Cei mai puternici i mai dinamici ageni economici de pe glob sunt societile transnaionale, fora

acestora fiind determinat de volumul uria de bunuri i servicii derulat de companiile grupate sub
aceast denumire generic. Fie c sunt denumite corporaii transnaionale, companii
multinaionale sau firme internaionale, in sensul cel mai larg, ele definesc acele firme ce ii
desfoar activitatea dincolo de graniele unei ri, considerat ar de origine, prin uniti de
producie, controlate intr-o msur mai mare sau mai mic de compania mam. In literatura de
specialitate au existat i exist preocupri de difereniere a acestor termeni utilizai cel mai adesea
ca sinonime. Astfel, companiile multinaionale sunt considerate a fi acele firme de tip holding, cu o
anumit pondere a activitii derulat dincolo de graniele rii de origine prin uniti operative,
fiecare dintre acestea avand responsabiliti in ceea ce privete adaptarea produsului i a strategiei
la caracteristicile pieei pe care acioneaz. Diferena dintre companiile multinaionale i cele globale
este dat de faptul c, in timp ce o firm multinaional ii formuleaz strategia bazandu-se pe
diferenele dintre pieele pe care acioneaz, cele globale merg pe standardizarea produselor i a
operaiunilor, ca in cazul McDonalds.
Unii dintre autori3 utilizeaz noiuni ca societi multidomestice sau multilocale pentru a defini o
corporaie multinaional, subliniindu-se astfel aciunea unei intreprinderi pe mai multe piee
(multidomestic), prin intermediul filialelor, fiecare dintre acestea funcionand conform specificului
local (multilocal). O companie multinaional sau transnaional mai poate fi definit i ca acea
companie care combin obinerea de economii de scar (ca urmare a integrrii in piaa global i
aciunea simultan pe mai multe piee) cu o reacie prompt la elementele mediului in care filialele ii
desfoar activitatea. Din perspectiva oamenilor de afaceri, o companie transnaional este
rezultatul fuziunii dintre dou sau mai multe firme, de dimensiuni comparabile, cu sediul in ri
diferite. Japonezii definesc o companie transnaional printr-un termen imprumutat din agricultur,
dochakuka1, care inseamn localizare global i care semnific adaptarea metodelor i tehnicilor de
operare la condiiile locale. Richard Robinson consider c exist distincii importante intre diverse
niveluri atinse de o companie in evoluia sa. El identifica patru tipuri de firme care opereaz pe piaa
mondial, i anume:

companii internaionale;

companii multinaionale;

companii transnaionale;

companii supranaionale;

Intreprinderea internaional este o societate ale crei operaiuni internaionale sunt conduse de un
grup leader, care ia in considerare toate strategiile posibile pentru a intra pe noi piee, inclusiv
calea investiiilor directe. Acesta este stadiul primar al transformrii unei firme intr-o societate
transnaional.
Intreprinderea multinaional este o firm in cadrul creia fie datorit structurii organizatorice, fie
politicilor adoptate, operaiunile cu exteriorul sunt considerate a avea aceeai importan ca cele
naionale. In consecin, pentru atingerea obiectivelor stabilite, resursele sunt distribuite fr a ine
cont de granie. Deciziile strategice sunt influenate de naionalitatea proprietarilor capitalurilor, iar
centrul de decizie aparine unei singure naionaliti. Este situaia in care piaa extern ocup un rol
important in activitatea firmei, cifra de afaceri realizat peste grani deine o pondere la fel de
important ca cea realizat in interiorul granielor.
Intreprinderea transnaional este o intreprindere multinaional, condus i controlat de ctre
persoane sau de ctre alte intreprinderi, de o alt naionalitate. In acest caz, deciziile sunt libere de
influenele naionale.
Intreprinderea supranaional este o intreprindere transnaional, legal denaionalizat, cu scopul de
a se sustrage cadrului juridic i al sistemului fiscal dintr-o ar. Noiunea de societate supranaional
mai este asimilat i organizaiilor internaionale, ca Fondul Monetar Internaional sau Banca
Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare. Ca o continuitate a acestei opinii, Keegan1 aprecia
c intre o companie internaional, una multinaional i una global exist diferene semnificative
din punct de vedere al modului de orientare ctre piaa extern, al managementului, al opticii de
marketing, al strategiei de utilizare a resurselor financiare i umane.
O companie multinaional reprezint, in viziunea lui Keegan, un stadiu din evoluia unei firme de la
nivelul de companie domestic ctre cel de companie global. Pan la stadiul de companie global,
o firm este mai intai de toate o firm domestic, ale crei aciuni se concentreaz in exclusivitate pe
piaa intern. Cel de-al doilea stadiu este al firmei internaionale. O companie internaional are
caracteristici distincte. Dei ea se apropie foarte mult de firma domestic, cel mai adesea o firm
internaional ii creaz un compartiment care se ocup de afacerile pe care le deruleaz cu
strintatea. O firm internaional nu are filiale in afara rii de origine, iar afacerile internaionale pe
care le deruleaz sunt fie un rspuns la un semnal al pieei externe (de exemplu, un rspuns la o
cerere de ofert), fie o urmare a unei situaii conjuncturale de pe piaa intern (nevoia de a plasa un
surplus conjunctural de producie). Dezvoltarea produciei are in vedere exigenele i tendinele

pieei interne i nu ale pieei internaionale, iar produsele ce urmeaz a fi valorificate in strintate
sunt similare celor destinate pieei domestice. Cel de-al treilea stadiu in evoluia unei corporaii este
cel al companiei multinaionale. O firm multinaional se concentreaz pe valorificarea diferenelor
dintre pieele internaionale. Dezvoltarea produciei are in vedere satisfacerea exigenelor pieelor pe
care activeaz, adaptand produsele specificului fiecreia dintre ele. Filialele, cel mai adesea sub
forma societilor mixte, sunt responsabile pentru crearea necesitilor de finanare in vederea
dezvoltrii activitii pe piaa respectiv. Tipul specific de management al companiilor multinaionale
este managementul descentralizat, acordandu-se o larg autonomie filialelor.
Cel mai inalt grad de dezvoltare al unei companii este cel al companiilor globale. Acestea au ca
obiectiv descoperirea similaritilor existente pe piaa mondial i atenuarea diferenelor existente pe
aceasta. Firmele globale folosesc ca strategie de marketing atat extinderea, cat i adaptarea,
crearea sau standardizarea gamei de produse. Managementul caracteristic este cel integrat i
interactiv, corespunztor orientrii geocentrice a acestor firme, bazat pe transmiterea deciziilor de jos
in sus sau de sus in jos i schimbul lateral de informaii, rapoarte i experien intre diferite filiale.
Intre companiile globale se practic alianele strategice, respectiv inelegeri pe termen lung ce
vizeaz anumite aspecte, cum ar fi cercetarea comun sau dezvoltarea de parteneriate in ceea ce
privete comercializarea produselor. Resursele financiare ale unei companii globale sunt orientate
acolo unde este nevoie, fr a mai ine cont de proveniena lor, ca in cazul unei firme multinaionale.
Cea mai cunoscut definiie dat societii transnaionale este cea dat de John Dunning, considerat
de ctre muli specialiti drept printele transnaionalelor i care considera transnaionala o firm
care se angajeaz in investiii strine directe i care deine i controleaz activiti creatoare de
valoare in mai mult de o ar.
Aceast definiie este preluat, de altfel, i de organisme ca OCDE sau UNCTAD. Naiunile Unite
consider societatea transnaional drept acea intreprindere ce deine i controleaz producia in
afara rii in care opereaz, intr-o manier care ii permite s valorifice oportunitile globale pe care
le ofer piaa mondial. Din punct de vedere tehnic, o companie transnaional este o intreprindere
ce are ca obiect fundamental obinerea de profit i care acioneaz pornind de la dou caracteristici
fundamentale, i anume: este implicat in suficient de multe activiti in afara rii de origine, astfel
incat s depind din punct de vedere financiar de activitatea din strintate, iar deciziile manageriale
se bazeaz pe elemente ce in de contextul global sau regional in care acioneaz.

In literatura anglo saxon2 sunt intalnii foarte adesea o serie de termeni specifici universului
corporatist. Astfel:

O corporaie transnaional este o corporaie public (public company) atunci cand

aciunile sale sunt tranzacionate bucat cu bucat la burs sau prin intermediul caselor de
brokeraj, cumprtorii devin acionari i acetia pot fi atat persoane particulare, cat i alte firme
sau instituii, ca bnci, companii de asigurri, sau fonduri de pensii. O corporaie
transnaional este privat (privat company) atunci cand aciunile acesteia nu sunt
tranzacionate public (firme ce aparin unor familii sau grupuri de persoane).

Compania mam (parent company) este compania care controleaz, deine autoritatea
asupra filialelor(afilliates), care pot avea personalitate juridic sau nu (subsidiaries or branches)
i care sunt reunite sub acelai acoperi, fie c aceasta (compania mam) deine toate sau
doar o parte din aciunile filialelor.

O companie multinaional are acionari (shareholders sau stockholders) precum i parteneri

(stakeholders). Acetia din urm sunt clieni, angajai, furnizori, distribuitori, agenii
guvernamentale etc., practic toate categoriile de persoane cu care firma vine in contact in
derularea afacerilor sale.

Indiferent de denumire, termenul generic pe care il vom folosi in continuare va fi cel de corporaii sau
societi transnaionale.
Atunci cand ne referim la fenomenul corporatist, avem in vedere nu doar cele mai mari companii din
lume, care, intr-adevr, dein o for uria in economia mondial, ci i la aa numitele corporaii de
mrime mic i medie. Se apreciaz c astzi sunt in jur de 64 000 de corporaii transnaionale,
care acioneaz prin intermediul a 870000 de filiale, rspandite pe tot cuprinsul globului. Acestea
realizeaz o treime din exporturile mondiale, o zecime din PIB-ul mondial i asigur peste 50 de
milioane de locuri de munc

Istoricul societilor transnaionale

Inceputul afacerilor internaionale se pierde in negura timpului. Mrturii evidente ale unui comer
internaional intense exist inc de acum 5 000 de ani. Vechii egipteni, grecii, fenicienii fceau
afaceri cu strinii. Ei intalneau multe obstacole, pe care le mai intalnim i astzi (diferene de limb,
cultur, obiceiuri, dificulti de transport, diverse reglementri), dar, cu toate acestea, dorina de a
prospera i de a se dezvolta a surmontat toate dificultile.
Originile corporaiilor transnaionale sunt strans legate de marile descoperiri geografice i de
colonizarea lumii de ctre Anglia i Olanda, urmate mai apoi de Spania, Frana sau Portugalia.

Incepand cu secolul XVI i continuand pan in secolul XIX, firme cum ar fi Compania Indiilor de Est
au desfurat activiti comerciale in Africa, America sau Asia.
Adevrata scanteie care a dat aripi fenomenului corporatist, aa cum il cunoatem noi astzi, a
reprezentat-o dezvoltarea capitalismului i revoluia industrial, care au permis creterea fr
precedent pan atunci a productivitii muncii i, implicit, a produciei. Tehnologia performant a
permis dezvoltarea tehnicilor de stocare a mrfurilor i reducerea duratei transporturilor, ceea ce a
dus la reducerea costurilor i impulsionarea activitilor cu strintatea.
La mijlocul secolului XIX, "Singer" construia o fabric de maini de cusut in Scoia. De-a lungul
secolului XIX i inceputul secolului XX, cutarea asidu de resurse minerale, petrol, precum i
presiunea pentru protejarea sau dezvoltarea pieei au fcut ca multe companii din Statele Unite i
Europa Occidental s inceap s desfoare activiti peste grani. Dou treimi din investiiile
acestor companii au fost fcute in Asia, America Latin, Africa i Orientul Mijlociu. In aceast
perioad se formeaz corporaiile transnaionale din domeniul petrochimic i alimentar. Fuziunile i
achiziiile repetate au determinat apariia monopolurilor i oligopolurilor in industrii ca cea
petrochimic sau alimentar. Compania american United Fruit Company controla 90% din importul
de banane in SUA in 1899, iar Royal Dutch Shell deinea 20% din producia ruseasc de petrol, la
inceputul primului rzboi mondial.
In perioada interbelic cererea de resurse naturale a stimulat fuziunile dintre marile firme, activitatea
transnaionalelor americane inflorind, in vreme ce investiiile europene au cunoscut declinul. In
aceeai perioad, in Japonia se formeaz aa numitele zaibatsu (Mitsui i Mitsubishi), ele fiind,
in fapt, corporaii gigant ce lucrau in colaborare cu guvernul japonez, avand poziie de oligopol in
sectoarele cheie ale economiei japoneze: industrie, finane i comer. Firmele transnaionale vestice
au continuat extinderea, rile gazd fcand de multe ori concesii importante acestora. Marile
companii ofereau toate serviciile pe care guvernele nu le puteau asigura, cum ar fi serviciile de
educaie, sntate etc. Aceast dependen de capitalul strin prea c este acceptat de gazde,
dar naionalismul i dezvoltarea economic au inceput s ia amploare.
Investiiile in strintate au fost dominate in primele dou decenii postbelice de corporaiile
americane, simindu-se ins i prezena celor europene i japoneze. Dup cel de-al doilea rzboi
mondial s-a inregistrat o mare cerere de bunuri i servicii, fapt care a alimentat dezvoltarea afacerilor
internaionale. Aciunile de amploare iniiate de guvernul american, ca planul Marshall, menit s ajute
la reconstrucia economiilor europene i japoneze, au incurajat S.U.A. s priveasc spre exterior, iar

firmele din aceast ar s aib o perspectiv global. In plus, firmele americane aveau capital
pentru a investi. Corporaiile multinaionale au devenit un fenomen american. Investiiile strine
americane au crescut de la 12 mld. USD in 1950, la aproape 80 mld. USD in 1970. In anii "50,
bncile din Statele Unite, Europa i Japonia au inceput s investeasc sume enorme in aciuni,
incurajand fuziunile i concentrrile de capital. Remarcabilele progrese realizate in domeniul
transporturilor, tehnicii de calcul i comunicaiilor au accelerat internaionalizarea investiiilor i
comerului, noile metode de publicitate ajutand societile transnaionale s dobandeasc noi
segmente de pia. Toate aceste influene combinate au condus la consolidarea oligopolistic a
poziiei societilor transnaionale in comerul mondial. Dac in 1906 erau dou sau trei companii
cu active de peste 500 milioane dolari SUA, in 1971 erau 333 de astfel de corporaii, din care o
treime aveau active ce depeau un miliard de dolari, iar 70% din comerul mondial din afara
lagrului comunist era controlat de firmele transnaionale1. De altfel, proliferarea corporaiilor
transnaionale a fost evident in ultimul sfert de veac: de la 7 000 de companii in 1970, la peste 60
000 astzi.
Incepand cu 1970, pentru societile transnaionale se prefigureaz o perioad cand o parte din
vraja internaionalizrii se epuizeaz. Aceasta a fost combinat cu creterea ostilitii guvernelor
gazd fa de investiiile strine, ceea ce a dus la o perioad de dezinvestire. Ostilitatea era
indreptat mai ales asupra companiilor americane, poate datorit succesului repurtat de ctre
acestea, dar i datorit nelurii in calcul de ctre firmele americane a specificului mediului cultural al
rilor gazd. Intre 1970-1975 companiile americane i-au vandut aproape 10% din filiale, iar
numrul de noi filiale create au fost in scdere.
In contrast cu evoluia firmelor americane, firmele japoneze au inregistrat succese substaniale in
procesul de internaionalizare i de comercializare a produselor lor pe piaa internaional. De la
mijlocul anilor 70 pan la mijlocul anilor 80, s-a inregistrat un reviriment al investiiilor strine in
America. Din 1975 pan in 1983 investiiile americane in afara granielor au crescut cu 83%, in timp
ce investiiile strine in America au crescut cu 280%.
Potrivit acestei evoluii, se pot identifica mai muli participani in definirea universului societilor
transnaionale.
Astfel, pan in 1955 se poate vorbi de doi participanii, i anume: de firm i universul su
imediat : clieni, furnizori, proprietari. Acest stadiu este caracterizat de o anumit simplitate, ca
urmare a consensului existent intre aceti doi parteneri. Este perioada de dominare absolut a

americanilor in domeniul tehnologiei, mainilor, produselor de larg consum i managementului, cu

exporturi americane in cretere continu i apoi, ca urmare a inspririi barierelor vamale,
cu investiii directe.
Japonezii, ca i europenii, se aflau in plin reconstrucie i nu puteau reprezenta concureni de
temut. In acelai timp, companiile americane aveau un foarte bun management, constituind
avangarda dezvoltrii tehnologice i manageriale. Celelalte companii au copiat firmele americane; de
altfel, multe din metodele moderne de management japonez de astzi sunt, de fapt, adaptri ale
celor americane din anii 50.
Multe din actualele ri in dezvoltare nu-i cuceriser inc independena, iar legislaia privind
investiiile strine era in faza de formare. Acest lucru s-a tradus intr-o libertate de micare foarte
mare din partea marilor firme, care acionau intr-un spaiu puin ingrdit. Din punct de vedere al
personalului, firmele multinaionale preferau personal specializat (mai ales pentru funciile
importante) din ara de origine. In perioada 1955-1970 apare un al treilea participant important, i
anume guvernul rii gazd. rile in dezvoltare ii cuceresc rand pe rand independena politic i
devin din ce in ce mai preocupate de suveranitatea lor, sensibil ameninat de corporaiile gigant. In
acest scop sunt elaborate politici referitoare la investiiile strine directe care s apere interesele
statului naional. Firmele nu mai pot ine cont doar de obiectivele lor sau al constituenilor lor
comerciali, trebuie s in cont acum i de obiectivele de dezvoltare ale guvernelor rilor gazd.
Relaiile dintre firme i statele naionale devin tot mai complexe i tot mai importante in deciziile
firmelor.
Pe de alt parte, rile europene i Japonia s-au refcut din punct de vedere economic, iar
companiile din aceste ri devin tot mai puternice. Pentru companiile americane aceast prezen in
spaiul economic internaional inseamn o concuren din ce in ce mai puternic, mai ales pentru
faptul c aduc noi viziuni atat in ceea ce privete managementul, dar i in cea ce privete formarea
personalului, tehnologii etc.
In anii 70, i pe fondul puternicei crize petroliere, crete importana guvernelor de origine, al patrulea
participant la universul societilor transnaionale. Dac in celelalte faze relaiile dintre marile firme
devenite transnaionale i guvernele rilor de origine erau cat se poate de convergente, in acest
stadiu incep s apar contradiciile, ca urmare a recunoaterii faptului c internaionalizarea firmelor
are efecte negative in ara de origine asupra omajului, comerului etc. Mediul economic internaional
devine tot mai complex, iar companiile transnaionale incep s evalueze implicaiile activitii lor

asupra diferitelor componente ale acestuia, precum i implicaiile asupra propriilor afaceri. Ca o
consecin a complexitii relaiilor ce s-au nscut intre companiile transnaionale, rile de origine i
rile gazd, la nivelul comunitii internaionale au fost iniiate demersuri menite s formeze un cod
de conduit unanim acceptat de ctre prile implicate, cu scopul de a reglementa divergenele tot
mai accentuate dintre cei implicai. Guvernele de origine se implic acum in politica de investiii
internaionale, impulsionand sau restrangand aceste investiii, in conformitate cu interesele sale
naionale. De exemplu, o firm american (participantul 1) poate gsi un partener strin
(participantul 2) i poate ajunge la o inelegere avantajoas cu el, pe care guvernul gazd
(participantul 3) o gsete acceptabil i la care guvernul american (participantul 4) poate avea
obiecii. Urmeaz un nou stadiu, i anume acela al participanilor multipli. Acest stadiu este
considerat un stadiu multifactor. Aceasta i datorit faptului c alturi de companiile transnaionale,
constituenii si, guvernele rilor gazd i al rilor de origine au aprut o serie de ali participani,
cum ar fi grupurile religioase, etnice, agenii internaionale i altele care reclam atenie din partea
marilor firme.
Fiecare participant in acest stadiu a catigat in experien i i-a imbuntit tehnicile de abordare a
mediului internaional. Companiile transnaionale provin astzi nu doar din rile dezvoltate, ci i din
ri in dezvoltare, ceea ce demonstreaz o dat in plus atat perspectivele pe care le ofer piaa
internaional, dar i ameninrile pe care le ascunde. Acest stadiu incorporeaz diferite grupuri de
interese, care au putere politic, iar firmele pot fi afectate in activitatea lor, dac nu in cont de ele.
Poate cel mai recent exemplu in acest sens il constituie grupurile ecologiste, ale cror interese i
for politic au obligat firmele s incorporeze in strategiile lor problemele legate de protecia
mediului ambiant. Caracteristica acestui stadiu este complexitatea deosebit, ca i fragilul echilibru,
balana putand fi adesea schimbat in funcie de evenimentele ce au loc in lume.