Familia și Managementul resurselor familiale, An I

Proiect la disciplina: Etică și integritate academică

Etica
și
integr
itatea
în
asiste Descrierea profesiei de asistent social

nța Asistența socială ca profesie are un pronunțat caracter aplicativ

și o înaltă orientare umanistă. (Ștefăroi, 2014 ). Codul deontologic al
acestei profesii garantează în mod special, respectarea omului, fără

social
deosebire de rasă, sex, vârstă, limbă, apartenență culturală sau
religioasă. Profesia de asistent social implică o filosofie proprie,
centrată umanist.

ă
 Asistența socială, ca activitate practică, cu aplicabilitate la sfera protecției sociale, are la bază
trei premise fundamentale (Ghețău & Rădulescu, 2002 ):
- Importanța ființei umane, unicitatea și demnitatea ei, menținerea acestei condiții fără ca ea să
decadă sau să abdice de la condiția umană;
- Persoana, familia, colectivitatea sau comunitatea pot avea probleme rezultate din
interacțiunea cu ceilalți;
- Oamenii pot și trebuie să intervină pentru aplanarea problemelor și îmbunătățirea vieții
semenilor lor în virtutea sentimentelor de grijă și ajutorare a lor, virtute cu care a fost înzestrat omul.
Fiecare individ trebuie să-și asume responsabilități, dar are și dreptul de a fi ajutat de ceilalți membri
ai societății atunci când se află într-o situație dificilă.
Asistența Socială se ocupă în principal cu recuperarea și (re)integrarea psiho-socială și
profesională a persoanelor cu probleme speciale: deficiențe psihice și /sau fizice, comportament
antisocial (delicvență), probleme sociale diverse. Desfășoară o activitate complexă și variată:
analizează influența factorilor sociali asupra stării de sănătate mentală și a comportamentului uman,
acordă consultații privind drepturile și obligațiile asistaților, colaborează cu instituții sau organizații
care au obiective similare, participă la elaborarea metodelor și tehnicilor de lucru, propun măsuri de
ajutorare sau recuperare. Munca unui lucrator social este aceea de a ajuta oamenii în rezolvarea
problemelor legate de situația lor socială sau de viața personală.
Asistentul social este analist social, cercetător activ al distorsiunilor sociale, consultant,
prectician al intervenției, organizator al serviciilor sociale, pedagog, technician al comunicării,
animator de grup, instructor cultural. (Zamfir, 1997).
Asistentul social este un agent al schimbării care acționează în context sociale complexe, el
nu se limitează la un tip sau altul de ajutorare, ci concepe strategii combinate și, la limită, integrale.
(Bocancea & Neamțu, 1999).

Etica în asistența socială

Scopul principal al activității asistentului social este acela de a asista persoanele aflate în
dificultate implicându-se în identificarea, evaluarea și soluționarea problemelor sociale. ( Codul etic
al profesiei de asistent social).
Exercitarea profesiei de asistent social este avizata de Colegiul Asistenților Sociali din
România și autorizată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Asistentul social trebuie să-și asume răspunderea pentru consecințele acțiunilor sale, așa cum
orice profesionist din orice domeniu trebuie să o facă, însă are și o serie de responsabilități impuse
de practicarea profesiei.
Normele etice din practica asistenței sociale au la bază valorile fundamentale din acest
domeniu ( Codul etic al profesiei de asistent social):
- furnizarea de servicii în benefciul persoanelor asistate;
- justiția socială;
- respectarea unicității și demnității umane;
- respectarea confidențialității și integrității persoanei, autodeterminării;
- respectarea competenței profesionale.

Consider că, fiecare asistent social își are însușite aceste principii și valori, ele urmând să se
regăsească în comportamentul său, astfel încât să nu aducă prin acțiunile sale prejudicii imaginii
profesiei de asistent social.
N. Timms (1983 & Neamțu, 2003) prezintă principiile etice specifice asistenței sociale:
2
 - respectul pentru client;
- să îl accepți pe client așa cum este;
- să nu-l condamni pe client;
- să confirmi/ aprobi dreptul clientului la autodeterminare;
- să respecți încrederea acordată de client.

Responsabilitățile etice ale asistentului social față de client sunt: prioritatea interesului
clientului, drepturile și obligațiile clienților, caracterul privat și confidențial și costuri/ cheltuieli.
Responsabilitatea etică a asistentului social față de colegii săi: respectul, obiectivitatea/
imparțialitatea și politețea; raporturile asistentului social cu clienții colegilor săi.
Responsabilități etice ale asistentului social față de organizațiile angajaților și angajatorilor:
obligațiile față de organizațiile angajatorilor - asistentul social trebuie să adere la angajamentele
luate față de organizațiile angajatorilor.
Responsabilitățile etice ale asistentului social față de profesia sa: păstrarea integrității
profesiei, cerviciul comunității, dezvoltare și cunoaștere.
Responsabilitățile etice ale asistentului social față de societate: promovarea bunăstării
generale – asistentul social trebuie să promoveze bunăstarea general a societății.

Asistentul social va evita ca prin propriul comportament să aducă prejudicii imaginii

profesiei. Asistentul social va evita ca problemele personale sa îi afecteze judecata, performanțele
profesionale sau intersele clienților. În cazul în care această situație nu se poate evita, asistentul
social trebuie să solicite imediat consultanță și sprijin profesional, să reducă numărul de cazuri cu
care lucrează, să își încheie activitatea profesională sau să întreprindă orice altă acțiune pentru a
proteja clienții.
Asistentul social folosește un limbaj adecvat si respectuos față de client și evită folosirea
termenilor care pot aduce prejudicii persoanelor, grupurilor sau comunităților.
Asistentul social își asumă responsabilitatea și meritele numai pentru propria activitate și
recunoaște cu onestitate meritele și contribuția altor profesioniști.
Asistentul social trebuie să se bazeze pe principiile respectului apărării intimitații,
confidentialității și utilizării responsabile a informațiilor obținute în actul exercitării profesiei.
Asistentul social respectă confidențialitatea informațiilor împărtășite de colegi în cursul
relațiilor profesionale.
Asistenții sociali care sunt membri în echipe multidisciplinare participă la luarea deciziilor
care vizează bunăstarea clientului, utilizând valorile profesiei și experiența profesională. Obligațiile
etice și profesionale ale echipei multidisciplinare ca întreg și a membrilor echipei trebuie clar
definite. Asistenții sociali solicită și oferă consultanță și consiliere colegilor ori de câte ori este
nevoie.
Disputele dintre colegi se rezolvă în interiorul echipei de către cei implicați și prin
respectarea dreptului părților la opinie. În cazul prelungirii acestora se apelează la un mediator sau la
supervizor. Disputa dintre angajator și un alt coleg nu este folosită de asistentul social pentru a
obține o poziție sau un avantaj personal. Disputele sau conflictele dintre colegi sunt rezolvate fără
implicarea clientului.
Asistentul social orientează clienții către alte servicii atunci când problematica clientului
depășește competențele sale profesionale, când nu a înregistrat progrese semnificative și atunci când
clientul are nevoie de servicii suplimentare sau specializate pe care el nu le poate oferi. Asistentul
social care orientează clientul către alte servicii, transmite către noua agenție toate informațiile
necesare soluționării cazului.

3
 În situațiile în care asistentul social observă incompetență sau comportamentul lipsit de etică
al unuia dintre colegi, îi acordă acestuia sprijin și asistență. Dacă cel în cauză nu își corectează
comportamentul profesional, asistentul social va apela la procedurile din cadrul agenției sau la
Colegiul Asistenților Sociali. Asistentul social acționează pentru a descuraja, preveni și corecta
comportamentul lipsit de etică. Asistentul social trebuie să apere și să asiste colegii acuzați pe
nedrept de comportament lipsit de etică.

Integritate în asistența socială

Integritatea profesională reprezintă o valoare şi un principiu de bază al conduitei

profesionale, un factor de acţiune deosebit de important pentru încredere în activitatea profesională.
Codul de Etică BASW (2010, art.2.3) evidenţiază integritatea profesională, alături de respectul
pentru valoarea înnăscută a tuturor oamenilor şi justiţia socială, ca una din valorile fundamentale ale
asistenţei sociale, prin care asistenţilor sociali li se înaintează responsabilitatea de a respecta şi a
susţine valorile şi principiile profesiei, de a se asigura că comportamentul lor nu va prejudicia
imaginea profesiei. De asemenea, şi în Codul de Etică NASW (2008, Preambul) integritatea
figurează, împreună cu serviciile, justiţia socială, demnitatea şi valoarea persoanei, importanţa
relaţiilor interumane, competenţa, ca valoare principală a asistenţei sociale. Asistenţii sociali trebuie
să acţioneze tot timpul într-o manieră cinstită, de încredere şi deschisă, explicând clar rolul lor,
intervenţiile şi deciziile luate, să nu dezamăgească sau să manipuleze oamenii care beneficiază de
serviciile lor, colegii sau angajatorii lor. (Neamțu, 2016 )
Conduita integră se referă atât la integritatea profesională, cât şi la integritatea personală.
Integritatea personală vizează tot ceea ce facem, iar integritatea profesională se limitează la
activităţile profesionale. Dar şi într-un caz şi în altul integritatea se referă la calitatea unei persoane
de a face ceea ce trebuie. Din această perspectivă, Codul de Etică BASW (2010, art.2.3, 9, 12),
Codul de Etică NASW (2008, Preambul, art.5.01), Codul deontologic al profesiei de asistent social
din România (2008, art.16, 17, 25), stipulează că asistenţii sociali trebuie să lucreze în scopul
menţinerii şi promovării unor standarde ridicate ale profesiei, să-şi practice profesia cu probitate
morală, demnitate, onestitate şi competenţă. Ei trebuie să acţioneze în concordanţă cu cele mai înalte
standarde ale integrităţii profesionale, menţinând în cadrul colectivităţii un înalt standard al
conduitei lor morale, al aptitudinilor şi identităţii de asistent social.
Asistenţii sociali trebuie să promoveze şi să dezvolte valorile şi etica profesională, baza de
cunoştinţe şi misiunea profesiei de asistent social, să protejeze şi să sporească integritatea
profesională prin studii, activităţi de predare, cercetare şi consultare, servicii, expuneri în cadrul
comunităţilor, prin participare activă în cadrul organizaţiilor lor profesionale, precum şi prin alte
acţiuni de eficientizare a practicii profesionale. În scopul promovării demnităţii profesiei, asistentul
social se va preocupa permanent ca partenerii, asociaţii şi/sau angajaţii săi să nu lezeze drepturile
persoanelor cu care interacţionează în actul profesional, să nu diminueze încrederea publică în
profesionalismul, onestitatea şi responsabilitatea membrilor organizaţiei, precum şi pentru a preveni
practicarea ilegală a profesiei de asistent social, sesizând în acest sens Colegiul asistenţilor sociali,
Comisia de deontologie, alte instituţii responsabile.
Asistentul social trebuie să accepte responsabilizarea sau angajarea sa doar pe baza unor
competenţe pe care le are deja sau pe care intenţionează să le dobândească. El nu trebuie să-şi
denatureze calificarea profesională, educaţia, experienţa sau originea; să aibă în vedere în primul
rând obligaţiile de serviciu ale profesiei sale.

4
 Asistentul social trebuie să fie vigilent şi să reziste influenţelor şi presiunilor care
interferează cu exercitarea profesiei, păstrând imparţialitatea judecăţilor necesare pentru a practica.
El nu trebuie să folosească relaţiile profesionale în scop personal.
Asistenţii sociali trebuie să stabilească limite adecvate, în condiţiile legii, în relaţia lor cu
beneficiarii şi colegii, astfel încât să nu abuzeze de poziţia lor în avantajul propriu, pentru a obţine
beneficii financiare sau întru exploatare sexuală (Neamțu, 2016).
În luarea deciziilor, asistenţii sociali trebuie să se bazeze pe argumente bine gândite şi
echilibrate, fiind permanent conştienţi de impactul valorilor, prejudecăţilor personale, precum şi al
conflictelor de interes asupra activităţii lor şi a altor oameni. Ei trebuie să fie pregătiţi pentru a
răspunde şi justifica deciziile şi acţiunile întreprinse în faţa beneficiarilor, angajatorilor şi a
publicului larg.
Asistentul social trebuie să reacţioneze pe căile cele mai potrivite împotriva
comportamentului lipsit de etică al oricărui membru al profesiei. El trebuie să acţioneze pentru a
preveni practicarea neautorizată şi neinstruită a asistenţei sociale. Asistenţii sociali nu trebuie să facă
nicio denaturare în prezentarea sa în ceea ce priveşte calificarea, competenţa, serviciile sau
rezultatele ce urmează a fi atinse. Asistenţii sociali trebuie să acţioneze totdeauna cu integritate şi să
trateze oamenii cu compasiune, empatie şi grijă.
Un rol important în construirea relaţiilor, în desfăşurarea cu succes a activităţii de ajutorare a
beneficiarilor îl au, de asemenea, valorile şi resursele personale ale asistenţilor sociali: căldura,
onestitatea, deschiderea, creativitatea, sensibilitatea, angajamentul, optimismul etc.
Luarea unei decizii de către asistentul social, cât mai aproape de cea adecvată aşteptărilor
beneficiarilor, ţine de nivelul de cunoaştere a problemei şi de respectarea standardelor deontologice,
de capacitatea lui de a stabili un echilibru între valorile personale, cele profesionale şi cele implicate
în rezolvarea cazului concret.

5
 Bibliografie

1. Bocancea, C. & Neamțu, G. (1999) Elemente de asistență socială. Iași: Polirom;

2. Dumitrașcu, H. (2012) Consilierea în asistența socială. Iași: Polirom;

3. Gheţău, R. & Rădulescu A. (2002) Deontologia profesiei de asistent social. Revista de Asistenţă
Socială, nr. 1, Bucureşti;

4. Neamț, G. (2016). Enciclopedia asistenței sociale. Iași: Editura Polirom;

5. Ștefăroi, P. (2014). Filosofie și Asistență Socială: Fundamente, modele și surse filosofice pentru
o asistență socială umanistă. Iași: Polirom;