UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”

CLUJ NAPOCA
FACULTATEA DE DREPT
ÎNVĂȚĂMÂNT F.R.

Disciplina: Dreptul proprietății intelectuale

DESPRE MARCĂ.
Scurt Istoric. Reglementare actuală.
Jurisprudență

Student: Prof.
Cristina Nicoleta Larionesi Paul Popovici

ANUL III

1
 1. Considerente generale. Scurt istoric

Problema mărcii s-a pus încă din antichitate, mai exact de la egiptenii antici care aveau
obiceiul de a-și însemna vitele cu fierul încins, în scopul diferențerii vitelor unei persoane de cele
ale altei persoane. Astfel, în cazul unui furt putea fi foarte ușor identificat proprietarul de drept al
animalelor. 1

Cu trecerea timpului lucrurile s-au diversificat, această modalitate de asociere a lucrurilor

cu un anumit proprietar fiind extinsă asupra multor domenii, inclusiv a lucrurilor produse și
vândute. Astfel producătorii și comercianții urmăresc să imprime pe produsele lor simboluri
uzuale pentru a oferi un grad de autenticitate bunurilor pe care le produc și pentru a impregna
idea produselor lor de fiecare dată când cineva aduce în discuție simbolul respectiv. Acestea
fiind spuse putem conclude că marca poate fi considerată un instrument de publicitate și de
promovare a produselor.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „marcă” desemnează un „semn distinct aplicat
pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște
etc.”2. Anglicismul „brand” provine din termenul nord-scandinav „brandr”, care înseamnă „a
arde”, făcând referire la practica însemnării pielii vitelor cu fierul încins, menționată mai sus.

2. Mărcile în reglementarea legislației naționale actuale

Legiuitorul român s-a aplecat asupra acestui domeniu și i-a oferit o complexă
reglementare prin Legea 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile și indicațiile geografice,
republicată3.

Conform art. 2 al actului normativ sus menționat, poate constitui marcă orice semn
susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere,
cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special, forma produsului sau a
1
Marca comercială, articol disponibil pe platforma Wikipedia
2
Dexonline
3
Rep. M.Of. nr. 337 din 8 mai 2014, cu ultim. modif. aduse prin OUG nr. 28/2014 pt. modif. unor acte normative
priv. taxele și tarifele nefiscale

2
ambalajului său, culor, combinații de culori, holograme, semnale sonore, precum și orice
combinație a acestora, cu condiția ca aceste semne să permită a distinge produsele unei
întreprinderi de cele ale altei întreprinderi.

3. Dobândirea dreptului asupra unei mărci și drepturile conexe acestei titulaturi.

Dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de
Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), după o procedură amănunțit detaliată în Legea n. 84/1998
privind mărcile și indicațiile geografice, republicată, capitolele III, IV și V.

OSIM este organul de specialitate al administrației publice centrale, unica autoritate care
asigură pe teritoriul României protecția mărcilor și a indicațiilor geografice, potrivit legislației în
vigoare.

Înregistrarea mărcii, deși nu este obligatorie, conferă deținătorilor certificatului de marcă

unele beneficii ce nu sunt de trecut cu vederea, astfel tot mai multe entități procedează la
întocmirea dosarului în vederea obținerii certificatului de înregistrare a mărcii.

Titularul unui certificat de înregistrare a mărcii deține un drept exclusiv asupra mărcii,
putând solicita instanței să interzică utilizarea, fără consimțănântul său a unui semn identic sau
asemănător mărcii precum și aplicarea semnului mărcii sale pe produse sau ambalaje. 4

4. Conflicte între un brand și o cerere depusă. Jurisprudență relevantă: cazul Lacoste vs

Kajman

Pentru consumator marca reprezintă cel mai comod mijloc de a recunoaște o categorie de
produse sau servicii ce i-a fost recomandată sau pe care experiența l-a determinat să o prefere
altor produse sau servicii de aceeași natură. Pentru producători miza este mult mai mare, marca
reprezentând un mijloc de a cuceri și păstra clienții.

4
Capitolul VI din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată

3
 Astfel, în practică, se pot ivi numeroase conflicte generate de dorința producătorilor de a
avea exclusivitate în privința simbolul ales, netolerând similitudini între simbolul ales și un alt
simbol ales sau pe care alt producător dorește să îl aleagă. Această preferință a producătorilor are
și un cadru legislativ care să permită intentarea unor acțiuni în justiție, respectiv posibilitatea ca
titularului mărcii să interzică terților să folosească în activitatea lor comercială fără
consimțământul său un semn identic sau pentru care, datorită faptului că este identic sau
asemănător cu o marcă sau și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca
sunt identice sau similare există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de
asociere între semn și marcă. 5

În acest sens, un impact răsunător a avut cazul Lacoste vs.

Kajman, prima fiind o veche și populară marcă de vestimentație,
comercializând haine, încălțăminte, parfumuri, produse de piele ș.a. iar
cea de-a doua având ca obiect de activitate tot comercializarea de
articole vestimentare.

Astfel, în anul 2007 când reprezentanții firmei

Kajman au depus la autoritatea competentă o cerere
privind înregistrarea mărcii, au întâmpinat opoziții din
partea brandului francez Lacoste.

Analizând piesele dosarului și având în vedere

faptul că domeniul de activitate al celor două firme este asemănător, faptul că publicul reține un
logo pe care îl asociază ulterior unui brand, precum și faptul că ambele logo-uri folosesc
simbolul unor reptile care pot fi considerate asemănătoare, reprezentanții instanței competentă a
fost de părere că apariția pe piață a celor două mărci este de natură să provoce confuzie în rândul
publicului căruia i se adresează produsele comercializate.

Pe baza acestor considerente a fost pronunțată în anul 2015 o hotărâre prin care s-a
respins cererea de înregistrare a mărcii Kajman, având în vedere și popularitatea brandului
Lacoste. 6

5
art. 36 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice
6
Articol: TUE. Forța renumelui crocodilului Lacoste, disponibil la https://www.juridice.ro/402110/tue-forta-
renumelui-crocodilului-lacoste.html

4
 Mărcile constituie piatra de temelie a competiției dintre diferiți producători, respectiv
prestatori de servicii, asigurându-le totodată consumatorilor posibilitatea de a alege. Marca a
devenit astăzi un puternic mijloc de presiune asupra pieței deoarece, prin interacțiunea dintre
producție și consum, marca este un fel de arbitru în organizarea pieței, un mijloc de corelare a
cererii cu oferta. 7

Consider că o bună reglementare a mărcilor este foarte utilă având în vedere dezvoltarea
continuă a pieței, concurența tot mai mare și dorința de a atrage public prin orice metode
posibile. Astfel o reglementare amplă și concisă îi obligă pe competitori la fair-play și ocrotește
interesul consumatorului de rând care poate ajunge prins la mijloc în războiul dintre
comercianți/producători.

Bibliografie
7
Articolul Ce este o marcă?, disponibil pe http://totuldespremarci.ro/ce-este-o-marca/

5
  Acte Normative:

1. Legea 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată.

 Alte surse:

1. Dexonline – definiția mărcii, disponibil la https://dexonline.ro/definitie/marcii

2. Articolul Ce este o marcă?, disponibil pe http://totuldespremarci.ro/ce-este-o-marca/

3. Marca comercială, disponibil la https://ro.wikipedia.org/wiki/Marc%C4%83_comercial

%C4%83

4. Articolul TUE. Forța renumelui crocodilului Lacoste, disponibil la

https://www.juridice.ro/402110/tue-forta-renumelui-crocodilului-lacoste.html