- 2 ore

Globalizarea economiei

Obiective:

• Identificarea tendinţelor globalizării economice;

• Recunoaşterea unor efecte ale globalizării în planul vieţii economico - sociale,
personale şi al comunităţii în care trăim;
• Manifestarea unui comportament social activ adecvat lumii globale dinamice
prin formularea unor soluţii alternative la costurile globalizării;
• Identificarea pe baza unor cazuri date a elementelor specifice
internaţionalizării producţiei;
• Recunoaşterea tendinţelor şi a efectelor investiţiilor străine directe în
contextul crizei economico - financiare globale.

Cuprins:

12. Globalizarea economiei

Procesul prin care economia ca activitate devine expresia participării la un

sistem de relaţii a unităţilor economice s-a globalizat, cuprinzând în prezent
toate economiile naţionale. Acest proces, denumit globalizare a economiei,
s-a accelerat în mod deosebit după 1985, o dată cu prăbuşirea
comunismului, şi este adesea perceput ca expresie a modernizării şi
viitorului bazat pe tehnologii de vârf, capitaluri şi locuri de muncă bine
calificate. Multe guverne sunt acum preocupate să adopte strategii prin care
economiile lor să se înscrie în procesul modernizării prin intermediul
 globalizării. Această percepere are uneori un caracter radical, dar a început să
fie şi puternic contestată.
Globalizarea sau mondializarea este pentru anumiţi analişti procesul prin
care producţia şi schimbul se eliberează de constrângerile impuse de frontiere
şi de distanţe, pieţele se mondializează, naţiunile dispar, iar reglarea se
realizează de către instanţe mondiale. Globalizarea pune capăt
internaţionalizării, care este un proces similar sub aspect tehnico - economic,
dar care are loc în contextul recunoaşterii, pertinenţei frontierelor naţionale şi
controlului asupra circulaţiei mărfurilor, oamenilor şi capitalurilor.
Factorii cei mai importanţi care au acţionat în favoarea globalizării sunt:
• înlăturarea reglementărilor care obstrucţionau investiţiile transnaţionale;
• diminuarea evidentă a costului transportului şi telecomunicaţiilor,
dezvoltarea şi modernizarea acestora; • liberalizarea mai amplă a pieţelor de
capital locale şi internaţionale.
Asemenea deschideri au uşurat investiţiile societăţilor comerciale acolo
unde ele doreau şi găseau cele mai mici costuri şi riscuri, dar au contribuit
în mod esenţial şi la generalizarea sau globalizarea concurenţei.
Globalizarea economiei este un termen care relevă o dublă realitate:
• internaţionalizarea pieţelor de bunuri şi de factori de producţie;
• apariţia şi înmulţirea firmelor, îndeosebi industriale, ce îşi desfăşoară
activitatea simultan la scară mondială, etalează strategii globale de
producţie pe baza diviziunii internaţionale a muncii, comercializează la
standarde şi cu mărci mondiale, îşi lansează produsele simultan pe mai multe
pieţe, prin integrarea aportului firmelor specializate în marketing, creaţie,
publicitate, expertize contabile şi financiare etc.
•
Test de autoevaluare 1. Care este dubla realitate pe care o relevă termenul de
globalizare a economiei?

Din punct de vedere economic, scopul globalizării îl constituie profitul

în condiţiile în care cresc foarte mult cheltuielile cu cercetarea - dezvoltarea,
durata de viaţă a produselor se diminuează simţitor, a devenit necesară o reţea
densă de parteneri, exigenţele de calitate sunt foarte mari şi viteza de reacţie
la semnalele pieţei se măreşte.
Prin globalizare se captează numeroasele avantaje ce decurg din
diferenţele ce există între economiile ţărilor lumii, acestea constituind de
fapt sursa profiturilor.
În căutarea şi păstrarea acestor avantaje s-a dezvoltat mobilitatea
geografică a întreprinderilor - delocalizarea (mutarea) lor sau a filialelor lor
şi pregătirea posibilităţii de a fi prezente în orice punct geografic sau economic
al planetei în funcţie de avantajele care apar (calificarea sau lipsa de calificare
a forţei de muncă, distanţă sau apropiere, salarii scăzute sau mai diferenţiate,
facilităţile de comunicare etc.). Forţa de muncă este şi ea asociată
întreprinderii nomade şi, ca urmare, îşi pierde în mare măsură
stabilitatea domiciliului şi apartenenţa la un mediu social, la un univers de
relaţii delimitat prin apropierea geografică.
Se consideră că globalizarea economiei va fi formal încheiată atunci
când bunurile şi serviciile, capitalul şi munca vor circula pe deplin liber,
iar guvernele şi autorităţile locale din orice ţară vor trata în mod egal
toate firmele, fără deosebire de naţionalitate sau origine. Cu alte cuvinte,
globalizarea se va încheia când diferenţele dintre economiile ţărilor lumii vor
ajunge la o asemenea situaţie încât nu vor mai fi generatoare de avantaje
suficiente pentru a întreţine procesul în căutare de profit. O asemenea situaţie
este încă foarte îndepărtată, iar globalizarea va continua şi, probabil, se va
intensifica.
Un rol deosebit în acest sens îl au firmele multinaţionale şi
transnaţionale, al căror capital îşi are originea în mai multe ţări şi care
acţionează concomitent în diferite ţări. Cea mai mare parte a acestor firme
provin din ţările dezvoltate (S.U.A., Uniunea Europeană şi Japonia). Ele pot
contribui la dezvoltarea economiilor în care acţionează, în special prin
aportul de capital, creşterea producţiei şi distribuirea unor venituri (salarii,
impozite şi taxe). Există însă şi aspecte negative: investiţiile şi obiectul
activităţii lor nu corespund neapărat nevoilor ţărilor în care acţionează, aportul
în tehnologii avansate este foarte limitat pentru că cele mai complexe sunt
rezervate ţărilor de provenienţă, pot să nu mărească producţia, dar îi înlocuiesc
pe producătorii locali, pot constitui obstacole economice şi politice pentru
ţările în care acţionează.
Asemenea argumente pro şi contra sunt reţinute şi în sarcina globalizării
economiei, iar în ultimii ani se observă creşterea evidentă a opoziţiei faţă de
acţiunile promovate de Organizaţia Mondială a Comerţului şi Organizaţia
pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, care prin natura lor pot avea
efecte negative.

Lucrare de verificare:

1. Ce reprezintă globalizarea?
2. Care au fost cei mai importanţi factori care au acţionat în favoarea
globalizării?
3. Care este scopul globalizării din punct de vedere economic?
4. Cum pot contribui firmele multinaţionale şi transnaţionale, (al căror
capital îşi are originea în mai multe ţări şi care acţionează concomitent în
diferite ţări) la dezvoltarea economiilor în care acţionează? Care sunt
aspectele negative generate de acestea?

Răspunsurile la testele de autoevaluare:

 1. Globalizarea economiei este un termen care relevă o dublă realitate:
• internaționalizarea piețelor de bunuri și de factori de producție;
• apariția și înmulțirea firmelor, îndeosebi industriale, ce își desfășoară activitatea
simultan la scară mondială, etalează strategii globale de producție pe baza
diviziunii internaționale a muncii, comercializează la standarde și cu mărci
mondiale, își lansează produsele simultan pe mai multe piețe, prin integrarea
aportului firmelor specializate în marketing, creație, publicitate, expertize
contabile și financiare etc.

Rezumat:

Globalizarea economiei reprezintă procesul prin care actele economice,

economia devin expresia participării la un sistem de relaţii care au loc la scară
globală.
Factorii cei mai importanţi care au acţionat în favoarea globalizării
sunt: • înlăturarea reglementărilor care obstrucţionau investiţiile
transnaţionale; • diminuarea evidentă a costului transportului şi
telecomunicaţiilor, dezvoltarea şi modernizarea acestora; • liberalizarea mai
amplă a pieţelor de capital locale şi internaţionale.
Din punct de vedere economic, scopul globalizării îl constituie profitul
în condiţiile în care cresc foarte mult cheltuielile cu cercetarea - dezvoltarea,
durata de viaţă a produselor se diminuează simţitor, a devenit necesară o reţea
densă de parteneri, exigenţele de calitate sunt foarte mari şi viteza de reacţie
la semnalele pieţei se măreşte.
Firmele multinaţionale şi transnaţionale, al căror capital îşi are
originea în mai multe ţări (S.U.A., Uniunea Europeană şi Japonia) şi care
acţionează concomitent în diferite ţări pot contribui la dezvoltarea
economiilor în care acţionează, în special prin aportul de capital, creşterea
producţiei şi distribuirea unor venituri (salarii, impozite şi taxe). Există însă
şi aspecte negative: investiţiile şi obiectul activităţii lor nu corespund
neapărat nevoilor ţărilor în care acţionează, aportul în tehnologii avansate este
foarte limitat pentru că cele mai complexe sunt rezervate ţărilor de
provenienţă, pot să nu mărească producţia, dar îi înlocuiesc pe producătorii
locali, pot constitui obstacole economice şi politice pentru ţările în care
acţionează.

Bibliografie:

• Beck, Ulrich - Ce este globalizarea. Erori ale globalismului - răspunsuri la

globalizare, Editura Trei, Bucureşti, 2003;
• Brzezinski, Zbigniew - Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi
 imperativele sale strategice, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2000;
• Chomsky, Noam - Hegemonie sau supravieţuire. America în căutarea
dominaţiei globale, Editura Antet, Bucureşti, 2003;
• Cowles, Green; Smith, - Starea Uniunii Europene, vol. 5, „Risc, reformă,
Michael (editori) rezistenţă, relansare”, Editura Club Europa, Bucureşti,
2002;
• Coyle, Diane - Guvernarea economiei mondiale, Editura Antet,
Bucureşti, 2000;
• Dăianu, Daniel; - România şi Uniunea Europeană, Editura Polirom, Iaşi,
Vrânceanu, Radu 2002;
• Defarges, Philippe - Instituţii europene, Editura Amarcord, Timişoara,
Moreau 2002;
• Dinu, Marin - Economie contemporană. Ce este globalizarea?,
Editura Economică, Bucureşti, 2000;
• Dinu, Marin - Economia României. Întreprinderile mici şi mijlocii.
Cu ce ne integrăm?, Editura Economică, Bucureşti,
2002;
• Dinu, Marin; - Economie europeană. O prezentare sinoptică, Editura
Socol, Cristian; Economică, Bucureşti, 2004;
Marinaş, Marius
• Friedman, L. Thomas - Lexus şi măslinul. Cum să înţelegem globalizarea,
Editura Fundaţiei Pro, Bucureşti, 2001;
• Gates, Bill - &faceri cu viteza gândului, Editura Amaltea,
 Bucureşti, 2000;
• Godeluck, Salveig - Boom-ul neteconomiei, Editura C.N.I.
„Coresi” S.A., Bucureşti, 2003;
• Hen, Christian; - Uniunea Europeană, Editura C.N.I. „Coresi”
S.A., Léonard, Jacques Bucureşti, 2003;
• Hobsbawn, Eric - Secolul extremelor, Editura Lider, Bucureşti, 1998;
• Huntington, Samuel P.- Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii
mondiale, Editura Antet, Bucureşti, 1998;
• Kissinger, Henry - Are nevoie America de o politică externă?,
Editura Incitatus, Bucureşti, 2002;
• Korten, David C. - Lumea postcorporatistă, Editura Antet, Bucureşti,
2001;
• Lafontaine, Oscar; - Nu vă fie teamă de globalizare. Bunăstare
şi Müller, Christa muncă pentru toţi, Editura Inter - Grof,
Reşiţa,
1998;
• Martin, Hans - Peter; - Capcana globalizării. Atac la democraţie şi
Schumann, Harald bunăstare, Editura Economică, Bucureşti,
1999;
• Popper, Karl, R. - Conjecturi şi infirmări. Cercetarea cunoaşterii
ştiinţifice, Editura Trei, Bucureşti, 2001;
• Prodi, Romano - O viziune asupra Europei, Editura Polirom, Iaşi,
2001;
• Stiglitz, Joseph E. - Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, Editura
Economică, Bucureşti, 2003;
• Strange, Susan - Retragerea statului. Difuziunea puterii în
economia mondială, Editura Trei,
Bucureşti, 2001;
• Tsoukalis, Loukas - Noua economie europeană, Editura Arc,
Chişinău, 2000;
***
- Documente www.mie.ro
***
- - World Bank Report (2000), Washington D.C.