Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
la disciplina
ECONOMIA
ÎNTREPRINDERII
—Management, an I—
Autori:
Andruşca Mihaela, grupa 7
Ponomaru Felicia,grupa 7
Timișoara
Mai,2022
2
Globalizarea-mit sau realitate? 3
GLOBALIZAREA-MIT SAU
REALITATE?
Autori:
Andruşca Mihaela
Ponomaru Felicia
Timișoara
Mai,2022
4
CUPRINS
1.Introducere 5
2.Justificare 6
3.Prezentarea 6
4.Argumentarea 9
5.Concluzii 11
6.Bibliografie 1
2
Globalizarea-mit sau realitate? 5
1. Introducere
Înainte de toate,vrem să specificăm conceptul de globalizare. Răspândirea produselor,
tehnologiei, informațiilor și locurilor de muncă peste granițele și culturile naționale
este cunoscută sub numele de globalizare. În termeni economici, se referă la
interdependența globală a statelor produsă de comerțul liber.Termenul dat nu este nou,
problema globalizării a devenit foarte relevantă în anii 1990, deși diverse aspecte ale
acestui proces au fost discutate serios de oamenii de știință încă din anii 1960 și 1970.
Globalizarea economiei mondiale este transformarea spațiului mondial într-o zonă
unică în care informațiile, bunurile și serviciile, capitalul se mișcă liber, unde ideile se
răspândesc liber și purtătorii lor se mișcă liber, stimulând dezvoltarea instituțiilor
moderne . „Globalizarea influențează aproape toate aspectele vieții noastre, însă modul
în care este resimțită această evoluție diferă de la un om la altul și de la o regiune la
alta.” Globalizarea presupune formarea unui singur spațiu internațional economic,
juridic, cultural și informațional (universal). Cu alte cuvinte, fenomenul globalizării
depășește cadrul pur economic și are un impact semnificativ asupra tuturor domeniilor
majore ale activității sociale – politică, ideologie, cultură. Ea va juca, fără îndoială, un
rol decisiv în economia mondială a secolului XXI, dând un impuls puternic formării
unui nou sistem de relații economice și politice internaționale.
6
2. Justificare
Am ales această temă,pentru că o considerăm foarte importantă,având în vedere
impactul imens care îl are asupra tuturor sferelor vieţii şi ,efectiv,asupra fiecărui
om în parte.În continuare vom dezbate avantajele şi dezavantajele acestui
fenomen,aducând argumente şi exemple,ulterior ne vom spune părerea obiectivă
faţă de tema proiectului şi vom încheia cu o concluzie care va clarifica toate cele
spuse anterior.
3. Prezentarea
În primul rând, globalizarea este cauzată de factori obiectivi ai dezvoltării mondiale:
adâncirea diviziunii internaționale a muncii, progresul științific și tehnologic în
domeniul transporturilor și comunicațiilor, ceea ce reduce așa-numita distanță
economică dintre țări. Permițându-vă să primiți informațiile necesare de oriunde în
lume în timp real și să luați rapid decizii, sistemele moderne de telecomunicații
facilitează fără precedent organizarea investițiilor internaționale de capital, producția
și cooperarea de marketing. În condițiile integrării informaționale a lumii, transferul
de tehnologii și împrumutarea experienței în afaceri străine sunt mult mai rapide.
Apar premisele pentru globalizarea unor astfel de procese care au rămas până acum
de natură locală, de exemplu, îndepărtarea învățământului superior de cele mai bune
centre educaționale ale lumii.
A doua sursă a globalizării este liberalizarea comerțului și alte forme de
liberalizare economică, care au redus politicile protecționiste și au făcut comerțul
mondial mai liber. Drept urmare, tarifele au fost reduse semnificativ și multe alte
bariere în calea comerțului cu bunuri și servicii au fost eliminate. Alte măsuri de
liberalizare au dus la o creștere a mișcării capitalului și a altor factori de producție.
„Dacă la începutul anilor ’70 comerțul genera mai puțin de 20 % din PIB-ul mondial,
acesta reprezintă în prezent aproximativ jumătate din PIB-ul mondial. Și chiar dacă,
în linii mari, comerțul tradițional cu produse este pe cale de a se stabiliza, alte forme
de schimburi, cum ar fi fluxurile de date, se află în creștere exponențială. Potrivit
estimărilor, cu un cadru adecvat, valoarea economiei bazate pe date va ajunge la 739
de miliarde EUR până în 2020, ceea ce reprezintă 4 % din PIB-ul total al UE, și
anume mai mult decât dublul valorii actuale.”
A treia sursă a procesului de internaționalizare și una dintre principalele surse ale
globalizării a devenit fenomenul transnaționalizării, în care o anumită proporție din
producția, consumul, exporturile, importurile și veniturile țării depind de deciziile
centrelor internaționale din afara statului. Forțele principale aici sunt companiile
transnaționale (TNC), care sunt ele însele atât rezultatul, cât și actorii principali ai
internaționalizării.
Ca a patra sursă a globalizării, se remarcă realizarea unanimității globale în
evaluarea economiei de piață și a sistemului de liber schimb. Aceasta a fost inițiată de
reforma anunțată în China în 1978, care a fost urmată de transformări politice și
Globalizarea-mit sau realitate? 7
economice în statele din Europa Centrală și de Est și prăbușirea URSS. Acest proces
a dus la o convergență ideologică – recentele contradicții dintre economia de piață din
Occident și economia socialistă din Est au fost înlocuite cu o unitate aproape
completă de vederi asupra sistemului economiei de piață. Principalul rezultat al
acestei convergențe a fost decizia fostelor țări socialiste de a trece la o economie de
piață. Încercările de o astfel de tranziție, în special în fosta URSS și țările din Europa
Centrală și de Est, au avut însă doar parțial succes.
4. Argumentare
În prezent, 80% dintre cele mai recente tehnologii sunt create de CTN, ale căror
venituri depășesc în unele cazuri venitul național brut al unor țări individuale,
destul de mari. Este suficient să spunem că în lista celor mai mari 100 de economii
din lume, 51 de posturi sunt ocupate de CTN. Mai mult, sfera unei părți
semnificative a acestora este asociată cu dezvoltarea hipertehnologiilor (sau
metatehnologiilor), care includ calculatoare de rețea, cele mai recente programe de
calculator, tehnologii organizaționale, tehnologii pentru formarea opiniei publice
și a conștiinței de masă etc. Sunt dezvoltatorii şi proprietarii unor astfel de
tehnologii care controlează astăzi pieţele financiare.şi determină forma economiei
mondiale.
Aproximativ 1/5 din veniturile țărilor industrializate și 1/3 din țările în curs de
dezvoltare sunt direct dependente de exporturi. Se estimează că 40-45% din
ocuparea forței de muncă la nivel mondial în industria prelucrătoare și aproximativ
10-12% în sectorul serviciilor sunt asociate direct sau indirect cu comerțul
exterior, care rămâne principalul mijloc de redistribuire a venitului mondial.
Unele aspecte ale impactului globalizării asupra economiei naționale merită o
mențiune specială.
5.Concluzia
6.Bibliografie