Corporaiile transnaionale i capitalismul global Autor: Liviu Voinea ~ Recenzie ~

Capitolu 1. Globalizarea si corporatiile transnationale Acest capitol tine loc de introducere in lumea globalizarii si a corporatiilor transnationale. Temenul de globalizare este inteles si definit diferit de catre alti oamnei de stiinta. Globalizarea, intr-o prima acceptiune presupune existenta unei singure economii globale, cu politici macroeconomice globale( Glynn, Sutcliff, 1992). Mai bine spus globalizarea inseamna eliminarea frontierelor, cresterea comertului tranfrontalier si a investitiilor, dereglementare, produse globale si clienti globali, competitie globala, si standarde globale, altfel spus globalizarea implica formarea unei noi ordini economice mondiale. In acceptiunea unor autori globalizarea a murit precizand ca nu exista un sistem global si nici o piata globale si mai degraba blocuri regionale cu comert liberalizat in interior lor, precum: Uniunea Europeana, Acordul Nord- American de Liber Schimb( NAFTA), Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est(ASEAN). Friedman , considerat un guru al globalizarii , crede ca aceasta globalizare este un sistem international ce a inlocuit Razboiul Rece, fiind o integrare a capitalului , tehnologiei si informatiei peste frontierele nationale, intr-un mod care creeaza o singura piata globala. Globalizarea este privita si ca un prim pas pentru dezvoltarea tarilor mai slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, prin accesul la piete, la capital, la informatie si tehnologie. Investitiile straine directe sunt definite ca fiind o investitie care implica o relatie pe termen lung reflectand interesul si controlul de durata al unei entitati rezidente intr-o economie asupra unei entitati economice rezidente intr-o alta economie. Acestea pot fi facute fie de o persoana fizica, fie de catre o companie. Trebuie specificat ca nu toate investitiile straine directe sunt facute de companiile transnationale. Corporatia transnationala sau asa numitul CTN este un fenomen economic aflat intr-o continua asensiune. Diferenta intre CTN si intreprindere transnationale este doar de ordin lingvistic. Un CTN este definit ca fiind un fenomen economic formata dintr-o companie-mama si filialele ei in strainatate. Dupa parerea lui Liviu Voinea o corporatie transnationala considera ca e
1

e o forma moderna a companiei multinationale, imbogatita cu o gama mai larga de piete si cu strategii mai diversificate. Corporatiile transnationale reprezinta pricipalul agent al globalizarii economiei contemporane, dispunand de o forta economica superioara multor state nationale. CTN au un impact considerabil asupra economeii globale prin: 2/3 din comertul mondial se deruleaza prin intermediul primelor 500 de CTN-uri; veniturile realizate din primele 200 de corporatii din lume echivaleaza cu 31,2% din PIBul mondial; veniturile cumulate ale General Motors si Ford depasesc PIB-ul agregat al tuturor tarilor din Africa subsahariana; veniturile primelor 6 corporatii japoneze egaleaza PIB-ul cumulat al Americi Latine. Cea mai mare corporatie din lume activeaza in industria de echipamente electrice si electronice, dar in primele 10 sunt 4 din industria titeiului si 3 din industria autovehiculelor.

Capitolul 2. Transnationalizarea firmei: motivati si etape. Pentru procesul de internationalizare a unei firme exista 4 mari categorii de motivatii, si anume: cautarea de resurse, cautarea de piete, cautarea eficientei si cautarea unor active strategice. Motivul pentru care firmele doresc sa devine transnationle depinde in mare parte de benefiicile pe care le poate avea intr-un stat nou cu o piata relativ noua. Decizia de a investi pe o piata externa este de cele mai multe ori o combinatie de factori si nu doar a unei singure motivatii in particular. Transnationalele doresc sa investeasca intr-o alta piata nu doar din perspectiva reducerii costurilor, ci mai degraba din cea a reducerii riscurilor. Un alt motiv pentrun care o firma doreste sa fie in randul transnationalelor poate fi din cauza competitiei globale. In acest caz firma nu urmareste neaparat sa obtina un profit si mai degraba pentru a scadea profitul concuretilor sau sa intre pe o noua piata din motive de imagine. Modalitatile de intrare pe piata se poate face prin doua modalitati, fie printr-o achizitie, fie printr-o investitie pe loc gol( asa-numita investitie greenfield). Avantaje si dezavantaje exista si de o parte si de cealalta a modalitatilor, si anume:

-transfera mai repede tehnologie comparatic cu achizitiile in care exista un cost suplimentar al inlocuirii tehnologiilor vechi sau incompatibile; -investitiile pe loc gol au avantajul ca pot transa din start problema controlului, spre deosebire de achizitii, unde transferul proprietatii este fie greoi si uneori incomplet, fie perturbat de problemele sociale(sindicatele) sau de interventiile guvernului; - greenfield-urile scapa de unele probleme administrative , cum ar fi autorizarile autoritatilor de concurenta; - greenfield-urile pot fi mai scumpte decat achizitiile. Dezinvestirea, in strainatate, se refera la incetarea relatilor de proprietate dintre firmamama si o filiala a sa ,de unde se disting doua categorii: fortata si voluntara. Dezinvestirea fortata este facuta de cele mai multe ori de catre statul gazda iar voluntara de catre societatea in cauza. Dezinvestirea este o etapa a procesului investitional, iar sumele primite fie de la stat fie de la firmele cumparatoare pot reprezenta principala sursa de finantare a unei noi investitii straine directe, pe o alta piata. Principala cauza in cazul unei dezinvestiri al CTN-urilor, este profitabilitatea. La randul ei aceasta neprofitabilitate este provocata de costurile ridicate, de lipsa cererii, de aparitia pe piata a unor competitori noi.

Capitolul 3. Axa centru-periferie si dilema global-local Relatia centru-periferie se refera la raportul de subordonare dintre anumite organisme economice si un factor central, coordonator de putere. Rolul principal al filialei unei CTN este sa contribuie la profitabilitatea globala a corporatiei, rol ce poate fi uneori in contradictie cu profitabilitatea unei filiale. O filiala are ca prim aspect satisfacerea nevoilor locale in egala masura cu nevoiele corporatiilor. Caractersiticile si capacitatile locale sunt privite ca atribute importante ale frimei care opereaza in numeroase tari. In primul rand corporatia trebuie inteleasa ca fiind o retea interorganizationala, foramata din filialele ei. In plan secund , mediul in care actioneaza filiala este dat de suma relatiilor cu alti actori economici. Pentru o desfasurare mai buna a intregii corporatii,fiecare filialele trebuie sa

cunoasca nevoiele si capacitatile celorlalte filiale si toate informatiile sa fie disponibile in timp util. Un prim pas pentru o noua filiala, este integrarea in sistemul intern al corporatiei, adica o chestiune de existenta a tranzactiilor intre filiala si restul firmei. Aceste tranzactii sunt: fluxuri de capital, fluxuri de productie si fluxuri de cunostiinte. Dilema global-local sta in centrul relatiei dintre corporatia-mama si filialele sale in strainatate. Se doreste ca toate filialele sa-si deruleze activitatae la fel, dar acestea sunt pe diferite piete cu legislati diferite si de aici apare problema structurii. S-au clasificat astfel dupa structura lor: entocentrice( orientate catre tara de origine), policentrice( orienetate catre tara-gazda), regiocentrice( orienatate dupa regiune) si geocentrice( orientate global). Un grad ridicat de integrare a filialei duce si la posibilitatea participarii respectivei filiale la strategia globala a corporatiei, de unde se preteaza la aplicarea unei practici specifice corporatiei transnationale, cunsocuta sub numele de pretul de transfer. Pretul de transfer poate fi definit ca in incluzand toate preturile care nu se stabilesc ca preturi ale pietei. Preturile la care se efectueaza tranzactiile de pe piata se impart in : pretul pietei si pretul de transfer. Aceste preturi de transfer este de fapt o relocalizare a profitului catre cele mai indicate filiale, care au un impozit cat mai mic pe profit. Pretul de transfer poate fi unul mai mic decat pretul pietei , astfel creand o competitivitate mare cu ceilalti concurenti.

Capitolul 4. Structura competitiei intre corporatiile transnationale Parteneriatele strategice se deosebesc de traditionalele acorduri intre firme prin faptul ca desemneaza o relatie reciproca de creare si impartasire a cunostintelor, in scopul dezvoltarii de noi tehnologii, a imbunatatirii proceselor productive si a tehnicilor de distributie. Aceste parteneriate tind sa implice tot mai putine tranzactii de actiuni intre parteneri si sa se subsumeze unui orizont de asteptari pe termen lung ale firmelor respective. Motivele principale pentru care firmele transnationale participa la aliante strategice pot fi: -reducerea costurilor de cercetare si dezvoltare pentru fiecare partener, accesul la noi surse de finantare, impartirea riscurilor tehnologice intre parteneri; -reducerea costurilor de productie prin folosirea unor componente comune si prin sincronizarea ciclurilor de productie;
4

- eficientizarea distributiei prin folosirea de retele integrate si reducerea costurilor de marketing prin campanii publicitare comune. Cel mai semnificativ sector al aliantelor este in industria aviatica , unde motivatia principala este eficientizarea distributiei clientilor. Aliantele au modificat natura rivalitatilor, remodeland atat structura competitiei, cat si dinamica ei. Din 1980 incoace se stie ca rivalitatea intre firme este mai intensa atunci cand: numarul competititorilor este ridicat, fortele competititorilor sunt sensibil egale, produsele competitorilor sunt similare. Aliantele nu cresc neaparat numarul competitorilor si mai degraba ajuta firmele mici pentru a dispune de unele resurse de care nu le pot avea. In cadrul unei aliante se pune problema conducerii, coordonarii acesteia. Ea se poate realiza dupa modelul unor doua teorii prelevate in managemntul aliantelor, si anume teoria angajamentului si teoria controlului. La fel ca aliantele si fuziunile sunt privite ca avand un efect sinergetic asupra firmelor care realizeaza acest act de intelegere. Cea mai mare fuziune si achizitie transantionala de pana acum a fost Vodafon-Mannesmann, putin peste 200 miliarde USD, in anul 2000. In urma fuziunilor de cele mai multe ori, cei ce au de suferit in principal este numarul angajatilor. Acestia intr-un numar foarte mare sunt concediati.

Capitolul 5. Corporatia si statul: cine e soarecele si cine e pisica? Relatia dintre o companie transnationala si statul-gazda poate fi una de conflict sau de complementaritate. Conflictele transnationalelor cu statele-gazda sunt de cele mai multe ori din cauza legislatiei fiscale, protectiei mediului, privind costul si protectia fortei de munca. Exista si posibiltatea ca interesele corporatiei sa fie complementare cu cele ale statului-gazda si in conflict cu cele ale statului de origine sau cu normele internationale de protectie a mediului sau a fortei de munca. In procesul de dezvoltare a relatiilor dintre CTN-uri si statul gazda, dunning, enumera 3 etape definitorii, si anume: luna de miere, confruntarea si reconcilierea. Teoria neoclasica in general se practica asupra unui stat-gazda slab, unde corporatia isi manifesta activitatea in benefiuciul ei. Porter apreciaza ca avem doua fundamente microeconomice ale competitivitatii: sofisticarea strategiei si operatiunilor companiilor, respectiv calitatea mediului de afaceri
5

microeconomic. Sofisticarea strategiei si operatiunilor companiilor este corelata cu studiul de dezvoltare nationala din statul gazda. Porter indentifica patru astfel de stadii: -economie bazata pe factori; -economie bazata pe investitii; -economie bazata pe inovare; -economie bazata pe bunastare. Guvernul poate exercita influenta asupra CTN-urilor prin subventii,politici educationale, reglementarea sau dereglementarea pietelor de capital, stabilirea unor standarde locale, achizitii publice,legislatia fiscala si politica de concurenta antitrust. Daca aplicam diamantul lui Porter la situatia Romaniei, putem spune ca ne aflam in faza de trecere de la economia bazata pe factori la economia bazata pe investitii. Principalul avantaj competitiv ramane forta de munca ieftina. Abordarea institutionalista ofera fundamentarea teorretica pentru interventia sporita a staului in economie. Aceasta abordare afirma ca statele-natiune sunt suficient de puternice atat pentru a liberaliza, cat si pentru a restrange din nou activitatea pietelor si ca urmare sunt capabile sa creeze un climat competitional specific la care CTN-urile trebuie sa se adapteze. Abordarea neoinstitutionalista este o versiune interesanta a abordarii institutionaliste. Kang (1997) refuza atat grupurilor de interese , cat si institutilor birocratice rolul de explicatii adecvate ale formarii deeciziilor politice si avanseaza , in schimb, rolul esential al stimulentului electoral. Liderii de opinie alesi urmaresc anumite directii de actiune politica cu scopul de a castiga suporterii in lupta politica pentru largirea electoratului.

Capitolul 6. O dezvoltare proprie a paradigmei ecletice. Politicile pe care un stat gazda le poate adopta cu privire la filialeele corporatiilor transnationale se inscriu intr-o matrice cuprinzand zece categorii, si anume: 1) Discriminarea pozitiva( introducerea puterii de piata, stimulente discriminatorii) 2) Control birocratic 3) Impunerea de conditii( asumarea de angajamente) 4) Control social(sindicate, mecanisme de supraveghere) 5) Masuri de promovare a competitiei( legea privind competitia)
6

6) Interventii pentru protejarea interesului national 7) Politici discriminatorii in favoarea capitalului intern si a firmelor locale 8) Restrictii fiscale, financiare si comerciale 9) Masuri cu efect extrateritorial direct( embargouri privind exporturile) 10) Nationalizarea . Politicile de la 1 la 4 sunt percepute ca fiind slabe si sunt adoptate mai frecvent de statele slabe, cum ar fi, de exemplu, economiile in tranzitie. Politicile de la 7 la 10, reflecta recursul excesiv de putere al statului. Sunt putine state care pot lua astfel de masuri cu costuri acceptabile; majoritatea statelor fie nu au suficienta pentru aceste state, fie costul de oportunitate al implementarii acestor politici este prea mare. Politicile 5 si 6 sunt politici pro-concurentiale care promoveaza competitia si asigura un mediu de afaceri competitiv si structuri de piata echilibrate. In categoria avantajelor de locatie intra si stimulentele acordate investitiilor straine directe. UNCTAD indentifica 3 categorii mari de stimulente pentru ISD-uri: fiscale, financiare si altele. Stimulentele fiscale pot fi orientate catre profit, catre investitiile de capital, catre forta de munca, vanzari, catre valoarea adaugata, catre import sau export si catre unele categorii de cheltuieli; ele se refera la reduceri sau exceptari de fiscalitate si la deductibilitatea unor cheltuieli. Stimulentele financiare pot aparea sub forma de subventii guvernamentale, de credit la rate preferentiale, de participare la capitalul social. Alte tipuri de stimulente pot fi subventionarea infrastructurii sau a serviciilor conexe desfasurarii activitatii corporatiei, tratament preferential referitor la cursul de schimb, achizitii publice. Lista nu este exhuastiva, stiulentele variind de la tara la tara si de la caz la caz. Aceste induceri de putere de piata (IPP) au carcater general: ele sunt acordate pentru toate firmele dintr-un anumit sector sau pentru toate firmele dintr-o tara. Daunatoare pentru mediul de afaceri sunt inducerile de putere de piata acordate individual unor firme, acestea sunt denumite ca fiind IPP-uri specifice, pentru ca sunt construite specific pentru firmele care beneficiaza de ele.

IPP-urile specidice sunt stimulente acordate unui singur investitor. Acestea apar de cele mai multe ori in timpul negocierilor, o situatie frceventa fiind privatizarea societatilor de stat prin metoda negocierii directe. IPP-urile specifice afecteaza competitia locala, in fnctie de stimulentele oferite. Cinci ani de monopol( ca in cazul companiei OTE in Grecia , la achizitionarea RomTelecom), transformarea datoriilor in actiuni ( ca in cazul achizitiei LNM Ispat- Sodex) la un pret subevaluat, achizitii publice masive( ca in cazurile Daewoo si Renault in Romania) sunt probabil masuri de natura sa indeparteze alti potentiali investitori.

Capitolul 7. Impactul corporatiilor transnationale asupra statului-gazda Impactul investitiilor straine directe asupra balantei de plati a unei tari variaza in functie de scopul investitiei, de natura activitatii si de stadiul de dezvoltare a proiectului investitional. Dupa scopul investitiei, tranzactiile filialelor straine care se bazeaza pe resurse locale si urmaresc eficinetizarea activitatii proprii implica, in general mai multe exporturi decat importuri. Dupa natura activitatii, impactul asupra balantei de plati variaza in functie de valoarea adaugata specifica activitatilor respective. Impactul indirect asupra balantei de plati este, la randul sau complex. CTN-urile pot induce firmelor nationale de a produce bunuri pentru care exista cerer externa , contribuind astfel la cresterea exporturilorl ele pot insa apela la funizori locali care folosesc bunuri de import, contribuind astfel la cresterea importurilor. P cercetare a fostei Agentii Roamne de pentru Dezvoltare(1994) arata ca 5% din productia filialelor romanesti ale corporatiilor transnationale este orientata catre export. Mai mult inca din 1992, ponderea materiilor [rime si componentele directe procurate pe plan local in totalul celor folosite de filialele CTN-urilor in Romania ajunsese la 86,7%. Daca ne-am baza pe aceste doua studii , filialele CTN-urilor in Romania par mai degraba filiale putin integrate in sisitemul corporatist, cu impact redus asupra balantei de plati. Autorul acestei carti in 2003, demonstreaza ca Romania se produce o crestere a specializarii intraramura, cu precadere in sectoarele dominate de capitalul strain. Cresterea specializarii intraramura este asociata transferului tehnologic, cel mai adesea in cadrul comertului intrafirma. Un studiu econometric recent afima ca in Romania ISD-urile conchide un import canal direct pentru transferul de tehnologie catre firmele cu capital strain.
8

Economia Romaniei a ajuns, intr-un interval relativ scurt de timp dupa 1998, sa fi dominata de firmele cu capital strain. Autorul acestei carti referinduse la majoritatea industriilor intre anii 1998-2003. Din tabel se poate observa ca ponderea firmelor cu capital majoritar strain in cifra de afaceri o au industriile metalurgice urmate de echipamente electrice si optice. Dupa anul 2003 investitiile straine au crescut si mai puternic, firmele straine consolindandu-si pozitia dominanta. Firmele locale nu au dispus de mijloace financiare necesare pentru a se reorganiza si pentru a putea concura de pe pozitii egale cu investitorii straini; mai degraba, ele au incercat sa-si reduca pierderile, concentrandu-se pe o nisa mica de piata. La polul opus firmele straine au putut sa imprumute resursele necesare fie in sistem intrafirma, fie din surse externe si se realizeaza transferul tehnologic, iar tehnologia la randul ei, a generat cresterea profiturilor de operare.