Etapele de înregistrare a unei

mărci
Rusu Thais Mălina

Marca înregistrată sau marca comercială, (în limba engleză Trademark)

identificată prin simbolul ®, reprezintă un însemn distinctiv utilizat de un
individ, organizație comercială sau altă persoană juridică pentru a identifica un
produs sau serviciu în fața potențialilor consumatori, și pentru a arăta că toate
produsele ce o poartă provin dintr-o sursă unică, pentru a face distincția între
produsele sau serviciile proprii și cele ale altor entități. O marcă comercială este
o formă de proprietate intelectuală, de regulă un nume, un cuvânt, o frază, un
logo, un simbol, o imagine, sau o combinație a acestor elemente, conform
Wikipedia.org.
De-a lungul istoriei există consemnări de existență a mărcii, începând cu
Imperiul Roman, diferiți meșteșugari sau bresle meșteșugărești (fierari, sticlari,
aurari etc), însemnându-și creațiile pentru a arăta că provin din atelierele lor
proprii.
Reglementarea existenței mărcii înregistrate prin procedee juridice s-a
făcut relativ recent (începutul sec. al XIX-lea). Printre primele mărci înregistrate
(din punct de vedere legal) pot aminti: compania Zildjian (instrumente de
percuție), Nestle, Fabrica de bere Bass și Fisons plc. (substanțe chimice).
Pentru obținerea unei mărci înregistrate este necesară parcurgerea mai
multor etape. OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), autoritatea
română de reglementare a mărcilor, prezintă etapele înregistrării în modul
următor:
1. Formularea și depunerea unei cereri tipizate la Oficiul de Stat pentru
Invenții și Mărci (O.S.I.M). Cererea de înregistrare marcă se depune
completată în mod corect, împreună cu dovada achitării taxelor minime
necesare (taxă de înregistrare și taxă publicare).
2. Publicarea în Buletinul de Proprietate Industrială al OSIM, care va fi
făcută după 7 zile de la data depunerii cererii de marcă.
3. Efectuarea plății taxei de examinare la OSIM, care trebuie făcută în
termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de marcă.
 4. Dacă marca este admisă de OSIM, aceasta se publică în Registrul
Național al Mărcilor, iar la cerere se poate elibera un certificat de
înregistrare marcă, cu condiția achitării taxei de eliberare.
5. În termen de 2 luni de la data publicării mărcii în BOPI, persoanele
interesate pot să facă opoziție.
În spațiul comunitar există același sistem de mărci, dar care conferă
proprietarilor recunoașterea acesteia la nivelul tuturor statelor membre UE.
Marca comunitară este un sistem independent de protecție a unui însemn sau
element grafic pe întreg teritoriul Uniunii Europene, nesubstituindu-se mărcii
naționale sau internaționale. Înregistrarea mărcii comunitare se realizează de
către Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).
Mărcile comunitare sunt reglementate de Regulamentul CE 40/94,
procedura de înregistrare a unei mărci comunitare este în mare parte similară cu
cea a înregistrării unei mărci naționale. În cazul în care există deja o marcă
națională înregistrată la OSIM, marca se poate înregistra și la nivel comunitar,
beneficiind de două protecții. Dacă această marcă este una noua, neînregistrată,
aceasta se poate înregistra direct ca marcă comunitară, oferindu-i-se protecție în
toate țările membre UE.
Și în acest caz pentru înregistrarea unei mărci comunitare se vor parcurge
anumite etape:
1. Depunerea cererii de înregistrare a mărcii la Oficiul Uniunii Europene
pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO);
2. Perioada de examinare preliminară – este intervalul de timp în care sunt
analizate condițiile pentru acordarea datei de depozit. În situația în care
cererea nu îndeplinește toate condițiile pentru acordarea datei de depozit,
EUIPO notifică solicitantul acordându-i un termen de două luni pentru
remedierea lipsurilor;
3. Procedura de examinare de fond – în această etapă se examinează dacă
sigla pentru care s-a depus cererea de înregistrare ca marcă, se înscrie sau
nu în categoria acelor semne care nu pot face obiectul unui drept
exclusiv;
4. Etapa publicării cererilor care au fost admise în urma procedurii de
examinare de fond în „Buletinul Mărcilor UE”. Publicarea se va face
după împlinirea unui termen de 30 de zile de la data la care i s-a
comunicat solicitantului rezultatul raportului de cercetare documentară;
5. Termenul de opoziție care este de 3 luni, calculat de la data publicării
efectuate de către EUIPO. În acest sens, conform 41 din Regulamentul
CE 40/94, persoana fizică sau juridică care exercită dreptul de opoziție va
 preciza în scris motivele pentru care apreciază că ar trebui refuzată
înregistrarea mărcii;
6. Examinarea eventualelor contestații (în cazul în care au fost depuse la
punctul anterior);
7. Înregistrarea și publicarea mărcii – în cazul în care marca a îndeplinit
toate condițiile specificate mai sus.
În cazul înregistrării unei mărci comunitare, valabilitatea acesteia este de
doar 10 ani, dar poate fi reînnoită succesiv pentru perioade de câte 10 ani, în
mod nelimitat.
Din parcurgerea acestor etape se observă faptul că procedeul de
înregistrare a mărcilor este unul relativ ușor, singurul inconvenient pentru
intrarea în posesia unei mărci fiind doar timpul alocat, deoarece acesta este
destul de laborios, în special în faza de verificare a existenței mărcii, ce se
dorește a se înregistra, în bazele de date naționale, comunitare și internaționale,
cu scopul de a nu intra în conflict cu alte entități care au efectuat înregistrarea
mărcii în sistemele proprii sau internaționale.
SURSE BIBLIOGRAFICE:
 https://badealawoffice.ro/procedura-si-etapele-de-inregistrare-a-unei-
marci-comunitare/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Marcă_înregistrată
 https://agentiatas.ro/servicii/etapele-inregistrarii-unei-marci-la-osim/