Impactul Globalizarii Asupra Romaniei

Introducere:

Primul pas inspre o globalizare de succes s-a vrut a fi insasi trecerea la economia
de piata si deschiderea pietelor de capital pentru tarile sarace. Laureatul premiului Nobel
pentru economie in 2001, Joseph E. Stiglitz, aduce insa in prim plan limitele liberalizarii,
aratand ca sistemul economic si politic al tarilor in curs de dezvoltare, pur si simplu, nu a
facut fata presiunilor la care au fost supuse de catre creditorii lor, organisemele financiare
internationale. Scopul principal al economiei globale este acela ca toate tarile sa se
omogenizeze într-un tot unitar.Globalizarea este un termen foarte uzitat caruia îi putem
atribui numeroase semnificatii. Prin acest termen putem întelege dezvoltarea pietelor
financiare globale, cresterea corporatiilor transnationale si dominatia lor crescânda asupra
economiilor nationale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociaza globalizarii,
incluzând patrunderea valorilor de piata în acele domenii de care ele nu apartin în mod
traditional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodata despre
globalizarea informatiei si a culturii, despre raspândirea televiziunii, a Internetului si a
celorlalte forme de comunicare si despre mobilitatea crescuta a comercializarii ideilor[1].
Globalizarea mai poate fi definita ca un set de structuri si procese economice,
sociale, tehnologice, politice si culturale care reies din caracterul schimbator al
productiei, consumului si comertului de bunuri.
Exista patru caracteristici principale care pot explica originile globalizarii sunt:
integrarea în pietele mondiale ale economiilor nationale, tranzitia de la economia ,,high
volume" la cea „high value" care rezulta din cunoasterea tot mai buna a produselor si
serviciilor folosite pe piata, sfârsitul bipolaritatii între capitalism si socialism în privinta
costurilor de productie, si, nu în ultimul rând configurarea noilor blocuri economice.
Globalizarea este de dorit din mai multe puncte de vedere. Globalizarea ofera un
grad de libertate individual pe care nici un stat nu-1 poate asigura. Concurenta libera la
scara globala a eliberat talentele antreprenoriale si creative si a accelerat inovatiile
tehnologice. Însa globalizarea are si latura ei negativa. În tarile mai putin dezvoltate,
multi au suferit din cauza globalizarii fara a primi un sprijin în ceea ce priveste sistemul
de securitate sociala. Este posibil ca locuitorii din tarile dezvoltate sa nu fie pe deplin
constienti de urmarile devastatoare ale crizelor financiare deoarece acestea au tendinta de
a lovi mai crunt în tarile în curs de dezvoltare.

Efecte sociale ale crizei mondiale in Romania:

Lumea se schimbă şi, o dată cu ea, şi România. Lucrurile pe care altădată le-am fi
considerat veşnice le vedem dispărând cu rapiditate din peisajul cotidian. Putem observa
cu ochiul liber vestigiile societăţii industriale în curs de dispariţie: macarale, uzine,
combinate, oraşe industriale moarte. O lume care apune, o alta ce răsare în loc, inevitabil
aparand: şomaj, suferinţe, sărăcie.
 Ce rezervă  globalizarea pentru Romania:
În decurs de un secol, România şi-a refăcut unitatea naţională, a trecut de o
economie predominant agrară la una industrială (în 1945, avea încă cel mai mare procent
de populaţie rurală din Europa – 80% – pe locul următor situându-se Ungaria – 70%).
Dar, în acelaşi timp, ţara despre care în perioada interbelică se scria cu invidie că are
„petrol şi grâu” este astăzi una dintre cele mai sărace de pe continent din punctul de
vedere al PIB pe cap de locuitor, iar nivelul producţiei sale industriale ( în medie pe
ultimii zece ani) se situează undeva la nivelul a 60% din producţia anului 1989 – cel mai
prost an al regimului planificat.
Una din problemele cu care se confruntă acum România este generată de
întârzierea startului în cursa globalizării. Trăind în spaţiul comunist, al economiei dirijate
şi controlate de stat de sub semnul mitului muncitorului şi al industriei, România s-a aflat
printre ultimele ţări care beneficiază de revoluţia transporturilor, a comunicaţiilor, a
productivităţii muncii, şi, în final, a informaţiei.

Consecinţele globalizarii pentru România:

Consecinte pozitive

România are nevoie de capital străin investiţional pentru dezvoltare, fiind

incapabilă să-şi producă acest capital doar din surse interne. Fiind o ţară cu oportunităţi
economice multiple – de la turism şi agricultură la industria petrolieră şi metalurgică –
România poate deveni atractivă pentru capitalul străin , dacă îi asigură acestuia condiţii
interne (legislative, fiscale) propice. Mişcarea rapidă de capital presupusă de globalizare
– în care companiile îşi pierd clasica identitate „naţională” – poate deveni avantajoasă
pentru Bucureşti în condiţiile unei forţe de muncă înalt calificate.
Pe de altă parte, treptat, unele forţe economice româneşti – companii – pot începe
să joace în viitor un rol regional sau internaţional.  Lipsite de complexul de stat „fost
socialist”, depăşind stadiul de „tranziţie la economia de piaţă”, ţările est- şi central-
europene care s-au desprins din fostul lagăr comunist vor ajunge să joace un rol tot mai
important în economia europeană, pe măsură ce interesele lor se vor împleti tot mai strâns
cu cele ale Uniunii. Totul depinde de rapiditatea cu care vor fi depăşite actualele
dificultăţi economice, dezvoltându-se capacitatea unor parteneriate reale.
În acelaşi timp, consecinţele negative – sau mai corect spus, riscurile – presupuse
de globalizare nu sunt deloc de neglijat.
În primul rând trebuie luate în seamă riscurile economice. Fenomenul de
globalizării este însoţit mai mult decât oricare altul de o „filozofie a învingătorilor” şi
păşim într-o lume în care există prea puţină milă pentru învinşi.
În cazul în care nu depăşim colapsul economic actual şi va rămâne departe de
structurile economice şi de securitate ( NATO şi UE), Bucureştiul poate rămâne
suspendat nu într-o „zonă gri”, ci într-o „margine a Imperiului” sinonimă cu
subdezvoltarea în accepţiunea clasică a termenului, cu un rol economic, politic şi militar
derizoriu în plan continental şi internaţional, ba chiar şi regional. Spre fericirea noastră
putem spune că suntem la jumătatea drumului, pentru că integrarea în structurile NATO
s-a produs.
 Deschiderea economică nu implică doar avantaje, ci şi considerabile riscuri. O
economie deschisă este o economie care va absorbi mai rapid şi mai dramatic şocurile
externe.
Cât despre riscurile legate de securitate, Bucureştiul rămâne vulnerabil în faţa
crimei organizate, aşa cum o demonstrează faptul că în doar zece ani România a trecut de
la stadiul de ţară de tranzit pentru droguri la cel de ţară consumatoare, apoi la cel de ţară
producătoare. Cu bugete derizorii, slab dotate şi slab pregătite, structurile de securitate
interne fac faţă cu tot mai multă dificultate acestor sfidări moderne, mai ales de tip mai
sofisticat – spălări de bani, infiltrări bancare etc.
Împărţirea severă între cei foarte bogaţi (prea puţini) şi cei foarte săraci ( prea
mulţi) creează tensiuni sociale deloc propice pentru dezvoltarea unei democraţii
consolidate. O asemenea evoluţie nu este în mod necesar un rezultat al globalizării – dar
globalizarea are darul de a accelera anumite fenomene cu rădăcini locale şi de a le
croniciza evoluţia. În aceste condiţii, riscurile de apariţie a unor fenomene de tip
anarhist/antiglobalizare sunt foarte mari.
Cifrele ultimului recensământ arată că o serie de parametri încep să se îndrepte
spre normalitate. Scăderea numărului de persoane implicate în industrie, creşterea celor
din sfera serviciilor, un transfer de la oraş la spaţiul rural, ceea ce este iar un semn bun. A
crescut numărul persoanelor ce urmează studii universitare şi al celor care se
perfecţionează ( studii de masterat, doctorat), s-a mărit numărul specialiştilor în
informatică, cercetare şi în comunicare, ramuri de vârf ale economiei moderne. Apar însă
şi acţiuni haotice, ceea ce ilustrează că încă nu ne-am aliniat societăţii informaţionale,
astfel, aproximativ 40% din populaţie trăieşte din agricultură sau din domenii conexe, în
timp ce cifra normală trebuie să oscileze între 5 şi 10%.
Dacă industria şi agricultura sunt în continuă reducere şi redimensionare, avem
baze favorabile pentru viitor : un sistem de învăţământ încă apt să creeze oameni cu
cunoştinţe multiple şi diverse, un grad ridicat de cunoştinţe lingvistice, de informatică şi,
bineînţeles adaptabilitatea ca trăsătură de bază a poporului român. Societatea globală
răsplăteşte doar ideea, informaţia, invenţia, nu mastodonţii giganţi care produc cuie sau
ciment. Viitorul aparţine ţărilor care produc idei.
În fine, nu putem ocoli nici riscurile etnice. România are pe teritoriul său naţional
cea mai importantă comunitate maghiară ce trăieşte în afara frontierelor Ungariei de
astăzi. Deşi aici statisticile sunt controversate, se pare că şi comunitatea rromilor este cea
mai mare din Europa. Globalizarea presupune o politică extrem de tolerantă a statului –
naţiune faţă de minorităţile de orice tip ( etnic, confesional, sexual, etc.)
Trebuie sa aiba loc deschiderea economica  faţă de structurile continentale şi
internaţionale, dar si dezvoltarea institutiilor.  Spre a produce şi vinde ideile noastre avem
nevoie de informaţie şi canale de comunicare.
O altă schimbare este desfiinţarea graniţelor, apariţia parlamentelor şi a
guvernelor europene, rolul instituţiilor financiare mondiale (FMI şi Banca Mondială),
desfiinţarea monedelor naţionale şi trecerea la euro, lichidarea armatelor naţionale în
favoarea NATO. Libera circulaţie a oamenilor, a valorilor şi capitalurilor, crearea de
regiuni economice, restrângerea autorităţii statale, toate acestea ne vor schimba radical
viaţa.
Cea mai rapidă schimbare în perioada următoare o va avea viaţa în mediul rural.
Tot mai multe persoane îşi vor stabili reşedinţa principală, rămânând în legătură cu oraşul
prin comunicarea modernă ( fax, telefon, Internet) Toate acestea vor duce la
îmbunătăţirea comunicaţiilor : aeriene, feroviare, drumuri şi şosele, la introducerea
canalizării, electrificare, apariţia telefoanelor şi a faxurilor şi la transformarea însăşi a
locuinţelor în case mari, spaţioase, cu garaj, piscină şi toate atributele vieţii moderne.