Capitolul 10

GLOBALIZAREA–EFECTE POZITIVE SAU NEGATIVE?

Conf. univ. dr. Viorica IONAŞCU

Lector univ. dr. Manoela POPESCU
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Bucureşti

Drept ultimă fază a mondializării, globalizarea economiei determină o tot

mai accentuată întrepătrundere a economiilor naţionale. Etapele mondializării sunt:
- internaţionalizarea, legată de dezvoltarea fluxurilor exporturilor;
- transnaţionalizarea fluxurilor de investiţii şi a implantărilor în
străinătate;
- globalizarea, corespunzând punerii în aplicare a reţelelor mondiale de
producţie şi de informaţii („economia în reţea”).
Economia lumii, la începutul anilor 1990, se afla în faţa unor provocări1:
- globalizarea şi efectele sale profunde asupra competitivităţii
economiilor statelor naţionale;
- contradicţia din legile dure ale pieţei (logica economică) şi justiţia
distributivă (logica socială);
- contradicţia dintre logica economică şi necesitatea protecţiei mediului
înconjurător.
Efectul globalizării priveşte reţelizarea vieţii economice mondiale. Doar
reţeaua, ca sistem de dezvoltare şi comunicare capătă multiple dimensiuni, poate
asigura relaţiile complexe dintre nivelul micro, macro şi mondoeconomic. Astfel,
Ph. Kotler considera că „firmele care vor reuşi în afaceri vor fi cele care vor izbuti
să pună la punct cele mai eficiente reţele globale”2.
Întrepătrunderea economiilor naţionale se reflectă în creşterea rolului
schimburilor comerciale, a investiţiilor şi a capitalurilor străine în formarea
produsului intern brut în cadrul fiecărei ţări participante. De aici rezultă că cea mai
mică defecţiune dintr-o ţară poate conduce la blocarea întregului angrenaj,
deoarece aceeaşi agenţi economici sunt practic prezenţi pe toate pieţele lumii.
De exemplu, avionul de pasageri Boeing 767, proiectat în oraşul Seattle
(SUA) are părţile şi piesele componente fabricate în SUA, Italia, Canada, Marea
Britanie şi Japonia. În aceste condiţii, principala preocupare a factorilor decidenţi,
respectiv a specialiştilor este de a limita efectele „slăbirii sau ruperii unei verigi a
lanţului”.
Rezultatele unei cercetări complexe a situaţiei actuale prin prisma
globalizării pot fi sintetizate în următoarele aspecte:
- bani, tehnologia şi pieţele lumii sunt controlate şi administrate de
corporaţii mondiale uriaşe;

1
M.D. Popescu, Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă, Bucureşti, Editura Expert, 1999,
pp. 21-22
2
Ph. Kotler, Managementul marketingului, Bucureşti, Editura Teora, 1997, pp. 512-540
 - corporaţiile sunt libere să acţioneze urmărind profitul, în primul rând,
omul fiind chiar dispreţuit;
- cultura de consum determină ca oamenii să fie într-o goană frenetică
după bunuri materiale efemere.
În prezent, omenirea este martora şi subiectul unei revoluţii globale,
manifestate pe mai multe planuri:
- o revoluţie economică – fenomenul dominant rămânând globalizarea;
- o revoluţie socio-politică – democraţia este foarte fragilă, economicul
dictând politicului;
- o revoluţie biotehnologică – expansiunea noilor biotehnologii se
realizează într-un ritm accelerat;
- o revoluţie ecologică – protecţia mediului înconjurător reprezintă o
preocupare de maximă importanţă pentru întreaga omenire.
Globalizarea economiei mondiale este definită ca fiind „procesul deosebit
de dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale, ca urmare a
extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale în tot mai largi şi mai variate sfere
ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale, problemele devin mai curând
globale decât naţionale, creând, la rândul lor, o soluţionare mai curând globală
decât naţională”1.
Analiza pieţelor ţărilor din Europa Occidentală relevă diferenţe profunde
între ţări, privind stilul de viaţă, atitudine, comportamentul oamenilor etc.
Tehnologia comunicării s-a dezvoltat foarte rapid, încât s-a produs o
adevărată revoluţie a modalităţilor de difuzare a informaţiei. Satelitul, modemul,
faxul sunt principalele mijloace pentru distribuţia informaţiilor şi a imaginilor, ceea
ce a contribuit la cunoaşterea, înţelegerea şi crearea de noi nevoi şi satisfacerea cât
mai bună a celor existente, atât în limita graniţelor naţionale, cât şi dincolo de
frontiere.
Tinerii din orice ţară, segment important de consumatori, promotori ai
progresului, acceptă şi chiar manifestă plăcere pentru aceeaşi muzică, aceleaşi
haine şi încălţăminte, aceleaşi alimente.
Pe plan mondial se produce o reorganizare a serviciilor şi o intensificare a
relaţiilor economice financiare şi de forţă de muncă.
Încă din anul 1913, Theodore Levitt afirma „aspiraţiile lumii se
uniformizează atât ca amploare, cât şi ca nivel, pe măsură ce tot mai mulţi oameni
putând să li se ofere modernitatea la care sunt supuşi cu atâta insistenţă”. Theodore
Levitt abordând fenomenul globalizării arăta că viitorul aparţine standardizării la
nivel mondial a produselor sau preferinţa pentru specificul naţional sau regional a
produselor şi serviciilor va trebui să dispară. S-a dezvoltat conceptul de pieţe-nişă
globală sau transnaţională, în care se pot identifica segmente de consumatori
aparţinând mai multor ţări. Aceşti consumatori au gusturi şi cerinţe mai multe, mai
diversificate, comparativ cu segmentele/grupurile create pe criterii naţionale.
La sfârşitul secolului trecut s-au realizat cercetări de marketing cu scopul
cunoaşterii atitudinii şi comportamentului consumatorilor din diferite ţări
1
I. Bari, Globalizarea şi problemele globale, Bucureşti, Editura Economică, 2001, p. 21
occidentale. Rezultatele acestor cercetări au relevat că pe parcursul evoluţiei
sociale apar aceleaşi schimbări în atitudinile şi dorinţele consumatorilor din diferite
naţiuni şi culturi. Ba mai mult s-au identificat grupuri similare, în ţările cuprinse în
analiză, în ceea ce privesc atitudinile şi dorinţele, chiar dacă aceste grupuri au
mărimi diferite. Totodată, cercetările respective au demonstrat că nu există o piaţă
omogenă în nici una din ţări. Un studiu RISC Euroscan (Ladet şi Montrealay,
1993), realizat pe un eşantion de 12500 europeni, a relevat că: 30% sunt deschişi
faţă de schimbare; 40% merg în pas cu majoritatea; 30% se opun schimbării.
Categoria „deschişi la schimbare” reprezintă ţinta cea mai uşor abordabilă pentru
produsele globale. De asemenea, există multe grupuri cu interese personale foarte
pronunţate, constituite din persoane impulsive, în căutare de satisfacţii, şi care sunt
principalii utilizatori de produse de lux, modă şi mărci internaţionale.
Globalizarea reprezintă un proces obiectiv, ce se desfăşoară cu o viteză
uimitoare, cuprinzând aproape totalitatea statelor lumii. A fost determinată şi
favorizată de progresele ultrarapide ale tehnologiei, cu precădere ale celei
informatice. Globalizarea se concretizează sub forma liberalizării şi
dereglementării pieţei produselor şi serviciilor, capitalurilor şi forţei de muncă.
Prin manifestarea acestui proces obiectiv, orice agent economic se poate
aproviziona cu cele necesare desfăşurării activităţii de unde este mai ieftin, să
producă şi să vândă acolo unde obţine veniturile cele mai mari.
Analizată prin prisma eficienţei economice a alocării şi utilizării resurselor,
globalizarea apare ca un fenomen raţional, menit să furnizeze cantităţi tot mai mari
de mărfuri şi servicii cu resurse materiale, financiare şi umane tot mai puţine şi mai
ieftine.
Globalizarea este avantajoasă şi foarte avantajoasă pentru ţările cu o
competitivitate economică mare: tehnologii avansate, forţă de muncă performantă,
productivitatea muncii mare, costuri de producţie reduse. În aceste condiţii se poate
afirma că principala sursă a competitivităţii este reprezentată de capital.
Procesul globalizării oferă multiple şi rapide avantaje economiilor
dezvoltate, ce concentrează covârşitor capitalul mondial şi unde îşi au sediul
central marile companii transnaţionale.
Procesul globalizării, în esenţa sa, conţine toate premisele pentru
accentuarea decalajelor economice existente la sfârşitul secolului XX între statele
dezvoltate, state în curs de dezvoltare, inclusiv fostele state socialiste, deoarece se
globalizează numai crearea produselor interne brute, fără globalizarea repartizării
acestora.
Aceste decalaje pot fi atenuate prin:
- transfer de resurse, în special financiare, din ţările dezvoltate către ţările
în curs de dezvoltare;
- investiţii directe şi de portofoliu;
- credite pentru susţinerea balanţei de plaţi şi a lucrărilor de
infrastructură.
În aceste condiţii ţărilor lumii li se impune manifestarea de flexibilitate şi
raţionalitate pentru ca ecuaţia avantaje-costuri să fie echilibrată.
 Desele întâlniri ale guvernelor şi reprezentanţilor societăţii civile din ţările
în curs de dezvoltare dovedesc faptul că în urma procesului de globalizare
avantajele au fost distribuite în sfera ţărilor dezvoltate, iar costurile în ţările slabe şi
în curs de dezvoltare.
După anul 1989, România se află într-un proces complex de reformă
economică, socială, instituţională, generat de schimbarea sistemului politic
comunist şi adoptarea statului de drept şi a economiei de piaţă.
Ţara noastră desfăşoară acest proces deosebit de complicat pe fondul
globalizării economiei mondiale şi al opţiunii de integrare în structurile europene şi
euroatlantice.
Atât pentru România, cât şi pentru toate ţările în curs de dezvoltare,
autorităţile statelor respective împreună cu comunitatea internaţională, de pe poziţii
constructive şi de parteneriat, trebuie să realizeze un raport cât mai variat între
ajustarea economică şi dezvoltarea economică, între costurile şi avantajele
globalizării.
Cine nu intră în procesul globalizării este pierdut. În economia supusă
globalizării supravieţuieşte numai cel mai puternic şi cel mai rapid în luarea
deciziilor.
Astăzi, a fi local într-o lume globalizată constituie un comportament de
inadecvare socială şi de involuţie.
Pentru ca globalizarea să însemne un progres pentru toate statele lumii, se
impune ca statele dezvoltate, ce stabilesc regulile internaţionale să evite înţelegerea
reprezentării globalizării pentru unele şi localizare pentru altele.
Globalizarea pieţelor lumii în condiţiile estompării continue a diferenţelor
specifice dintre acestea determină „omogenizarea gusturilor consumatorilor din
întreaga lume” în interiorul unei pieţe, ce dobândeşte caracter global.
Globalizarea pieţelor este direct legată de formarea şi dezvoltarea firmelor
multinaţionale şi a firmelor transnaţionale. În această situaţie deciziile strategice de
marketing sunt orientate cu prioritate către pieţele produsului şi mai puţin către
pieţele naţionale. Obiectivele strategice ale unei întreprinderi cu viziune globală
asupra pieţei se referă la satisfacerea cu un produs, foarte puţin definit de la un
spaţiu geografic la altul, a unui număr foarte mare de consumatori internaţionali
(de exemplu, băuturile nealcoolice COCA-COLA şi PEPSI-COLA).Pieţele lumii,
într-o abordare globală, presupun, printre altele, practicarea unei mărci „umbrelă”,
standardizarea aproape completă a componentelor mixului de marketing.
Omenirea aflată în faţa acestei mari provocări este datoare strămoşilor şi
urmaşilor săi să echilibreze efectele pozitive cu cele negative ale globalizării,
talerul balanţei cu efectele pozitive fiind mai greu, mai consistent, pentru a fi
asigurat progresul societăţii. De altfel, sunt semnificative următoarele citate ale
marilor personalităţi ale lumii şi a unor organizaţii internaţionale.
„Globalizarea va avea efecte foarte pozitive dacă va putea fi sprijinită de
un puternic sentiment al absolutului şi al demnităţii tuturor oamenilor şi al
principiului că bunurile de pe pământ sunt destinate tuturor”.
„Libertatea economică este numai unul din elementele libertăţii omului”.
 „Astăzi este posibilă crearea rapidă de mari bogăţii, fără nici o legătură cu
calitatea de muncă” Papa Ioan Paul al II-lea
„În faţa poftelor adesea excesive ale intereselor de piaţă, drepturile
persoanei umane, calitatea mediului înconjurător şi a resurselor vor trebui apărate.
Aceasta este una dintre minunile esenţiale ale statului modern. Lumea nu e o
piaţă”.
Lionell Jospin (fost prim ministru al Franţei)
„Mondializarea este incompatibilă cu drepturile omului”.
Jose Saramago (laureat al premiului Nobel)
„Trebuie rescrise regulile mondializării”
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
„Numărul populaţiei care trăieşte în sărăcie continuă să crească pe măsură
ce globalizarea – unul din cele mai puternice fenomene economice ale secolului
XX - în continuă cursă inerent asimetrică: extinderea pieţelor peste frontierele
naţionale; creşterea veniturilor unei categorii relativ restrânse, în vreme ce sugrumă
vieţile celor fără de resurse pentru a fi investitori sau capacităţi de a beneficia de
cultura globală. Majoritatea sunt femei şi copii, săraci înainte, dar acum încă şi mai
săraci, pe când economia mondială lărgeşte prăpastia dintre ţările sărace şi cele
bogate, dintre săraci şi bogaţi”. Starea copiilor lumii 2000, Raport UNICEF.
 BIBLIOGRAFIE

1 BARI, I. Globalizarea şi problemele globale, Bucureşti,

Editura Economică, 2001

2 BALAURE, V., Marketingul în procesul dezvoltării economice şi

VEGHEŞ, C., sociale, 1972-200: 30 de ani de marketing în
ROŞCA, M., România, vol. I, Marketingul în era globalizării,
TOMA, S. Bucureşti, Editura ASE, 2002

3 DANCIU, V. Marketing internaţional. De la tradiţional la global,

Bucureşti, Editura Economică, 2001

4 KOTLER, Ph., Principiile marketingului, Ediţia europeană,

ARMSTRONG, G., Bucureşti, Editura Teora, 1998
SAUNDERS, J., WONG,
V.

5 KOTLER, Ph. Managementul marketingului, analiză, planificare,

implementare, control, Bucureşti, Editura Teora,
1997

6 PURCĂREA, Th., IOAN- Marketing, evoluţie, experienţe, dezvoltări

FRANC, V. conceptuale, Bucureşti, Editura Expert, 2000

7 ZAINEA, E. Globalizarea – şansă sau blestem?, vol I,

Condiţionările creşterii economice, Bucureşti,
Editura Valand Print, 2000