Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
In general, legea proprietatii intelectuale are drept scop apararea creatorilor si
a altor producatori de bunuri si servicii. Aceste drepturi nu se aplica obiectului material
in care poate fi inglobata creatia, ci creatiei intelectuale ca atare.
Conceptul de marca nu este nou. De-a lungul secolelor, in diferite parti ale
lumii, comerciantii si industriasii si-au marcat marfurile cu diferite semne spre a le
deosebi de
cele ale concurentei. Cu toate acestea, folosirea marcilor a ramas pentru o lunga
perioada de timp un fenomen limitat, legat doar de anumite tipuri de bunuri, care erau
vandute departe de locul unde erau produse. Majoritatea produselor, insa, erau
consumate in locul unde se fabricau si nu erau marcate. Conceptul modern de marca,
asa cum este perceput si astazi, a aparut pentru prima data in secolul al XVIII-lea, ca
rezultat al dezvoltarii posibilitatilor de comunicare si al adoptarii legilor ce garantau
liberatea comertului si a industriei. Deoarece din acel moment comertul a cunoscut o
dezvoltare continua atat in interiorul statelor cat si intre state, iar circulatia sporita a
marfurilor de toate tipurile a determinat necesitatea marcarii marfurilor pentru a putea
fi identificate, atat in interesul producatorilor sau comerciantilor, cat si in cel al
consumatorilor.
Dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, s-a inregistrat o dezvoltare fara
precedent a comertului industrial, fapt care a condus la folosirea pe scara si mai larga a
marcilor din toate tarile si in toate domeniile de activitate. Desi nu ne dam seama
intotdeauna de acest fapt, in prezent marcile ocupa un loc foarte important in viata
noastra de zi cu zi, iar contactul cu multitudinea de marci se produce nu numai in
supermagazine si in locuri publice prin intermediul panourilor publicitare, ci si in
interiorul caselor noastre, prin radio si televiziune.
CAPITOLUL I :
1.1 Functiile marcilor
Marcile de fabrica sau de comert servesc diferite scopuri. Din punctul de vedere
al persoanei interesate sa cumpere o marfa, marca are rolul de a influenta decizia de
cumparare. Aceasta decizie se bazeaza pe caracteristicile si proprietatile de care este
susceptibil bunul (marime, greutate, culoare, miros, gust, durabilitate, gradul de
eficienta in utilizare etc.) pe scurt, se poate spune ca potentialul cumparator cauta o
anumita calitate sau caracteristica a produsului. Prin urmare, una dintre functiile
marcilor este aceea de a exprima senzatia acelei caracteristici sau calitati. O alta functie
este aceea de a deosebi bunurile cu acea calitate sau cu acele caracteristici de alte
bunuri comparabile. Desi se afirma frecvent ca marcile de fabrica sau de comert trebuie
sa permita oricui sa diferentieze intre produsele unei intreprinderi si produsele de
acelasi tip de fabricatie de alta intreprindere, consumatorul nu cunoaste in mod necesar
numele firmei care produce sau comercializeaza marfa, mai ales ca marcile pot servi, de
asemenea, la diferentierea unor bunuri in raport cu alte bunuri ce provin de al aceeasi
firma.
A treia functie a marcii de fabrica sau de comert este de a permite autoritatilor
responsabile de controlul calitatii sau al altor caracteristici ale produselor vandute sub o
anumita marca sa-si exercite atributiile.
Prin urmare, fiecare tara este interesata in infiintarea unui sistem eficace care
sa asigure protectia si utilizarea marcilor de asa maniera incat sa satisfaca interesele
legitime ale producatorilor si consumatorilor si sa permita folosirea optima a contributiei
pe care marcile de fabrica sau de comert o poate aduce dezvoltarii economice.
realizeaza legatura dintre bunuri si producatorul lor. Aceste marci erau folosite si ca
insemne ale proprietatii. Cuvantul englezesc “brand” folosit adesea ca sinonim al lui
“trademark” (marca de fabrica sau de comert) reflecta chiar si aceasta utilizare: “brand”
reprezenta marcarea vitelor cu fierul incins, executata de fermieri.
In general, se pot distinge doua tipuri distincte de cerinte: primul tip de cerinte
este legat de functie de baza a unei marci de fabrica si de comert, si anume aceea de a
face diferenta intre produsele sau serviciile unei intreprinderi si cele ale altor
intreprinderi. Din acea functie rezulta ca o marca de fabrica si de comert trebuie sa
fie diferita sau sa fie capabila de a stabili o distinctie intre diferite produse.
Al doilea tip de cerinte este legat de posibilele efecte nocive ale unei marci de
fabrica si de comert, daca aceasta are un caracter de inducere in eroare sau daca
incalca ordinea publica sau moralitatea.
Aceste doua tipuri de cerinte exista practic in toate legile nationale privind
marcile de fabrica si de comert. Ele apar de asemenea si in articolul 6quinquies B al
Conventiei de la Paris, unde se stipuleaza ca marcile de fabrica si de comert ce se
bucura de protectie conform articolului 6quinquies A li se poate refuza inregistrarea
doar daca “sunt lipsite de orice caracter distinctiv” sau daca “sunt contrare eticii sau
ordinii publice si, in particular, daca sunt de natura a induce in eroare publicul”.
Cerinta caracterului distinctiv
In concluzie, un semn este distinctiv pentru bunurile la care urmeaza sa fie
aplicat atunci cand este recunoscut de cei carora le este adresat ca identificand bunurile
dintr-o anumita sursa comerciala, sau poate fi recunoscut ca atare.
Cuvintele obisnuite din limbajul comun pot fi, si ele, extrem de distinctive daca
ele comunica un sens arbitrar in raport cu produsele pentru care sunt utilizate. Acelasi
lucru este valabil si pentru schemele corespunzatoare. Ca exemple sunt faimoasa marca
de fabrica si de comert CAMEL pentru tigari (si marca de schema la fel de faimoasa) si
marca APPLE mentionata anterior (atat cuvantul, cat si schema) pentru calculatoare.
Este clar ca APPLE si CAMEL nu sunt cuvinte inventate, si totusi sunt deosebit
de distinctive pentru bunurile respective.
Daca exista vreo indoiala privind caracterul descriptiv sau sugestiv al unui
termen, insusi faptul ca marca a fost utilizata in cursul comertului pentru o anumita
perioada de timp, poate fi suficient pentru a o accepta in vederea inregistrarii.
Cu toate acestea, cu cat un termen este mai descriptiv, cu atat mai greu va fi
de dovedit intelesul secundar si va fi necesar un procent mai mare de consumatori.
In final, al treilea drept din grupul de drepturi incluse in dreptul de a utiliza o
marca de fabrica si de comert este dreptul titularului marcii de fabrica si de comert de
a-si utiliza marca in publicitate, pe documente de afaceri, acte etc.
sa fie bineconoscuta in tara si refuza protectia, chiar daca adevaratul titular al marcii
de fabrica si de comert poate dovedi ca aceasta este binecunoscuta pe plan
international intr-un numar considerabil de tari. Prin urmare, este necesara o protectie
imbunatatita impotriva piratarii marcii de fabrica si de comert.
1.9 Contrafacerea
Conform art. 10 bis pct. 2 al Conventiei de la Paris, concurenta neloiala consta
din “orice act de concurenta care contravine practicilor oneste”. Cele mai multe tari cu
legi speciale privind concurenta neloiala au adoptat aceeasi definitie sau definitii
similare pentru prevederile generale - utilizand termeni ca “practici comerciale oneste”
(Belgia si Luxemburg), “principiul bunei-credinte” (Spania si Elvetia), “corectitudinea
profesionala” (Italia) si “bune moravuri” (Germania, Grecia si Polonia). In absenta
legislatiei specifice, tribunalele au definit concurenta neloiala cu sintagme ca: “principiile
onestitatii si ale tranzactiilor loiale” sau “moravurile pietei”.
O parte mereu implicata este omul de afaceri onest. De vreme ce legea
concuretei neloiale a debutat ca lege speciala pentru protectia omului de afaceri onest,
un standard de comportament al omului de afaceri serveste in mod logic ca punct de
pornire. O practica blamata ca improprie de catre toti oamenii de afaceri nu poate fi
calificata drept un act “corect” de concurenta.
Pe de alta parte, anumite practici pot fi, in general, acceptate in cadrul unui
sector al afacerilor, dar, cu toate acestea, pot fi considerate “improprii” de catre alti
participanti la comert. In astfel de cazuri trebuie sa existe o corectie etica a actualelor
standarde de comportament. Standardele etice impun, in particular, ca interesele
consumatorilor sa nu fie prejudiciate inutil, de exemplu, prin nerespectarea principiului
sinceritatii (pe care consumatorul isi bazeaza tranzactiile), prin atragerea
consumatorului spre un comportament nesocial sau chiar daunator sau prin invadarea
intimitatii sale.
Mai mult, pot exista practici care, la prima vedere, nu sunt de natura sa aduca
prejudicii nici pentru alt om de afaceri, nici pentru consumatori, dar totusi pot avea
efecte nedorite asupra economiei in mare. De exemplu, vanzarea la preturi de dumping
poate, pe termen lung, sa distruga afacerile mici si mijlocii si sa aiba efecte nedorite
asupra concurentei libere. Acolo unde aceste aspecte economice sunt incorporate in
legea concurentei neloiale, un astfel de comportament va fi adesea, in mod expres,
etichetat ca fiind “neloial”.
Pe de alta parte, este unanim acceptat ca macar unele acte si practici sa fie
ireconciliabile cu notiunea de corectitudine in concurenta.
- marcile compuse exclusiv din semne sau indicatii devenite uzuale in limbajul curent
sau in practicile comerciale loiale si constante;
- marcile compuse exclusiv din semne sau indicatii putand servi in comert pentru a
desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau
timpul fabricarii produsului ori prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora;
- marcile constituite exclusiv din forma produsului, care este impusa de natura
produsului sau este necesara obtinerii unui rezultat tehnic sau da o valoare susbtantiala
produsului;
- marcile care contin o indicatie geografica sau sunt consituite dintr-o astfel de indicatie,
pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, daca utilizarea acestei
indicatii este de natura sa induca publicul in eroare cu privire la locul adevarat de
origine;
- marcile care sunt constituite sau contin o indicatie geografica identificand vinuri sau
produse spirtoase care nu sunt originare din locul indicat;
- marcile care sunt contrare ordinei publice sau bunelor moravuri;
- marcile care contin, fara consimtamantul titularului, imaginea sau numele patronimic
al unei persoane care se bucura de renume in Romania;
- marcile care cuprind, fara autorizatia organelor competente, reproduceri sau imitatii
de steme, drapele, embleme de stat, insemne, sigilii oficiale de control si garantie,
blazoane, apartinand 'Tarilor Uniunii' si care intra sub incidenta art.6 ter din Conventia
de la Paris;
- marcile care cuprind, fara autorizatia organelor competente, reproduceri sau imitatii
de steme, drapele, alte embleme, sigle, initiale sau denumiri ce intra sub incidenta art.6
ter din Conventia de la Paris si care apartin organizatiilor internationale
interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale Uniunii.
- este identica cu o marca anterioara, iar produsele sau serviciile pentru care
inregistrarea marcii a fost ceruta sunt identice cu cele pentru care marca anterioara
este protejata;
- este identica cu o marca anterioara si este destinata a fi aplicata unor produse sau
servicii similare, cu cele pentru care marca anterioara este protejata, daca exista un risc
de confuzie pentru public;
- este similara cu o marca anterioara si este destinata a fi aplicata unor produse sau
servicii identice sau similare, daca exista un risc de confuzie pentru public, incluzand si
riscul de asociere cu marca anterioara;
- este identica sau similara cu o marca notorie in Romania pentru produse sau servicii
identice sau similare, la data depunerii cererii de inregistrare a marcii;
- este identica sau similara cu o marca notorie in Romania pentru produse sau servicii
diferite de cele pentru care o marca este inregistrata, cu conditia ca folosirea marcii
inregistrate pentru aceste produse sau servicii sa indice o legatura intre acestea si
titularul marcii inregistrate, iar aceasta folosire sa creeze riscul producerii de daune
titularului marcii inregistrate.
NOTA: aceste ultime exceptii pot fi anulate si marca se poate inregistra, cu
consimtamantul expres al titularului marcii anterioare sau notorii.
- o transliterare a caracterelor marcii (litere sau cifre) altele decat cele utilizate in
Romania;
- o traducere a cuvintelor din care se compune marca daca acestea nu sunt in limba
romana;
- indicarea produselor sau serviciilor pentru care este ceruta inregistrarea marcii,
grupate conform 'Clasificarii de la Nisa';
- documentul din care sa rezulte exercitarea legala a activitatii de certificare sau dupa
caz dovada inregistrarii marcii de certificare in tara de origine.
Drepturile cu privire la marca individuala inregistrata sau reinnoita pot fi transmise total
sau partial, cu titlu oneros sau gratuit. Marca colectiva nu poate fi transmisa.
Conventia de la Paris asigura unui titular roman aceleasi drepturi ca cele acordate
titularilor nationali din tara respectiva.
Inregistrarea unei indicatii geografice poate fi ceruta la OSIM direct sau prin mandatar
autorizat, cu domiciliul sau sediul in Romania si este supusa taxelor legale.
Este interzisa folosirea unei indicatii geografice sau imitarea ei de catre persoane
neautorizate, chiar daca se indica originea reala a produselor ori daca se adauga
mentiuni ca 'gen', 'tip', 'imitatie' si altele asemenea.
Ministerul Agriculturii si Alimentatiei poate proceda, din oficiu sau la sesizarea unei
persoane interesate, la controlul calitatii produselor puse in circulatie sub indicatia
geografica inregistrata.
CAPITOLUL II :
•inventie?
•model industrial?
•marca?
•sunt rigide, periuta are functia utilitara “clasica”; onduleurile nu aduc o functie
suplimentara,
•Dupa 10.000 de ore de functionare s-a “ars” si dorind sa-l inlocuim cu unul “la fel de
bun”…mergem in magazin sa cumparam altul. In magazin surpriza… gasim 3 tipuri de
becuri identice ca aspect si performanta. Constatam ca fiecare are o …“marca”:PHILIPS,
LUX, OKES;
•incaltaminte
•autoturisme
•tacamuri
•elicoptere,
•articole de sport, etc
Pentru consumator, marca are doua functii principale:
2.3 Durata protectiei
•Marca este inregistrata pentru o perioada de zece ani de la data depozitului national
reglementar;
•La expirarea unei perioade de protectie de zece ani, inregistrarea poate fi
reinnoita pentru o noua perioada de zece ani;
•Prin reinnoiri succesive, inregistrarea marcii poate fi prelungita nelimitat in timp.
2.4 Stingerea drepturilor asupra marcii
•Renuntarea voluntara la marca,
•Nereinnoirea la expirarea perioadei de protectie,
•Daca un motiv de decadere sau nulitate exista numai pentru o parte din
produsele/serviciile pentru care marca a fost inregistrata, decaderea sau, dupa caz,
anularea se face numai cu privire la aceste produse sau servicii;
Stingerea drepturilor asupra marcii
•Orice persoana interesata poate cere TMB anularea inregistrarii marcii:
•in primii 5 ani de la data inregistrarii, daca se face dovada ca la data
inregistrarii marca nu indeplinea conditiile pentru a putea fi inregistrata,
•oricand in perioada de protectie a marcii, daca se probeaza ca inregistrarea a fost facuta
cu rea credinta.
•fara motive justificate, marca nu a fost folosita pe teritoriul Romaniei o perioada
consecutiva de 5 ani,
•ca urmare a actiunii sau inactiunii titularului, marca a devenit uzuala cel putin pentru
unele din produsele sau serviciile sub marca,
•Produse/servicii diferite
•utilizarea marcii, daca aceasta este facuta pentru a indica destinatia produsului, si daca
utilizarea este facuta conform practicilor loiale.
2.8 Protectia marcilor; competente
•Inregistrarea
•Apararea drepturilor
•OSIM, pana la inscrierea acestora in Registrul National al Marcilor;
•Instantele judecatoresti, atat pentru apararea drepturilor titularului, cat si pentru
solutionarea litigiilor privind utilizarea marcii de catre titular;
•Fapte sanctionate de legea marcilor
•punerea in circulatie a unui produs sau serviciu avand o marca identica sau similara cu o
marca anterior inregistrata - pentru produse/servicii identice sau similare - si care
prejudiciaza pe titularul marcii inregistrate,
•actele de concurenta neloiala (aceste acte putand prejudicia atat pe titularii unor mari cat
si pe consumatori),
•contrafacerea, imitarea sau folosirea fara drept a unei marci, in scopul inducerii in
eroare a consumatorilor asupra calitatii produselor sau serviciilor la care se
refera marca.
CAPITOLUL III:
3.1 Marci figurative
Litere si cifre
Marci respinse
Marci admise
CAPITOLUL IV:
Art. 23 din Legea nr. 84/1998 stipuleaza ca:“ in termen de 3 luni de la data
publicarii marcii, . titularul unui drept anterior cu privire la imaginea sau numele
patronimic, la o indicatie geografica protejata, un desen sau model industrial protejat
sau un drept de autor, precum si orice alta persoana interesata poate face opozitie la O.
S.I.M cu privire la marca publicata.
Exemplu:
LADY DI
34097
Princes
s Diana
1961-1997
-in cazul marcii, accentul este pus pe functia de identificare, iar in cazul indicatiei
geografice pe functia de indicare a originii.
Exemplu
BORSEC
G 2002 00002 Clasa 32
43879
clase: 5, 32, 35
-prin desen si/sau model industrial se protejeaza creatia, iar prin marca doar
insemnul, asociat produsului
MARCA vs. DREPT DE AUTOR
-prin dreptul de autor se protejeaza creatiile intelectuale, oricare ar fi modul sau forma
concreta de exprimare, si nu obiectul ca atare, se protejeaza forma originala de
exprimare a unei creatii si nu un eventual produs realizabil pe baza formei de exprimare
-dreptul nascut din creatie in cazul dreptului de autor este predominant asupra dreptului
nascut prin inregistrarea insemnului ca marca
-protectia dreptului de autor se va extinde asupra expresiilor (formei de exprimare), iar
nu asupra ideilor, procedurilor, metodelor de operare sau conceptelor matematice (cu
referire la programele de calculator).
MARCA vs. NUME COMERCIAL
-art. 8 din Conventia de la Paris: “numele comercial va fi protejat in toate tarile Uniunii,
fara obligatia de depunere sau de inregistrare, indiferent de faptul daca el face sau nu
parte dintr-o marca de fabrica sau de comert”
MARCA vs. NUME DE DOMENIU
-pe plan mondial s-a evitat definitia “internet-ului” de catre forurile competente, tinand
cont de evolutia tehnologica rapida pe o care o cunoaste acest sector de activitate. S-a
incercat mai degraba sa se descrie intr-o maniera neutra, particularitatea internet-ului,
“natura sa planetara”, care repune in discutie caracterul teritorial al legislatiilor
referitoare la drepturile de proprietate industriala asupra marcilor sau altor semne.
-in practica inteferenta dintre marca si nume de domeniu se face prin conflictul
intervenit mai degraba prin utilizarea unor nume de domeniu avand in componenta lor
marci inregistrate sau notorii.
www.microsoftmail.com
-art. 5 prevede care sunt motivele absolute de refuz la inregistrarea unei marci, se pot
formula opozitii in baza acestei prevederi legale de catre orice persoana interesata,
interesul fiind demontrat prin insasi faptul ca acest articol prevede situatiile absolute de
refuz, interesul fiind public in respectarea legii.
CAPITOLUL V:
In aceste conditii marca a devenit unul din principalele instrumente prin
care producatorii isi diferentiaza bunurile si/sau serviciile de ale altora, se protejeaza
impotriva concurentei, cuceresc un anumit segment de piata.
- s-a asigurat posesorilor de marca un minim de protectie prin aplicarea unui minim
de norme uniforme.
Conventia de la Paris are un caracter deschis, la ea putand adera in
continuare si alte state, acest lucru putandu-se face printr-o notificare prealabila.
Asa cum rezulta si din titlul Conventiei, scopul principal al acesteia consta in
asigurarea unui set minim de reglementari care sa asigure protectia proprietatii
industriale, in sensul ei cel mai larg aplicandu-se nu numai industriei si comertului
propriu-zis ci si domeniului productiei agricole si extractive, tuturor produselor fabricate
sau naturale.
-principii particulare, sau reguli generale, valabile pentru anumite obiecte ale
proprietatii industriale.
O alta prevedere importanta este cea care prevede ca cetatenii fiecarei tari
membre a Uniunii se vor bucura de aceiasi protectie si vor beneficia de aceleasi
mijloace de aparare impotriva oricaror atingeri aduse dreptului lor ca si nationala, sub
rezerva indeplinirii acelorasi conditii si formalitati impuse nationalilor.
-va fi refuzata sau invalidata inregistrarea si va fi interzisa folosirea unei marci care
constituie o imitatie, reproducere sau traducere a unei marci notoriu cunoscute care
este folosita pentru produse sau servicii similare.
Dat fiind faptul ca interesul pentru inregistrarea marcilor in mai multe state
s-a dovedit a fi o procedura greoaie, fiecare tara avand modalitatea sa proprie, limba de
utilizare diferita, durata protectiei variata, s-a simtit nevoia remedierii acestor
inconveniente prin crearea Aranjamentului de la Madrid care s-a adoptat la 14 aprilie
1891, Romania devenind parte la 6 octombrie 1920.
In virtutea dispozitiilor Aranjamentului se poate depune o singura cerere internationala
la Biroul International de la OMPI Geneva, intr-o singura limba, respectiv franceza, cu o
singura serie de taxe in functie de numarcul de tari in care se cere protectia.
Aranjamentul de la Madrid cuprinde 51 state spre deosebire de Conventia de la
Paris care cuprinde 140 state.
-perioada pronuntarii refuzului de protectie prin Protocol devine 18 luni, acest lucru
tinand cont de dificultatile pe care le intampina oficiile nationale care procedeaza la o
examinare nu numai pe motive absolute, ci si cele prin anterioritati;
-inregistrarea unei marci prin Protocol se face pentru o perioada de 10 ani, iar
reinnoirea se efectueaza prin simpla plata a taxelor corespunzatoare. Aceasta
schimbare, in raport cu durata de 20 de ani prevazuta prin Aranjament a fost propusa
de OMPI pentru a tine cont de tendintele actuale si pentru a ajuta la reducerea
numarului de marci inutilizabile inscrise in registru si numarul de marci care nu mai
prezinta atractie pe plan comercial;
-alt element care a influentat negocierile pentru aplicarea Protocolului a fost proiectul
Comunitatii Europene vizand crearea unei marci comunitare si interesul creerii unui linat
intre cele doua sisteme juridice care in viitor vor trebui sa coexiste.
In esenta, s-a facut in asa fel incat sa fie posibila utilizarea viitoarei marci
comunitare ca baza a unei cereri internationale si invers, extinderea protectiei conferite
de o inregistrare internationala, obtinuta pe baza unei cereri de inregistrare a unei
marci contractante, pe teritoriul Comunitatii Europene, in cadrul sistemului comunitar.
Aceasta posibilitate a fost oferita cu ajutorul dispozitiei prevazand ca Protocolul va fi
incheiat nu numai intre statele contractante, contrar Aranjamentului, ci intre parti
contractante. De asemenea, pot deveni parti la Protocol nu numai statele parti la
Conventia de la Paris ci si alte organizatii internationale. In mod deosebit este vizata
Comunitatea Europeana care astfel, poate deveni parte la Protocol, ca de altfel orice
alta organizatie care in viitor va raspunde la aceasta definitie.
b. Se doreste inregistrarea marcii intr-un stat care este membru numai al Protocolului
referitor la Aranjamentul de la Madrid. In acest caz solicitarea inregistrarii se va face in
baza Protocolului si se vor avea in vedere cerintele specifice acestuia: cererea se poate
baza pe o cerere de inregistrare a marcii in Romania (si nu neaparat pe marca
inregistrata), cererea va fi completata fie in limba franceza, fie in cea engleza.
c. Se doreste inregistrarea marcii intr-un stat care este membru la ambele tratate. In
acest caz alegerea tratatului in baza caruia se face inregistrarea nu este alegerea
solicitantului ci, in baza asa numitei “clauza de salvgardare” solicitarea se va putea face
numai in baza prevederilor Aranjamentului de la Madrid.
Evident, si in acest caz se vor avea in vedere cerintele specifice acestor tratate,
respectiv: cererea sa se bazeze pe o marca inregistrata si completata in limba franceza.
Dificultatile administrative in ceea ce priveste aplicarea celor doua sisteme,
Aranjamentul si Protocolul, sunt din acest motiv considerabile.aceste dificultati au fost
rezolvate prin Regulamentul de executie comun celor doua tratate adoptat de
ansamblul partilor contractante in virtutea caruia un solicitant a carui tara de origine
este parte la Aranjament si Protocol si care doreste sa-si extinda inregistrarea in tari
exclusiv parti la Protocol vor putea sa faloseasca un formular unic pentru una si aceeasi
cerere de inregistrare internationala.
-verifica tarile pentru care se solicita inregistrarea internationala pentru a se stabili carui
tratat aceasta se va subordona.
Daca tarile in care se cere protectia sunt membre numai la Protocol, atunci
inregistrarea va fi subordonata Protocolului, iar in cazul in care tarile in care se cere
protectia sunt membre la ambele tratate, inregistrarile se vor subordona
Aranjamentului.
De aceste iregularitati OMPI va instiinta atat OSIM cat si mandatarul in cazul in
care acesta a fost desemnat.
In cazul in care inregistrarea nu are iregularitati, sau daca acestea nu au fost
rezolvate in termen, marca se publica si apoi este examinata in fond de catre oficiile
tarilor in care s-a solicitat protectia, in conformitate cu legislatia specifica fiecareia din
acestea.
Acest lucru a condus la doua directii de dezvoltare: mai intai, o lege austriaca
speciala a asigurat temporar protectie tuturor strainilor participanti la expozitie, marci
de fabrica si de comert si desene si modele industriale. In al doilea rand, s-a cazut de
acord ca, in cursul aceluiasi an 1873 sa aiba loc Congresul de la Viena pentru Reforma
brevetelor de inventie. Acest Congres a acordat mai multe rezolutii care au stabilit un
numar de principii de baza ale unui sistem de brevete eficient si util, solicitand astfel
altor guverne “sa realizeze o intelegere internationala privind brevetele de inventie cat
mai repede posibil”.
Urmare acestui Congres, a fost pregatit in Franta un proiect final, care propune
o “uniune” internationala pentru protectia proprietatii industriale. Proiectul a fost trimis
de guvernul francez unui numar de tari, impreuna cu invitatia de a participa la
Conferinta internationala de la Paris din 1880. Conferinta a adoptat proiectul de
conventie ce continea, in esenta, aceleasi prevederi de substanta care continua sa fie si
astazi principalele prevederi ale Conventiei de la Paris.
O noua conferinta diplomatica a fost convocata la Paris in 1883, s-a incheiat cu
acordarea si semnarea conventiei de la Paris pentru protectia proprietatii industriale.
Conventia de la Paris a fost semnata de 11 state: Belgia, Brazilia, Salvador, Franta,
Guatemala, Italia, Olanda, Portugalia, Serbia, Spania si Elvetia. Atunci cand Conventia a
intrat in vigoare pe 7 iulie 1884, au aderat si Marea Britanie, Tunisia si Ecuador, marind
numarul initial al tarilor membre la 14. La sfarsitul secolului al XIX-lea, numarul tarilor
membre se ridicase la 19. In ceea ce priveste secolul al XX-lea, numai in primul sfert al
acestui secol, si in special dupa cel de-al doilea Razboi Mondial s-a facut simtita o
crestere semnificativa a numarului tarilor membre ale Conventiei de la Paris.
Conventia de la Paris a fost revizuita periodic, dupa semnarea sa in 1883.
Conferintele de revizuire s-au tinut la Roma in 1886, la Madrid in 1890 si 1891, la
Bruxelles in 1897 si 1900, la Washington in 1911, la Haga in 1925, la Londra in 1934, la
Lisabona in 1958 si la Stockholm in 1967. Ultima conferinta de revizuire si-a tinut prima
sesiune la Geneva in 1980, a doua la Nairobi in 1981, a treia la Geneva in 1982 si a
patra tot la Geneva, in februarie-martie 1984.
5.2 Prevederi principale
Acelasi tratament national trebuie sa fie asigurat cetatenilor tarilor care nu sunt
semnatare ale Conventiei de la Paris, daca acestia sunt domiciliati intr-o tara membra
sau daca au sediul “real si efectiv” industrial sau comercial intr-o asemenea tara. Totusi,
nici o conditie cu privire la domiciliul sau sediul in tara in care se cere protectia nu poate
fi impusa cetatenilor tarilor membre pentru a beneficia de dreptul de proprietate
industriala.
Aplicarea legii nationale unui cetatean al unei tari membre nu trebuie sa-l
impiedice pe acesta sa invoce drepturile mai avantajoase, special recunoscute de
Conventia de la Paris. Aceste drepturi sunt rezervate expres. Principiul tratamentului
national trebuie sa fie aplicat fara ptejudicierea acestor drepturi speciale.
Asa cum s-a aratat initial, aplicarea regulii national se extinde si asupra
resortisantilor tarilor membre, daca sunt domiciliati sau au sediul industrial sau
comercial intr-o tara membra. Aceasta prevedere este continuta in Articolul 3.
Natura produselor sau serviciilor carora li se va aplica o marca de fabrica sau de comert
nu va constitui in nici un caz un obstacol la inregistrarea marcii.
Membrii vor publica fiecare marca de fabrica sau de comert fie inainte ca ea sa fie
inregistrata, fie in cel mai scurt termen dupa inregistrare, si vor acorda o posibilitate
rezonabila de a se cere radierea inregistrarii. In plus, membrii vor putea acorda
posibilitatea de opunere la inregistrarea unei marci de fabrica sau de comert.
Daca este obligatorie folosinta unei marci de fabrica sau de comert pentru mentinerea
unei inregistrari, inregistrarea nu va putea fi radiata decat dupa o perioada neintrerupta
de nefolosinta de cel putin trei ani, cu exceptia cazului in care titularul marcii prezinta
motive valabile referitoare la existenta de obstacole la o aftfel de folosinta.
Circumstantele independente de vointa titularului marcii care constituie un obstacol la
folosinta marcii, de exemplu restrictii la import sau prescriptii ale puterilor publice
vizand produsele sau serviciile protejate prin marca, vor fi considerate ca motive
valabile de justificare a nefolosintei.
•Obligativitatea utilizarii marcii;
Atunci cand folosinta unei marci de fabrica sau de comert se va face de catre o alta
persoana sub controlul titularului, aceasta se va considera ca o folosinta a marcii in
scopul mentinerii inregistrarii.
In sensul prezentului Acord, prin indicatii geografice se intelege indicatii care servesc la
identificarea unui bun ca fiind originar din teritoriul unui stat membru, al unei regiuni ori
localitati din acest teritoriu, in cazurile in care o calitate, reputatie sau o alta
caracteristica a bunului este, in mod esential, atribuita acestei origini geografice.
•Refuzul la inregistrare sau anularea inregistrarii marcilor care contin sau sunt constituite
din indicatii geografice daca induc consumatorul in eroare cu privire la locul adevarat
de origine;
•Protectie suplimentara pentru vinuri si bauturi spirtoase;
•interzisa utilizarea unor expresii ca “tip”, “stil”, “imitatie”.
•anularea cererii nationale (in tot sau in parte) produce aceleasi efecte (anularea
inregistrarii marcii pentru aceleasi produse si servicii pentru care marca a fost anulata in
tara de origine) in toate statele in care marca a fost inregistrata
CAP. VI:
In Germania s-a introdus pentru prima data (1978) un sistem de marcare
ecologica a produselor, denumit “Blue Angel” ca urmare a presiunii exercitate de
consumatori. Sistemul de patronat de Asociatia Federala a Mediului (FEA) care decide
daca un produs indeplineste criteriile de protectia mediului, putand sa fie inscris in
catalogul “Blue Angel” si sa i se aplice marca de produs ecologic. La testarea
produsului din punct de vedere ecologic participa atat organisme ale statului (Institutul
pentru securitatea produsului si marcare), in colaborare cu FEA, cat si Organizatia
consumatorilor pentru testarea calitatii.
In Germania s-a introdus (1990) tot pentru prima data si sistemul de marcare
ecologica a ambalajelor denumit “Der Grune Punct” in cadrul “Duales System” care are
ca scop finantarea si gestionarea colectarii si reciclarii ambalajelor.
In UE s-a infiintat Sistemul Post Plus care are ca obiectiv sa valorifice prin reciclare,
reutilizare si incinerare cu recuperare de energie, 80% din deseurile de ambalaje.
Prin Reglementarea Consiliului UE din 1992 s-a urmarit introducerea unui sitem
comunitar de marcare ecologica, care si-a propus ca scop principal promovarea
produselor care au un impact mai redus asupra mediului pe tot ciclul sau de viata. In
acelasi timp, sistemul are in vedere si informarea corecta a consumatorului din tarile
membre UE in legatura cu performantele ecologice ale produselor care se
comercializeaza pe piata comunitara.
Perioada pentru care este atribuita este de 3 ani, dupa care producatorul
trebuie sa-si reinnoiasca cererea. Marcarea ecologica face obiectul standardelor ISO
14.000.
______________________________________
CAPITOLUL VII:
STUDII DE CAZ;
7.1 COMPARATIE
ARANJAMENT:
•cererea internationala are la baza o inregistrare nationala;
•in procedura, o singura limba: franceza;
•taxe mai mici pentru oficii;
•principiul atacului central: dependenta marcii timp de 5 ani de inregistrarea nationala.
PROTOCOL:
•cererea internationala are la baza o cerere de inregistrare nationala;
•in procedura, oricare din limbile franceza, engleza, spaniola;
•compensare taxe pentru oficii;
•principiul conversiei: cererea internationala poate fi convertita in cereri nationale in cazul
atacului central.
7.2 CLAUZA DE SALVGARDARE
•Ce se intampla atunci cand atat tara de origine cat si tara desemnata sunt membre la
ambele tratate?
•Care din aceste tratate se aplica?
•Este la latitudinea solicitantului sa aleaga tratatul in baza caruia solicita inregistrarea?
•Este la latitudinea statelor membre sau a oficiilor acestor state sa aleaga tratatul in baza
caruia solicita inregistrarea?
•Conform art. 9 sexies, in cazul in care cand atat tara de origine cat si tara desemnata
sunt membre la ambele tratate, dispozitiile Protocolului nu se aplica pe teritoriul
acestor state; rezulta ca in acest caz se aplica (clauza de salvgardare) prevederile
Aranjamentului.
•Toate produsele si serviciile sunt grupate in clase,
•in principal, dupa functia sau destinatia acestora;
STUDIU DE CAZ
Am analizat cazul marcii internationale nr. 763649 - TSAR NIKOLAJ solicitata la
inregistrare pentru clasa de produse 29: somon fume si caviar, solicitant fiind firma
Balik Nederlanden B.V. din Olanda.
1. Daca marca era constituita numai din prenumele NIKOLAJ se putea refuza
inregistrarea ei pe motivul lipsei de distinctivitate; chiar daca nu romanesc, prenumele
este comun minoritatii de lipoveni din Romania, a caror principala activitate este
pescuitul si nu confera individualitate categoriei de produse la care se refera pentru a
identifica sursa (art. 5 lit. b, marca lipsita de distinctivitate).
4. Se apreciaza ca marca TSAR NIKOLAJ incalca prevederile art. 5 lit. f, motivul fiind
inducerea (indirecta) in eroare a consumatorului cu privire la originea produsului;
denumirea sugereaza ca produsele-evident speciale-provin din Rusia, solicitantul marcii
fiind olandez si avand sediul in “Tara Lalelelor”.
In concluzie, in Avizul de refuz provizoriu emis, s-a cerut solicitantului sa-si
limiteze lista de produse la “somon fume si caviar toate provenind din Rusia”
STUDIU DE CAZ
Marcile inregistrate intr-o tara nu pot fi inregistrate in alte tari: “NEBUN” in Romania,
“CRAZY” si “SLUT” in Marea Britanie.
NEBUN
Marca “NEBUN” nu este inregistrata, ca atare, in Romania dar intra in componenta unor
marci inregistrate.
CRAZY (NEBUN)
SLUT
Marca internationala nr. 664151 “SLUT” clasele: 18, 25, 26, inregistrata in Austria,
Benelux, Spania, Franta, Italia.
Marca nu este inregistrata in Marea Britanie si a fost refuzata in Spania pentru clasele
18 si 25.
Marcile imposibil de inregistrat in unele tari pot fi inregistrate in alte tari, in legatura cu
anumite clase de produse si servicii: “PIPI” clasa 5 -scutece pentru copii-in Romania.
PIPI
Marca internationala nr. 669968 “PIPI MAX DER KANN WAS MACHTEN” clasa
28 inregistrata in Cehia si
Germania
CONCLUZII
Astazi, perceptia asupra rolului Proprietatii intelectue atat la nivel national cat si
international s-a schimbat.
Unul din serviciile care a capatat o pondere mare in aceasta perioada a fost
studiul pentru evitarea riscului de contrafacere, situatie datorata in mare parte efectului
Legii 93/1998 privind protectia tranzitorie a brevetelor pe terioriul Romaniei.
In anul 2000 in domeniul serviciilor au fost efectuate 1670 de cercetari pentru
marci si 21 pentru desene/modele industriale.
In ceea ce priveste bazele de date externe in anul 2000 au fost consultate in
special ESPACEnet si IBM, atat de catre specialistii OSIM cat si de cei din teritoriu.
In acest scop, in anul 2000, s-au realizat actiuni de formare a personalului,
materializate in cursuri de o saptamana, care s-au desfasurat la Mangalia in mai multe
perioade ale anului. Totodata, conventia incheiata, a permis participarea la circa 34
expozitii organizate sub egida CCIRO.
In general, cea mai mare parte a expozitiilor la care OSIM a participat au fost
precedate de un seminar destinat expozantilor, in cadrul caruia au fost prezentate
principiile legislatiei de proprietate industriala. In cadrul actiunii CCIRO, intitulata “Topul
firmelor”, OSIM a decernat Trofeul Creativitatii, ceremonie initiata dupa model francez.
In cursul aceluiasi an, OSIM a organizat in mai multe orase (Bucuresti,
Mangalia, Constanta, Mamaia, Oradea, Bacau, Iasi, Baia Mare, Arad etc.) seminarii sI
simpozioane dedicate protectiei proprietatii industriale, cu precadere actiunilor de
combatere a contrafacerilor. Toate materialele promotionale, tehnoredactarea acestora
si multiplicarea lor s-a realizat in cadrul editurii OSIM.
STUDIUL DE CAZ:
< Cand tara de origine si tara desemnata sunt membre la ambele tratate, respectiv
Aranjamentul de la Madrid si Protocolul de la Madrid, dispozitiile Protocolului nu se
aplica pe teritoriul acestor state; rezulta ca in acest caz se aplica (CLAUZA DE
SALVGARDARE), adica prevederile Aranjamentului de la Madrid.
BIBLIOGRAFIE