamentali este ereditatea.
Ereditatea este proprietatea ființelor vii de a transmite urmașilor caracterele dobîndite de-a lungul
filogenezei ( proces de dezvoltare a vieții pe Pămînt).
Mecanismul transmiterii acestor caracteristici este codul genetic,adică totalitatea genelor caracteristice
undei specii și a modului lor de organizare.
Specia umană are circa 40000de gene organizate în 46 de cromozomi care formează 23 de perechi. La
fiecare ființă umană materialul genetic provine de la părinți ,23 de cromozomi de la mamă și 23 de
cromozomi de la tată. Genele sunt organizate într-un mod propriu la fiecare și astfel formează un genom
unic care intrînd în interacțiune cu mediul și formează fenotipul.
Ereditatea reprezintă însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite de la o generație la alta
sub forma codului genetic informații,mesaje de specificitate care privește grupul de apartenențăa
individului, constituindu-se în premisa biologică a dezvoltării.
Factorul ereditar generează un anumit tip de conduită, aceasta avînd o mare importanță în procesul de
structurare a personalității,dar faptul nu se poate explica independent de acțiune factorilor de mediu și de
influențele educației.
Ereditatea este un factor necesar pentu dezvoltarea psihică, pentru că ea asigură baza organică a
fiecărui fenomen sufletesc.
Ereditatea își face simțită prezența în formarea personalității individului.
Atunci cînd condițiile mediului de viață a individului este unul favorabil,iar acțiunea educativă ce este
exercitată asupra lui este una de calitate, posibilele influențe negative ale ereditării sunt foarte puțin
simțite în personalitatea acestuia. Posibilitățile înăscute ale copilului trebuesc descoperite, stimulate și
dezvoltate pentru a se putea trasforma în aptitudini și apoi în talente.
Aportul eredității nu este de aceeași pentru orice vîrstă sau pentru orice componență psihică.
Ereditatea acționează mai puternic la vîrstele timpurii în cazul formării unor procese și funcții psihice mai
apropiate de ale animalelor,așa cum sunt cele sezoniere,perceptive,motrice care contribuie mult la
dezvoltarea unor componente ale personalității cum ar fi temperamentul și aptitudinile.
Ereditatea nu este suficientă pentru dezvoltarea psihică pentru că ea nu se transformă automat în
componente ale vieții psihice umane.
De exemplu : Copiii crescuți de animale și-au format comportamente ca ale ființelor cu care au
viețuit și astfel ereditatea a fost modificată în manifestările ei,de mediul in care au crescut.
Ereditatea este un factor potențial și polivalent, adică fără intervenția celorlalți doi factori
fundamentali, potențialul ereditar nu se transforma în componente ale vieții psihice. Este polivalent pentru
că pe aceeași premise ereditare se pot forma componente diferite ale vieții psihice în funcție de felul în
care au acționat mediul și educația.

Cel de-al doilea factor fundamental este mediul.

Ereditatea făra contribuția celorlalți doi factori ( mediul și educația) este asemenea unui sol
fertil,dar necultivat.
Mediul este totalitatea elementelor și condițiilor de viață cu care individul interacționează direct
sau indirect pe parcursul dezvoltării sale în diferite etape de evoluție.
Mediul este cele mai mare transformator care acționează asupra fondului ereditar al fiecăruia,îl activează
și îl face să colaboreze cu cei din jur.
Mediul este totalitatea influențelor naturale și sociale,fizice și spirituale,organizate și
neorganizate,voluntare și involuntare care constituie cadrul în care se naște,trăiește și se dezvoltă ființa
umană.
Mediul ca factor al dezvoltării psihice este cel mai profund implicat în devenirea psihică umană
oferind materialul de construcție.
Mediul cuprinde ansamblul elementelor naturale,sociale,culturale ce ne înconjoară și cu care omul este în
interacțiune permanentă pe tot parcursul vieții sale.
Acțiunea factorilor de mediu la fel ca și cea a ereditații este una de factură aleatorie,probalistică putînd fi
în egală măsură o șansă a dezvoltării sau un blocaj al acestuia.
Cel de-al treilea factor fundamental este educația.
Educația reprezintă activitatea specializată,desfășurată în mod deliberat prin care se mijlocește raportul
dintre om și factorii mediului favorizînd dezvoltarea omului prin intermediul societății și a societățiiprin
intermediul omului.
Despre rolul sau puterea educației și ponderea ei în dezvoltarea psihică a omului
s-au formulat de-a lungul timpului diverse concepții și teorii.
Natura dă sămînța,dar nu și cunoștințe și virtuți gata formate.
Această sămînță are nevoie de dezvoltare și aceastădezvoltare este posibilă doar cu ajutorul educației.
“Nimeni nu poate devein om,daca nu capătă învățătură” spunea Comenius.
Educația controlează și organizează influențele mediului asupra individului,adaptîndu-le la
particularitățile de vîrstă și individuale ale acestuia.
Izvorul dezvoltării psihice îl constituie contradicțiile interne care apar ca urmare a solicitărilor externe.
Crearea mijloacelor necesare pentru depașirea acestor contradicții îi rvine educației. Pe de o parte
educația oferă conținuturile ce urmează să fie assimilate, pe de altă parte ea se preocupă de modul în care
să fie assimilate, de formarea capacităților omului.
În concluzie pot spune că la nivelul actual de cunoaștere și control al mecanismelor eredității,
rolul acestui factor în dezvoltare mai ales în dezvoltarea psihică este premise natural constituind un
echipament primar pentru dezvoltarea ulterioară a personalității.
Factorul genetic este premise natural a dezvoltării cu acțiune probabilistic oferind fie o ereditate
normal valorificată,fie o ereditate ce poate fi compensantă în diferite grade.
Educația face legatura si mediază între potențialitatea de dezvoltare ,propusă de ereditate și oferta
de posibilități ale mediului.
Educația armonizează interacțiunea ereditare – mediu și creează un climat favorabil actualizării
potențialităților genetice, fapt pentru care pot spune că educația este o activitate umană specializată în
dezvoltare.
Mediul asemenea educației influențiază individual între limitele stricte pe care le trasează
ereditatea.
Rolul conducător al educației rezultă din intervenția acestei în ameliorarea condițiilor de mediu,
în crearea unui climat educațional favorabil cu valențe educative puternice asupra formării personalității
umane.
Pot afirma cu certitudine că dezvoltarea psihică este rezultatul interacțiunii complexe ereditate – mediu –
educție.