Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Clasificarea inventiilor
Dupa corelatia dintre solutiile tehnice- principale –se pot utiliza in mod autonom (pionier-creatii de o
noutate absoluta care solutioneaza pt prima data o problema……obisnuite-contureaza solutii ce
prezinta elemente de noutate) Complementare –perfectioneaza sau completeaza o creatie tehnica
anterioara
Contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul introducerii în
eroare a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca se pedepseşte.
Contrafacerea constă în reproducerea unei mărci care aparţine altei persoane, independent de orice
act de folosire. Pentru existenţa contrafacerii,reproducerea trebuie să fie realizată cu scopul de a se folosi
pentru produse sau servicii identice sau similare. Datorită destinaţiei sale, marca reprodusă este de natură a
induce în eroare pe cumpărător.
Contrafacerea trebuie să creeze o confuzie, fără a fi necesar să se
realizeze în mod concret. Se cere numai ca inducerea în eroare a
consumatorilor să fie posibilă.
8. Dreptul de suita
Prin drept de prioritate se înţelege situaţia privilegiată a unei persoane, care a efectuat într-o ţară a
Uniunii un prim depozit reglementar, de a depune cereri cu acelaşi obiect pentru obţinerea protecţiei în
celelalte ţări membre. Pentru a exista un drept de prioritate, primul depozit trebuie să aibă valoarea
unui depozit naţional reglementar, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia naţională a
fiecărei ţări membre sau a tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate între ţările Uniunii.
Termenele de prioritate, au fost stabilite la 12 luni pentru brevetele de invenţie şi modelele de utilitate
şi la 6 luni pentru desenele sau modelele industriale şi pentru mărcile de fabrică sau comerţ. Termenele
încep să curgă de la data depozitului primei cereri, fără ca ziua depozitului să fie cuprinsă în calcul.
Marca telle quelle se caracterizează prin faptul că în alte state este protejată în forma înregistrată în
ţara de origine, chiar dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de legea naţională din statul terţ în care
se cere protecţie juridică. Marca telle quelle este consacrată de Convenţia de la Paris. orice marcă de
fabrică sau de comerţ, înregistrată reglementar în ţara de origine, va fi admisă la depunere şi protejată,
întocmai aşa cum este ea, în celelalte ţări ale Uniunii. Marca telle quelle constituie o excepţie de la
principiul teritorialităţii. Semnele care pot fi înregistrate ca marcă vor fi examinate în conformitate cu
dispoziţiile legii de origine şi nu ale legii de importaţiune.
Marca defensivă sau de obstrucţie este dependentă de o altă marcă, faţă de care se deosebeşte prin
unele schimbări de amănunt. Fără a fi folosită, marca defensivă asigură protecţia mărcii principale,
împiedicând înregistrarea de către terţi a unor mărci asemănătoare. Mărcile defensive sunt admise în
legislaţia japoneză şi lovite de nulitate în dreptul elveţian, când titularul nu intenţionează să le utilizeze
Marca de rezervă se depune cu intenţia de a fi folosită în viitor pentru anumite produse sau servicii.
Spre deosebire de marca defensivă, existenţa mărcii de rezervă nu este condiţionată de o marcă
principală.Marca notorie se caracterizează printr-un renume deosebit, având o valoare internaţională.
Notorietatea este o problemă de fapt. Determinarea notorietăţii ţine seama de vechimea mărcii,
intensitatea publicităţii, identificarea cu întreprinderea sau ideea de calitate.
Opoziţia - În urma examenului de fond, decizia Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci de înregistrare a mărcii
sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii este comunicată solicitantului. În termen de 3 luni de la data
publicării mărcii admisă la înregistrare în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, pot fi formulate opoziţii.
titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi titularul unui drept anterior cu privire la
imaginea sau la numele patronimic, la indicaţie geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat, la
orice alt drept de proprietate industrială protejat sau la un drept de autor, precum şi orice altă persoană interesată
pot face opoziţie la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cu privire la marca publicată.
Contestaţia - Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, ca organ administrativ de specialitate, dispune, în legătură
cu operaţiunile privind protecţia mărcilor, prin decizii motivate, în fapt şi în drept. Deciziile pot fi de admitere
sau de respingere. Împotriva deciziilor Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci se pot face contestaţii.
Contestaţiile se fac de 36 către solicitantul înregistrării mărcii sau, după caz, de titularul mărcii, împotriva
deciziilor privind înregistrarea mărcii. Orice alte persoane interesate pot formula contestaţii împotriva deciziilor
privind înscrierea cesiunii sau a licenţei în Registrul Naţional al Mărcilor. Contestaţia se face în scris şi va fi
însoţită de probele pe care se bazează susţinerea părţii şi de dovada achitării taxei de contestaţie. Contestaţia,
formulată în conformitate cu cerinţele legale, se soluţionează de către comisia de reexaminare, care este un organ
administrativ jurisdicţional.
Opozitia – orice persoana fizica sau juridica care considera ca o marca dintr-o cerere de inregistrare publicata nu
indeplineste conditia distinctivitatii si/sau liceitatii poate sa depuna la OSIM o observatie in acest sens.
Argumentul pe care se intemeiaza observatia trebuie sa fie unul dintre motivele absolute de refuz. Continutul
observatiei va fi comunicat solicitantului,care poate formula comentarii.
Marca este un semn distinctiv, care diferenţiază produsele şi serviciile unei persoane prin garanţia unei
calităţi determinate şi constante, formând, în condiţiile legii, obiectul unui drept exclusivMarca
permite diferenţierea produselor şi serviciilor care sunt identice sau similare. Funcţia de diferenţiere a
produselor prezintă două aspecte distincte. Prin intermediul mărcii se asigură individualizarea
produselor existente pe piaţă, iar producătorul este apărat de actele de concurenţă neleală. Datorită
valorii care o dobândeşte pe piaţă, marca nu mai este dependentă de provenienţa produsului. Fiind un
indicator al produsului, marca permite fixarea clientelei.
Cuvintele pot fi inregistrate ca marci cu conditia sa fie denumiri arbitrare si/sau de fantezie. Nu pot fi
inregistrate ca marci denumiri generice,necesare sau descriptive atunci cand se gasesc in componenta
unei marci simple.denumirile generice au rolul de a incadra produsul intr-o anumita categorie-
branzeturi pt cascaval. Cuvintele pot fi atat in limba romana cat si in limbi straine. Denumirile
geografice pot reprez marci daca au o indicatie geografica-borsec
Inregistrarea numelui ori prenumelui ca marca confera solicitantului un drept exclusiv de exploatare,ce
are ca obiect numai forma reprezentarii grafice a numelui respectiv daca exista mai multe persoane
fizice cu acelasi nume,numele poate fi inregistrat decat de o singura persoana.
cauze
a. fără motive justificate, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani,
socotită de la data înscrierii în Registrul mărcilor, marca nu a
făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru
produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată sau
dacă această folosire a fost suspendată pentru o perioadă
neîntreruptă de 5 ani;
b. după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a acţiunii sau
inacţiunii titularului, uzuală în comerţul cu un produs sau cu un
serviciu pentru care a fost înregistrată;
c. după data înregistrării şi ca urmare a folosirii mărcii de către
titular sau cu consimţământul acestuia, marca a devenit
susceptibilă de a induce publicul în eroare, în special cu privire
la natura, calitatea sau la provenienţa geografică a produselor sau
a serviciilor pentru care a fost înregistrată;
d. marca a fost înregistrată de o persoană neavând calitatea
Contractul de comandă este contractul prin care o persoană fizicăsau juridică, în calitate de
beneficiar, comandă unui autor realizarea uneiopere viitoare.Obiectul contractului constă în
individualizarea operei încuprinsul contractului şi valorificarea drepturilor patrimoniale. În
cazulcontractului de comandă pentru opere viitoare, în lipsa unei clauzecontrare, drepturile
patrimoniale aparţin autorului.Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să
cuprindăatât termenul de predare, cât şi termenul de acceptare a operei.Persoana
carecomandă opera are dreptul să denunţe contractuldacă opera nu îndeplineşte condiţiile
stabilite. În caz de denunţare acontractului, sumele încasate de autor îi rămân acestuia. Dacă,
în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comandă, s-au
executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor
efectuate.
Etapele procedurii de înregistrare sunt următoarele: depunerea unei cereri de înregistrare – formular
tip; posibilitatea de constituire a unui depozit multiplu; examinarea conformităţii cererii privind
cerinţele de formă; publicarea cererii de înregistrare; examinarea îndeplinirii condiţiilor de validitate la
înregistrare; pronunţarea unei hotărâri de admitere sau respingere a cererii de înregistrare; publicarea
hotărârii; dacă hotărârea este de admitere a cererii – înscrierea în Registrul desenelor sau modelelor
europene şi eliberarea certificatului de înregistrare.
Persoanele îndreptăţite să solicite eliberarea certificatului de înregistrare sunt autorul desenului sau
modelului ori succesorul său în drepturi. Cererea de înregistrare a unui desen sau model, potrivit art.
13 al Legii nr. 129/1992 trebuie să cuprindă următoarele: solicitarea de înregistrare a desenului sau
modelului; datele de identificare a solicitantului; numărul de desene sau modele pentru care se solicită
protecţia; indicarea produselor în care este încorporat desenul sau modelul, dacă este cazul; descrierea
elementelor noi, caracteristice desenului sau modelului pentru care se aplică protecţia, aşa cum apar în
reprezentările grafice; numele autorilor sau o declaraţie pe răspunderea solicitantului, că autorii au
renunţat la dreptul de a fi menţionaţi în cerere şi publicaţiile desenului sau modelului; reprezentările
grafice ale desenului sau modelului în 3 exemplare. Cererea va fi înregistrată dacă sunt depuse
minimum următoarele: o cerere care să conţină solicitarea de înregistrare a desenului sau modelului,
datele de identificare a solicitantului şi reprezentările grafice sau specimenele, într-un exemplar. Dacă
în termen de două luni de la depunere, lipsurile nu sunt acoperite, cererea de înregistrare se respinge.
Depozitul naţional reglementar este constituit din cererea de înregistrare şi descriere, însoţite de
reprezentările grafice ale desenului sau modelului. În cazul desenului, reprezentările grafice pot fi
însoţite de specimene.
Cesiunea este o formă de vânzare, aplicându-se regulile dreptului comun în materie de vânzare.
Cesiunea poate fi definitivă sau temporară. Dacă cesiunea este limitată în timp, cedentul îşi rezervă
dreptul, după o anumită perioadă de a relua certificatul de înregistrare a desenului sau modelului. În
conformitate cu sfera de cuprindere, cesiunea poate fi totală sau parţială. Cesiunea este totală dacă se
referă la totalitatea drepturilor conferite de certificatul de înregistrare. Cesiunea este parţială dacă se
referă numai la o parte din drepturile conferite de certificatul de înregistrare. Limitarea poate privi
întinderea în spaţiu, aplicaţiile posibile sau conţinutul drepturilor transmise. Efectele contractului se
produc în momentul realizării acordului de voinţă. Înregistrarea transmiterii reprezintă o condiţie de
opozabilitate faţă de terţi şi nu de validitate. Obligaţiile cedentului sunt de a preda obiectul
contractului, de a garanta pentru vicii ascunse şi evicţiune. Cesionarul are obligaţia de a plăti preţul
cesiunii. În cazul în care preţul este stabilit sub formă de redevenţă proporţională cu volumul
producţiei, cesionarul este obligat să exploateze obiectul cesiunii şi să evite decăderea sa din drepturi
prin neplata anuităţilor. Contractul de cesiune încetează prin ajungerea la expirarea duratei de la
valabilitate a certificatului de înregistrare. Părţile nu pot depăşi perioada maximă de protecţie a
desenului sau modelului.
Doi inventatori de buna credinta si independent unul de celalalt realizeaza aceeasi inventie. Dreptul
exclusiv de exploatare va fi recunoscut celui care obtine un brevet de inventie.. acest drept se poate
transmite cu o fractiune sau intreg patrimoniul afectat exploatarii inventiei. Conditii pt a fi recunoscut
acest drept……primul inventator a luat masuri in vederea exploatarii inventiei,el utilizeaza anterior
brevetarii solutia sa tehnica,aplicarea inventiei se produce pe teritoriul romaniei.
….dreptul acesta e cel mai atasat de persoana autorului.. autorul suveran in exercitarea acestui
drept. Doar autorul are dreptul de a decide daca va comunica publicului opera. Prin divulgare opera
devine un bun incorporal cu o anumita valoare economica in acceptiune juridica.
Acest drept este discretionar,absolut,si indisolubil legat de persoana autorului. Fiind destinat sa
apere personalitatea autorului exprimata in opera. Poate fi transmis prin mostenire pentru o durata
nelimitata de timp
Se refera la durata si intinderea teritoriala a protectiei. Dreptul exclusiv de exploatare a inventiei este
limitat la durata de valabilitate a brevetului de inventie care incepe sa curga de la data constituirii
depozitului national reglementar. Brevetul de inventie eliberat de catre OSIM produce efecte juridice
numai in Romania. Per a contrario in afara granitelor tarii noastre brevetul national nu confera
protectie.
Drepturile asupra desenelor şi modelelor pot fi apărate prin mijloace de drept administrativ, de drept
civil şi de drept penal.
Opoziţia - Persoanele interesate pot face opoziţii scrise la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
privind înregistrarea desenului sau modelului 10 Opoziţia trebuie formulată în termen de 3 luni de la
data publicării desenului sau modelului în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secţiunea
Desene şi Modele Industriale.
Contestaţia - Hotărârile privind cererile de înregistrare a desenului sau modelului industrial pot fi
contestate pe cale administrativă. Contestaţiile pot fi formulate împotriva hotărârilor de respingere sau
de admitere parţială, luată de Comisia de examinare cu privire la cererile de înregistrare a desenului
sau modelului. În soluţionarea.
Mijloacele de drept civil După eliberarea titlului de protecţie pot surveni litigii cu privire la calitatea
de autor al desenului sau modelului, calitatea de titular al certificatului de înregistrare şi drepturile
patrimoniale născute din contractele de cesiune sau licenţă. Prin textul art. 46 al Legii nr. 129/ 1992, se
prevede că aceste litigii sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit dreptului comun.
Mijloace de drept penal Însuşirea fără drept a calităţii de autor constituie infracţiune însuşirea fără
drept, în orice mod, a calităţii de autor al desenului sau modelului. Subiect al infracţiunii poate fi orice
persoană fizică, care a obţinut, pe nedrept, calitatea de autor. Participaţia poate prezenta forma
coautoratului, precum şi a instigării sau complicităţii. Contrafacerea desenului sau modelului
constituie infracţiune de contrafacere a desenului sau modelului reproducerea, fără drept, a desenului
sau modelului în scopul fabricării de produse cu aspect identic, fabricarea, oferirea spre vânzare,
vânzarea, importul, folosirea sau stocarea unor astfel de produse în vederea punerii în circulaţie ori
folosirii, fără acordul titularului certificatului de înregistrare a desenului sau modelului, în perioada de
valabilitate a acestuia. Noutatea,conditiile brevetabilitate inventii
Noutatea
În domeniul desenelor şi modelelor noutatea nu este absolută. Formele noi au legătură cu cele
existente, iar aprecierea lor depinde de particularităţile care le diferenţiază de formele anterioare.
Noutatea desenelor şi modelelor decurge din originalitatea combinaţiei unor elemente cunoscute.
Doctrina a optat pentru criteriul noutăţii subiective. În stabilirea originalităţii, se ţine seama de nivelul
creator al autorului, care trebuie să fie superior posibilităţilor mijlocii ale unui industrial designer. În
dreptul român, noutatea se apreciază prin referire la un criteriu obiectiv. Un desen sau un model este
considerat nou dacă nici un desen sau model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a
cererii de înregistrare, sau dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.
Individual…….
Desenul sau modelul se refera la aspectul exterior al unui produs sau al unei părti a acestuia.
Prinicipalele caracteristici-linii,contururi,culori,forma,textura care sunt incorporate unui produs utlitar.
Prin aceasta infractiune se incalca dreptul exclusiv de exploatare al titularului brevetului…se poate
savarsi contrafacerea numai in perioada de protectie juridica. Trebuie sa existe un brevet de inventie
valabil.contrafacerea prin fabricare consta in realizarea materiala a unui obiect identic sau similar.
Cea prin folosire implica intrebuintarea obiectului inventiei brevetate sau utilizarea procedeului
protejat. Cea prin punere in circulatie include vanzarea sau expunerea spe vanzare de obiecte
contrafacute.introducerea in circuitul comercial a produselor contrafacute implica
desfacerea,valorificarea si utilizarea acestora fara a fi necesara calitatea de profesionist avanzatorului
Opera comuna este creatia intelectuala a mai multor coautori care colaboreaza la realizarea operei
Opera colectiva-opera in care contributiile creatoare ale coautoratului formeaza un tot unitar fara a fi
posibila atribuirea unui drept distinct datorita naturii operei..enciclopedii si dictionare
Dreptul exclusiv conferit de brevet poate fi acordat unei altepersoane în baza unei hotărâri
judecătoreşti. Pentru a preveni abuzurilecare ar putea să rezulte din exercitarea acestui drept,
instituirea licenţeiobligatorii asigură respectarea obligaţiei de exploatare a invenţiei. Însistemul
legislaţiei actuale, orice persoană interesată poate cereTribunalului Bucureşti acordarea unei licenţe
obligatorii. , acordarea unei licenţeobligatorii implică îndeplinirea următoarelor condiţii:
a. expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de
brevet sau de 3 ani de la acordarea brevetului, socotindu-se
termenul care expiră cel mai târziu;
b. invenţia nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe
teritoriul ţării noastre;
c. titularul brevetului de invenţie nu poate să-şi justifice inacţiunea;
Prin contractul de licenţă, titularul unui brevet, licenţiatorul,transmite unui beneficiar, licenţiat, în tot
sau în parte, dreptul său exclusivde exploatare, în schimbul plăţii unui preţ.Conţinutul şi efectele
licenţei sunt reglementate de legeacontractului, care se determină de către părţi în conformitate cu
principiulautonomiei de voinţă. Contractul de licenţă este bilateral, consensual,intuitu personae, cu
titlu oneros, comutativ şi cu executare succesivă.Legea privind brevetele de invenţie nu conţine
prevederireferitoare la contractul de licenţă. În absenţa unei reglementări speciale,raporturile
contractule dintre părţi sunt supuse dispoziţiilor dreptuluicomun. Prin analogie, se consideră că licenţa
voluntară are valoarea unuicontract de locaţiune.Obiectul contractului de licenţă îl formează
autorizarea sau acordarea dreptului ca o invenţie brevetată să fie folosită de către partener.
Un semn poate fi apropriat ca marcă dacă nu aparţine unei alte persoane. Indisponibilitatea
unui semn este generată de existenţa unor drepturi anterioare. Cauzele de indisponibilitate se
referă la drepturile personale nepatrimoniale ale terţilor şi la actele anterioare de apropriere,
care constituie anteriorităţile propriu-zise.
Putem aduce in discutie si notiunea de risc de confuzie sau asociere ca fiind rezultatul negativ
din perceptia cognitiva a publicului.
Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedeazăeditorului, în schimbul unei remuneraţii,
dreptul de a reproduce şi de adistribui opera Nu constituie contractde editare convenţia prin care
titularul dreptului de autor îlîmputerniceşte, pe cheltuiala sa, pe un editor, pentru a reproduce şi
eventual, a distribui opera.
În temeiul art. 51, alin. 1 al Legii nr. 8/1996, contractul de editare
trebuie să cuprindă clauze cu privire la:
a) durata cesiunii;
b) natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a cesiunii;
c) numărul maxim şi minim al exemplarelor;
d) remuneraţia autorului, stabilită în condiţiile prezentei legi;
e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f) termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau,
după caz, ale fiecărui tiraj;
g) termenul de predare a originalului operei de către autor;
h) procedura de control al numărului de exemplare produse de catre
editor.
Titularul dreptului de autor are obligaţia de predare a operei; obligaţia
conformităţii operei; obligaţia de garanţie.
Editorul are obligaţia de publicare a operei; obligaţia de utilizare a operei;
obligaţia de plată a remuneraţiei; obligaţia de restituire a originalului.
Contractul de editare poate înceta în următoarele cazuri: după
expirarea duratei stabilite sau după epuizarea ultimei ediţii; dacă nu se
publică opera în termenul convenit de părţi; - dacă intervine retractarea
operei; pierderea originalului operei; decesul autorului în cazul operei
neterminate.
Este marca ce indica faptul ca produsele sau serviciile pentru care este utilizata sunt certificate
de titularul marcii in ceea ce priveste materialul,modul de fabricare a produselor sau de
prestare a serviciilor,calitatea.
Exemplu-floarea UE-respectarea de catre producatori a unor criterii ce garanteaza protejarea
mediului in procesul de fabricare.
Expirarea perioadei de valabilitate 10 ani, reinoire succesiva 5 ani, nu se poate depasi 25 ani
După împlinirea duratei de protecţie, desenul sau modelul trece în domeniul public şi poate fi utilizat
de orice persoană fără acordul 9 autorului. În cazul în care nu se depune cererea de reînnoire în
perioada de derulare a unui contract de licenţă, contractul va rămâne fără obiect.
Anularea certificatului de înregistrare. Orice persoană interesată poate cere anularea certificatului de
înregistrare a desenului sau modelului eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Certificatul
de înregistrare va fi anulat, în tot sau în parte, dacă se constată, la data înregistrării cererii, că nu erau
îndeplinite condiţiile privind acordarea protecţiei. Cererea se judecă de către Tribunalul Bucureşti.
Termenul de prescripţie a acţiunii este de 3 ani de la data la care persoana interesată a cunoscut sau
trebuia să cunoască existenţa cauzei de nulitate. Decăderea titularului din drepturi Pe întreaga durată
de valabilitate a certificatului de înregistrare, titularul este obligat la plata taxelor de menţinere în
vigoare a titlului de protecţie. Neplata taxelor legale de menţinere în vigoare şi pentru reînnoirea
certificatului de înregistrare atrage decăderea titularului din drepturile ce decurg din înregistrarea
desenului sau modelului. Decăderea intervine la expirarea termenului de 6 luni, în care taxa trebuia
plătită. . În cazul în care decăderea din drepturi produce efecte în perioada de derulare a unui contract
de licenţă, contractul va rămâne fără obiect.
Renunţarea titularului certificatului de înregistrare .Titularul poate renunţa la drepturile ce decurg din
certificatul de înregistrare, numai pe perioada de valabilitate a titlului de protecţie. În absenţa unei
obligaţii de exploatare, renunţarea nu poate fi prezumată. Renunţarea se face pe baza unei notificări
scrise adresate Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci – Serviciul de desene şi modele. În situaţia
unui depozit multiplu, solicitantul poate să renunţe, în tot sau în parte, la desenele sau modelele ce fac
obiectul cererii. Dacă este în derulare un contract de licenţă, cererea de renunţare se depune la OSIM
împreună cu acordul scris al licenţiatului. Admiterea cererii de renunţare are ca efect principal
încetarea dreptului exclusiv de exploatare. Astfel, contractul rămâne fără obiect.
categoriile de opere protejate, făcând obiectul dreptului de autor „operele originale de creaţie
intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau
forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: •
scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise
sau orale, precum şi programele pentru calculator;
• operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare,
manualele şcolare, proiectele şi documentele ştiinţifice;
• operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analogic fotografiei;
• operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică, gravură,
litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică ş. a.; .
Dreptul autorului de a reconsidera continutul operei si ulterior dreptul de a o retrage. Autorul poate
sa exercite acest drept daca opera nu mai reflecta convingerile sale. Se poate exercita un control
judiciar asupra motivelor care au determinat retragerea operei se poate exercita numai dupa ce
autorul a divulgat opera. De exempu-autorul retrage piesa de teatru pusa in scena in scopul de a
suprima un rol din continutul acesteia.
Un desen sau model este considerat că are un caracter individual dacă impresia globală pe care o
produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de
orice desen sau model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, sau dacă a fost
revendicată prioritatea, înainte de data de prioritate. la evaluarea caracterului individual trebuie să se ia
în considerare gradul de libertate al autorului în elaborarea desenului sau modelului. Dacă un desen
sau model este aplicat la un produs sau încorporat într-un produs, constituind o parte componentă a
unui produs complex, va fi considerat nou. De asemenea, va avea caracter individual numai dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a. partea componentă, o dată încorporată în produsul
complex, rămâne vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia; b. caracteristicile vizibile ale părţii
componente îndeplinesc ele însele condiţiile privind noutatea şi caracterul individual.
Autorul unei opere are dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor. Acest drept se
consolideaza pe legatura organica dintre autor si opera.autorul nu trebuie sa aiba capacitate de
exercitiu deplina.. se transmite prin mostenire pentru o durata nelimitata de timp.
Autorul operei are dreptul de a alege numele sub care va comunica opera catre public. Dreptul la
nume poate fi exercitat de autor prin mentionarea numelui real,prin folosirea unui pseudonim sau
prin publicarea operei fara numele autorului.. numele si prenumele autorului trebuie sa fie scrise pe
fiecare exemplar al operei. Dreptul nu se transmite prin mostenire.
Drepturile ce decurg din brevetul de invenţie se sting la expirareaduratei de protecţie sau prin
renunţarea titularului la brevet. Protecţia uneiinvenţii are caracter limitat în timp. După împlinirea
perioadei legale deprotecţie, invenţia trece în domeniul public. În consecinţă, invenţia poatefi
utilizată de orice persoană în mod liber, iar un contract de licenţă în derulare rămâne fără obiect.
Dupa corelatia dintre solutiile tehnice- principale –se pot utiliza in mod autonom (pionier-creatii de o
noutate absoluta care solutioneaza pt prima data o problema……obisnuite-contureaza solutii ce
prezinta elemente de noutate) Complementare –perfectioneaza sau completeaza o creatie tehnica
anterioara
Sistemul cumulului de protecţie este consacrat de dreptul francez. Soluţia cumulului de protecţie se
explică prin teoria unităţii artei. Datorită imposibilităţii de a găsi un criteriu obiectiv de apreciere, arta
propriu-zisă nu poate fi separată de arta aplicată. Principalele avantaje ale cumulului de protecţie
constau în următoarele: în absenţa efectuării unui depozit, care condiţionează obţinerea protecţiei,
dreptul creatorului poate fi valorificat în sistemul dreptului de autor; perioada de protecţie este mai
mare în cadrul dreptului de autor; acţiunea în contrafacere implică o procedură mai simplă în sistemul
dreptului de autor, iar sancţiunile sunt mai severe. Autorul unui desen sau model poate opta pentru o
protecţie cumulativă ori, la alegere, alternativă. Protecţia acordată nu este condiţionată de valoarea
artistică a desenului sau modelului.
Sistemul cumulului parţial Sistemul cumulului parţial este tradiţional în dreptul german. În funcţie de
caracterul elementului artistic, desenele şi modelele propriuzise sunt deosebite de operele de artă
aplicată, care pot fi protejate în cadrul dreptului de autor. Cu toate că se admite cumulul de protecţie,
teoria unităţii artei nu este acceptată. Distincţia dintre desenele şi modelele şi operele de artă aplicată
se întemeiază pe criteriul nivelului artistic. În situaţia în care desenul sau modelul prezintă un anumit
nivel artistic se acordă o dublă protecţie. Dacă cerinţa nivelului artistic nu este realizată, se va aplica
numai protecţia specifică
Sistemul protecţiei specifice este adoptat de dreptul italian. Prin excluderea totală a cumulului,
desenele şi modelele beneficiază de un 2 regim de protecţie unic. În prezent, legiuitorul italian admite
cumulul de protecție juridică. În dreptul nostru, desenele şi modelele beneficiază de o protecţie
specifică prin Legea nr. 129/1992, care nu exclude protecţia conferită prin alte dispoziţii legale privind
proprietatea intelectuală. Până la această dată, desenele şi modelele erau susceptibile de protecţie în
cadrul dreptului de autor.
Marca se poate transmite de titular în temeiul unui contract de cesiune .dacă cesiunea este cu titlu
oneros, şi donaţie, dacă cesiunea este cu titlu gratuit. În funcţie de situaţia concretă, drepturile cu
privire la marcă se vor ceda total sau parţial. În cesiunea totală, transmiterea drepturilor cu privire la
marcă este integrală. Cesionarul dobândeşte toate drepturile titularului mărcii, iar cedentul devine un
simplu terţ. În cesiunea parţială, transmiterea drepturilor este fracţionată, iar transmiterea se realizează
numai pentru unele din serviciile sau produsele pentru care este folosită marca. Datorită subrogării în
drepturile cedentului, cesionarul poate exercita acţiunea în contrafacere. Tot cesionarul, prin aplicarea
reglementărilor din materia vânzării, beneficiază şi de garanţia pentru vicii ascunse
De exemplu, marca „Ursuleţ” înregistrată pentru lapte, brânză, iaurt şi aparate foto. Pentru lapte, brânză, iaurt,
marca poate fi cesionată numai aceleaşi personae fizice/juridice, deoarece produsele sunt similare. Pentru aparate
foto se poate încheia un contract de cesiune cu o terţă persoană, deoarece aparatele foto sunt produse diferite în
comparaţie cu lapte, brânză, iaurt
Protecţia ca marcă a unui semn este condiţionată de existenţa caracterului distinctiv. Un semn are
caracter distinctiv dacă nu este necesar, uzual sau descriptiv.
Distinctivitatea este o problemă de fapt, ce se apreciază în funcţie de categoria de produse sau servicii
pentru care se 24 doreşte înregistrarea semnului. Fiind o noţiune relativă, distinctivitatea se apreciază
de instanţele judecătoreşti în funcţie de situaţia concretă. Aprecierea caracterului distinctiv are în
vedere aptitudinea intrinsecă sau concretă a semnului de a identifica un anumit produs, în cadrul
aceleiaşi categorii. În raport de produsul sau serviciul la care se aplică, semnul este distinctiv dacă
poate fi recunoscut de către cei cărora le este adresat. Exemplificare: Expresia „POFTĂ DE…” este un
semn uzual pentru produse alimentare. Aceeaşi expresie „POFTĂ DE…” dobândeşte caracter
distinctiv, dacă se doreşte înregistrarea ei pentru instrumente muzicale.
Dreptul la nume al autorului unei invenţii are două acepţiuni. Însens larg, dreptul la nume reprezintă
dreptul la calitatea de autor alinvenţiei sau dreptul de fi desemnat ca autor al invenţiei pe titlul
deprotecţie şi pe orice alte documente privind invenţia. În sens restrâns,dreptul la nume este dreptul de
a da invenţiei numele autorului.Exercitarea dreptului la nume este guvernată de principiul
disponibilităţii.
Dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie. Pentru ocrotirea drepturilor sale, autorul are dreptul la
eliberarea unui titlu de protecţie. Înmateria invenţiilor, titlul propriu de protecţie este brevetul.
titularul brevetului de inventie- persoana fizica sau juridica careia ii apartine dreptul conferit prin
brevet. Dreptul de eliberare a unui brevet de inventie apartine inventatorului sau succesorului sau in
drepturi. Dreptul de brevet si calitatea de titular revine primului deponent.
Cuvintele pot fi inregistrate ca marci cu conditia sa fie denumiri arbitrare si/sau de fantezie. Nu pot fi
inregistrate ca marci denumiri generice,necesare sau descriptive atunci cand se gasesc in componenta
unei marci simple.denumirile generice au rolul de a incadra produsul intr-o anumita categorie-
branzeturi pt cascaval. Cuvintele pot fi atat in limba romana cat si in limbi straine. Denumirile
geografice pot reprez marci daca au o indicatie geografica-borsec
Inregistrarea numelui ori prenumelui ca marca confera solicitantului un drept exclusiv de exploatare,ce
are ca obiect numai forma reprezentarii grafice a numelui respectiv daca exista mai multe persoane
fizice cu acelasi nume,numele poate fi inregistrat decat de o singura persoana.
Pentru a constitui o marcă, un semn trebuie să nu cuprindă indicaţii false sau înşelătoare, ori să nu fie
contrar ordinii publice sau bunelor moravuri. Exigenţele relaţiilor comerciale exclud de la protecţie
mărcile deceptive, ilegale sau imorale. Mărcile deceptive sau frauduloase nu pot fi validate, deoarece
urmăresc să inducă în eroare pe consumatori cu privire la natura, calitatea sau originea produselor,
Exemplificare: Nu poate fi înregistrat ca marcă cuvântul Prun pentru o mobilă fabricată din lemn de
stejar. Nu poate fi înregistrat ca marcă cuvântul Portocale pentru bomboane de ciocolată cu umplutură
din castane. Nu poate fi înregistrat ca marcă cuvântul Braşov pentru produse fabricate în Franţa.
Invenţia propusă spre brevetare trebuie să se deosebească de altesoluţii tehnice cunoscute. O invenţie
este nouă, dacă nu este cuprinsă înstadiul tehnicii. Noutatea invenţiei este apreciată în funcţie de
stadiultehnicii mondiale. Prin tehnica mondială se înţelege totalitatea regulilor,metodelor şi
procedeelor, iar stadiul tehnicii reprezintă toate cunoştinţelecare au devenit accesibile publicului
oriunde în lume. Noutatea uneiinvenţii brevetabile se stabileşte în funcţie de conţinutul revendicărilor
şial domeniului de aplicare precizat în descriere.Condiţia de noutate a soluţiei propuse se apreciază
prinintermediul efectelor tehnice ce pot fi realizate. În măsura în care, prinaplicarea soluţiei, se obţine
un efect tehnic care nu a fost prevăzut înainte,regula sau metoda utilizată este nouă faţă de nivelul
cunoscut de tehnica mondială.
58. Sistemul declarativ in cazul marcilor
Principalele sisteme de dobândire a dreptului la marcă sunt sistemul declarativ şi sistemul atributiv. În
sistemul declarativ, dreptul la marcă se dobândeşte prin prioritate de folosire. Din momentul adoptării
de către un comerciant sau producător, marca nu mai poate fi utilizată de o altă persoană pentru a
deosebi produsele de aceeaşi natură. Marca fiind adoptată şi nu depusă, depozitul este cerut numai
pentru revendicarea semnului distinctiv. Elementele caracteristice ale sistemului declarativ sunt
efectuarea unui prim act de folosire a mărcii şi efectul declarativ al depozitului. În sistemul atributiv,
dreptul la marcă se dobândeşte prin prioritate de înregistrare. Dreptul la marcă aparţine persoanei care
înregistrează prima un anumit semn distinctiv. Actele anterioare de folosire nu sunt opozabile, în
măsura în care nu s-a efectuat înregistrarea lor.
Prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuţie muzicală,titularul dreptului de autor cedează unei
persoane fizice sau juridicedreptul de a reprezenta ori de a executa în public o operă actuală sau
viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregraficăori o pantomimă, în schimbul unei
remuneraţii, iar cesionarul se obligă săo reprezinte ori să o execute în condiţiile conveniteAspectele
referitoare la forma şi conţinutul contractului se individualizează prin următoarele aspecte:
-forma scrisă a contractului (art. 59, alin.1);
- durata determinată a contractului sau numărul de comunicări publice
(art. 59, alin.1);
- termenul în care va avea loc premiera ori singura reprezentare a operei
(art. 59, alin.2);
- caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii şi teritoriul pe care se
acordă acest drept (art. 59, alin.2);
- remuneraţia autorului (art. 59, alin.2).
Titularul dreptului de autor are obligaţia de a pune opera ladispoziţia cesionarului şi obligaţia de garanţie.
Întreprinderea despectacole publice are obligaţia de utilizare a operei; obligaţia de apermite autorului să
controleze reprezentarea sau executarea operei;obligaţia de a trimite toate materialele referitoare la
comunicarea publică a operei; - obligaţia de plată a remuneraţiei.
60. Forma produsului,culoare,sunet
Prin depozit naţional reglementar se înţelege cererea de brevetde invenţie însoţită de descrierea
invenţiei, revendicări şi, dacă este cazulde desene explicative.În toate procedurile de brevetare, se
consideră că solicitantul este persoana îndreptăţită la eliberarea titlului de protecţie.
Cererea de brevet se întocmeşte în scris pe hârtie sau sub o altăformă. Cererea în formă imprimată va
conţine o listă indicând numărul totalde pagini, denumirea altor documente anexate şi numărul figurii
dindesene. Cererea trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: solicitareaexplicită a acordării unui
brevet de invenţie; titlul invenţiei, într-o formăclară şi concisă a obiectului invenţiei; indicaţiile
necesare pentru stabilireaidentităţii solicitantului; desemnarea inventatorului, dacă acesta este
acelaşicu inventatorul, cu indicarea locului de muncă la data realizării invenţiei.
Element esential-descrierea inventiei—prezentarea stadiului tehnicii,expozeul problemei tehnice
rezolvate,expunerea inventiei,redarea modului in care poate fi exploatata industrial,descrierea
avantajelor.
Etapa examinarii conditiilor de brevetabilitate
Examinarea cererii de brevet de invenţie poate fi cerută la datadepozitului sau, după caz, la
deschiderea fazei naţionale ori în termen de30 de luni de la una din aceste date. Examinarea cererii de
brevet de cătreOficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci implică, , verificarea următoarelor prevederi:
îndeplinirea cerinţelor deformă; data priorităţii, precum şi invocarea unor priorităţi convenţionalesau
de expoziţie; unitatea invenţiei; condiţiile de existenţa unei invenţii brevetabile.
Drepturile personal nepatrimoniale sunt legate de persoana autorului. Potrivit Legii române,
autorul beneficiază de următoarele drepturi personal nepatrimoniale: dreptul la calitatea de
autor, dreptul la nume, dreptul de a decide aducerea creaţiei la cunoştinţa publicului,
dreptul la prioritate, dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie.. Acest drept este
recunoscut exclusiv creatorului. Dacă desenul sau modelul constituie o realizare colectivă,
dreptul asupra operei comune aparţine coautorilor. Dreptul de a da publicităţii un desen sau
model se decide prin voinţaautorului. În funcţie de aprecierea sa, desenul sau modelul poate fi
divulgat prin orice mijloace, cu dată certă. Dreptul de prioritate prezintă mai multe aspecte. În
funcţie de efectul recunoscut, prioritatea poate fiordinară, convenţională sau de expoziţie.
Modelele de utilitate sunt creaţii tehnice care prin formaconstrucţiei sau asamblarea unui produs au un
rol utilitar. Sistemulmodelelor de utilitate are rolul de a permite brevetarea invențiilor mici,precum
mecanisme și dispozitive. Modelele de utilitate înregistrate potreprezenta o sursă importantă de
informații tehnice publice.Modelele de utilitate sunt menţionate de art. 1, alin. 2 alConvenţiei de la
Paris privind protecţia proprietăţii industriale. Obiectulprotecţiei industriale cuprinde şi modelele de
utilitate. Până în prezent, nua fost adoptată o convenție internațională în temeiul căreia să poate
ficonstituit un depozit internațional în acest domeniu. Modelele de utilitatesunt reglementate în puţine
legislaţii, de exemplu în Brazilia, Germania, Italia, Japonia, Portugalia, Spania.
Drepturile asupra unei indicaţii geografice pot înceta în următoarele cazuri: anularea
înregistrării indicaţiei geografice ; decăderea din drepturileconferite de indicaţia geografică ;
expirarea perioadei deutilizare a indicaţiei geografice, fără a se efectua formalităţile de
reînnoire a dreptului acordat . Pentru nerespectarea condiţiilor de calitate şi a caracteristicilor
specifice produselor din zona la care se referă indicaţia geografică, autoritatea publică centrală
de specialitate sau oricare altă persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti
decăderea din drepturi a persoanelor autorizate de OSIM să folosească
indicaţia geografică înregistrată. Orice persoană interesată poate cere, pe întreaga durată de
protecţie, anularea înregistrării indicaţiei geografice
65. Obiectul DPI
Dreptul de proprietate intelectuală este format din dreptul de proprietate industrială şi dreptul de autor.
Proprietatea industrială, ca instituţie juridică, reprezintă totalitatea normelor juridice care
reglementează raporturile referitoare la creaţiile intelectuale aplicabile în industrie (desenele şi
modelele, invenţiile, modelele de utilitate) şi la semnele distinctive (mărcile şi indicaţiile geografice).
După o altă clasificare, obiectele proprietăţii intelectuale sunt încadrate în trei grupe distincte. La cele
două categorii de obiecte de proprietate industrială, creaţiile noi şi semnele distinctive, se adaugă încă
una, reprimarea concurenţei neloiale. Libertatea şi moralitatea activităţii economice se asigură printr-
un ansamblu de dispoziţii care protejează practicile cinstite în materia industrială şi comercială.
Titular al mărcii este persoana fizică sau juridică, ori grupul de persoane fizice sau juridice în numele
căreia, căruia, marca este protejată. Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în registrul naţional
al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie numit certificatul de înregistrare a măriclor. Dreptul la
marcă poate fi dobîndit individual sau de coproprietate (dreptul asupra acesteia se stabileşte prin
acordul încheiat între coproprietar, în caz contrar litigiul privind dreptul de folosire a mărcii se va
soluţiona de instanţa de judecată)
Aplicarea frauduloasă a mărcii altuia înseamnă că o marcă străină care se găseşte în posesia unei
persoane este aplicată pe produse de origine diferită. Producând o confuzie în rândul clienţilor, cu
privire la provenienţa produselor ce prezintă o anumită marcă, aplicarea frauduloasă este asimilată
contrafacerii. Aplicarea frauduloasă a mărcii altuia se realizează prin folosirea formelor materiale care
reprezintă un anumit semn distinctiv. În mod obişnuit, se utilizează timbrul, sigiliul sau ambalajul care
constituie marca unei alte persoane.
Limitele dreptului exclusiv de exploatare sunt acele cazuri expres reglementate de lege,in care un tert
poate utiliza desenul sau modelul fara acordul titularului si fara plata unei redevente.
Speciale
a. actelor efectuate exclusiv în scop personal şi necomercial, experimental de cercetare sau învăţământ,
cu condiţia ca aceste acte să nu prejudicieze exploatarea normală a desenelor sau modelelor şi să se
menţioneze sursa;
b. echipamentelor aflate pe vehicule de transport maritim sau aerian, înregistrate într-o altă ţară,
atunci când acestea intră temporar pe teritoriul României, ori importul de piese de schimb şi accesorii
în scopul reparării acestor vehicule sau al executării de reparaţii pe aceste vehicule;
c. folosirii sau luării măsurilor efective şi serioase de folosire a desenelor sau modelelor de către terţi,
în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului şi revalidarea certificatului; d. folosirii
desenului sau modelului cu bună-credinţă, în perioada cuprinsă între termenul vizat la art. 31 şi data
publicării dreptului restabilit
71. 1) funcţie de diferenţiere a produsului – pe piaţă marca deosebeşte produsele unui producător
de produsele altui producător. (de ex. cînd cumpărăm lactate, este o gamă mare de
producători, diferă preţul, nivelul de grăsime şi etc);
73. 3) funcţia de organizare a pieţii – prin corelarea cererii cu oferta, marca reprezintă un mijloc
de organizare a pieţii. Ea asigură realizarea vînzărilor şi reducerea cheltuielilor de desfaceri,
deoarece marca se vinde singură, comercianţii recurgînd la propriile lor semne distinctive.
Folosirea propriilor mărci de comerţ şi de serviciu, reflectă tendinţa vînzătorilor de a-şi
asigura exclusivitatea mărcii producătorului în procesul de organizare a distribuţiei
produselor;
dacă hotărârea este de admitere a cererii – înscrierea în Registrul mărcilor naţionale şi eliberarea
certificatului de înregistrare.
Depozitul naţional reglementar al mărcii se constituie, prin depunerea unei cereri de înregistrare la
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Cererea va trebui să conţină datele de identificare a
solicitantului, reproducerea mărcii, precum şi indicarea produselor sau serviciilor pentru care
înregistrarea este cerută. Cererea de înregistrare a mărcii se redactează în limba română şi are ca obiect
o singură marcă. Cererea se întocmeşte într-un singur exemplar, pe un formular-tip. După depunere,
cererea de înregistrare se examinează de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci din punct de vedere al
îndeplinirii condiţiilor stabilite pentru constituirea depozitului naţional reglementar. Examinarea
cerinţelor de formă se efectuează în termen de o lună de la data primirii cererii. Atunci când cererea nu
îndeplineşte cerinţele pentru constituirea depozitului naţional reglementar, Oficiul de Stat pentru
Invenţii şi Mărci va notifica solicitantului lipsurile constatate. Dacă solicitantul completează lipsurile
în termen de 3 luni de la notificare, data depozitului va fi aceea la care toate aceste elemente au fost
comunicate Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci . În caz contrar, cererea se respinge. Cererea de
înregistrare a mărcii se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, în format electronic,
într-un termen de 7 zile de la data constituirii depozitului
Expirarea duratei de protecţie a mărcii Împlinirea duratei de protecţie de 10 ani, fără să se efectueze formalităţile
de reînnoire a înregistrării, constituie o cauză de stingere a dreptului titularului. Dacă este în derulare un contract
de licenţă, introducerea cererii de reînnoire devine o obligaţie contractuală a licenţiatorului. În absenţa
introducerii cererii de reînnoire, contractul rămâne fără obiect.Renunţarea titularului mărcii Titularul poate să
renunţe la marcă pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a
fost înregistrată. Renunţarea titularului mărcii la drepturile sale trebuie să fie expresă şi să se facă printr-o
declaraţie scrisă, care se adresează Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.Nulitatea reprezintă o cauză de
invalidare a mărcii şi nu de stingere, având un efect retroactiv. Că orice persoană interesată poate cere
Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrării mărcii pentru oricare dintre următoarele motive:
înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5, alin. 1; înregistrarea mărcii s-a făcut cu
nerespectarea dispoziţiilor art. 6; înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinţă; înregistrarea mărcii
aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic al unei persoane