Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași

Facultatea de Filosofie si științe social-politice

Departamentul de Asistență Socială ID

Deontologie
Investiția etică în asistența socială

Nume student Antal Dan-Paul

Specializare Asistență Socială
Formă de învățământ ID
Anul 2 grupa 1
Profesor coordonator Fraguța Zaharia
 Referat : Investiția etică și codul deontologic al asistentului social

Toate profesiile au o anumită scală de valori care le determină semnificaţia particulară şi

direcţionează valorile profesionale ale persoanelor care le practică. Pentru asistența socială
există un astfel de sistem de valori ale profesiei, care o apropie, dar totodată o şi deosebeşte de
celelalte profesii din domeniul ştiinţelor sociale.
Valorile profesiei de asistenţă socială se exprimă prin ideile referitoare la atitudinile faţă de
oameni, la convingerile legate de locul şi rolul omului în societate, la nevoile şi scopurile sale
şi la modalităţile de a obţine bunurile necesare vieţii.
Alegerea unei cariere profesionale în asistenţă socială cere o profundă explorare a valorilor
individuale şi compararea lor cu valorile profesiei (Hoffman, Salle, 1994). Majoritatea
practicienilor din domeniul asistenţei sociale subscriu la următoarele valori fundamentale, cu
importanţa majoră pentru profesie (Codul deontologic NASW, 1996):
1. Afirmarea individualităţii proprii. Oamenii au dreptul la libertate, la alegerea propriilor lor
valori şi modalităţi de viaţă, atâta timp cât acestea nu afectează libertatea altora.
2. Lupta împotriva tiparelor şi a clişeelor în a-i percepe pe ceilalţi. Lupta împotriva
prejudecăţilor.
3. Dreptul persoanelor de a avea acces la resursele necesare. Oamenii au dreptul la resursele
necesare susţinerii vieţii şi dezvoltării lor şi de posibilităţi de a-şi realiza şi de a-şi exprima
potenţialităţile.
4. Respectul demnităţii şi încrederea în valoarea fiinţei umane Fiecare persoana este o valoare
în sine şi este unică. Procesul de asistenţă socială va trebui să conducă la valorizarea
personalităţii umane, la creşterea demnităţii ei şi respectarea individualităţii fiecărui asistat
5. Încrederea în capacitatea de autodeterminare şi în capacitatea de rezolvare a problemelor
persoanelor asistate. Încrederea în capacitatea de învăţare şi dezvoltare a persoanelor.
6. Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor primite de la asistaţi şi în legătură cu aceştia.
Principiile etice se constituie într-un sistem specific profesiei şi sunt prezentate mai pe larg
de către Hepworth şi Larsen (1993):
* Oamenii sunt capabili să facă propriile lor alegeri, să ia propriile decizii şi să înveţe să-şi
dirijeze propriile vieţi. Ei trebuie lăsaţi şi încurajaţi sa-şi asume responsabilitatea propriilor
decizii şi să-şi exercite propria libertate.
* Asistenţii sociali au responsabilitatea de a asista persoanele ca să obţină maximum de
independentă. În relaţia de consiliere şi de sprijin profesionistul va întări încrederea în sine a
asistatului şi demnitatea individului, încurajând manifestările sale de independenţă.
* Asistenţa socială are responsibilitatea de a interveni pentru modificarea acelor factori sociali
care au o acţiune nefavorabila asupra indivizilor, familiilor şi grupurilor (ca de exemplu
pentru reducerea violenţei, eliminarea discriminărilor).
* Problemele de viaţa ale indivizilor se datoresc, în general, lipsei deprinderilor şi a
mecanismelor de adaptare ale indivizilor.
Formarea unor noi competenţe duce adesea la rezolvarea problemelor şi la dezvoltarea
personalităţii individului.
• Oamenii sunt capabili să înveţe noi comportamente. Asistenţii sociali au
responsabilitatea sa ajute oamenii să-şi descopere şi să-şi utilizeze capacităţile de
schimbare şi de dezvoltare.
• Deşi se acceptă ideea că originea problemelor de viaţă se află adesea în experienţele şi
evenimentele trăite anterior şi se cunoaşte că analiza experienţelor trecute poate fi
benefică, totuşi se apreciază că cele mai multe din dificultăţile în calea îmbunătăţirii
integrării sociale pot fi rezolvate prin centrarea atenţiei pe alegerile şi posibilităţile
prezente, prin mobilizarea puterilor latente de adaptare ale indivizilor.
• Multe din problemele indivizilor îşi au originea în societate şi nu se datoresc
indivizilor înşişi. Prin urmare, rezolvarea problemelor indivizilor nu se poate limita la
creştere competenţelor individuale, ci necesită implementarea unor măsuri de politică
socială. Oamenii pot influenţa schimbările în sistemele de politici sociale, care să
atenueze şi chiar să rezolve anumite probleme ale indivizilor.
• Greutăţile vieţii sunt o parte inerentă a condiţiei umane, iar oamenii pot să se dezvolte
în urma confruntării lor cu adversităţile vieţii. Crizele vieţii trebuie considerate
prilejuri de dezvoltare şi de îmbunătăţire a capacităţii de control asupra propriei vieţi.
• Oamenii au nevoie de conştiinţa valorii proprii şi de stimă de sine. Ca să dobândească
stima de sine, ei au nevoie de confirmarea valorii lor din partea persoanelor
semnificative (părinţi, soţi, fraţi, prieteni, profesori şi alţii). Multe din conflictele
interpersonale se datoresc faptului ca oamenii nu se simt iubiţi, respectiv stimaţi.
Asistenţa socială poate contribui la creşterea stimei de sine a clienţilor în cadrul
relaţiilor de consiliere, prin grijă, încurajare şi acceptare.
Relaţiile de asistenţă pot deveni pentru asistaţi modele de relaţii deschise, sincere, autentice,
atente la nevoile persoanei. Asistatul poate să preia modelul acestei relaţii şi să îl transpună la
celelalte relaţii ale sale.
• Orice metode de rezolvare a cazurilor de asistenţa socială trebuie să aibe în vedere că
mijloacele de a ajunge la un scop sunt tot atât de importante ca scopul însuşi.
Mijloacele folosite de asistentul social vor trebui să respecte demnitatea de sine,
autodeterminarea şi confidenţialitatea asistatului.
• Autocunoaşterea este prima etapă realizată în procesul de dezvoltare şi schimbare a
persoanei. Înţelegerea şi acceptarea din partea asistentului favorizează autocunoaștere
asistaţilor.
• Dreptul asistaţilor la propriile lor valori şi convingeri este inviolabil. Asistenţii sociali
au responsabilitatea să ofere ajutor indivizilor, indiferent de valorile şi convingerile
acestora, chiar dacă ele conduc la disfuncţii ale integrării lor sociale.
Principiile etice sunt prevăzute şi în cap.III, art.19-25, Legea nr. 466/2004. Astfel,
• Scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele sau
comunităţile aflate în nevoie, implicându-se în identificarea, întelegerea, evaluarea
corectă şi soluţionarea problemelor sociale.
• Asistenţii sociali promovează principiile justiţiei sociale, prevăzute în actele normative
cu privire la asistenţa socială şi serviciile sociale.
• Asistenţii sociali asigură egalitatea şanselor privind accesul persoanelor asistate la
informaţii, servicii, resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor.
• Asistenţii sociali respectă şi promovează demnitatea individului, unicitatea şi valoarea
fiecărei persoane.
• Asistentul social nu trebuie să practice, să tolereze, să faciliteze sau să colaboreze la
nici o formă de discriminare
• Asistentul social sprijină persoanele asistate în eforturile lor de a-şi identifica şi
clarifica scopurile, în vederea alegerii celei mai bune opţiuni.
• Asistenţii sociali contribuie la consolidarea relaţiilor dintre persoane cu scopul de a
promova, reface, menţine şi/sau îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor, familiilor,
grupurilor, organizaţiilor şi comunităţilor.
• Asistenţii sociali actionează cu onestitate şi responsabilitate faţă de beneficiari,
instituţii şi societate, în concordanţă cu normele deontologice ale profesiei, adoptate de
comunitatea profesională prin Colegiu.
• Asistenţii sociali trebuie să îşi desfăşoare activitatea numai în aria de competență
profesională determinată de calificarea şi experienţa profesională. Asistenţii sociali au
obligația de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele şi deprinderile profesionale şi de a
le aplica în practică.
• Asistenţii sociali contribuie la îmbunatăţirea şi dezvoltarea bazei de cunoştinţe a
profesiei.
Valoarea autodeterminării este o valoare de bază a profesiei, care a fost statuată de la
începuturile ei. Sublinierea ei este cu atât mai importantă cu cât categoria de clienţi cu care
lucrează asistenta socială sunt de obicei cele mai vulnerabile persoane din societate şi, ca
atare, ele pot avea o capacitate scăzută de control asupra propriei vieţi. Afirmarea dreptului la
autodeterminare a persoanelor cu situaţii materiale dificile, a celor dezavantajaţi cultural, a
celor cu diferite dizabilităţi, a celor dependenţi de substanţe şi a altora înseamnă asistarea lor
în obţinerea serviciilor şi a drepturilor lor, asigurarea libertăţii persoanei de a alege calea de
schimbare pe care ea însăşi o doreşte.
Asistenții sociali se ghidează după anumite principii etice adoptate de către Federația
Internaţională a Asistenților Sociali (IFSW) :
1. Recunoașterea demnității umane
Asistenții sociali recunosc și respectă demnitatea și valoarea oamenilor prin atitudine,
cuvânt și faptă. În același timp, asistenții sociali pun în dezbatere și discuție
comportamentele și atitudinile în care oamenii se pot devaloriza sau stigmatiza pe ei înșiși
sau pe cei din jur. Asistenții sociali înțeleg că diferențierea dintre aceste situații necesită o
practica reflectivă și o gândire critică.
2. Promovarea drepturilor omului
Asistenții sociali adoptă și promovează drepturile fundamentale și inalienabile ale
oamenilor. Asistența socială se bazează pe respectul pentru valoarea inerentă a omului, pe
respectul pentru demnitatea tuturor oamenilor și a drepturilor individuale și sociale/civile
care decurg din acestea. Asistenții sociali lucrează frecvent cu oamenii pentru a găsi un
echilibru adecvat între propriile drepturi și valorile celorlalți.
3. Promovarea justiției sociale
Asistenții sociali au responsabilitatea de a angaja oamenii în realizarea justiției sociale, în
raport cu societatea în general și în raport cu persoanele cu care lucrează în serviciile
sociale.
Justiția socială are mai multe dimensiuni, precum:
a) Discriminarea provocatoare și opresiunea
Asistenții sociali combat discriminarea, care include, dar nu se limitează la: vârstă,
capacitate, stare civilă, clasă, cultură, etnie, sex, identitate de gen, limbă, naționalitate (sau
lipsa acesteia), convingeri politice, sărăcie, rasă, statut de relație, religie, sex, orientare
sexuală, statut socio-economic, credințe spirituale sau structură familială.
b) Respectarea diversității
Asistenții sociali lucrează pentru dezvoltarea sustenabilă și consolidarea comunităților
incluzive care respectă diversitatea etnică și culturală a oamenilor, ținând seama de
diferențele individuale, de familie și de grup. Asistenții sociali recunosc că respectul și
acceptarea diversității nu trebuie folosite pentru a întinde limitele relativismului moral
până la punctul în care drepturile anumitor grupuri de persoane sunt încălcate.
c) Accesul la resurse echitabile
Asistenții sociali susțin și lucrează pentru accesul și distribuirea echitabilă a resurselor și a
bunăstării. Asistenții sociali susțin dreptul persoanelor la venituri sustenabile, care trebuie
asigurate prin muncă decentă și / sau securitate socială universală.
d) Promovarea politicilor și practicilor nedrepte
Asistenții sociali lucrează pentru a aduce în atenția angajatorilor, a factorilor de decizie
politică, a politicienilor și a instituțiilor publice abilitate, politicile și resursele care sunt
inadecvate sau în care politicile și practicile sunt opresive, nedrepte sau dăunătoare. În
acest sens, asistenții sociali pledează și pentru recunoașterea propriilor drepturi în aceste
demersuri. Asistenții sociali trebuie să fie conștienți de situații care ar putea amenința
propria lor siguranță și securitate și trebuie să facă alegeri judicioase în astfel de
circumstanțe. Asistenții sociali nu sunt obligați să acționeze atunci când propria viața le
este în pericol.
e) Dezvoltarea solidarității umane
Asistenții sociali lucrează activ în comunități, împreună cu colegii lor din interiorul și din
afara ariei profesionale, pentru a construi rețele de solidaritate, pentru a dezvolta
schimbări benefice societății și pentru a crea societăți incluzive și responsabile.
4. Promovarea dreptului la auto-determinare
Asistenții sociali respectă și promovează drepturile persoanelor pentru a face propriile
alegeri și a lua propriile decizii, cu condiția ca acestea să nu amenințe drepturile și
interesele legitime ale altora. Asistenții sociali recunosc faptul că situațiile individuale se
intersectează cu condițiile structurale și că idealul autodeterminării necesită resurse
precum educația, locuri de muncă decente, accesul la sănătate, locuința sigură și stabilă,
siguranța și securitatea, sisteme de sănătate adecvate, apa curată, mediile fără poluare și
accesul la informații.
5. Promovarea dreptului la participare
Asistenții sociali lucrează pentru a construi stima de sine și a dezvolta capacitățile
oamenilor, promovând implicarea deplină și participarea lor la toate deciziile și acțiunile
care le afectează viața. Asistenții sociali trebuie să implice oamenii în deciziile care îi
privesc și să fie pregătiți să fie transparenți cu privire la motivele deciziilor lor.
6. Respectarea confidențialității
Asistenții sociali respectă și lucrează în conformitate cu dreptul omului la
confidențialitate, cu excepția cazului în care există riscul ca persoana să-și facă rău sau să
facă rău celor din jur, precum și să încalce anumite prevederile legale. Asistenții sociali
informează persoanele cu care se angajează într-o relație profesională despre limitele
confidențialității.
7. Tratarea oamenilor într-un mod care le respectă integritatea personală.
Asistenții sociali recunosc dimensiunile biologice, psihologice, sociale și spirituale ale
vieții oamenilor și înțeleg și tratează toți oamenii în integralitatea lor. Această
recunoaștere este folosită pentru a realiza evaluări și a formula intervenții holistice, cu
participarea deplină a oamenilor, organizațiilor și comunităților în care oamenii trăiesc.
Asistenții sociali colaborează cu alți specialiști și adoptă o abordare integrată a
problemelor și a provocărilor cu care oamenii se confruntă.
8. Utilizarea etică a tehnologiei și a presei sociale
Principiile etice se aplică tuturor contextelor practicii profesionale, educației și cercetării
în domeniul asistenței sociale, indiferent dacă implică contact direct/față-în-față sau prin
utilizarea tehnologiei digitale și a mass-mediei. Asistenții sociali trebuie să recunoască
faptul că utilizarea tehnologiei digitale și a mijloacelor de comunicare media socială poate
duce la încălcarea standardelor etice, incluzând, dar fără a se limita, la intimitate și
confidențialitate, conflicte de interese, competențe și documentație.
Asistenții sociali nu postează poze ale persoanelor cu care lucrează fără consimțământul
lor și fără o informare detaliată asupra consecințelor și a vulnerabilităților create de
tehnologia digitală.
Asistenții sociali înțeleg că publicarea imaginilor portret ale copiilor sau adulților în
situații care le scot în evidență vulnerabilitățile este interzisă. Publicarea imaginilor
copiilor pe rețelele de socializare se face cu condiția ca identificarea copilului să nu fie
posibilă.
9. Păstrarea integritatii profesionale
Asistenții sociali trebuie să dețină calificările necesare și să dezvolte și să mențină
competențele necesare pentru a-și practica cu succes profesia.
10. Susținerea oamenilor din zonele de război
Asistenții sociali susțin nonviolența. Asistenții sociali pot lucra împreună cu personalul
militar în scopuri umanitare și pot lucra pentru construirea și reconstruirea păcii. Asistenții
sociali care operează într-un context militar sau de menținere a păcii trebuie să sprijine
întotdeauna demnitatea oamenilor ca fiind principalul lor obiectiv. Asistenții sociali nu
trebuie să își lase cunoștințele și abilitățile lor să fie folosite în scopuri inumane, cum ar fi
tortura, supravegherea militară, terorismul sau terapia de conversie și nu pot să folosească
arme în cadrul capacităților lor profesionale împotriva oamenilor.
11. Construirea și păstrarea relațiilor profesionale de încredere
Asistenții sociali nu pot să abuzeze de pozițiile lor de putere și de relațiile de încredere cu
oamenii cu care se angajează într-o relație profesională de suport. Asistenții sociali
recunosc limitele dintre viața personală și cea profesională și nu abuzează de pozițiile lor
în beneficiul personal. Asistenții sociali își asumă responsabilitatea de a transmite
informația despre principiile etice către asistenții sociali și către școlile de asistență
socială. Colegiul național al asistenților sociali oferă ghidare asistenților sociali pentru a
înțelege și a implementa acțiuni profesionale în conformitate cu actualul cod etic.

Bibliografie
Legea privind Statutul Asistentului Social
Normele privind accesul in Profesia de Asistent Social
Ordin nr. 552/2012 privind aprobarea modelului-cadru al atestatului de persoană sau
familie aptă să adopte, precum şi a modelului şi conţinutului unor formulare, instrumente
şi documente utilizate în procedura adopţiei
LEGE nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informatiile de interes public
Codul Etic al profesiei de asistent social
Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi
Legea nr. 116/2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale
Legea asistenţei sociale - 292/2011
Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, valabila in 2016
Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie
HOTARÂRE Nr. 1149 din 17 octombrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor Legii nr. 116/2002 privind prevenirea si combaterea
marginalizarii sociale
LEGE nr. 277 din 24 decembrie 2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei
LEGE nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap
NORME METODOLOGICE din 14 martie 2007 de aplicare a prevederilor Legii nr.
448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
NORME METODOLOGICE din 19 ianuarie 2011 de aplicare a prevederilor Legii nr.
277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei
NORME METODOLOGICE din 19 ianuarie 2011 de aplicare a prevederilor Legii nr.
416/2001 privind venitul minim garantat
Legea 248 2015 privind stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor
provenind din familii defavorizate forma valabila la data 2016 03 20
Norme metodologice de aplicare a Legii nr 248 din 2015
Hotărârea nr.1/2016 privind modificarea si completarea Regulamentului de organizare și
funcționare al Colegiului Național al Asistenților Sociali
NORME METODOLOGICE din 19 februarie 2014 de aplicare a prevederilor Legii nr.
197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale
HOTĂRÂRE nr. 867 din 14 octombrie 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor
sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor
sociale.
ORDIN nr. 1305 din 17 noiembrie 2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea
şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a
orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în
vederea abilitării şi reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale.