Cuprins

Conceptul de marca
Marcarea ecologică(ecoeticheta) 23
Cadrul legislativ şi institutional 
Marcarea ecologică în Uniunea Europeană
 Marcarea ecologică în Rom.
Avantaje
Mijloacele de mediatizare a etichetei ecologice identificate la nivelul consumatorului
Relaţia ambalaj-mediu înconjurător

1Conceptul de marca

Marcile sunt semne distinctive folosite de intreprinderi pentru a deosebi

produsele sau serviciile lor de cele identice sau similare ale altor intreprinderi, semnele
care pot fi folosite ca marci sunt urmatoarele:cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice,
combinatii intre aceste elemente,una sau mai multe culori, prezentarea sonora sau alte
asemenea elemente,forma produsului sau ambalajului acestuia.
Conceptul de "marcă"- cardinal în publicitate - rezumă destul de bine
posibilităţile unui "limbaj" al consumului. Toate produsele (în afara celor alimentare,
perisabile) se propun atenţiei printr-o siglă impusă: orice produs "demn de acest nume"
are o marcă (care se substituie uneori numelui obiectului: frigider). Funcţia mărcii e
semnalarea produsului, iar funcţia ei secundară e mobilizarea conotaţiilor afective: „În
economia noastră, puternic concurenţială, puţine produse îşi păstrează superioritatea
tehnică”.
Ele trebuie să primească rezonanţe care le individualizează şi să fie înzestrate
cu asocieri şi cu imagini, să aibă semnificaţii la niveluri numeroase, dacă vrem să se
vândă bine şi să trezească un ataşament afectiv ce se exprimă prin fidelitatea faţă de o
marcă.
Aparent, posibilitatea de alegere a marcilor este nelimitata, dar, asa cum arata
inca din 1930 consilierul in brevete V. Evans („How to obtain a patent“), alegerea marcii
nu este o problema usoara, el mentioneaza cateva din conditiile pe care trebuie sa le
indeplineasca o marca de succes:
- sa fie usor de pronuntat;
-sa fie usor de retinut;
- sa fie usor de reprezentat;
-sa fie atractiva in ceea ce priveste aspectul si pronuntia;
-sa sugereze cumparatorului caracteristicile si calitatea bunurilor pe care
urmeaza sa le cumpere (si care au asociata aceasta marca);
- sa difere de marcile produselor similare (pentru a nu crea confuzie in randul
consumatorilor);
-sa poata fi fixata cu usurinta pe produsele pe care urmeaza a se utiliza,
-sa indeplineasca conditiile legale pentru a putea fi inregistrata si protejata.
Marcarea ecologice este un procedeu relativ nou, specific mai ales tarilor
dezvoltate.Marca atribuita produsului ii confera acestuia o anumita individualitate, iar in
timp ecomarca va indeplini una din functiile clasice ale marcii, si anume aceea de
garantie (de garantare a calitatii, a sanatatii si originalitatii produsului in cauza.
Marcarea este factor de calitate cu dublu rol:
-de informare pentru consumator:
- de indentificare a produsului.
Formele de marcare sunt:
- etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia produsului
ambalat;
- banderole litografiate - folosite de regula la produse zaharoase;
- ambalaje de hârtie superioara (cerata, metalizata);
- stantarea - o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin
cuvinte, aplicata pe ambalaje din sticla;
- stampilarea si pirogravarea sunt imprimari în lemn, aplicate ambalajelor din
acest material.
Continutul marcarii consta în urmatoarele:
- elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii sau
emblema acesteia, cantitatea ambalata, pretul;
 -elemente de informare privind compozitia produsului ambalat, indicatii de
utilizare sau chiar de pastrare.
Ca factor care influenteaza calitatea, marcarea contribuie la cresterea valorii
produsului, trezind totodata curiozitatea cumparatorului.

2.2Aparitia si dezvoltarea marcii

Originea marcii trebuie cautata in istorie cu mii de ani in urma.In antichitate erau
folosite un numar mare de semne (sigillum) in identificarea produselor. Aceste informatii
le avem de la descoperirile arheologice care ne semnalizeaza ca la romani erau peste
6000 de semne cu valoare de marca folosite pentru produsele ceramice. Aceste semne
indicau numele producaton denumirea localitalii de unde provenea produsul.In evul
mediu se dezvolta mestesugurile, in aceste conditii erau doua categorii de marci;
- marca corporatiei- care asigura respectarea regulilor de fabricatie a produselor;
marca individuala - care asigura individualizarea unui mestesugar in cadrul corporatiei.
Asa de pilda, in anul 1266, Parlamentul Angliei, a dat o lege prin care o brutarie
sa utilizeze un semn distinctiv pentru marcarea painii.Pe langa dezvoltarea
mestesugurilor se dezvolta si comertul, in special pe mare. Apar pe langa marcile
producatorilor si marci ale comerciantilor, s-au definitivat functiile marcilor si regimul lor
juridic prin care se proteja marca, pentru a nu fie falsificata. Asa de exemplu dupa
Revolutia Franceza in Franta apare o serie de dispozitii speciale prin care se
recunostea dreptul fiecarui producator de a folosi marca pentru produsele sale si
sanctionarea celor ce falsificau marfurile cu aceeasi pedeapsa ca si pentru fals in acte
private.
Orasele care foloseau marcile cu precadere mai mare erau in general orase
porturi,unde comertul era in floare (de exemplu in tari ca Italia, Spania, Portugalia,
Anglia .In Tarile Romansti in anul 1879 se admite o lege care proteja marcile romanesti
inregistrate, marcile straine erau acceptate cu conditia ca si marcile romanesti sa fie
acceptate in tarile respective.
In anul 1883, Conventia de la Paris, a elaborat Conventia pentru protectia
proprietati industriale , care este adoptata si semnata de 11 state in 6 iulie 1884, in
Romania adera in anul 1920. Mai tarziu acestea au format Uniunea pentru protectia
proprietatii industriale.
In anul 1891 se constituie Aranjamentul de la Madrid, prin care se stabilesc
modalitatile de inregistrare internationala a marcilor. Acesta in anul se transforma in
Protocolul de la Madrid. Prin Aranjamentul de la Nisa (15.06.1957) s-a instituit
clasificarea internationala a produselor si servicilor in scopul inregistrarii marcilor.Prin
Aranjamentul de la Viena (12.06.1973) modificat in 10.10.1985 s-a instituit clasificarea
internationala a elementelor figurative ale marcilor.
Prin Conventia de la Stockholm (1979) se constituie Organizatia Mondiala a
Proprietatii Industriale (OMPI) si un birou internafional cu sediul la Geneva.
In tara noastra regimul marcilor a fost legiferat prin Legea nr. 28/1967 care a fost
abrogata si inlocuita cu Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice,
aceasta lege a fost publicate in MO nr. 161/1998.Regulamentul de aplicare al Legii nr.
84/15.04.1998 a fost stabilit prin HG 833/1998, publicatain MO nr. 161/23.04.1998.
Protectia marcilor si a indicatiilor geografice este asigurata pe teritoriul Romaniei de
Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.
In evolutia utilizarii marcilor, literatura de specialitate delimiteaza trei perioade:

- in prima perioada apar marcile patronimice : ce se caracterizeaza prin atribuirea

propriilor nume de catre patron (ex.: marcile Ford, Mercedes pentru automobile),
produse alimentare (ex.:Papadopoulos pentru dulciuri, dr. Oekter pentru praf de
inghetata), pantofi (ex.: Guban), motociclete (ex.: Honda) etc;
- a doua perioada se caracterizeaza prin aparitia marcilor care descriu produsul
(ex.: Izvorul Minunilor - apa minerala, Frutti Fresh - suc de fructe)
-a treia perioada este reprezentata prin existenta marcilor simbolice capabile sa
asigure coincidenta dintre marca utilizata si asteptarile clientului, fata de produsele
respective (ex.: Murfatlar, Pietroasa - marci de vinuri, Dacia – marca de masina, Canon
- marca de imprimanta, Pentium 2, 3, 4, 5 marca de calculator etc.).
In prezent exista o gama foarte larga de strategii in stabilirea denumirii marcilor
prin combinarea marcii de fabricatie cu cele ale produselor sau prin stabilirea unor
relatii intre marci in cadrul gamei sortimentale pe care o realizeaza ex.: masini de spalat
rufe - Alba Lux, Alba Lux 15, Alba Lux 16 etc.).

2.3Tipuri de marci

Marcile se pot clasifica dupa mai multe criterii:

 Dupa destinatie avem:-marci de fabricatie
-marci de comert
Marca de fabricatie este aplicata de producator pe produsele sale, iar marca de
comert este aplicata de intreprinderea care comercializeaza aceste produse.
Intreprinderea producatoare poate utiliza ,in acelas timp,marca de fabricatie si de
comert, in masura in care comercializeaza ea insasi produsele pe care le fabrica.
Printre cele mai cunoscute marci de fabrica sunt considerate marcile:Coca-
Cola,Sony,Mercedes-Benz, Kodac,Toyota, Pepsi-Cola etc., iar din categoria celor de
comert mentionam:Adidas, Quelle, Trident, Dorati, Aldi,Romarta etc. In prezent ,marcile
de fabrica sunt mai raspandite decat cele de comert,cu toate ca importanta celor din
urma a crescut in ultimi ani , datorita performantelor aduse in sistemul de distributie a
produselor.
Potrivit unor opinii, se poate vorbi chiar de o lupta pentru suprematie, intre
marcile comerciale si cele ale producatorilor. In pararel se remarca si o alta tendinta,
aceea a comercializarii unor ’’produse fara nume’’, denumite si” produse albe”.
Supermegezinele Carrefour din Franta au lansat ,in anul 1976, ieea de a oferi
consumatorilor produse fara marca(”Marque libre”), idee preluata ulterior si de alte mari
intreprinderi comerciale.
 Dupa obiectul lor avem:-marci de produse
-marci de servicii
In ceea ce priveste relatia dintre produs si marca, pot fi puse in evidenta
urmatoarele variante1:
-marci individuale de produs, firma producatoare inregistrand o marca pentru
fiecare din produsele sale. O asemenea varianta a adoptat ,de exemplu, firma
1
Ph. Kotler,F. Bliemel, Marketing- Management. Analyse, Planung, Umsetzungund Steuerung, 8, Auflage,
Schaffer Poeschel Verlag, Stuttgart, 1995, pag 692.
 Procter&Gamble. Dintre marcile de produs ale acesteia putem mentiona :Ariel, Vizir,
Lenor, Meister,Pampers etc.
- o singura marca pentru toate produsele firmei:o asemenea varianta intalnim, de
pilda, in cazul unui producator de automobile(de ex.:BMW, Audi etc);
-marci structurate pe mai multe niveluri, ca de exemplu, prin combinarea marcii
de fabrica cu marcile individuale de produs,cum este cazul automabilelor realizate de
fitma Volkswagen(VW-Golf, VW-Corrado etc),Fiat(Fiat punto ) etc.
Marcile de serviciu sunt de doua categorii:
-marci de servicii care se aplica pe produs, sau sunt atasate produselor, pentru a
indica pe cel care a prestat serviciul in legatura cu aceste produse ( de ex.: marcile
utilizate de spalatorii,vopsitorii etc);
- marci de servicii care indica , in diferite moduri, servicii nelegate de anumite
produse, cum ar fi: servicile bancare(Bancorex),de asigurari (Asirom) , de transport
(Tarom), servicii de informare(agentiile de presa) etc.
Legatura dintre marca si servicii poate imbraca formele cele mai diferite, in
functie de natura serviciului. In unele cazuri, marca se aplica pe instrumentele folosite
pentru prestatea serviciuli( de exemplu pe mijloacele de tramsport) , sau pe un obiect
care este rezultatul serviciului prestat( de exemplu: aplicarea marci pe biletele eliberate
de agentiile de voiaj). Exista unele servicii care folosesc marca indirect( de exemplu:
hotelurile,restaurantele, pot aplica marca lor pe produsele din dotare).
 In functie de titularul dreptului de marca distingem:-marci individuale
-marci colective
Marcile individuale apartin unor persoane determinate(fizice sau juridice),
reprezinta categoria obisnuita de marci, care face obiectul principal al reglementarii in
diferite legisletii.
Marcile colective apartin unor asoceatii de producarori,comercianti sau prestatori
de servicii. Ele sunt destinate pentru a deosebi produsele sau serviciile menbrilor
acestor asoceatii de cele apartinamd altor persoane si pentru a geranta calitatea sau
originea produselor sau servicilor respective.
 Din punct de vedere al naturii normelot care le reglementeaza marcile sunt :
-marci functionale
 -marci obligatorii
In principiu,marcile sunt facultative, dreptul de a decide aplicarea marcii apartine
producatorului , comerciantului sau intreprinderii prestatoare de servicii. In anumite
cazuri , se stabileste, pentru unele produse, de obicei din motive de interes general ,
obligatia marcarii lor. De exemplu ,in majoritatea tarilor este obligatorie marcarea
obiectelor executate din metale pretioase.
 Dupa compozitia lor , marcile sunt:-marci simple
-marci compuse
Marcile compuse ( din doua sau mai multe elemente verbale sau figurative) ,
sunt fregvent folosite , pentru ca asocerea unei pluralitatii de semne permite sa se
asigure mai usor carecterul distinctiv al marcii.
 In functie de natura lor , deosebim :-marci verbale
-marci figurative
-marci sonore
Mărcile verbale , numite în legislaţia şi doctrina franceză nominale
(nominaux) , sunt formate din semne scrise şi constituie o mulţime de
cuvinte ce pot fi pronunţate şi scrise.
Mărcile figurative sunt reprezentate sub formă de desene, ornamente,
simboluri, animale, păsări, combinaţii de culori etc.
Legea ţării noastre nu ne indică expres, care sunt elementele figurative . Astfel,
considerăm că pot constitui mărci toate semnele distinctive reprezentate grafic în plan
sau în relief. Mărcile sonore sunt protejate numai de legislaţia unor ţări. Marca sonoră
reprezintă un fragment muzical, o frază muzicală, sunetul produs de un animal care se
asociază cu un anumit produs sau serviciu. Aceste mărci trebuie să fie clare, expresive
şi caracteristice.Majoritatea legislaţiilor, la care s-a aliniat şi Legea Republicii Moldova,
României, Rusiei, nu protejează mărcile sonore fapt ce se explică prin absenţa unei
legături directe cu produsul şi de imposibilitatea realizării unui depozit
material.Reprezentarea mărcilor sonore poate fi diferită. Un fragment sau o frază
muzicală poate avea mai multe reprezentări distincte, una fiind semnalul perceput de
organul auditiv sub forma unei melodii sau a altor sunete, a doua poate fi o reproducere
grafică a acestui fragment realizat cu ajutorul notelor şi partiturilor muzicale şi nu în
ultimul rând această reproducere poate consta într-o oscilogramă, care nu este altceva
decât transpunerea electronică a sunetelor muzicale.
Mărcile sonore sunt protejate în Franţa, Germania, Danemarca, Finlanda; la
nivel regional: în Spania, pentru marca comunitară şi la Oficiul Benelux.

2.4Functile marcii

Marca este considerata, in prezent,un element fundamental al strategiei

comerciale a inreprinderii, strategie bazata pe diferentierea pe care aceasta o introduce
in oferta de produse si servicii.
Fiind un mijloc de identificare a produselor unei anumite intreprinderi,marca
ofera cumparatorului posibilitatea orientarii sale mai repede spre produsele verificate
din punct de vedere al calitatii,apartinand producatorilor care si-au castigat o buna
reputatie alaturi de functile considerate clasice – de identificare a produselor si servicilor
si de garantare a unui nivel calitativ constant al acestora- in conditiile diferentierii tot
mai accentuate a ofertei de marfuri,s-a afirmat si se accentueaza in continuare functia
de concurenta a marcii.De la diferentierea produselor unei anumite intreprinderi,prin
calitatea sau prezentarea s-a la o diferentiere a marcilor aceleasi intreprinderi , prin
multiplicarea modelelor, tipurilor, culorilor etc. Un exemplu bine bine cunoscut este cel
al marcilor de automobile. Aceeasi marca (Ford,Peugeot, Fiat , Volkswagan etc)
reprezinta un numar din ce in ce mai mare de modele. Dinamismul accentuat al
marcilor,sprijinit de publicitate, a determinat aparitia functiei de reclama a marcii. Marca
reprezinta o componenta importanta in acea ’’aureola de marketing” care inconjoara
produsul si care constituie adesea un element mai puternic chiar decat caracteristicile
intrinseci2
Prin forta pe care o dobandeste, marca devine un element autonom al succesului
comercial,un bun independent,cu o valoare proprie, utilizat de intreprindere in cadrul
strategiilor sale promotionale. In cazul marcilor notorii,valoarea lor poate fi
impresionanta, ca marca Coca-Cola de bauturi racoritoare este evaluata la 33,4
bilioana dolari SUA , marca de tigati Marlboro la 39 bilioane dolari SUA.
2
C. Florescu., Strategii in conducerea activitatii intreprinderii, Editura Stiintifica si Enciclopedica ,Bucuresti,
1987,pag 231
 Din avantajele pe care le prezinta marca produselor reiese ca marcile prezinta
mai multe functii:
-functia comerciala organizatia sau prestatorul de servicii va deveni cunoscut in
randul consumatorilor prin marca,care se manifesta ca un simbol vizual intregii activitati.
Fiind un mijloc de individualizare a produselor unui anumit producător, marca permite
consumatorului să-şi orienteze alegerea uşor şi rapid spre produsele verificate ce
aparţin producătorilor care şi-au căpătat o bună reputaţie. În unele cazuri de produse
noi marca ajunge să se identifice cu produsul în asemenea măsură, încât acesta este
determinat prin marcă. Aşa se întâmplă când cumpărătorul cere într-un magazin de
încălţăminte „adidaşi”.
-functia de comunicare: marca are un efect publicitar ,utilizand diverse mijloace
publicitare( afise, postere,pliante, reviste, videoclipuri publicitare la redio si tv) unde se
cheltuiesc sume imense pentru produsele oferite spre valorificare. In acest mod se
incearca creerea unui efect psihologic asupra cumparatorului si un mit in legetura cu o
anumita marca . Funcţia de concurenţă şi de organizare a pieţei se transformă într-o
funcţie de monopolizare a pieţei, sprijinită pe funcţia de reclamă. Multiplicitatea mărcilor
aceleiaşi întreprinderi pentru acelaşi tip de produse („auto-concurenţă”) devine cu timpul
o frână a producţiei. Funcţia de monopol a mărcii îşi exercită influenţa şi pe planul
structurii cererii, care deseori se orientează spre produse inutile, neadoptate nevoilor
reale. Astfel, marca ajunge să falsifice concurenţa. Tendinţele de monopolizare a pieţei
e facilitată de dreptul titularului mărcii de a fixa preţul produsului, de a vinde altora
marca pentru a fi amplasată pe diferite bunuri.
-functia de diferentiere : marca indiferent de categoria careia ii apartine: de
origanizatie,comerciala, de produs sau servicii, simpla sau complexa, figurativa sau
sonora, individuala sau colectiva serveste la deosebirea produselor(servicilor) , aceasta
fiind si funcţia de bază a mărcii . Acest aspect al funcţiei de diferenţiere
transformă marca într-un instrument de atragere a clientelei. Marca devine
un „reper” al produsului original căutat dobândind rolul de fixare a clientelei;
de fidelitate a consumatorului vis-a-vis de un produs.
În opinia lui Y. Eminescu funcţia de diferenţiere a mărcii are două
aspecte: individualizarea produselor pe piaţă si protejarea producătorului de
posibilitatea utilizării mărcii de concurenţii săi.Astfel ,marcile de produs contin
unele caracteristici de calitate ce fac diferentierea intre diferite produse ale aceleasi
organizatii( de exemplu marcile de bauturi racoritoare Coca-Cola, Fanta,Sprite ale
firmei Coca-Cola sunt diferite intre ele dar se deosebesc si de alte bauturi racoritoare
ca American Cola,Frutti Fresh produse de firma European Drinks).
- functia de garantare a calitatii marca este in postura de simbol al garantiei si al
calitatii cu atat mai mult cu cat va desemna produse de varf ca realizare
tehnologica.Potrivit funcţiei date marca trebuie să se folosească pentru produsele şi
serviciile cu o calitate înaltă care este stabilă. Este important de menţionat, că funcţia
de garantare a calităţii nu presupune că folosirea unei anumite mărci stă la baza
garanţiei celei mai înalte calităţi a produselor/serviciilor marcate, dar determină faptul,
că aceste produse sau servicii trebuie să aibă o calitate, care iniţial, prin acte
precedente de consum, i-a format o reputaţie, la care producătorul însuşi trebuie să ţină
mult.
În anumite domenii, în special la articolele de modă şi parfumerie, unele mărci
devin un simbol de calitate, în aşa măsură, încât îşi extind efectele dincolo de domeniul
de origine, la obiectele cele mai diferite, cărora le imprimă prestigiul produsului de
origine. Exemplul mărcii - Pierre Cardin, Chanel, Paco Rabanne, Hermes sau Yves
Saint Laurent este relevant.
O caracteristică a perioadei actuale este creşterea importanţei funcţiei de
garanţie a calităţii. Important pentru antreprenorii şi comercianţii autohtoni este de a
recunoaşte că marca imprimată pe produs reprezintă o carte de vizită a întreprinderii
demonstrând o calitate deosebită.
- functia de a indica originea sau provenienta produsului aceste marci se
folosesc in special pentru produsele agroalimentare ca:branzeturi, cascavaluri, bauturi
alcoolice, cafea etc.
-functia de reclama ,prin rolul ei de a personaliza un produs sau serviciu ,prin
combinatia de semne si culori, prin eleganta si distinctia pe care o poate conferi
produsului, mai ales daca si-a capatat o anumita notorietate ,marca indeplineste prin ia
insasi functia de reclama. De la mijlocul sec. XX o mare importanţă a căpătat funcţia de
reclamă a mărcii, reclama devenind o ramură importantă a economiei ce deserveşte
comerţul. Această funcţie a apărut prin detaşarea mărcii de produsul destinat
individualizării şi s-a amplificat prin noile forme de publicitate. Reclama ca funcţie a
mărcii este cunoscută din sec. XIX. În opinia lui P.F. Brock, „marca reprezintă legătura
dintre consumator şi comerţ” , fapt ce se datorează reclamei.
Iniţial a fost utilizată reclama auditivă, care cerea mult timp pentru a fi realizată şi
nu era binevenită, apoi a fost folosită reclama vizuală. Un rol important a avut reclama
scrisă, care se efectuează în: ziare, reviste, afişe, panouri, pe mijloace de transport.
Pentru reclama în ziare este important de a stabili tipul reclamei sub forma unui text sau
reprezentare a produsului. O importanţădeosebită are alegerea formei, care are
menirea de a cuceri consumatorul, locul amplasării reclamei. Pe motivul insuficienţei de
timp reclama este făcută pe afişe, panouri. În acest caz informaţia trebuie să fie
succintă şi de obicei ea conţine: reprezentarea produsului şi marca. Valoarea acestui tip
de reclamă depinde de măiestria pictorului, deoarece anume aici se acordă o mare
libertate fanteziei persoanei de a scoate în evidenţă marca. La acest tip de reclamă se
atribuie instalaţiile tridimensionale: un fier de călcat rufe, ţigări, un ceainic electric de
dimensiuni mari care produc anumite efecte: sunete, fum, aburi care atrag atenţia
publicului îndemnându-i pe consumatori săprocure produse ce conţin asemenea mărci.
Odată cu stabilirea activităţii economice furtunoase, apare ideea amplasării
reclamei pe mijloace de transport.Acest tip de reclamă a apărut la sfârşitul sec. XIX şi
constituie o valoare deosebită deoarece atrage atenţia conductorilor mijloacelor de
transport, precum şi a pietonilor. O importanţă deosebită în ultima perioadă a căpătat
reclama efectuată la radio, televiziune în cadrul emisiunilor solicitate. Prin acest tip de
reclamă consumatorii memorează cel mai bine produsele. În opinia lui Casper J.
Werkman cel mai bine se memorează mărcile care reprezintă cultura naţională şi au un
sens cunoscut. Din această cauză simbolurile culturii din Apus până acum sunt
populare, ca exemplu: soarele, stelele, luna, săgeata .
Prin forţa de atracţie pe care o dobândeşte în acest fel, marca devine un element
autonom al succesului comercial. Astfel, marca, dintr-un accesoriu al produsului devine
un bun independent cu o valoare proprie.
-funcţia de organizare a pieţei, marca realizează o interacţiune între producţie şi
consum, şi atunci ea apare ca un instrument de organizare a pieţei, fiind un mijloc
practic de corelare a cererii cu oferta. Pe piaţă se vor impune şi vor supravieţui acele
mărci, produsele individualizate prin care îndeplinesc condiţiile de calitate care satisfac
consumatorul, iar comercianţii vor pune pe piaţă acele bunuri pentru care există
vânzare. Prin mecanismul economiei de piaţă (cerere – ofertă) titularii mărcilor
dobândesc beneficii considerabile, marca fiind un element de realizare comercială a
produselor, de asigurare şi ridicare a rentabilităţii producţiei, a succesului în lupta de
concurenţă pentru acapararea pieţei şi monopolizarea ei. Atunci când un produs, apoi
un grup de produse este comercializat cu succes vreme îndelungată pe diferite pieţe,
marca capătă o anumită notorietate, iar producătorul va căuta să obţină, cu ajutorul
mărcii, controlul pieţei.
-funcţia de protecţie a consumatorului, această funcţie derivă din dreptul exclusiv
al titularului mărcii. Ea are ca scop protejarea produselor expuse pe piaţă şi e folosită în
lupta împotriva contrafacerilor şi concurenţei neloiale. Pentru consumator aceiaşi
provenienţă implică o calitate constantă a produsului marcat. Consumatorii sunt deseori
înşelaţi prin izvoarele de informare în care rolul mărcilor este exagerat.

2.5Marcarea ecologica(ecoeticheta)

Ce este ecoeticheta :
Este un simbol grafic si/sau un text descriptive aplicat pe produs , ambalaj , intr-
document informativ care insoteste produsul si care ofera informatii despre cel putin
unul si cel mult trei tipuri de impact asupra mediului .
Ecoeticheta reprezinta un sistem voluntar de acordare a etichetei ecologice
care isi propune promovarea produselor cu un impact minim asupra maediului pe
parcursul intregului lor ciclu de viata si care ofera consumatorilor informati precise
,exacte si stabilite pe baza stintifica cu privire la impactul produselor lor asupra
mediului.
Cum functioneaza schema de ecoetichetare:
Ecoeticheta opereaza pe baza unor criterii, pe grupe de produse. O firma care
doreste sa obtina o eticheta ecologica pentru unul sau mai multe din produsele sale sa
solicite unui organism component, daca produsul indeplineste cerintele atunci I se
acorda eticheta ecologica.
Principalele elemente ale schemei de eco-etichetare:
-are o dimensiune europeana: un producator , comerciant sau furnizor de servicii
care indeplineste criteriile pentru un grup de produse si care aplica pentru obtinerea
etichetei ecologice poate vinde pe piata Uniunii Europene. Logo-ul este de asemenea
acceptat si in tari precum Norvegia, Islanda;
-este selectiva: eticheta ecologica este acordata numai acelor produse cu un
impact minim asupra mediului;
-este transparenta: consumatorul final va recunoaste logu-ul floare ca
reprezentand criteriile ce au fost stabilite in concordanta cu ghiduri tehnice si stiintifice
cu participarea larga din partea organismelor independente si neutre;
-functioneaza printr-o abordare multicriteriala: criterile nu se bazeaza pe un
singur parametru ,ci mai degraba se sprijina pe studii care analizeaza impactul
produsului sau serviciului asupra mediului de-a lungul intregului ciclu de viata ,
incepand cu extractia materilor prime in perioada de pre-productie, de-a lungul
productiei, distributiei si depozitarea finala;
-este voluntara:schema nu este stabilita pe baza unor standarde ecologice pe
care producatorii trebuie sa le respecte. Exista posibilitatea ca comerciantul,
producatorul de servicii sau produse sa decida daca aplica sau nu eticheta ecologica
produsului sau serviciului prestat sau fabricat de acesta. Natura voluntara a schemei
se traduce prin faptul ca nu creaza bariere comerciale.
Trasaturi comune a schemelor de ecoetichetare
-Determinarea criteriilor ecologice pe baza analizei ciclului de viata a grupelor de
produse ;
- Schemele sunt voluntare, companiilor nu li se cere sa aplice pentru o anumita
eticheta ecologica;
- Sunt protejate legal de un simbol sau logo;
- Sunt dechise accesului la companiile din intreaga lume ;
-Nivelurile criteriilor de acordare sunt astfel stabilite pentru a incuraja dezvoltarea
produselor si serviciilor ce au un impact minim asupra mediului, revizuirea periodica,
daca este necesar adaptarea grupelor de produse si a criteriilor ecologice tinand cont
de dezvoltarea tehnologica si pozitia pe piata.
Eticheta ecologica a UE este o schena unica de certificare pentru a ajuta
consumatorii sa distinga produsele si serviciile verzi,care nu afecteaza mediul, eticheta
nu se acorda produselo alimentare si produselot medicale.
Se realizează pe baza unor scheme de etichetare adoptate de organizaţia de
reglementare a statului (pentru România, aceasta este Ministerul Agriculturii, Pădurilor,
Apelor şi Mediului) şi permite o etichetare a produselor care au un impact redus asupra
mediului şi sunt mai puţin dăunătoare mediului faţă de alte produse asemănătoare care
fac parte din acelaşi grup de produse.Schemele de etichetare au doua scopuri
furnizeaza consumatorilor informatii de incredere referitoare la impactul produselor
asupra mediului si promoveaza , producerea si utilizarea de produse care au un
impact asupra mediului redus. Ecoetichetele pot fi folosite şi ca instrument de
marketing, semnificaţia acestora fiind aceea că produsul respectiv este unul din cele
care generează cel mai mic impact negativ asupra mediului din grupul său de
produse.Eticheta ecologica este o marca a Uniunii Europene de recunoastere a
produselor ecologice, iar procedura de obtinere este destul de complexa. Conditia de
baza pentru procesul de acceptare a marcii este implementarea sistemului de
management de mediu, conform standardului ISO 14.001.Exista un ghid informativ
despre ecoetichetare, realizat cu finantare Phare Fondul Europa 2004. O marca din
aceeasi categorie, care certifica posibilitatea de reciclare usoara, o reprezinta
cunoscutul „punct verde“ (prezent pe ambalaje sub sigla Der Grunepunkt).
Principalele modalitati de promovare si mediatizare a etichetei ecologica in
randul agentilor economici sint:
• seminarii de informare – instruire referitoare la aplicarea etichetei ecologice in
România, la sistemul de etichetare ecologica. Pentru realizarea seminariilor sunt
necesare: - manuale, pliante, brosuri
- cursuri
- sedintele de informare
- buletin informativ
- suport electronic de instruire
 • publicarea si distribuirea gratuita a unor brosuri cu informatii despre etichetei
ecologica, brosuri care sa contina toate informatiile necesare agentilor economici.
• crearea de website-uri si promovarea lor in randul agentilor economici.
Este recomandata crearea unui website care sa cuprinda informatii despre
etichetei ecologica din Romania, cat si informatii despre etichetei ecologica comunitara,
tinandu-se cont de faptul ca aceasta din urma va fi preluata de tara noastra dupa
intrarea in Uniunea Europeana.
Brosura Eticheta ecologica„– brosura informativa pentru agentii economici”, s-a
realizat in cadrul studiului efectuat de catre ICIM si cuprinde informatii privind: eticheta
ecologica, etapele necesare pentru obtinerea etichetei ecologice, avantajele etichetei
ecologice, costurile solicitarii etichetei ecologice si posibilitatile de finantare pentru
obtinerea etichetei ecologice, cadrul legislativ existent in Romania in domeniul acordarii
etichetei ecologice, instituteleacreditate recomandate de autoritatea competenta pentru
acordarea etichetei ecologice – Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor – pentru
realizarea testelor, incercarilor produselor in procesul de evaluare a performantelor
acestora, prezentarea pe scurt a etichetei ecologice comunitare, precum si prezentarea
celor mai cunoscute etichete ecologice utilizate in Europa.
Mijloacele de mediatizare a etichetei ecologice identificate la nivelul
consumatorului sunt:
• Prezenta „pe mari suprafete”: promovarea etichetei ecologice in magazine,
supermarket-uri sau alte puncte de vanzare care detin produse etichetate, prin
distribuirea de pliante, brosuri informative, etc. Pliantele,brosurile informative, etc pot fi
oferite la intrarea in magazine, la casele de marcat sau in cadrul raioanelor.
• Crearea de website-uri este un mijloc de mediatizare care, desi nu este un
mijloc de comunicare la scara larga, ofera rezultate incontestabile.
• Televiziunea este modalitatea cea mai buna pentru a atrage atentia, aceasta
avand avantajul de a obtine, prin audienta, o atentie asemanatoare cu cea existenta in
timpul dialogului intre doua persoane fizice. In plus, are avantajul sunetului si culorilor,
fiind astfel mult mai apta sa „atinga” consumatorii.
 • Presa scrisa este o alta modalitate care poate fi utilizata pentru eticheta
ecologica , mai ales ca aceasta se adreseaza marelui public. Informatia poate aparea in
ziare, reviste dar si in presa specializata.
• In general, presa scrisa ofera posibilitatea de a furniza mai multa informatie, iar
pentru mediatizarea etichetei ecologice informarea este cel mai important aspect.
• Afisele insotite si de alte tipuri de comunicare.
• Anunturi publicate in principalele ziare si reviste care apar zilnic;
• Publicitatea la radio, etc
• Participarea ONG-urilor cu activitate in domeniul protectiei mediului la
campania de sensibilizare a populatiei
• Participarea scolilor la mediatizarea etichetei ecologice prin cursuri informative:
concursuri cu premii, jocuri, prezentari video, etc.
Brosura denumita ‘’Eticheta ecologica ‘’- “Ghidul consumatorilor” cuprinde
urmatoarele informatii: generalitati privind eticheta ecologica in Romania : definitie,
simbol, forma etichetei ecologice, grupurile de produse pentru care se poate acorda
eticheta ecologica, motivele alegerii produselor care poarta eticheta ecologica,
prezentarea sistemului de acordare a etichetei ecologice in Romania, fise de prezentare
a criteriilor de acordare a etichetei ecologice si amotivelor acordarii etichetelor ecologice
pentru toate grupurile de produse vizate, informatii utile: cum se poate recunoaste
eticheta ecologica pe un produs, alteinformatii, persoane de contact, website-uri.
Pentru anul 2005 au fost prevazute numeroase activitati de promovare a
etichetei ecologice comunitare:
• Franta va organiza manifestatii de promovare a etichetei ecologice pentru
detergenti si hartie;
• Cehia va demara o importanta campanie de informare care se va desfasura pe
parcursul a 3 ani;
• In Finlanda campania de promovare a etichetei ecologice se va desfasura prin
intermediul posterelor si afiselor publice
• Malta a organizat o importanta campanie de promovare a etichetei ecologice
comunitare;
 • In Portugalia campania de promovare va pune accent pe sectorul turistic,
articole de incaltaminte, produse textile, lacuri si vopsele;
• In Italia, campania de promovare se va desfasura prin ctivitati in magazine cu
participarea comerciantilor si activitati de informare a conumatorilor;
• Olanda va organiza, in cadrul campaniei sale de promovare, saloane
comerciale si „ceremonii de incurajare” pentru agentii economicip
recum si o „Saptamana a florii”.

Avantajele ecoetichetarii
Ecoetichetarea aduce o serie de avantaje si pentru producator. producatorul are
posibilitatea de a viza piete care in alte conditii sunt inaccesibile si isi creeaza si o
imagine buna atât in rândul angajatilor, cât si al comunitatii locale si nationale. In tarile
europene, consumatorii vor deveni ce mai constienti de riscul pe care il reprezinta
pentru sanatatea lor utilizarea de substante periculoase prezente inprodusele de
consum curent. Astfel, grupurile de produse etichetate ecologic si care garanteaza
absenta substantelor chimice toxice vor avea un mare succes. Aceasta tendinta se
observa in prezent in Italia le detergentii cu eticheta ecologica comunitara si in Franta
pentru vopselele etichetate. In plus, cu eticheta ecologica, firmele isi pot spori imaginea
de marca, dar si calitatea produselor.Produsele care poarta eticheta ecologica prezinta,
comparativ cu cele traditionale, o serie de avantaje. Printre acestea se numara
consumul redus de energie, lipsa/reducerea riscului aparitiei unor reactii alergice la
folosirea produsului si folosirea de materiale reciclabile pentru realizarea lui. In plus,
criteriile esentiale de acordare a etichetei ecologice se refera la reducerea potentialului
agentilor de racire si de expandare de distrugere a stratului de ozon.
Produsele care pot primi ecoeticheta
Din grupele de produse pentru care se acorda eticheta ecologica fac parte
masinile de spalat vase si cele de spalat rufe, aparatele frigorifice, computerele,
amelioratorii de sol si substraturi de cultura, detergentii, produsele textile, incaltamintea,
lacurile si vopselele pentru interior, saltelele de pat, lampile electrice, hârtia copiativa si
cea grafica.Pentru a fi acordata eticheta ecologica , produsele trebuie sa indeplineasca
un numar de cerinte de mediu stricte, cunoscute ca criterii ecologice. Aceste criterii
sunt definite in relatia cu unul sau mai multe aspecte de mediu ale grupurilor de prosuse
in concordanta cu calitatea apei, calitatea aerului, conservarea solului, reducerea
deseurilor, economisirea energiei, managementul resurselor naturale, prevenirea
incalzirii globale, protectia stratului de ozon, nontixicitatea mediului, zgomot,
biodiversitate. Criterile pentru fiecare grup de produse sunt valabile o perioada de timp,
revizuite in general intre 3 - 5 ani. Un nou program care vizeaza reducerea inpactului
asupra mediului este cel al detergentul compactat.
Desi detergentul compactat va polua apa la fel de mult ca si cel din prezent,
acesta va fi totusi o idee mai ecologic fiindca ar putea duce la reducerea consumului de
electricitate, a acidifierii aerului, a distrugerii stratului de ozon si a toxicitatii umane, cu
peste 5%. „Cu toate ca, din punct de vedere al protectiei mediului, acest nou tip de
detergenti este mai bun, poluarea nu va fi oprita. Dupa aderare insa, ecoetichetele de
pe fiecare ambalaj vor diminua si aceasta problema pentru ca producatorul va fi nevoit
sa scrie mai multe explicatii decât «biodegradabil», inscriptie care se gaseste pe unele
ambalaje de detergenti.
In plus, oltenii va trebui sa invete ca gunoiul trebuie dus la groapa ecologica, nu
aruncat pe câmp, iar cei care au poluat mediul va trebui sa plateasca pentru noxele pe
care le emit in aer. Usor sau greu de suportat, normele UE nu sperie olteanul de rând,
care stie ca, atâta timp cât medicul veterinar nu-l vede, poate sa ii mai dea câte o
biciusca animalului neastâmparat, iar pe Ghita il poate sacrifica si fara sa-l asomeze ca
sa auda toti vecinii ca se taie porcul si nu o sa stea nici „un european“ sa masoare tuica
si vinul din butoi sau câte grame de detergent a pus in masina de spalat.
 Fig.3 Grupe de produse care pot primi eticheta ecologica.
Un alt exemplu cu privire la acordarea etichetei ecologice este etichetarea
încălţămintei:reglementările din acest domeniu se aplică tuturor produselor care sunt
destinate să protejeze şi să acopere piciorul, excepţie făcând încălţămintea second-
hand (Conform HG 329/2001 sunt interzise importul, comercializarea, distribuirea
gratuită a încălţămintei folosite (abrogată de HG nr.1.822/2005, ce intră în vigoare de la
1 ianuarie 2007), încălţămintea de protecţie, încălţămintea pentru jucării şi încălţămintea
la producerea căreia s-au folosit substanţe şi preparate chimice periculoase,
dăunătoare sănătăţii şi interzise comercializării. Eticheta trebuie să conţină numele
şi/sau firma producătorului, adresa producătorului, ţara de origine, mărimea, instrucţiuni
de folosire şi păstrare. Pe etichetă trebuie, de asemenea, să se indice materialul
principal din care este confecţionată partea de deasupra, căptuşeală şi talpa
încălţămintei. Acest lucru poate fi făcut fie prin folosirea unor pictograme (simboluri), fie
prin exprimare în cuvinte.
Dacă sunt utilizate pictogramele, unul dintre vânzători trebuie să ofere clientului
explicaţii despre aceste simboluri. Pictogramele trebuie să fie suficient de mari astfel
încât să poată fi văzute şi înţelese. Eticheta trebuie să fie ataşată la cel puţin unul din
pantofii dintr-o pereche. Poate fi pe ambalaj, dar trebuie să apară, de asemenea, şi pe
pantof.
 Pictogramele de mai jos ajută la identificarea feţei, a căptuşelii şi acoperişului
de branţ şi,respectiv, a tălpii exterioare a pantofului, de asemenea pantoful (ambi sau
un singur pantof) trebuie sa aiba atasat simbolul sau o bucata de material din
materialele sau materialul utilizat. Materialele utilizate la confecţionarea încălţămintei
pot fi piei cu faţa naturală, alte materiale, piei cu faţa corectată, şi, respectiv, textile etc.

Fig.4 Identificarea fetei ,captuseli si a talpi la pantofi

Producătorul sau importatorul este responsabil pentru asigurarea etichetărea
încălţămintei şi pentru corectitudinea marcajelor. Persoana care vinde cu amănuntul are
responsabilitatea de a se asigura că încălţămintea pe care o comercializează este
etichetată corect şi în conformitate cu reglementările în vigoare şi, acolo unde este
cazul, trebuie să furnizeze o notă explicativă pentru afişarea pictogramelor. Persoana
care vinde cu amănuntul poate lua informaţii despre compoziţia materialului direct de la
producător sau importator.
 Fig.5 Eticheta ecologica europeana pe grupuri de produse
Criteriile generale pentru grupa de produse “produse textile,imbracaminte,
asternuturi de pat, textile de interior”:
-reducerea consumului de apa sau a poluarii aerului in procesul de productie a
fibrelor;
-utilizarea limitata a substantelor daunatoare mediului(in special asupra mediului
acvatic, asupra sanatatii);
-garantarea rezistentei la miscare in timpul spalarii si uscarii;
 -garantarea rezistentei culorilor la transpiratie, spalare, udare, frecare la uscare
si expunerea la soare.
Criterile de acordare a etichetei ecologice pentru un grup de produse sunt
valabile o perioada de 3-5 ani in conformitate cu Decizia Comisiei pentru un grup
relevant de produse.
Criterile ecologice sunt revazute inainte de expirare si pot fi revizuite, in situatia
in care trebuie reinoite contractele. Daca criterile sunt prelungite , automat si contractul
este reinoit, atat timp cat criterile raman valide, eicheta ecologica poate fi utilizata de la
data acordarii pana la sfarsitul perioadei de valabilitate a criteriului.
Producatorii din tarile in curs de dezvoltare critica schemele de ecoetichetare din
UE pe motiv ca pot sa reduca sansele de acces pe piata. Firmele din afara UE sunt
interesate in special de posibile dezvoltari viitoare , cum ar fi:
-companiile de marketing sa se bazeze pe utilizarea etichetei ecologice ;
-boicotarea de catre organizatile de protectie a consumatorilor a produselor care
nu au o eticheta ecologica;
-reduceri de TVA pentru produsele ecoetichetate
Produsele care nu pot primi ecoeticheta
Eticheta ecologica nu se acorda produselor alimentare, bauturilor,
medicamentelor si aparaturii medicale. De asemenea, eticheta ecologica nu poate fi
acordata substantelor si preparatelor clasificate ca fiind toxice, daunatoare mediului,
cancerigene si nici bunurilor fabricate prin procedee daunatoare pentru om sau pentru
mediu si/sau care pot dauna consumatorului in conditii normale de utilizare.
Fig.6 Eticheta ecologica comunitara /tara 10 martie 2005
Tara/nr. Etichete ecologice atribiute –total 235

Capitolul 3
 Cadrul legislativ siinstitutional privind marcarea si
protectia marfurilor in Romania si Uniunea Europeana

Aderarea României la Uniunea Europeana impune o serie de standarde privind

protectia mediului. Astfel, una dintre masurile pe care tara noastra a trebuit sa le adopte
se refera la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice in România exista un
cadru legislativ specific privind stabilirea unei proceduri de acordare a etichetei
ecologice si a conditiilor de utilizare a acestora.
Pentru fiecare grup de produse pentru care se acorda eticheta exista o legislatie
specifica, aceasta stabilind criteriile de acordare atfel consumatorii vor fi siguri ca un
produs care are aceasta eticheta raspunde criteriilor ecologice si de performanta
definite conform legislatiei in vigoare si este in permanenta controlat, nu doar de
fabricant, dar si de autoritatea competenta.
Hotarari guvernamentale cu privire la marcarea ecologica :
Acesta hotarare este aplicabila la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana
privind sistenul revizuit de acordare a etichetei ecologice:
Art.1:
Romania va aplica de la data aderarii in Uniunea Europeana Regulamentul
Consiliului nr. 1980/2000/CEE privind sistemul revizuit de acordare a etichetei ecologice
comunitare, publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr L 237/1 din 21
septembrie 2000, denumit in continuare Regulament.
Art.2
Prezenta hotarare stabileste procedura pentru acordarea etichetei ecologice.
Art.3
Scopul introducerii etichetei ecologice a produselor este de a promova produsele
care au un impact redus asupra mediului, pe parcursul intregului lor ciclu de viata , in
comparatie cu alte produse apartinand aceluias grup de produse.
Art.4
In sensul prezentei hotarari, urmatorii termeni se definesc astfel:
-operator economic: orice persoana fizica sau juridica ce produce, importa ,
comercializeaza produse cu impact redus asupra mediului;
 -ciclul de viata al unui produs: alegerea materilor prime, fabricarea, inclusiv
conceperea si proectarea, distribuirea, consumul si utilizarea pana la
eliminarea/distrugerea acestuia dupa folosire;
-consumator: persoana fizica sau juridica ce cumpara,dobandeste, utilizeaza sau
consuma produse;
-eticheta ecologica: un simbol grafic si/sau un scurt text descriptiv aplicat pe
produs, ambalaj, intr-o bronsura sau in alt document informativ care insoteste produsul
si care ofera informatii despre reducerea a cel putin unul si cel mult trei tipuri de impact
asupra mediului;
-grup de produse:bunuri si/sau servicile care se folosesc in scopuri similare si
care sunt echivalente in ceea de priveste utilizarea si perceperea lor de catre
consumator.
-produs: bunuri si/sau servicile.
Art.5
Eticheta ecologica se acorda la cerere.
Atr. 6
Procedura de acordare a etichetei ecologice se aplica fara a aduce atingere
cerintelor de protectie a mediului sau a altor cerintelor in conformitate cu legislatia in
viguare aplicabile in diferite faze ale ciclului de viata a produsului , dupa caz.
Art. 7
Autoritatea competenta pentru acordarea etichetei ecologice este Ministrul
Mediului Si Gospodaririi Apelor.
Art. 8
- pe langa Ministrul Mediului Si Gospodaririi Apelor s-a infintat Comisia Nationala
pentru Acordarea Etichetei Ecologice , organ consultativ , cu rol in luarea decizilor
privind acordarea etichetelor ecologice.
- Comisia Nationala pentru Acordarea Etichetei Ecologice este formata din 3
reprezentanti ai Ministrul Mediului Si Gospodaririi Apelor , un reprezentatnt al Ministrului
Industriei si Comertului, un reprezentat al Autoritatii Nationale pentru protectia
Consumatoriilor, un reprezentant al Garzii Nationale de Mediu, 3 reprezentanti ai
instituiilor de cercetare , un reprezentant al cadrelor Universitare, 2 reprezentanti ai
patronatelor , 3 reprezentanti ai oraganizatiilor nonguvernamentale , numiti prin ordin ai
Ministrul Mediului Si Gospodaririi Apelor in termen de 6 luni de la data publicarii
prezentei hotarari pe baza nominalizarilor primite de la ministarele ,institutiile si
organizatiile nonguvernamentale implicate.
- Regulamentul de oraganizare si functionare al Comisiei Nationale penrtu
Acordarea Etichetei Ecologice va fi eliberat de catre membri acesteia si va fi aprobat
prin ordin al Ministrul Mediului Si Gospodaririi Apelor in termen de 3 luni de la data
infintarii comisiei.
- participarea in cadrul sedintelor reprezinta sarcina de serviciu si nu este
remunerata.
Art. 9
Solicitarile pentru acordarea etichetei ecologice pentru produsele introduse pe
piata se inainteaza autoritatii competente de catre operatorii economici – producatori ,
importatori, prestatori de servicii sau comercianti.
Art. 10
- autoritatea competenta trebuie sa informeze in cazul modificarii caracteristicilor
produsului, chiar daca aceste modificari nu afecteaza respectarea criteriilor pe baza
carora s-a acordat eticheta ecologica.
- in cazul in care aceste modificari afecteaza respectarea criterilor pe baza
carora s-a acordat eticheta ecologica.
Art. 11
- autoritatea competenta primeste solicitarea si decide asupra acordarii etichetei
ecologice pe baza rezultatelor procesului de de evaluare a performantelor produsului.\
- solicitantul raspunde pentru exactitatea si corectitudinea datelor si informatiilor
furnizate autoritariilor competente.
Art. 12
-Autoritatea competentă consultă Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor pentru a evalua gradul de eficienţă cu care eticheta ecologică, prin
datele prevăzute de aceasta, răspunde nevoilor de informare ale consumatorilor.
 -Pe baza acestei evaluări autoritatea competentă propune modificările
corespunzătoare cu privire la informaţiile care urmează să fie incluse în etichet
ecologica.
Art. 13
- După acordarea dreptului de utilizare a etichetei ecologice autoritatea
competentă încheie cu solicitantul un contract privind condiţiile de utilizare a etichetei
ecologice.
-Contractul-cadru privind condiţiile de utilizare a etichetei ecologice este prevăzut
în anexa nr. 2
Art. 14
-Fiecare solicitare pentru acordarea etichetei ecologice unui produs este supusă
plăţii unei sume ce reprezintă taxa pentru procesarea solicitării respective.
- Regimul taxelor pentru solicitarea acordării etichetei ecologice şi a taxelor
anuale este prevăzut în anexa nr.1.
- Sumele încasate pentru acordarea etichetei ecologice prin aplicarea taxelor se
fac venit la Fondul de Mediu.
Art. 15
- Constituie contravenţii săvârşirea următoarelor fapte 3:
a) nerespectarea de către operatorul economic a contractului privind condiţiile de
utilizare a etichetei ecologice, încheiat cu autoritatea competentă;
b) introducerea pe piaţă a produselor care poartă eticheta ecologică fără să fi
fost acordat dreptul de a purta această etichetă;
c) refuzul operatorului economic de a prezenta contractul referitor la condiţiile de
utilizare a etichetei ecologice la cererea organului de control;
d) publicitatea falsă sau înşelătoare ori utilizarea oricărei etichete care poate fi
confundată cu eticheta ecologică; e) prezentarea de către operatorul economic de date
inexacte privind rezultatele procesului de evaluare a performanţelor produsului;

3
Contravenţiile prevăzute in cadrul acestui aliniat se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei. Constatarea
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de personalul împuternicit de Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor, pentru prevederile aliniatului lit. b) şi d), sau de Garda Naţională de Mediu, pentru prevederile aliniatului lit.
a), c), e) şi f).
 f) introducerea pe eticheta ecologică a altor menţiuni decât a celor prevăzute în
prezentul Regulament.
Art. 16
Dispoziţiile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 26 se completează cu
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 17
La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului
nr.189/28 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166
din 8 martie 2002.
Art. 18
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data aderării României la Uniunea
Europeană. Prezenta hotărâre creează cadrul juridic necesar aplicării directe, de la data
aderării, a Regulamentului Consiliului nr. 1980/2000/CEE privind sistemul revizuit de
acordare a etichetei ecologice comunitare , publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene nr. L 237/1 din 21 septembrie 2000.

CONTRACT CADRU referitor la condiţiile de utilizare a etichetei ecologice

Prezentul contract se semnează între:
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu sediul în municipiul
Bucureşti, Bd Libertăţii nr. 12, sectorul 5, reprezentat de către ........................
(numele complet al ministrului mediului şi gospodăririi apelor), în calitate de
Autoritate Competentă, şi .......................... (numele complet al beneficiarului),
având sediul înregistrat în România .................................. (adresa completă), cod
unic de înregistrare……….. , cont bancar nr……………..deschis la ……………,
sediul social, denumit în continuare beneficiarul, reprezentat de
către ............................(numele complet al reprezentantului), în calitate de
(producător/importator, prestator de servicii, comerciant).
Art. 1 Drepturi si obligatii:
 1.1. Autoritatea Competentă acordă beneficiarului dreptul de a utiliza eticheta
ecologică pentru produsele care corespund descrierii ce figurează în specificaţiile
produselor, anexate, şi conforme criteriilor privind categoriile de produse
corespunzătoare aplicabile pentru perioada ….., adoptate de către Comisia
Comunităţilor Europene la ….. (data), publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene din ….. (referinţă completă) şi anexate prezentului contract.
1.2. Eticheta ecologică trebuie să fie utilizată numai sub forma şi în culoarea
prevăzute în specificaţiile privind eticheta ecologică furnizate de către Autoritatea
Competentă şi anexate prezentului contract şi trebuie să fie vizibilă. Dreptul de utilizare
a etichetei ecologice nu se poate extinde şi asupra utilizării etichetei ecologice în
calitate de componentă a denumirii comerciale a produsului vizat. 1.3. Beneficiarul
trebuie să se asigure că produsul căruia trebuie să i se acorde eticheta rămâne
conform, pe durata prezentului contract, tuturor condiţiilor de utilizare şi dispoziţiilor care
figurează în prezentul contract, precum şi criteriilor aferente categoriei de produse şi
specificaţiilor privind eticheta ecologică, care figurează în anexele prezentului contract
şi care sunt în vigoare pe perioada avută în vedere. Nici o nouă cerere nu trebuie să fie
introdusă pentru modificarea caracteristicilor produselor care nu au influenţă din punct
de vedere al conformităţii cu criteriile. Beneficiarul trebuie, cu toate acestea, să
informeze Autoritatea Competentă asupra acestor modificări printr-o scrisoare
recomandată. Autoritatea Competentă poate efectua verificările considerate oportune.
1.4. Contractul poate fi extins la o gamă de produse mai vastă decât cea
prevăzută iniţial pe baza acordului Autorităţii Competente, cu condiţia ca produsele
adăugate gamei să aparţină aceleiaşi categorii de produse şi ca acestea să corespundă
criteriilor aplicabile acestei categorii. Autoritatea Competentă poate verifica dacă aceste
condiţii sunt îndeplinite. Anexa care conţine specificaţiile trebuie modificată în
consecinţă.
1.5. Participarea la sistemul etichetării ecologice se face fără a se aduce atingere
cerinţelor de mediu sau reglementărilor impuse de dreptul comunitar sau intern care se
aplică diferitelor stadii ale duratei de utilizare a unui bun şi, după caz, a unui serviciu.
Art. 2 Publicitatea:
2.1. Beneficiarul se angajază să folosească eticheta ecologică numai în ceea ce
 priveşte produsul menţionat la art. 1 şi în anexa prezentului contract.
2.2. Beneficiarul trebuie să evite orice publicitate eronată sau înşelătoare, orice
invocare sau utilizare a oricărei etichete sau mărci aplicate, care poate crea confuzii cu
eticheta ecologică sau poate dăuna integrităţii sale.
2.3. În temeiul prezentului contract, beneficiarul este răspunzător de utilizarea
etichetei ecologice în ceea ce priveşte produsul, în special în domeniul publicităţii.
Art. 3 Controlul calitatii:
3.1. Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice abilitate în acest scop,
pot proceda la orice verificări necesare pentru a controla dacă beneficiarul continuă să
respecte criteriile aferente categoriei de produse şi condiţiile de utilizare, precum şi
dispoziţiile prezentului contract. În acest scop, Autoritatea Competentă poate solicita
toate documentele relevante pentru a dovedi că aceste condiţii sunt respectate, iar
beneficiarul este obligat să i le furnizeze.
3.2. În plus, Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice abilitate în acest
scop, pot, în orice moment rezonabil şi fără preaviz, să solicite accesul în sediile
beneficiarilor sau în orice parte a acestora din urmă, în sensul alin. (1) din prezentul
articol, iar beneficiarul este obligat să îi asigure acest acces.
3.3. Beneficarul suportă cheltuielile pentru controlul conformităţii până la o sumă
rezonabilă, efectuate de către Autoritatea Competentă conform dispoziţiilor prezentului
articol.
Art. 4 Confidentialitatea:
4.1. Cu excepţia cazurilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1980/2000, în
special art. 7, Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice abilitatenu pot divulga
şi nici utiliza în alte scopuri decât în cele referitoare la prezentul contract informaţiile de
care ei au avut cunoştinţă în cursul evaluării unui produs în vederea acordării etichetei
ecologice sau în cursul controlului de conformitate efectuat conform dispoziţiilor art. 3
din prezentul contract
4.2. Autoritatea Competentă ia toate măsurile rezonabile pentru a proteja
documentele care îi sunt încredinţate împotriva falsificării şi deturnărilor.
4.3. În plus, Autoritatea Competentă ia toate măsurile raţionale pentru a proteja
documentele care îi sunt încredinţate împotriva distrugerii materiale pe durata unei
perioade de cel puţin trei ani socotiţi de la data expirării prezentului contract. La sfârşitul
acestei perioade, Autoritatea Competentă poate distruge documentele.
Art. 5 Suspendarea si retragerea:
5.1. Dacă beneficiarul îşi dă seama că nu îndeplineşte condiţiile de utilizare sau
că nu respectă dispoziţiile art.1 – 3, acesta trebuie să informeze Autoritatea
Competentă în această privinţă şi să se abţină de la utilizarea etichetei ecologice până
când aceste condiţii de utilizare sau dispoziţii nu sunt respectate, iar Autoritatea
Competentă nu este informată despre aceasta.
5.2. Dacă Autoritatea Competentă consideră că beneficiarul a încălcat una dintre
condiţiile de utilizare sau dintre dispoziţiile prezentului contract, Autoritatea Competentă
are dreptul să suspende sau să retragă autorizaţia de utilizare a etichetei ecologice
eliberată beneficiarului şi să ia măsurile necesare,inclusiv măsurile prevăzute la art. 9,
pentru a-lîmpiedica să continue să utilizeze această etichetă.
Art. 6 Limitele responsabilitatii si despagubirea:
6.1. Beneficiarul nu poate include eticheta ecologică în nici o garanţie de calitate
sau conformitate a produsului menţionat la art. 1.1.
6.2. Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice abilitate, nu pot fi făcute
responsabile de pierderile sau daunele eventuale suferite de către beneficiar din cauza
acordării sau utilizării etichetei ecologice.
6.3. Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice abilitate, nu pot fi făcute
responsabile de pierderile sau daunele eventuale suferite de către un terţ din cauza
acordării sau utilizării etichetei ecologice, de exemplu în ceea ce priveşte publicitatea.
6.4. Beneficiarul despăgubeşte Autoritatea Competentă, în caz de pierderi,
daune sau răspunderi pe care Autoritatea Competentă, inclusiv autorităţile publice
abilitate trebuie să le sufere din cauza utilizării cu bună credinţă de către Autoritatea
Competentă a informaţiilor sau documentaţiei furnizate de către titular, inclusiv în caz
de reclamaţie prezentată de către un terţ.
Art. 7 Redeventile:
7.1. Beneficiarul se angajează să plătească Autorităţii Competente una sau mai
multe redevenţe pentru utilizarea etichetei ecologice pe produsul vizat la punctul 1.1
pentru perioada de utilizare fixată în prezentul contract, conform regulilor referitoare la
redevenţe în vigoare la semnarea contractului, furnizate de către Autoritatea
Competentă la ….. (data şi referinţele complete) şi anexate prezentului contract. Dacă
contractul este suspendat sau reziliat înainte de expirarea sa, fie de către Autoritatea
Competentă, fie de către beneficiar, nici o restituire, totală sau parţială, a redevenţelor
nu va fi acordată beneficiarului.
7.2. Utilizarea etichetei ecologice este condiţionată de plata tuturor redevenţelor
corespunzătoare în timp util.
Art. 8 Reclamatiie
8.1. Autoritatea Competentă poate informa beneficiarul despre toate reclamaţiile
formulate împotriva produsului căruia îi este acordată eticheta ecologică şi poate cere
beneficiarul să le răspundă. Autoritatea Competentă poate să nu dezvăluie
beneficiarului identitatea reclamantului.
8.2. Orice răspuns oferit de către beneficiar în temeiul unei cereri redactate în
conformitate cu pct. 8.1 nu trebuie să aducă atingere drepturilor sau obligaţiilor
Autorităţii Competente incluse la art. 3 şi 5.
Art. 9 Durata contractului si legile aplicabile:
9.1. Cu excepţia cazurilor prevăzute la punctele 9.2, 9.3 şi 9.4, prezentul contract
se aplică începând cu data semnării sale până la (…) sau până la data expirării
criteriilor pentru categoria de produse, la prima dintre cele două scadenţe.
9.2. În cazul nerespectării de către beneficiar a uneia dintre condiţiile de utilizare
sau dispoziţiile prezentului contract în sensul pct. 5.2, Autoritatea Competentă poate
considera această infracţiune ca dându-i dreptul, fără a aduce atingere dispoziţiilor pct.
5.2, de a înceta contractul, prin scrisoare recomandată adresată beneficiarului, având
data care figurează la pct. 9.1, perioadă care va fi hotărâtă de către Autoritatea
Competentă.
9.3. Beneficiarul poate pune capăt contractului, respectând un preaviz de trei
luni, prin scrisoare recomandată adresată Autorităţii Competente.
9.4. Dacă validitatea criteriilor privind categoria de produse menţionate la pct. 1.1
este prelungită fără modificări pentru o perioadă dată şi dacă Autoritatea Competentă
nu a dat niciun aviz scris de reziliere cu cel puţin trei luni înainte de expirarea validităţii
criteriilor referitoare la categoria de produse şi a prezentului contract, Autoritatea
Competentă informează beneficiarul, cu cel puţin trei luni înainte, că contractul este în
mod automat reînnoit pentru durata de validitate a criteriilor referitoare la categoria de
produse.
9.5. La expirarea prezentului contract, beneficiarul nu mai poate utiliza eticheta
ecologică pentru produsul indicat la pct. 1.1 şi în anexa prezentului contract pentru
etichetare şi nici în scopuri publicitare. Eticheta ecologică poate fi afişată, cu toate
acestea, până la şase luni după expirarea contractului pe stocurile fabricate înainte de
data expirării, care sunt deţinute de către beneficiar sau de către alţi agenţi. Această
ultimă dispoziţie nu se aplică în cazul în care contractul a fost reziliat din motivele
prevăzute la pct. 9.2.
9.6. În lipsa unei reglementări prin bună înţelegere, litigiile dintre Autoritatea
Competentă şi beneficiar sau reclamaţiile formulate de către una dintre părţi împotriva
alteia în cadrul prezentului contract sunt supuse legislaţiei în vigoare în statul membru
sau în regiunea unde îşi are sediul Autoritatea Competentă şi jurisdicţiei tribunalelor
statului membru sau regiunii în care se găseşte Autoritatea Competentă. Următoarele
anexe fac parte integrantă din prezentul contract:
- un exemplar al Regulamentului (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European
şi al Consiliului din 17 iulie 2000 privind elaborarea unui sistem comunitar revizuit de
acordare a etichetei ecologice
- specificaţiile produsului, cuprinzând cel puţin menţiunea detaliată a numelor
şi/sau a numerelor de referinţă interne ale fabricantului, locurile de fabricare şi/sau
numerele de înregistrare ale licenţei etichetei ecologice,
- un exemplar al Hotărârii Guvernului nr….. (privind criteriile referitoare la
categoria de produse),
- specificaţiile etichetei ecologice, indicând în mod expres că eticheta trebuie să
fie imprimată în două culori (verde pantone 347 şi albastru pantone 279), cu negru pe
fond alb, sau cu alb pe fond negru:
Redactat în ............ la data de ................. Autoritatea competentă, Reprezentant
..................... Semnătura legalizată, Ştampila autorităţii competente ,Redactat
în .................. la data de ................... Beneficiar
Reprezentant ......................................Semnătura legalizată, stampila beneficiarului.
 3.1 Sistemul national de marcare ecologica produselor

Primul sistem de marcare ecologica a produselor ,denumit ’’Blue Angel’’, a fost

introdus in Germania ,inca din anul 1978,ca raspuns la intensificarea preocuparilor
ecologice ale consumatorilor . Acest sistem este patronat de Agentia Federala a
Mediului(German Federal Environment Agency -FEA), care decide daca un produs
indeplineste conditiile de performanta ecologica stabilite , astfel incat sa poata fi inscris
in catalogul ’’Blue Angel’’ si sa poata obtine marca de produs ecologic. Produsul
respectiv este in prealabil examinat si evaluat de catre Institutul pentru securitatea
produsului si marcarea (Institute for Product Safety and Labelling-RAL) ,in colaborare
cu FEA, fiind supus si unei testari independente , realizate de Organizatia
consumatorilor pentru testarea calitatii(Consumer Quality Test Organization).
Cu prilejul acestei analize sa iau in considerare implicatiile posibile ale produsului
asupra mediului, pe intregul sau ciclu de viata, inclusiv ale procesului de fabricatie.
Produsul trebuie , in acelas timp, sa corespunda cerintelor privind indeplinirea functilor
sale de baza in utilizarea si cerintelor de securitate.

Fig.7 Marca ecologica “Blue Angal” Germania

Decizia finala este luata de juriul pentru marcare ecologica (Environmental Label
Jury) din cadrul FEA, impreuna cu RAL, decide care este ,apoi, data publicitatii.
Intreprinderile solicitante obtin dreptul de aplicare a marcii de produs ecologic, pe baza
unui contract de trei ani, incheiat cu RAL, in conditiile achitarii unor taxe anuale relativ
scazute. Marcarea respectiva este reprezentata pe eticheta produsului , fiind insotita de
prezentarea motivelor pentru care produsul este considerat compatibil cu mediul
inconjurator.
Pana in prezent ,au fost stabilite criterii de performanta ecologica pentru circa
3600 de produse ,grupate in 64 de categorii, printre care : produse realizate din
materiale reciclate, produse care nu contin clorofluocarboni , produse chimice de uz
casnic, acumulatori auto, produse peliculogene cu efect poluant scazut etc.
Sistemul german de marcare ecologica a produselor a fost preluat , ulterior, de o
serie de tari printre care Danemarca,Olanda,Franta si Marea Britanie, in Germania a
fost introdusa si o marca ecologica pentru ambalaje “Der Grune Punkt” ,in cadrul asa
numitului “Duales System”, infintat in anul 1990. sistemul are ca scop finantarea si
gestionarea colectarii si reciclarii ambalajelor, cu integrarea consumatorului in
procedura de colectare stabilita de industrie. Toate ambalajele destinate colectarii prin
acest sistem sunt prevazute cu marca “Der Grune Punkt”.

Fig.8 Marca ecologica”Der Grune Punkt”

Se prevede ca ,pentru a fi acceptate in cadrul sistemului de colectare “Duales

System”,ambalajele din impact sa fie prevazute obligatoriu cu marca “Der
GrtinePunkt”,ceea ce inseamna ca ambalajele respective trebuie sa fie reciclabile sau
corespunzatoare pentru incinerare. In anul 1988 a fost introdus un sistem de marcare
ecologica a produselor in Canada ,denumit “Environmental Choise”. Intr-o prima etapa,
au fost luate in considerare trei catrgorii de produse si anume produse obtinute din
materiale plastice reciclate, materiale de constructii din celuloza reciclata si ulei
lubrifiant reciclat. In prezent ,exista stabilite criterii de performanta ecologica pentru 18
caregorii de produse.

Fig.9 Marca ecologica”Environmental Choice Canada”

Prin acest sisten, dreptul de aplicare a marcii ecologice se acorda pe baza unor
criterii foarte strictre ,luand in considerare intregul ciclu de viata al produsullui ,precum
si opiniile consumatorilor referitoare la produsul respectiv. Intreprinderile solicitante
suporta cheltuielile pentru testarea produselor in cauza si o taxa pentru dreptul de
aplicare a marcii de produs ecologic. Coordonarea acestui sistem de marcare ecologica
este asigurata de Consiliul pentru problemele mediului inonjurator (Environmental
Choise Board), un organism independent, constituit de Ministrul Federal al Mediului
(Federal Minister of the Environment). Acest Consiliu a mandatat Asoceatia Canadiana
de Standardizare (CSA) sa se ocupe ,in domenii specifice, de testarea acceptabilitatii
ecologice a produselor. In Japonia a fost introdus un sistem de marcare ecologica a
produselor ,in anul 1989, coordonat de Oficiul Eco-Mark, din cadrul Agentiei
Mediului(Environment Agency of Japon)
 Fig.10 Marcarea ecologica “Eco-Mark Japonia”

Dreptul de aplicare a marcii ecologice “Eco-Mark” se acorda intreprinderilor ,pe

baza unui contract pe doi ani, in conditiile achitarii taxelor corespunzatoare.
In prima etapa ,au fost luate in considerare unele produse de uz casnic, printre
care cele obtinute din materiale plastice reciclabile ,ambalajele tip aerosol etc. pana in
prezent au fost stabilite criterii de performanta ecologica pentru 22 de categorii de
produse (circa 400 de produse). Tot in anul 1989 a fost stabilit un sistem de marcare
ecologica a produselor ,comun pentru toate tarile europene nordice
(Norvegia,Suedia,Finlanda si Islanda) sistem coordonat de un Consiliu(Nordic Council).

Fig.11 Marcarea ecologica in Tarile Nordice

Decizia privind acordarea dreptului de aplicare a marcii ecologice se ia la nivel

national, autorizatia obtinuta fiind recunoscuta si in celelalte tari. In Marea Britanie,
guvernul a hotarat, de asemenea, introducerea unui sistem de marcare ecologica
,pentru bunurile de consum. In acest scop a fost infiintat Grupul National Consultativ
pentru marcarea ecologica (National Advisory Group on Environmental Labelling-
NAGEL) .Pentru operationalizarea sistemului s-a hotarat constituirea unui consiliu al
expertilor, denumit Consiliul Marii Britanii pentru ecomarcarea (UK Eco-labelling
Board).Intr-un recent raport al “Enveronmentul Data Service ” din Marea Britanie ,se
apreciaza ca marca de produs ecologic stimuleaza constiinta ecologica a
consumatorului si exercita asupra industriei o presiune considerabila, de natura s-o
determine sa realizeze cat mai multe produse “curate ”, nepoluate.
In Franta ,a fost introdus, in anul 1991, un sistem de marcare ecologica a
produselor, asemanator sistemului german “Blue Angel”. Se considera ca acest sistem
se bazeaza pe cele mai avansate tehnice de analiza a ciclului de viata a produselor.
Dreptul de aplicare a marcii de produs ecologic se acorda intreprinderilor solicitante ,pe
baza unui contract incheiat pe trei ani,asiguransu-se o supraveghere foarte stricta a
respectarii conditiilor, prin echipa de experti constituite in acest scop.
3.2Preocupari in Uniunea Europeana privind introducerea unui
sistem unitar de marcare ecologica a produselor

In conditiile proliferarii unor sisteme nationale de marca ecologica a

produselor, mai mult sau mai putin compatibile din punct de vedere al
criteriilor care au stat la baza lor , a devenit necesara elaborarea unui cadru
legislative armonizat si in acest domeniu.Un prim pas s-a facut prin
Reglementarea ( CEE) nr. 880 a Consiliului UE din 23 martie 1992 , care
introduce un sistem comunitar de marca ecologica. Prin acest sistem se
urmareste promovarea produselor care au un impact ambiental mai redus ,
pe intregul lor ciclu de viata.
De asemenea , se are in vedere asigurarea unei informari corecte a
consumatorului din tarile member ale UE , privind caracteristicile ecologice
ale produselor care se comercializeaza pe piata comunitara.Sistemul este
aplicabil tuturor produselor , inclusiv celor importate in UE din tarile terte.
Produsele in cauza trebuie sa fie conforme reglementarilor din UE referitoare
la productia vietii, sanatatii si la protectia mediului inconjurator.Sistemul
comunitar de marca ecologica este conceput ca un sistem voluntar , dreptul
de aplicare a marcii fiind acordat de un comitet national , desemnt in acest
scop , in fiecare din tarile UE.
Criteriile de performanta ecologica , aplicabile sunt specifice fiecarei categorii
de produse, fiind stabilite pe baza analizei intregului ciclu de viata, din etapa
conceptiei-proiectarii , pana la reintegrarea in natura sau valorificarea lor , in etapa
post–utilizarii. In fiecare din aceste etape se recomanda sa fie luate in considerare
urmatoarele aspecte ecologice : impactul ambiental al deseurilor rezultate , poluarea si
degradarea solului, contaminarea apei si a aerului ,nivelul zgomotelor , consumul de
energie si de resurse naturale ,efectul asupra ecosistemelor. Analiza include si impactul
ambalajului asupra mediului, in etapele mentionate.In procesul stabilirii criteriilor
ecologice, specifice diferitelor categorii de prdsuse, sunt implicate comitetele nationale
de atribuire a marcii de produs ecologic , forumul consultiv de la Bruxelles, care
regrupeaza reprezentanti ai industriei, comertului, organizatiilor ecologice un comitet de
reglementare, alcatuit din reprezentanti ai tarilor UE.In cadrul acestui proces, produsele
prezentate de organismele nationale competente, sunt examinate si se decide care
criterii ecologice trebuie definite si aplicate. Criteriile sunt traduse in termini tehnici de
organismul national competent si sunt adoptate de Comitetul de reglementare.

Fig.12 Marci care indica absenta freonului

 Stabilirea criteriilor ecologice, specifice fiecarei grupe de produse, se face de
catre conitetele nationale de atribuire a marcii, forumul consultativ de la Bruxelles care
cuprinde reprezentanti ai industriei, comertului, organizatiile consumatorilor,
organizatiilor ecologice si de un comitet de reglementare, format din specialisti din
fiecare tara membra in UE. In UE s-au adoptat marci ecologice si pentru produse si
ambalaje reciclabile.astfel, pentru cele reciclabile se pun marcile din figura nr. 13 in
cazul ca produsul sau ambalajul contine hartie sau carton reciclat utilizat.

Fig.13 Marcarea produselor sau ambalajelor reciclabile

Marcarea ecologica a aerosolilor ,a caror ambalaje prezinta exploziile ,se face cu
marci prin care se atrage atentia consumatorilor ca produsul respective nu contine
freoni(CFC). Din 1995 s-a interzis folosirea freonilor in aerosoli, cu exceptia unor
aerosoli medicali.In unele state s-au introdus marcaje ce prezinta consumatorului unele
caracteristici de mediu ala produsului ambalat . Acest tip de eco-eticheta este present
pe un numar din ce in ce mai mare de produse, putand fi aplicat atat de producator
,dar si de distribuitor.

Fig.14 Marci de tip info-media

 Marca ecologica europeana este cea mai importanat si se aplica pe produse
textile, hartie, detergenti, vopsele, produse electrocasnice si electrice etc. Semnificatia
marcii este impactul redus al produsului sau ambalajului acestuia asupra mediului,
incepand cu faza de proectare si pana la faza post-consum.

Fig.15 Marca ecologica europeana

Dreptul de aplicare a acestei marci se obtine greu, datorita exigentelor ecologice
stabilite de organismele comunitare, a testelor la care sunt supuse produselor
respective.
Perioada pentru care este atribuita este de trei ani, dupa care producatorul
trebuie sa-si reinoiasca cererea. Marcarea ecologica face obiectul standardelor
Standardul ISO 14021”Declaratii si etichetare de mediu”,aparut la sfarsitul anului 1999,
este primul accord international in probleme care trateaza etichetarea la scara
globala.El nu se refera doar la ambalaje ,ci la toate declaratile de mediu, aplicate
voluntar pe produse sau facute publice prin reclama, pe internet etc.
Aceste declarati de mediu, in viziunea ISO 14021 ,trebuie sa conduca la
urmatoarele beneficii:
-cresterea puterii consumatorilor,care sa stimuleze imbunatatirile de mediu;
-declaratile sa nu induca in eroare ,deci sa fie clare si verificate;
-cresterea posibilitatii consumatorilor de a face alegeri pe baza unor infirmatii
precise.
Standardele ISO 14021 cuprind patru elemente”cheie””
 -cerinte de baza, care se aplica tuturor declaratilor de mediu. Ele trebuie sa fie
clare, sa nu induca in eroare sau sa conduca la greseli de interpretare sa sa fie
verificate;
-utilizarea simbolurilor, deoarece multe declaratii de mediu pentru produse nu se
fac folosind cuvinte si simboluri;
-cerinte pentru evaluarea si verificarea declaratilor de mediu, pentru ca
declaratile trebuie verificate inainte de a fi publicate;
-cerinte specifice pentru anumite declaratii, intrucat se stie ca unele declaratii de
mediu sunt mai fregvent folosite decat altele.
In Romania prin transpunerea Regulamentului nr.1980/2000/EEC privind
stabilirea unei proceduri de acordare a etichetei ecologice , a Deciziei nr. 729/2000/EEC
privind contractul cadru referitor la conditile de utilizare a etchetei ecologice si a Deciziei
nr.728/2000/EEC referitoare la stabilirea tarifelor pentru solicitarea taxelor anuale
pentru etichetare ecologica a fost elaborata Hotararea Guvernamentala nr. 189 privind
stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice din 28 februarie 2002, publicata in
Monitorul Oficial nr.166/08/03/2002.
 Fig.16 Sistemul unitar de acordare a etichetei ecologice in Romania

Pentru obtinerea etichetei ecologice agentii economici(fabricanti, importatori,

prestatori de servicii comercianti) trebuie sa parcurga urmatoarele etape: -solicitarea
etichetei ecologice la Ministrul Mediului siGospodaririi Apelor care reprezinta autoritatea
competenta;
-realizarea incercarilor pe produse de catre industrile specializate recomandate
de Ministrul Mediului siGospodaririi Apelor si/sau de catre alte institute care detin
laboratoare acreditate;
-evaluarea performantelor produsului de catre autoritatea competenta(Ministrul
Mediului siGospodaririi Apelor) care colaboreaza cu Comisia Nationala pentru
Acordarea Etichetei Ecologice in luarea decizilor privind acordarea etichetei ecologice si
cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului in vederea evaluarii gradului
de eficenta cu care eticheta ecologica raspunde nevoilor de informare a
consumatorului;
-acordarea etichetei ecologice . Dupa acordarea dreptului de utilizare a etichetei
ecologice ,autoritatea competenta incheie cu solicitantul un contract prin care se
stabilesc conditiile de utilizare a acesteia.Acest contract este prevazut in Hotrarea
Guvernamentala 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei
ecologice.
3.Relaţia ambalaj - mediu înconjurator
          Marcajele existente pentru protecţia consumatorilor dar şi a mediului indică
faptul că ambalajul este reciclabil, reutilizabil, recuperabil. Realizarea ambalajelor
nu mai trebuie să fie o problemă pentru mediul înconjurator şi pentru consumator.
La nivelul UE se prevede:
S promovarea ambalajelor standard care pot fi reutilizate;
S limitarea volumului şi masei ambalajelor;
S eliminarea discriminărilor dintre ambalajele noi şi ambalaje reciclabile.
Impactul serios asupra mediului şi necesitatea diminuării poluării a condus
la utilizarea unor materiale de ambalaj de tipul:
S "lasting ware" - ambalaje cu durata de utilizare prelungită;
S "earthedibile" - ambalaje biodegradabile, nepoluante;
S "extremely easy to recicle" - usurinţă în reciclare.
         Simbolul grafic folosit în mod frecvent, este bucla lui Möbius.
 Sistemul de codificare aplicat pentru materialele plastice este de un real
folos pentru cunoaşterea materiei prime din care este constituit ambalajul în
vederea realizării cu uşurinţă  a reciclării acestuia.
Codificarea constă într-o săgeată închisă ce prezintă în centru un număr şi
abrevierea pentru tipul de material considerat (1 PETE - polietilentereftalat, 2
HDPE - poletilena de înalta densitate, 3 V - vinil, 4 LDPE - polietilena de joasă
densitate, 5 PP - polipropilena, 6PS - polistiren, 7 OTHER - alte materiale
plastice, inclusiv materiale stratificate).
 Fig. 2 -  Codificarea specifica materialelor plastice
       
În alegerea materialului de ambalare trebuie avut în vedere efectul acestuia asupra
mediului înconjurător ceea ce presupune introducerea în circuit a unor ambalaje cât
mai puţin poluante şi reducerea ponderii celor nerecuperabile.
      

Ambalarea mărfurilor trebuie tratată cu seriozitate atât de către expeditor cât şi de

catre caraus pentru a se asigua o protectie eficienta. De aceea la constatarea
deficientei se examineaza cu atentie starea ambalajului deorece este posibil  ca
acesta sa fi cauzat pierderile sau degradarile. Ambalaje realizate din materiale
neadecvate pentru un anume tip de marfuri poate provoca aparitia unui exces de
umiditate si pot duce la mucegairea si putrezirea produselor. Starea ambalajului da
informatii privind conditiile de transport. Daca conditiile de transport au fost
insalubre, ambalajul poate fi murdar sau chiar deteriorat ceea ce poate contribui la
pierderi cantitative de produs.
Marcarea ecologica a produselor si ambalajelor

In ultima perioada de timp au crescut preocuparile organismelor guvernamentale si neguvernamentale

de a institui anumite sisteme de marcare ecologica a produselor pentru a preveni deteriorarea
mediului inconjurator la actiunea unor produse a caror caracteristici au influente nefaste asupra apei,
solului si aerului, fie in timpul utilizarii, fie dupa consum, sub forma de deseuri care nu sunt
biodegradabile. In Germania s-a introdus pentru prima data (1978) un sistem de marcare ecologica a
produselor, denumit “Blue Angel” ca urmare a presiunii exercitate de consumatori. Sistemul este
patronat de Asociatia Federala a Mediului (FEA) care decide daca un produs indeplineste criteriile de
protectia mediului, putand sa fie inscris in catalogul “Blue Angel” si sa i se aplice marca de produs
ecologic.La testarea produsului din punct de vedere ecologic participa atat organisme ale statului
(Institutul pentru securitatea produsului si marcare), in colaborare cu FEA, cat si Organizatia
Consumatorilor pentru testarea calitatii.In Germania s-a introdus, tot pentru prima data (1990) si
sistemul de marcare ecologica a ambalajelor, denumit “Der Grune Punkt” care are ca scop gestionarea
si finantarea colectarii si reciclarii produselor.
 

Sistemul german de marcare ecologica a fost preluat si de alte tari europene precum: Franta, Anglia,
Danemarca si Olanda. Sisteme de marcare ecologica similare s-au introdus in Canada, denumit
“Environmental Choise”, in Japonia care a instituit “Eco-Mark”, in tarile europene nordice (Norvegia,
Suedia, Finlanda si Islanda), coordonate de un consiliu.
Sistemul comunitar de marcare ecologica
In UE s-a infiintat Sistemul Post Plus care are ca obiectiv sa valorifice prin reciclare, reutilizare si
incinerare cu recuperare de energie, 80% din deseurile de ambalaje.Prin reglementarea Consiliului UE
din 1992 s-a urmarit introducerea unui sistem comunitar de marcare ecologica, care sia propus ca
scop principal promovarea produselor care au un impact mai redus asupra mediului pe tot ciclul sau de
viata. In acelasi timp, sistemul are in vedere si informarea corecta a consumatorului din tarile membre
UE in legatura cu performantele ecologice ale produselor care se comercializeaza pe piata
comunitara.Sistemul comunitar se aplica tuturor produselor, inclusiv celor importate in tarile membre
UE din diverse tari. Aceste produse trebuie sa fie conforme cu reglementarile comunitare referitoare la
protectia vietii, a mediului inconjurator si a sanatatii oamenilor si animalelor.Sistemul comunitar de
marcare ecologica este conceput ca un sistem voluntar si descentralizat. Dreptul de aplicare a marcii
este de competenta unui organism national, infiintat in acest scop, in toate tarile membre
UE.Produsele care au un grad de poluare potential sunt supuse unor analize pe toate etapele ciclului
de viata, incepand cu proiectarea si pana la reintegrarea lor in natura sau valorificarea lor dupa
utilizare. La analizarea produselor se iau in considerare urmatoarele aspecte ecologice: poluarea
solului, a apei si a aerului, efectele deseurilor rezultate in urma folosirii, nivelul zgomotului, consumul
de energie si de resurse naturale, precum si impactul ambalajelor asupra mediului. Stabiliarea
criteriilor ecologice, specifice fiecarei grupe de produse, se face de catre comitetele nationale de
atribuire a marcii, forumul consultativ de la Bruxelles care cuprinde reprezentanti ai industriei,
comertului, organizatiile consumatorilor, organizatiilor ecologice si de un Comitet de reglementare,
format din specialisti din fiecare tara membra in UE.In UE s-au adoptat marci ecologice si pentru
produse si ambalaje reciclabile. Astfel, pentru cele reciclabile se pun marcile din figura de mai jos, in
cazul in care produsul sau ambalajul contine hartie sau carton reciclat utilizat.* Simbolul grafic cel mai
des folosit este bucla lui Mobius.
 
* Corespondenta cifrelor este:
•    1 = PET (polietilena tereftalat);
•    2 = HDPE (polietilena de inalta densitate);
•    3 = V (vinil, inclusiv policlorura de vinil);
•    4 = LDPE (polietilena de joasa densitate);
•    5 = PP (polipropilena);
•    6 = PS (polistiren);
•    7 = OTHER (alte materiale plastice, inclusiv multistratificate).
Marcarea ecologica a aerosolilor, a caror ambalaje prezinta exploziilor, se face cu marca prezentata
mai sus prin care se atrage atentia consumatorilor ca produsul respectiv nu contine freoni (CFC). Din
1995 s-a interzis folosirea freonilor in aerosoli, cu exceptia unor aerosoli medicali.
Marcarea ecologica europeana este cea mai importanta si se aplica pe produsele alimentare, textile,
hartie, detergenti, vopsele, produse electrocasnice si electronice etc. Semnificatia marcii este impactul
redus al produsului sau ambalajului acestuia asupra mediului, incepand cu faza de proiectare si pana
la faza postconsum.
 
Perioada pentru care este atribuita este de 3 ani, dupa care producatorul trebuie sa isi reinnoiasca
cererea. Marcarea ecologica face obiectul standardelor ISO 14.000.

 CULTIVAREA PLANTELOR
o CEREALE
o LEGUME
o CIUPERCI
o FRUCTE
 Struguri / vita de vie
 Pomi si arbusti fructiferi
o PLANTE TEHNICE
o PLANTE FURAJERE
o PLANTE MEDICINALE & AROMATICE
o SILVICULTURA
o GRADINARIT
o MATERIAL SADITOR
o INGRASAMINTE / FERTILIZANTI
o PROTECTIA PLANTELOR
  CRESTEREA ANIMALELOR
o BOVINE
o PORCINE
o OVINE / CAPRINE
o CABALINE
o PASARI
o ANIMALE DE BLANA
o PESTI
o ALBINE
o MELCI
o ANIMALE DE COMPANIE
o FURAJE / HRANA ANIMALE
o SANITAR / VETERINAR
 AFACERI AGRICOLE
o STIRI AGRICOLE
o FONDURI EUROPENE
o IDEI SI OPORTUNITATI DE AFACERI
o SUBVENTII AGRICULTURA
o CREDITE AGRICULTURA
o ASIGURARI AGRICOLE
o PRETURI AGRICOLE
o MANAGEMENT AGRICOL
o MARKETING AGROALIMENTAR
o IMPORT / EXPORT PRODUSE AGROALIMENTARE
 MASINI, UTILAJE, INSTALATII
o UTILAJE AGRICOLE
o TRACTOARE
o COMBINE AGRICOLE
o CONSTRUCTII, INSTALATII SI ECHIPAMENTE
o PRODUCATORI / DISTRIBUITORI DE MASINI, UTILAJE, INSTALATII

Etichetarea produselor alimentare ecologice

Categorie: Agricultura ecologica

05 Ianuarie 2018

In scopul identificarii de catre consumatori a produselor

obtinute in conformitate cu metodele de productie si procesare ecologica, etichetarea produselor
alimentare ecologice trebuie sa contina urmatoarele elemente:
 
 
 
 

 denumirea produsului alimentar;
  lista ingredientelor;
 orice ingredient sau adjuvant tehnologic sau provenit dintr-o substanta sau dintr-un
produs care provoaca alergii sau intoleranta, utilizat in fabricarea sau prepararea unui produs
alimentar si inca prezent in produsul finit, chiar si intr-o forma modificata;
 cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
 cantitatea neta de produs alimentar;
 data durabilitatii minimale sau data limita de consum;
 conditiile speciale de pastrare si/sau conditiile de utilizare;
 numele sau denumirea comerciala si adresa operatorului din sectorul alimentar;
 tara de origine sau locul de provenienta, in cazul in care aceasta se aplica;
 instructiuni de utilizare, in cazul in care omiterea lor ar ingreuna utilizarea corecta a
produsului alimentar;
 pentru bauturile care contin mai mult de 1,2 % de alcool in volum, concentratia alcoolica
dobandita;

  declaratie nutritionala.
Suplimentar etichetarea trebuie sa mai contina, obligatoriu, urmatoarele elemente:

 numarul de cod al autoritatii sau al organismului de control care reglementeaza
activitatea operatorului care a desfasurat cea mai recenta operatie de productie sau procesare;
 sigla Comunitatii in cazul produselor alimentare preambalate;
 in cazul in care se utilizeaza sigla Comunitatii, o indicatie a locului unde s-a cultivat
materia prima agricola din care se compune produsul apare in acelasi camp vizual cu sigla, sub
una dintre urmatoarele forme, dupa cum este cazul:

 "Agricultura UE", atunci cand materia prima agricola a fost cultivata in
UE;
 "Agricultura non-UE", atunci cand materia agricola prima a fost cultivata
in tari terte;
 "Agricultura UE/non-UE", atunci cand o parte din materia agricola prima
a fost cultivata pe teritoriul Comunitatii, iar alta parte a fost cultivata in tari terte.
 Indicatia "UE" sau "non-UE" poate fi inlocuita sau completata cu numele
unui stat, in cazul in care intreaga materie prima agricola din care se compune produsul a
fost cultivata in statul respectiv.
 Utilizarea siglei comunitare mentionata mai sus, precum si indicatia locului unde s-a
cultivat materia prima agricola sunt optionale pentru produsele importate din tari terte.
La cumpararea produselor alimentare ecologice consumatorii trebuie sa tina cont de urmatoarele
aspecte:

 Nu cumparati produse preambalate neetichetate, iar pentru cele comercializate vrac este
obligatorie inscrierea, la locul de comercializare a datei durabilitatii minimale/ datei limita de
consum si a ingredientelor alergene;
 Refuzati produsele alimentare ecologice pentru care aveti indoieli privind calitatea si
modul de informare prin etichetare;
 Refuzati produsele alimentare ecologice pe care nu este inscrisa data durabilitatii
minimale/ data limita de consum sau daca aceasta este modificata sau depasita;
 La cumpararea produselor alimentare ecologice solicitati si pastrati bonul de casa pentru
a putea proba in cazul in care, in mod justificat, doriti sa reclamati calitatea/siguranta unui produs;
 Nu cumparati produselor alimentare ecologice din locuri neautorizate; comerciantul
respectiv nu are posibilitatea sa asigure conditiile optime de transport, depozitare si comercializare
 si nu va poate elibera bon de casa cu care sa justificati tranzactia comerciala si riscati sa
achizitionati un produs neconform sau chiar nesigur care poate sa va afecteze sanatatea.