Cuprins:

1. Noțiunea și clasificarea clauzelor contractelor comerciale internaționale.

2. Clauzele principale ale contractelor comerciale internaționale.
3. Clauze contractuale de asigurare împotriva riscurilor.
4. Clauze contractuale prestabilite.
5. Clauze privind continuarea raporturilor contractuale.
 1.Noțiunea și clasificarea clauzelor contractelor comerciale
internaționale.

In temeiul principiului libertăţii contractuale, participanţii la comerţul

internaţional au posibilitatea de a stabili drepturile si obligaţiile care constituie
conţinutul contractelor pe care le încheie. Acordul lor de voinţă în această privinţă
este exprimat în clauze contractuale.
Limitarea pincipiului libertăţii contractuale este fixat în lege , adică de norme
imperative fie din Convenţiile internaţionale, fie din reglementările interne
aplicabile comerţului internaţional, dar există şi limitări impuse de o parte
celeilalte – de ex. în cazul contractului de adeziune – contractele bancare , de
asigurare , de transport, de expediţii internaţionale.

Clauza contractuală reprezintă o stipulaţie sau prevedere cuprinsă într-un contract.

Clauza contractuală poate produce efecte juridice numai dacă este conformă cu
legea, ordinea politică, socială şi economică, precum şi cu normele de convieţuire
socială.

Nici o clauză contractuală nu poate fi analizată izolat, ci ea trebuie să concorde cu

obiectul şi celelalte prevederi ale contractului, cu voinţa reală a părţilor. Clauza
contractuală contrară legii este lovită de nulitate, iar dacă a fost determinantă la
încheierea contractului, atrage nulitatea întregului contract.
Este important ca într-un contract, în special ce de comerţ internaţional să fie
incluse clauze cu privire la orice situaţie care poate apărea în privinţa
respectivului contract, deaoarece, de regulă, valoarea contractelor comerciale este
extrem de mare, şi dacă părţile nu au inclus careva clauze, pot suporta şi prejudicii
colosale.
 Clasificarea clauzelor contractuale
1.Clauzele esenţiale sunt acele prevederi, a căror existenţă este determinantă
pentru oricare contract şi de a căror prezenţă în contract depinde însăşi
valabilitatea lui.
2.Clauze opţionale, nu sunt absolut indispensabile pentru constituirea şi
desfăşurarea raporturilor contractuale, părţile fiind libere să le includă în
contract sau să le omită. Prezenţa sau lipsa lor nu afectează valabilitatea
contractului. Ele sunt menite să concretizeze clauzele esenţiale ale contractului,
să confere contractanţilor o anumită certitudine şi securitate juridică în ce
priveşte executarea obligaţiilor contractuale.
O categorie particulară de clauze contractuale reprezintă clauzele prestabilite
numite şi clauze standard sau clauze-tip. Aceste clauze sunt caracteristice pentru
contractele de adeziune şi sunt supuse de către legislaţiile naţionale şi
instrumentele de drept uniform unui control sub aspectul echităţii lor, în vederea
asigurării echilibrului de interese ale părţilor contractante.
1.Clauze exprese acele clauze care sunt inserate în mod explicit în cuprinsul
contractului.
2.Clauze implicite, nu necesită să fie neapărat negociate de părţi şi inserate
în cuprinsul contractului, dat fiind că puterea lor juridică se bazează pe
dispoziţiile legii, uzanţe sau principiile generale ale dreptului.
La fel se împart în clauze comune și specifice
La categoria clauzelor specifice pot fi atribuite:
- clauza pactum de lege utenda prin care părţile contractante, beneficiind de
principiul
autonomiei voinţei (lex voluntatis), desemnează legea aplicabila raporturilor lo
- clauza de arbitraj (convenţia de arbitraj), acordul prin care părţile convin să
supună
litigiile ivite unor judecători aleşi (arbitri), consimţind să respecte hotărârea lor
- clauze asiguratorii menite să contracareze riscurile aferente operaţiilor
comerciale
internaţionale;
- clauze privind răspunderea contractuală; se încadrează în această categorie, în
special,
clauza penală și clauzele exoneratorii și limitative de răspundere.
 2.Clauzele principale ale contractelor comerciale internaționale

2.1. Clauzele necesare (esenţiale)

Conform legii noastre, sunt esenţiale clauzele care sunt stabilite ca atare prin lege,
care reies din natura contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părţi,
trebuie realizat un acord .
Una dintre particularităţile contractelor comerciale internaţionale rezidă în faptul
că acestea sunt sinalagmatice şi, prin natura lor, creează obligaţii reciproce: în
contractul de vânzarecumpărare obiectul contractului cuprinde atât livrarea mărfii
de către vânzător, cât şi plata preţului de către cumpărător
În doctrină s-a arătat că în orice contract sinalagmatic se disting
două obligaţii:
1.pecuniară (ea nu are nimic caracteristic, existând
practic în toate contractele sinalagmatice), alta permite de a da contractului un
nume şi desemnează conţinutul economic al operaţiunii contractuale.
2. obligaţie fundamentală, care are ca obiect prestaţia caracteristică. Anume
clauzele contractului care determină obligația fundamentală constituie acele
clauze esențiale care sunt comune ansamblului contractelor

Obligaţia fundamentală din contract prezintă importanţă şi pentru calificarea

contractului.
Încadrarea contractului într-o anumită categorie are la bază identificarea acelei
prestaţii
contractuale care este determinantă pentru definirea naturii juridice a contractului
şi a conţinutului
său economic
 2.2. Clauzele opţionale (accesorii, facultative)
Toate clauzele contractuale care nu sunt calificate ca esenţiale sunt clauze opţionale, părţile
sunt libere să insereze în contractul lor cele mai diverse clauze.

Clauze, care sunt prezente în majoritatea contractelor comerciale internaţionale

Clauza cu privire la Clauza cu privire la preţ. Clauzele exoneratoare și Clauze cu privire la Clauza penală
calitatea prestaţiei. limitative de răspundere. răspundere.

Clauza cu privire la calitatea prestației -Principiile UNIDROIT (art.5.1.6) este prevăzut: „Atunci când calitatea prestaţiei nu este fixată prin
contract sau determinabilă în virtutea acestuia, o parte este ţinută să efectueze o prestaţie de o calitate rezonabilă şi, ţinând cont de împrejurări, cel
puţin egală cu cea medie, vânzătorul trebuie să predea mărfuri a căror cantitate, calitate şi tip corespund celor prevăzute în contract şi al căror ambalaj
sau condiţionare corespunde celui prevăzut în contract. În afară de cazul în care părţile au convenit altfel, mărfurile sunt conforme cu contractul dacă:
a) sunt adecvate întrebuinţărilor la care servesc în mod obişnuit mărfurile de acelaşi tip; b) sunt adecvate oricărei întrebuinţări speciale care a fost
adusă, expres sau tacit, la cunoştinţa vânzătorului, în momentul încheierii contractului, în afară de cazul în care rezultă din împrejurări că
cumpărătorul le-a lăsat la competenţa ori aprecierea vânzătorului sau că era rezonabil din partea lui să o facă; c) posedă calităţile unei mărfi pe care
vânzătorul a prezentat-o cumpărătorului ca eşantion sau model; d) sunt ambalate sau condiţionate în modul obişnuit pentru mărfurile de acelaşi tip
sau, în lipsa unui mod obişnuit, într-o manieră adecvată pentru a le conserva şi proteja.
Clauza cu privire la termen-Prin termene se stabilesc atât limitele ale existenţei contractului însuşi în timp, cât şi momentul (perioada) în care trebuie să
fie executate prestaţiile ce constituie obiectul contractului, contractul se consideră încheiat din momentul în care părţile ajung la un acord privind toate
clauzele lui esenţiale. Pentru unele categorii de contracte momentul producerii efectelor contractului este legat de îndeplinirea unor acte – autentificarea (în
contractele solemne), înregistrarea într-un registru de publicitate, sau remiterea unui bun (în contractele reale). Odată cu expirarea termenului pentru care a
fost încheiat, contractul îşi pierde eficienţa. Prestaţiile neexecutate înainte de împlinirea termenului continuă să existe: cumpărătorul este obligat să achite
preţul mărfurilor, livrate pe durata contratului, chiar şi după expirarea termenului contractului

Clauza cu privire la preț-termenul propriu-zis preţ, folosit pentru desemnarea contravalorii bunului vândut în contractul internaţional de
vânzarecumpărare, a lucrărilor efectuate în contractul internaţional de antrepriză pentru construcţiimontaj, a serviciilor acordate în contractele
internaţionale de prestări de servicii; cât şi noţiunile: chirie sau rate de leasing – în contractul internaţional de leasing; comision – în contractul
internaţional de comision; dobândă – în contractele internaţionale credit; primă de asigurare – în contractul internaţional de asigurare; remuneraţie –
într-o serie de alte contracte. Principiile UNIDROIT stipulează că, „atunci când un contract nu fixează sau nu conţine prevederi pentru determinarea
preţului, se consideră că părţile, în absenţa oricărei indicaţii contrare, s-au referit la preţul general stabilit la momentul încheierii contractului pentru
prestaţii executate în circumstanţe comparabile în sectorul comercial în cauză, sau, dacă un asemenea preţ nu există, la un preţ rezonabil

Clauza penală prezintă o deosebită importanţă pracică, deoarece ea permite să se evite dificultăţile la evaluarea judiciară a prejudiciului, creditorul nefiind
obligat să dovedească existenţa şi întinderea acestuia. Pentru a obţine plata sumei stabilite în clauza penală este suficient ca creditorul să dovedească faptul
neexecutării, executării necorespunzătoare sau tardive a obligaţiei. Suma de bani prevăzută în clauza penală se datorează în locul despăgubirilor care s-ar
putea stabili pe cale judecătorească în cazul neexecutării, sau executării necorespăunzătoare şi, îndeosebi, tardive a obligaţiei. Principiile UNIDROIT
(art.7.4.13.1): dacă contractul prevede că debitorul ce nu şi-a onorat obligaţia va plăti o sumă anumită, această sumă va fi alocată creditorului independent
de prejudiciul suportat efectiv.
Regula consacrată de Principiile UNIDROIT este aceea că, indemnitatea poate fi redusă la o sumă rezonabilă dacă ea este evident excesivă în raport cu
prejudiciul rezultat din neexecutare, chiar dacă există o stipulaţia contrară în contract (art.7.4.13).
Clauzele exoneratoare și limitative de răspundere.-părţile pot stipula clauze contractuale care limitează sau exclud total aplicarea sancţiunilor care ar fi,
în mod normal, aplicabile pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale.
Aceste clauze sunt recunoscute pe larg de sistemele juridice naţionale şi de instrumentele de drept uniform, fiind utilizate abundent în pratica afacerilor
internţionale.
O clauză exoneratoare -este aceea care are ca scop de a exclude orice răspundere a debitorului, care îl privează pe creditor de dreptul de a cere repararea
prejudiciului în cazul neexecutării obligaţiei de către debitor. În majoritatea sistemelor juridice naţionale s-au cristalizat anumite condiţii de validitate şi
eficienţă a clauzelor examinate în funcţie de aşa criterii ca: a) obligaţia eludată, b) gravitatea culpei.
În ceea ce priveşte obligaţia eludată, clauza nu poate să se refere la obligaţia esenţială sau fundamentală a contractului, deoarece în acest caz contractul va
fi lipsit de substanţa sa: vânzătorul nu se poate exonera de obligaţia de a furniza bunul vândut, de a executa lucrarea la care s-a angajat . În ceea ce
priveşte gravitatea culpei, în multe sisteme legislative eficienţa clauzelor exoneratoare şi limitative de răspundere este paralizată în prezenţa culpei
dolosive (dolului), căreia îi est deseori asimilată culpa gravă.

Principiile UNIDROIT tratează validitatea clauzelor exoneratoare şi limitative de

răspundere în termenii următori: Clauza care limitează sau exclude
responsabilitatea unei părţi pentru neexecutare sau care permite părţii să realizeze
o executare substanţial diferită, decât ceea ce anticipa, în mod rezonabil, cealaltă
parte, nu pot fi invocate dacă aceasta ar constitui o evidentă inechitate, având în
vedere scopul contractului