Cursul 1 - 1.02.

2021
Sedinta de judecata
Activitati premergatoare sedintei de judecata
Activitati ulterioare sedintei de judecata
Cercetarea procesului
Exceptii procesuale

Sedinta de judecata
Definitie - sedinta de judecata este o etapa/un interval de timp in care se judeca procesele civile. Reprezinta
cadrul spatial si temporal in care se solutioneaza un litigiu civil.
 Retinem ca aceasta sedinta de judecata este foarte importanta. Nu reprezinta un aspect pur formal.
 Este importanta fiindca in cadrul sedintei de judecata sunt reglementate o serie de reguli din NCPC care,
daca nu sunt respectate, se poate ajunge chiar si la nulitatea hotararii.
 Legiuitorul a gandit acest cadru cu o serie de reguli care sa asigure respectarea tuturor principiilor
generale ale procesului civil.
 Toate aceste exigente se respecta doar intr-un cadru foarte bine organizat, cu competente partajate si
cu niste reguli foarte stricte.

Sedinta de judecata are, in primul rand, o perioada de pregatire a acesteia, perioada care este anterioara sedintei.
Dupa care, mergem spre zona in care se desfasoara efectiv sedinta de judecata - conducerea si politia sedintei.
Apoi trecem prin principalele momente de desfasurare ale sedintei de judecata.
Apoi vedem consecinta finala a sedintei de judecata - consecinta care se consemneaza intr-o incheiere de
sedinta.

Activitati premergatoare sedintei de judecata

In aceasta perioada, rolul principal revine grefierului de sedinta. Intr-o instanta sunt mai multi grefieri: grefieri
registratori, grefieri-sefi, dar si acest grefier de sedinta.
 Acest grefier face parte din ceea ce numim noi “constituirea completului de judecata”. Rolul sau este
de a prelua din arhiva dosarele si de a verifica toate conceptele de citatie - daca au ajuns, daca s-au facut
comunicarile privind citatiile, daca au venit relatiile solicitate de instanta - fie de la autoritati, fie de la
terti;
 De asemenea, grefierul de sedinta este cel care intocmeste o lista a proceselor - lista pe care o vom vedea
intotdeauna afisata in fata salilor de judecata. Dar, de ceva timp, aceasta lista este disponibila si pe
portalul instantelor.
 Perioada in care trebuie facuta lista:
- NCPC - art. 215 - aceasta lista cu procese va fi afisata pe portalul instantei si la usa salii de
sedinta cu cel putin o ora inainte de inceperea sedintei.
- Insa art. 114 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor (in continuare “Regulamentul”)
are si el o dispozitie similara, care arata ca lista cu procesele va fi intocmita cu doua zile inaintea
sedintei si se afiseaza cu o zi inaintea termenului sau, cel mai tarziu, cu o ora inaintea inceperii
sedintei de judecata, in situatiile in care activitatea instantei se desfasoara in mai multi timpi
(adica sunt mai multe sedinte de judecata la acea instanta - una de la ora 10, alta de la 12, alta de
la 14, etc.)
  Aceasta necorelare nu creaza in realitate o problema. Instantele, in general, fac in felul
urmator - lista pe portalul instantelor se afiseaza ceva mai inainte iar, intr-adevar, lista de la
usa salii se afiseaza cam cu o ora inainte. Deci Regulamentul este ceva mai darnic cu
informatia decat NCPC.

 Cum este lista aranjata:

- Tot art. 215 NCPC, de data asta la alin. 2, ni se spune despre procesele declarate urgente, cele
ramase in divergenta si cele care au primit termen in continuare se vor dezbate inaintea
celorlalte.
- Acest text se completeaza si cu art. 114 din Regulament, care si el contine elemente legate de
cum anume trebuie scrise dosarele pe lista, spunand la alin. 3 ca, la inscrierea dosarelor pe lista
se da intietate cauzelor in care sunt detinuti sau arestati la domiciliu, precum si celor cu privire la
care legea prevede ca judecata se face de urgenta sau ca se dezbat cu prioritate.
 Deci Regulamentul adauga si aceste doua situatii - arestatii la domiciliu sau persoanele aflate
in stare de detentie.

Termenul in continuare
 Este o institutie putin utilizata la noi, desi e prevazuta de NCPC. Este ipoteza in care, in cursul unei
sedinte, dezbaterile sunt atat de lungi incat depasesc limita zilei respective. Judecatorul opreste practic
dezbaterea si o continua a doua zi.
 Ea practic figureaza in aceeasi sedinta de judecata, doar ca sedinta se prelungeste pentru ziua urmatoare.

In momentul in care se face lista cu dosare, NCPC impune ca lista sa fie stabilita si pe intervale orare. Asadar,
folosirea intervalelor orare (care nu prea a fost utilizata pana la momentul la care au aparut situatiile de
pandemie) a fost prevazuta mereu in NCPC. Ea faciliteaza buna organizare a timpului pentru parti.

In ceea ce priveste partea de activitate anterioara sedintei de judecata, mai este de spus ca regula este ca, inainte
de inceperea sedintei de judecata, cu aprox. 30 de minute, grefierul va intra in sala de judecata, aducand cu el
dosarele prevazute pentru sedinta respectiva, astfel incat partile, procurorul, reprezentantii partilor sa poata
verifica ultimele comunicari venite la dosar (pot veni cereri, acte, citatii in ultima zi).
 Dupa aceea are loc inceperea propriu-zisa a sedintei de judecata.

Intrarea in sala de sedinta a completului de judecata

 Aici putem avea de-a face cu un complet colegial sau de un complet unic;
 Indiferent despre ce fel de complet vorbim, avem un presedinte al completului.

Rolul presedintelui de complet in conducerea sedintei.

 El este cel care deschide, suspenda sau ridica (incheie) sedinta de judecata;
 El acorda cuvantul partilor, potrivit ordinii stabilite de lege. Asadar, partile nu vorbesc in instanta fara a
li se acorda cuvantul de catre presedinte. Chiar si ceilalti judecatori care fac parte din complet nu se pot
adresa partilor sau altor participanti la proces, decat prin intermediul presedintelui (intr-adevar, acesti
judecatori pot solicita presedintelui ca, in anumite situatii, sa se adreseze direct partilor sau altor
participanti).
 Hai sa vedem si care este aceasta ordine stabilita de lege.
 Art. 216 NCPC:
 - Reclamantul - fiindca el are de sustinut pozitia sa; (atentie - intervenientul principal va lua
cuvantul imediat dupa reclamant, fiind la randul sau tot un reclamant)
- Paratul - fiindca el trebuie sa combata spusele reclamantului (atentie - chematul in garantie
este un parat al uneia dintre parti - daca-i chemat in judecata de catre reclamant, e paratul lui;
daca e chemat in judecata de catre parat, atunci el are fata de acesta o pozitie de parat; asadar, el
va vorbi mereu dupa partea care l-a chemat in garantie)
- Celelalte parti in proces, in functie de pozitia lor procesuala (martori, traducatori, interpreti,
experti - dar numai in legatura cu drepturile pe care ei le au in proces)
- Procurorul va vorbi cel din urma - mai putin atunci cand el este chiar titularul cererii de
chemare in judecata, cand va vorbi cel dintai, avant pozitie de reclamant.

 Judecatorul poate acorda de mai multe ori cuvantul partilor. Dar la fel de adevarat este ca presedintele
de complet poate limita cuvantul partilor, fixand un interval limitat de timp, din ratiuni de eficienta.
 Aici presedintele trebuie sa aiba in vedere doua aspecte:
- Aceasta reducere a timpului sa nu fie una excesiva prin raportare la problematica spetei -
fiindca atunci dreptul la aparare ar deveni pur-formal;
- Atunci cand vrea sa fixeze o durata de timp, trebuie sa o spuna la inceput.

 Presedintele de complet are in atributiile sale ceea ce numim “politia sedintei de judecata”.
 Asta inseamna ca el trebuie sa vegheze asupra ordinii din sala de judecata.
 Vezi art. 217 NCPC;
- Prezenta in sala de judecata - nimeni nu poate intra in sala de judecata cu arme (exceptie -
jandarmii, de exemplu)
- Cei care intra in sala de judecata trebuie sa aiba o purtare si o tinuta cuviincioasa;
- Pot fi indepartati miniorii si persoanele care se infatiseaza intr-o tinuta necuviincioasa;
- Cel care se adreseaza instantei trebuie sa stea in picioare; dar se poate incuviinta si ca persoana
respectiva sa se adreseze de jos (oboseala, boala, etc.)
 Atentie - acest text nu se aplica decat in ipoteza sedintei publice, nu si atunci cand sedinta are
loc in camera de consiliu. De ce? Fiindca aceasta adresare din picioare care se face instantei
vizeaza un aspect de solemnitate. Istoric, ea vine pe filonul faptului ca trebuie sa respecti
justitia, iar acest aspect are o simbolistica - aceasta simbolistica fiind faptul ca te adresezi din
picioare. Dar aceasta nu e facuta pentru judecatori si avocati, ca ei stiu foarte bine lucrul asta
- simbolistica e facuta pentru public. Tocmai de aceea textul se refera la aplicarea ei in
sedinta publica, iar nu si pentru camera de consiliu, unde situatia e mai relaxata.
 De asemenea, art. 217 alin. 5 se refera la adresarea in pozitia din picioare, iar nu sa stai in
picioare in tot cursul procesului. Unii stau in picioare si cand vorbeste adversarul, or nu asta
este sensul. Doar cand vorbesti tu trebuie sa stai in picioare.
 De asemenea, se mai sta in picioare atunci cand instanta ia o masura - pronunta hotararea sau
o solutie cu caracter intermediar;

- O alta problema - tulburarea sedintei de judecata: evident, ea este interzisa. Art. 217 prevede in
mod expres acest lucru.
 “Actele de tulburare” = chestiune lasata la aprecierea presedintelui de complet;
 Vezi alin. 8 si 9;

Publicitatea
Sedintele sunt de doua categorii - publice si secrete.
In sedinta publica, intrebarea este “cat de publica este ea?” Poti fotografia/inregistra sedinta si sa o transmiti pe
yt/fb? Raspunsul este nu. In regulile privind politia sedintei intra si aceasta categorie de situatii - anume
fotografierea si inregistrarea sedintei de judecata de catre terti.
 Fotografierea si inregistrarea poate avea loc numai cu incuviintarea presedintelui de complet.
 Dispozitiile art. 119 din Regulament sunt foarte clare;
 De asemenea, difuzarea fotografiilor si inregistrarilor captate fara acordul presedintelui de complet
atrage sanctiuni care vor fi aplicate de CNA;
 De ce e sedinta publica in primul rand? Pentru a fi o garantie, pentru toti cetatenii, ca justitia nu se face
pe ascuns. Oricine vrea sa vada cum se face justitia are acces acolo.
 Este o garantie si pentru parti ca nu au loc abuzuri.
 Pe de alta parte, exista principiul solemnitatii. Justitia are si principiul solemnitatii - trebuie
infaptuita in anumite locuri, iar comportamentul tuturor trebuie sa se supuna unor rigori.

Art. 231 - exista o inregistrare a sedintei de judecata de catre judecator. Atat potrivit legii de organizare
judiciara, cat si NCPC - sedintele de judecata se inregistreaza, iar partile pot primi, la cerere, pe cheltuiala lor, o
copie electronica a sedintei de judecata. Chiar si instantele de control judiciar pot primi o asemenea copie.

Principalele momente in derularea unei sedinte de judecata

Ordinea in care se striga cauzele
 Aceasta este ordinea fixata potrivit listei care se intocmeste de catre grefier.
 Pe langa aceasta regula, exista si alte reguli care tin de strigarea in concret a cauzelor, despre care o sa
vorbim in continuare.
 Avem la art. 220 o regula potrivit careia partile pot cere instantei, la inceputul sedintei, amanarea
cauzelor care nu sunt in stare de judecata, daca aceste cereri nu provoaca dezbateri.
- Deci exista o lista de procese care e intocmita dupa regulile pe care le-am spus, dar mai exista si
o regula de strigare a cauzelor - anume faptul ca partile pot solicita ca mai intai sa se ia cauzele
care genereaza amanari fara dezbateri. Asta e regula codului. Care-i diferenta dintre amanarea cu
dezbateri si amanarea fara dezbateri? Amanarea fara dezbateri = amanarea care nu implica o
discutie contradictorie asupra unui element de drept sau de fapt. De exemplu, una din instante a
amanat cauza pentru a se face o expertiza. S-a dat termen si totusi nu a venit raportul de
expertiza. Asadar, nu avem nicio discutie, deci avem o amanare fara dezbateri.

Art. 121 din Regulament - cauzele care se amana fara dezbateri se pot striga la inceputul sedintei, in ordinea
listei, daca toate partile legal citate sunt prezente si cer amanarea sau in cauza s-a solicitat judecarea in lipsa.

Am terminat de vorbit despre ordinea in care se face apelul cauzelor.

Consecintele absentei la un proces/situatia in care partile sunt absente

Aici avem urmatoarele ipoteze de lucru:
 Daca una dintre parti este absenta si nu a fost legal citata, atunci stim ce se intampla din semestrul 1 -
fie partile adverse, fie instanta din oficiu, vor pune in discutie amanarea cauzei pentru refacerea
procedurii de citare si acordarea unui termen pentru prezenta partii respective.
 Cealalta ipoteza - partea, fiind legal citata, nu se prezinta la proces. In acest caz, lipsa acesteia nu
impiedica judecarea cauzei, daca nu exista o prevedere expresa contrara.
  Avem totusi si situatia in care ambele parti/toate partile, desi au fost legal citate, nu se prezinta la
proces.
- In cazul acesta, avem de-a face cu o problema legata de vointa acestora de a continua procesul.
Problema asta are legatura cu lipsa de contradictorialitate. Aplica o sanctiune speciala, anume
suspendarea cauzei. Aceasta suspendare a cauzei intervine numai in situatia in care nu a fost
ceruta judecarea in lipsa de cel putin una dintre partile care nu este prezenta.
- Daca cel putin una dintre partile care nu se prezinta a cerut judecarea in lipsa, evident ca
legiuitorul nu mai considera absenta acesteia ca o desistare, ci mai de curand o considera ca o
cumpanire a costurilor deplasarii fata de aportul pe care partea spera sa-l aduca prin prezenta sa.
- Atentie - o cerere de judecare in lipsa facuta de catre una dintre parti nu inseamna ca partea
respectiva nu va fi legal citata - inseamna doar ca daca ea este citata si lipseste nu este motiv de
suspendare. Fiindca ea vrea sa se judece procesul, chiar daca ea nu se prezinta.
- Asadar, cererea de judecare in lipsa nu rapeste partii in lipsa dreptul de a fi legal citata.
- Cererea de judecare in lipsa produce efecte numai in fata instantei in fata careia a fost formulata.
Nu produce efecte pe intreaga durata a procesului. Deci diferentiem etapa de fond de etapa de
apel.

Retine - lipsa parti nu inseamna ca ceea ce a scris in dosar nu poate fi valorizat.

Posibile cauze de amanare

Exista amanari fara dezbateri pe chestiuni litigioase;
Exista amanari cu dezbateri - intervin fie pentru solutionarea unei exceptii, fie pentru administrarea probelor,
fie pentru alte motive care, insa, in prealabil, comporta dezbateri cu caracter contradictoriu.

Noi discutam, in principiu, despre acele amanari care nu sunt cu dezbateri contradictorii:
 Poate fi un caz de amanare atunci cand pricina nu se afla in stare de judecata (n-a venit raportul de
expertiza, unul dintre martori nu s-a prezentat la proces, etc.)
 Particularitate - in aceste cazuri, amanarea se poate face chiar si de un singur judecator, in
ipoteza in care completul este colegial. Asta fiindca nu se ia nicio masura litigioasa. Colegialitatea e
esentiala pentru dezbateri si pentru chestiunile care presupun rezolvarea unor probleme
contradictorii.

 Alt caz de amanare - art. 221 - amanarea prin invoiala partilor;

 Oricand in cursul procesului, partile pot convenit sa amane procesul fara motiv. Sigur, nu le trebuie
un motiv “anuntat” - ele pur si simplu nu vor sa se judece atunci. Acest lucru este posibil o singura
data in cursul procesului.
 Daca, dupa o astfel de amanare, partile nu staruiesc in judecata - judecata se va suspenda si va fi
repusa pe rol numai prin plata taxelor de timbru de jumatate din taxele datorate initial.
- Ce inseamna “nu staruiesc in judecata” - adica genereaza o alta amanare, ulterior, care nu mai e
prin acordul partilor ca atare, dar totusi arata lipsa lor de dorinta de a se judeca. De aia e permisa
o singura data. Daca ea persista, devine o situatie foarte asemenatoare cu partile care nu se
prezinta la proces, desi au fost legal citate.

 Amanarea pentru lipsa de aparare - art. 222 NCPC;

 Nu intervine niciodata din oficiu - partea care este intr-un deficit de aparare poate sa ceara
amanarea;
  Are un caracter exceptional in cursul procesului;
 Legea nu spune de cate ori poate interveni - VCPC spunea ca poate fi acordata, in cursul
procesului, o singura data;
- Exemple de situatii care se incadreaza in notiunea de “lipsa de aparare”:
 Fie partea n-are un avocat angajat;
 Fie avocatul partii se afla intr-o imposibilitate de a se prezenta, aceasta imposibilitate fiind
temeinic motivata si neimputabila lui;

Incercarea de impacare a partilor

 Potrivit art. 227, in tot cursul procesului judecatorul va incerca impacarea partilor, dand indrumari
acestora cu privire la acest aspect. In acest scop, el poate cere chiar infatisarea personala a acestora in
acele procese in care partile pot fi, de principiu, reprezentate de avocat. De ce? Fiindca judecatorul vrea
sa le dea aceste “sfaturi de impacare” in mod direct.
 Sunt si litigii care pot fi solutionate pe calea medierii. Judecatorul poate recomanda partilor sa participe
la o sedinta, in vederea informarii cu privire la avantajele medierii. Retine - aceasta sedinta nu este
obligatorie. Partile pot refuza sa accepte medierea sau chiar doar una dintre ele poate refuza.
 Procesul se suspenda pe durata solutionarii procedurii de mediere.
 Daca partile ajung sa se impace, se incheie o tranzactie. Vorbim despre ea mai tarziu, dupa
administrarea probelor, in capitolul rezervat actelor de dispozitie.

Dezbateri
 Dupa dezbaterea cauzei, completul inchide dezbaterile si se retrage pentru deliberare.
 Pana la deliberare (care poate avea loc chiar in ziua in care au avut loc dezbaterile sau la un termen
stabilit de instanta, caz in care avem institutia “amanarii pronuntarii”. In acest caz, instanta poate pune in
vedere partilor sa depuna si concluzii scrise).
 Dupa deliberare ar trebui sa urmeze pronuntarea hotararii. Este totusi posibil ca in cadrul deliberarii sa
nu se ajunga la o solutie, caz in care procesul s-ar repune pe rol. Teoretic, repunerea pe rol poate avea
loc in doua cazuri:
 Primul caz de repunere pe rol - avem un complet format dintr-un numar par de judecatori - de
exemplu, situatia apelului - cand cei doi judecatori nu se pun de acord asupra solutii. In acest caz,
se revine la dezbateri, pentru a se rejudeca pricina intr-un complet de divergenta. Completul initial
va fi completat cu inca un judecator din planificarea de permanență, iar acest complet format din 3
judecatori va decide cu majoritate.
 Al doilea caz de repunere pe rol - ipoteza in care, fara a exista vreo divergenta si indiferent de
numarul par sau impar al judecatorilor - cu ocazia deliberarii se constata ca judecatorii mai au
nevoie de lamuriri suplimentare de la parti sau chiar de administrarea unor probe noi. In cazul
acesta, vor repune cauza pe rol si vor solicita lamuririle respective sau vor pune in discutie
solicitarea administrarii probelor noi si vor ramane din nou in pronuntare, vor delibera din nou si vor
pronunta hotararea.

Primul termen de judecata

In NCPC, in general, formularea este fix aceasta - “primul termen de judecata”. Dar prin acesta trebuie sa
intelegem primul termen de judecata la care partile sunt legal citate. Altfel, el nu e producator de efecte
juridice.
Pentru reclamant, momentul e foarte important, fiindca el poate sa-si modifice cererea de chemare in judecata.
Atentie totusi - aici nu vorbim de primul termen de judecata la care partile sunt legal citate - fiindca art. 204
vorbeste de primul termen de judecata la care reclamantul este legal citat - deci avem o derogare.

Competenta materiala si teritoriala exclusiva - si ea poate fi invocata pana la primul termen la care partile sunt
legal citate si pot pune concluzii. Deci aici trebuie sa avem in vedere ca nu orice termen la care partile sunt
legal citate este si termenul limita, de decadere, pentru invocarea necompetentei materiale si teritoriale
exclusive, fiindca sunt situatii in care partile, desi sunt legal citate, nu pot depune concluzii - de exemplu,
instanta se abtine, iar partile nu pot pune concluzii. In cazul asta, termenul limita se va proroga pentru termenul
urmator.

Si pentru instanta primul termen are anumite semnificatii

 Si ea trebuie sa-si verifice competenta materiala, generala si teriotoriala exclusiva.
 De asemenea, potrivit art. 219 - la primul termen, instanta trebuie sa faca verificari privind identitatea
partilor si daca ele sunt reprezentate sau asistate, verifica imputernicirea acestora.

Art. 238 NCPC - estimarea gresita a duratei procesului nu produce consecinte “imediate”.
 Ce se poate insa intampla? Daca instanta face o estimare eronata si realitatea arata ca procesul a durat
mult mai mult, daca aceasta estimare eronata nu are la baza niste explicatii precum: decesul uneia dintre
parti, aparitia in proces a unei cereri de interventie principala, conexarea cu alta cauza care-i mult mai
complexa - ori alte elemente care sa justifice ca nu este o culpa a instantei - in cazul asta, este posibil ca
aceasta discrepanta sa conduca la o eventuala sanctiune pe CEDO, pentru nerespectarea termenului
rezonabil.

Art. 239 NCPC - partile pot convenit ca partile sa administreze probele prin avocati. Vorbim cand ajungem la
probe. Ea n-a fost folosita pana acum, din ce stie proful.

Incheierile de sedinta
Am vorbit pana acum despre ce se intampla inaintea sedintei de judecata, ce se intampla in timpul sedintei de
judecata si la final putem avea doua ipoteze de lucru:
 Daca in sedinta de judecata respectiva au loc si dezbaterile, atunci nu mai avem altceva decat hotararea
judecatoreasca;
 Daca insa, la finalul sedintei de judecata, se amana cauza - atunci n-avem cum sa avem o hotarare, ci se
va da o incheiere de sedinta - adica un act intermediar.

Avem doua categorii de incheieri de sedinta:

1. Incheieri interlocutorii
2. Incheieri preparatorii

Incheierile interlocutorii
 Sunt cele prin care se rezolva exceptii, incidente, orice chestiuni cu caracter litigios.
 Instanta nu mai poate reveni asupra acestora, odata ce au fost dispuse anumite masuri.
Intra in aceasta categorie:
 Incheierile prin care se solutioneaza exceptia de necompetenta (prin respingere, ca daca se admite, se
 pronunta o sentinta in sensul declinarii de competenta)
 Incheierile prin care se solutioneaza o exceptie privind lipsa calitatii procesuale (tot prin respingere);
 Incheierile prin care s-ar admite, in principiu, o cerere de partaj judiciar, stabilindu-se cotele,
mostenitorii, drepturile acestora si masa bunurilor partajabile, urmand ca in vaza a doua sa se faca
partajul propriu-zis.

Incheierile preparatorii
Prin ele se iau primele masuri de administrare a cauzei, cum ar fi:
 Amanarea cauzei, pentru ca una din parti a solicitat termen, intrucat avocatul nu a putut veni la instanta,
fiind bolnav sau avand alt proces;
 Ipoteza in care instanta amana procesul, fiindca nu a fost depusa la dosar o solicitare ceruta de instanta -
o depunere de CF, nu a fost depus raportul de expertiza solicitat de instanta, etc.;
Incheierea prin care se incuviinteaza probele:
 Ea este considerata de doctrina ca fiind o incheiere preparatorie, fiindca judecatorul poate sa revina
asupra probelor incuviintate.
 Asa o considera si Briciu, dar cu o explicatie - e preparatorie, dar nu in totalitate. (explicatie - 1h:17
minute din primul curs)

Exista si situatii in care avem notiunea de “incheiere” pentru niste proceduri care finalizeaza un dosar. Aparent,
ele au o figura juridica de sentințe sau decizii si mai putin de incheieri, pentru ca natura incheierii este de a fi
intermediara. Or aceste incheieri despre care vorbim - cum ar fi cea in materie de stramutare, sechestru judiciar
sau asigurator (cand cererile se fac pe cale separata) par mai curand a fi de natura finala si mai mult seamana cu
o hotarare, in sensul de sentinta sau decizie.
 Realitatea e partiala in sensul acesta - particularitatea tuturor este ca ele intervin tot in legatura cu niste
incidente - stramutarea sau sechestrul - care da, sunt formulate ca dosare separate, dar ele nu sunt niste
cauze in sine.
 Incheierea este una finala, dar nu este un proces in deplinatatea lui care se termina printr-o incheiere -
particularitatea lui e ca nu finalizeaza analiza fondului.
 Deci nu toate incheierile au un caracter complet intermediar - dar asta nu schimba foarte mult situatia.

Ramasesem la incheierile de sedinta. Am vorbit despre clasificarea acestora. Mai facem cateva observatii
despre aceste incheieri.
In cazul in care, la termenul de judecata la care au avut loc dezbaterile, se amana pronuntarea, atunci pentru
acel termen se va redacta o incheiere.
 Aceasta are o particularitate - ea se numeste “incheiere de dezbateri”. Ea va face corp comun cu
hotararea judecatoreasca ce va veni in urma deliberarii si pronuntarii acesteia.
 Incheierea de dezbateri va consemna tot ceea ce s-a intamplat cu ocazia dezbaterilor.
- Hotararea judecatoreasca finala ce se va da nu va mai relua, in curpinsul ei, partea legata de
dezbateri.
In mod normal, hotararea judecatoreasca are 3 parti:
1) Prima parte ce ne spune ce s-a intamplat cu ocazia dezbaterilor;
2) Partea referitoare la considerente - motivele pentru care s-a dat hotararea;
3) Dispozitivul;
Ei bine, cand se amana pronuntarea, avand in vedere ca se face incheiere de dezbateri, acea incheiere practic
valoreaza ca prima parte a hotararii.
  Are numai considerentele si dispozitivul, mentionand la inceput ca, in ceea ce priveste dezbaterile, ele
sunt consemnate in incheierea din data x si nu vor mai fi reluate in prezenta hotarare.
 Acest lucru conduce la urmatorul aspect - orice nulitate care intervine in legatura cu incheierea de
dezbateri se va propaga automat asupra hotararii finale.
- Asta fiindca orice nulitate va genera concluzia ca hotararea finala este lipsita de o parte a ei -
anume partea expozitiva, care se cuprinde prin ipoteza in incheirea de dezbateri. De aceea si
aceasta particularitate.

Am vorbit pana acum despre “ce sunt incheierile”, “care este clasificarea acestora”, mai trebuie sa vedem cine
le redacteaza.

Cine redacteaza incheierile

Incheierea de sedinta este intocmita de catre grefier, sub supravegherea judecatorului.
 Daca va considera necesar, judecatorul poate verifica inregistrarea sedintei de judecata;
 La sfarsit, incheierea este semnata atat de grefier, cat si de judecator. Asadar, judecatorul isi asuma in
intregime ceea ce scrie in incheiere. El poate de asemenea sa ordone grefierului sa schimbe/sa modifice
anumite aspecte din incheiere.

In ceea ce priveste continutul incheierii - art. 233 NCPC;

 Este prevazut si in NCPC, in mod expres;
 El reflecta aspecte legate de identificarea completului, partilor; natura procesului;
 Are, de asemenea, o parte referitoare la evenimentele petrecute in cursul sedintei de judecata - ce probe
au fost invocate/administrate, declaratiile/sustinerile partilor, s.a.m.d.;
 Are si o ultima parte cu privire la solutiile adoptate;

Regimul cailor de atac la incheieri

Regula in aceasta materie este ca incheierile premergatoare - adica cele date in cursul unui proces - se ataca
odata cu fondul. Avem doua categorii de exceptii:
 Situatii in care, desi vorbim despre incheierii premergatoare/intermediare, ele se ataca pe cale separata,
chiar inainte de a se solutiona fondul cauzei prin sentinta sau decizie.
 Aici vedem, de exemplu, incheierile date asupra cererilor de suspendare a procesului. Daca vrei sa
contesti faptul ca cererea de suspendare a fost gresit admisa, ar fi absurd sa faci asta abia cand se
termina procesul.
 De asemenea, incheierile privind ajutorul public judiciar se ataca cu cerere de reexaminare atunci, pe
loc, nu la sfarsitul procesului.
 De asemenea, incheierile prin care instanta dispune asupra taxei judiciare de timbru se ataca tot
atunci, nu la sfarsitul procesului

 O a doua categorie de exceptii - situatii in care incheierile premergatoare nu se ataca deloc - legea spune
ca nu avem cale de atac:
 Incheiere prin care instanta admite/respinge declaratia de abtinere;
 Incheiere prin care instanta admite/respinge cererea de recuzare;

Art. 234 NCPC - in materia cailor de atac privind incheierile:

  Atunci cand o incheiere este supusa unei cai de atac separat de fond (am dat exemplele) se inainteaza
instantei superioare o copie certificata a dosarului, pentru ca instanta superioara sa poata verifica daca
incheierea a fost data legal sau nu.
 Daca insa se formuleaza apel sau recurs impotriva unei incheieri in legatura cu care legea nu prevede
posibilitatea atacarii pe cale separata, dar totusi partea formuleaza un apel sau recurs pe cale separata,
ignorand aparenta rezultata din textul de lege - atunci inseamna ca avem o chestiune litigioasa asupra
admisibilitatii atacarii pe cale separata. In cazul acesta, instanta nu va trimite intreg dosarul, ci va trimite
instantei superioare numai copia certificata a incheierii si, evident, calea de atac exercitata de parte.
Numai daca instanta superioara considera ca acea cale de atac este admisibila, atunci va solicita si i se va
inainta copia certificata a intregului dosar al cauzei.
 Ratiunea introducerii acestei prevederi - exista in practica cazuri in care partile formuleaza cale de
atac impotriva incheierilor, chiar daca nu este prevazuta o asemenea cale de atac separata de cea de
fond. Atunci ar trebui ca, pentru toate aceste cereri, ceea ce ar fi obositor lol.

Cercetarea procesului
 Aceasta reprezinta o etapa procesuala a judecatii, in care se administreaza problee, se rezolva exceptiile
si se pregatesc dezbaterile finale.
 Dupa cercetarea procesului vom avea faza dezbaterii finale si apoi faza deliberarii si pronuntarii
hotararii.

In ceea ce priveste scopul cercetarii procesului

 El rezulta din simpla enumerare a operatiunilor ce pot fi facute in interiorul acestei etape procesuale.
 Vezi art. 237 pentru detalii.
 Extragem de aici urmatorul aspect - desi faza de cercetare a procesului este o faza ce pregateste
dezbaterile, nu intotdeauna vom avea dezbateri finale.
 Daca se rezolva o exceptie invocata in faza cercetarilor prin admitere, inseamna ca nu vom mai avea
dezbateri pe fond;
 Daca partile decid sa incheie o tranzactie, la fel, nu vom mai avea o dezbatere pe fond;

In ceea ce priveste locul cercetarii procesului

 Cand a fost facut NCPC, regula a fost aceea ca cercetarea procesului are loc in Camera de consiliu, iar
dezbaterea finala va avea loc in sedinta publica. Asa a fost conceptia NCPC.
 De ce s-a dorit acest lucru? Fiindca partea de cercetare a procesului ar fi trebuit sa aiba un caracter mai
putin formal, lipsit de o solemnitate specifica dezbaterilor publice, bazat mai mult pe o discutie pe care o
are judecatorul cu partile sau cu avocatii partilor, concentrata pe aspecte tehnice, preponderent tehnice,
cum sunt exceptiile, probele, iar publicului sa i se lase doar dezbaterea finala, unde intr-adevar e o
chestiune din care tu, public, poti sa si intelegi ceva.
 NCPC a vrut sa duca procesul civil roman intr-o sfera apropiata a procesului european. Mai putina
solemnitate, mai informal.

Problema pragmatica - nu avem palate de justitie suficient de incapatoare. Prea multi judecatori, prea putine
birouri. Deeci nu prea incape lumea in camera de consiliu.

Art. 213 - judecatorul poate decide ca procesul sa se judece fara prezenta publicului. Atentie - sunt exceptii.
Prevederea generala afirma ca procesele sunt publice.
Exceptiile procesuale
Acestea reprezinta aparari.
Apararile in proces sunt de doua categorii:
1. Apararie fond;
2. Aparari/exceptii procesuale;

Apararile de fond sunt si ele de doua feluri:

1) Aparari de fond care sunt intemeiate pe situatia de fapt;
2) Aparari de fond care sunt intemeiate pe situatia de drept;
 Ambele sunt aparari de fond fiindca, daca ar fi primite, ar conduce la respingerea cererii ca neintemeiata
sau nefondata.

Dincolo de acestea, avem exceptiile procesuale:

 Ele sunt mijloace de aparare care privesc incalcarea normelor de organizare judecatoreasca de
procedura sau aspecte privind exercitiul dreptului la actiune.
 Acestea tind fie la amanarea cauzei, fie la respingerea pretentiei reclamantului, dar fara a se
face o analiza in fond asupra acestora.
- Prin asta se disting exceptiile procesuale de apararile de fond.

Atentie, retine! Trebuie sa nu consideram o serie de aparari de fond ca fiind exceptii, in sensul de exceptii
procesuale. De ce? Fiindca o serie de aparari de fond cuprind in ele cuvantul “exceptie”.
 De ce? Fiindca ele sunt aparari de fond consacrate in dreptul civil, iar in dreptul civil clasic, preluat de la
romani, “exceptio” nu avea semnificatia terminologica pe care o are “exceptia procesuala” astazi, in
procedura civila. “Exceptio” insemna orice obiectie - fie ea de fond sau de procedura. De aceea, mai
multe aparari de fond au in componenta lor terminologica componenta “exceptie”.
Exemple:
 Exceptia de neexecutare a contractului - ea nu este o exceptie procesuala, ea este o aparare de fond.
Ea spune ca eu nu mi-am exercitat obligatia contractuala, intrucat nu eram obligat sa o fac, intrucat tu, la
randul tau, nu ti-ai indeplinit obligatiile, deci eu nu le consider scadente pe ale mele. Asta este “cat se
poate de <de fond>”.
 Exceptio plurium concubentium - este invocata, in mod obisnuit, in procesele de stabilire a paternitatii
- atunci cand pretinsul tatal arata ca mama copiului a avut mai multe relatii susceptibile de concepere a
unui copil in perioada respectiva.
 Exceptio mali processus - este o aparare pe care o face cel impotriva caruia se face o cerere recursorie -
o cerere de regres - si care arata ca, daca ar fi fost in procesul in care s-a produs evictiunea, ar fi putut sa
aiba mijloacele de inlaturare a evictiunii.
 Exceptia de nulitate a actului care sta la baza pretentiei deduse judecatii - este prevazuta de NCC
chiar cu acest titlu - “nulitatea absoluta sau relatiav poate fi invocata pe cale de exceptie” - dar NCC se
refera, de fapt, la “pe cale de aparare” cand zice “pe cale de exceptie” - este o aparare de fond.

Exceptiile au o anumita procedura de solutionare, pe cand apararile de fond se solutioneaza odata cu

fondul. De aia e foarte important sa nu le confundam.
De asemenea, exceptiile procesuale nu trebuie confundate nici cu o serie de incidente procedurale, care si
ele au in ele componenta terminologica de “exceptie”.
Exemple:
 Exceptia de neconstitutionalitate - nu este o exceptie procesuala, ci este o veritabila chestiune
prejudiciala care vizeaza, pana la urma, tot fondul. Deci este o chestiune de fond, chiar daca are si
incarcatura de a fi o problema prejudiciala, fiindca nu poate reveni in solutionare instantei respective;
 Exceptia de nelegalitate a actului administrativ - iarasi, vorbim de o aparare de fond.

Exceptiile sunt si ele, precum pretentiile, niste mijloace de manifestare a actiunii civile. Asta inseamna ca atunci
cand se invoca o exceptie trebuie sa se verifice si in ceea ce priveste aceasta existenta unui interes, a capacitatii
si a calitatii celui care invoca exceptia respectiva.
Cu alte cuvinte, aceste aspecte ce se verifica a.c. se formuleaza actiunea civila, trebuie verificate si in exercitiul
ei de catre parat.
De aceea, uneori sunt situatii in care anumite exceptii pot fi respinse ca lipsite de interes, cu toate ca, in concret,
exista acolo o incalcare a unei norme de procedura sau una de organizare.

Clasificarea exceptiilor
Sigur, sunt mai multe categorii de clasificari. Le luam pe cele mai importante.

Dupa obiectul lor, exceptiile se impart in:

1. Exceptii procesuale de procedura;
2. Exceptii procesuale de fond;
 Exceptiile de procedura sunt cele prin care se vizeaza incalcarea normelor de procedura, normelor de
organizare si normelor de competenta:
 Exceptia de necompetenta;
 Exceptia de incompatibilitate;
 Exceptia de perimare;
 Exceptia de tardivitate a depunerii unei cereri;
- Toate astea sunt chestiuni de procedura;

 Exceptiile de fond sunt cele prin care se vizeaza lipsuri ale dreptului la actiune, cum ar fi:
 Exceptia lipsei de interes;
 Exceptia lipsei calitatii procesuale sau a capacitatii de folosinta/exercitiu;
 Exceptia prematuritatii; (dreptul nu este actual)
 Exceptia prescriptiei;
 Exceptia autoritatii de lucru judecat;

Exceptiile de fond sunt limitativ determinate;

Exceptiile de procedura sunt infinite;

De regula, exceptiile de fond au un caracter dirimant - adica sunt peremptorii - duc la paralizarea actiunii, daca
sunt admise, bineinteles;
Exceptiile de procedura sunt unele cu caracter dilatoriu - admiterea lor nu provoaca decat o amanare. Avem si
unele cu caracter peremptoriu - in sensul ca provoaca o incetare a procesului.

O alta categorie de clasificare, in functie de efectul pe care il produce admiterea exceptiei:

1. Exceptii dilatorii - odata admise, tind la amanarea procesului;
2. Exceptii peremptorii/dirimante - odata admise, conduc la stoparea procesului fara a se mai analiza pricina
pe fond;
 Exista exceptii care incep printr-un caracter dilatoriu (printr-o amanare) dar, ulterior, se pot transforma
in peremptorii.
 De exemplu, exceptia de netimbrare. Judecatorul e obligat sa acorde partii un termen in interiorul
caruia sa poata plati taxa judiciara de timbru. Daca in interiorul acelui termen nu achita taxa de
timbru, atunci se va anula cererea. Deci mai intai ii acorda un termen;
 Alt exemplu - lipsa dovezii calitatii de reprezentant - se acorda un termen pentru ca partea sa depuna
dovada calitatii de reprezentant. Daca nu depune aceasta dovada, intervine nulitatea. Atunci apare
de-abia caracterul peremptoriu.
 Alt exemplu - nesemnarea cererii de chemare in judecata - mai intai se acorda un termen partii
pentru a semna cererea. Daca n-o semneaza, atunci va interveni nulitatea.
 La fel si la lipsa capacitatii de exercitiu - daca cererea e facuta de o persoana lipsita de o capacitate
de exercitiu si nu e semnata de reprezentantul acestuia, se acorda termen pentru ca reprezentantul
persoanei lipsite de capacitate de exercitiu sa insuseasca cererea/actul de procedura respectiv.

O ultima clasificare:
1. Exceptii absolute - se invoca incalcarea unor norme de ordine publica;
2. Exceptii relative - se invoca incalcarea unor norme de ordine privata;
 Uneori e dificil sa facem diferenta dintre ele;
 Importanta o vom vedea cursul urmator, in materia regimului de invocare al exceptiilor procesuale;

Facem o distinctie intre exceptii si asa-numitele inadmisibilitati;

 In doctrina s-a pus problema daca n-ar exista o categorie de aparari care ar fi plasat nici in sfera
apararilor de fond, dar nici in sfera exceptiilor, ci care ar imprumuta ceva de la ambele.
 Aceasta teorie a fost inlaturata in doctrina romneasca. Ea avea o sorginte terminiologica pe filiera
franceza. Noi nu avem “fine de primire”, ca in legislatia franceza. Asadar, aparitia unei categorii noi de
aparari in acest domeniu parea mai degraba un import pur-terminologic, fara o acoperire in legalitate.
 In realitate, la noi, exceptiile nu sunt toate dilatorii. Pot fi si peremptorii.

Si noi, desi am respins teoria inadmisibilitatii ca mijloace proprii de aparare, recunoastem ca efectul admiterii
unor exceptii poate fi respingerea ca inadmisibila a unei cereri. Dar asta nu inseamna ca inadmisibilitatea este o
aparare distincta de exceptii, ci este in realitate un efect al admiterii unora dintre exceptiile procesuale.
Putem da cateva exemple - atunci cand nu e prevazuta o cale de atac. Avem o hotarare definitiva care nu poate
fi atacata cu recurs. Totusi partea face recurs. Solutia e ca respingi recursul ca inadmisibil. Aici e o exceptie a
lipsei dreptului de a face recurs - or aceasta exceptie e recunoscuta la noi, in dreptul romanesc - este o exceptie
de fond privind exercitiul dreptului la actiune - pentru acel tip de actiune nu exista si recurs - exista doar prima
instanta si apel.
 Asadar, retine - inadmisibilitatea nu e un mijloc de aparare, in sine, care sa concureze exceptiile (asa
cum se intampla in sistemul de drept francez)
 La noi, inadmisibilitatea este in realitate un efect al unor exceptii.
 Cursul 2 - 8.02.2021
Astazi terminam partea legata de exceptii.
Dupa care continuam cu probele.

Exceptiile procesuale
Data trecuta am facut o prezentare generala a exceptiilor, ca mijloace de aparare. Am facut o clasificare a
acestora.

Regulile privind invocarea si solutionarea exceptiilor

Exceptiile au anumite reguli in ceea ce priveste invocarea si solutionarea;
Mijloacele de aparare de fond (apararile de fond) au alte reguli in ceea ce priveste invocarea si solutionarea
 De asta e important sa stim regulile referitoare la exceptii

Invocarea exceptiilor
In ceea ce priveste invocarea, trebuie sa facem distinctia dupa cum exceptiile sunt absolute sau relative
 Daca sunt absolute - sanctioneaza incalcarea unor norme de ordine publica - vor putea fi invocate de
parti, instanta sau procuror, daca acesta participa la judecarea cauzei;
 Termen - art. 247 - Exceptiile absolute pot fi invocate in orice stare a procesului - insa cu o
precizare: in fata instantei de recurs, acestea pot fi invocate numai daca, pentru solutionarea lor, nu
mai este necesara administrarea unor alte dovezi, in afara de inscrisuri.
- Regula e logica - fiindca in fata instantei de recurs nu se pot administra alte probe in afara de
inscrisuri;
- De la aceasta regula, exista unele derogari. Nu toate exceptiile absolute pot fi invocate in orice
stare a procesului. In unele cazuri, legiuitorul a pus anumite limite in timp. Dar ele raman de
ordine publica, chiar si cu aceste limitari.
 De exemplu, exceptia necompetentei materiale sau teritoriale exclusive - da, este de ordine
publica, dar poate fi invocata pana la primul termen la care partile sunt legal citate si pot
pune concluzii.
 Alt exemplu - litispendenta - este de ordine publica, fiindca ea incearca sa previna incalcarea
autoritatii de lucru judecat - chiar si asa, ea poate fi invocata numai in fata instantei de fond -
prima instanta sau instanta de apel - nu si instanta de recurs;
 Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant;
 Perimarea - nu am facut-o inca, dar vom vedea, atunci cand o facem, ca ea este de ordine
publica, fiindca ea vizeaza tot buna administrare a justitiei. Ea nu poate fi invocata direct in
apel. Poate fi invocata in tot cursul judecatii, dar in fata instantei care a intervenit.

 Daca sunt relative - de ordine privata, prin care se sanctioneaza incalcarea unor norme cu caracter
dispozitiv. Ele pot fi invocate numai de catre partea care justifica un interes.
 Termen - potrivit art. 247 alin. 2 - ele se invoca cel mai tarziu la primul termen de judecata dupa
savarsirea neregularitatii procedurale, in faza cercetarii procesului si inainte de a se pune concluzii in
fond.
 Asadar, practic avem doua limitari:
- Sa nu depasesti primul termen de a urmamt neregularitatii;
- Exceptia trebuie invocata inainte de a se intra in dezbateri, fiindca daca se intra in dezbateri
(adica in faza in care se pun concluzii pe fond) nu se mai poate invoca o exceptie, chiar daca
 acest moment este la termenul urmator.

Potrivit art. 178, in materia nulitatii: (ceea ce inseamna ca avem niste norme speciale in ceea ce priveste
exceptiile de nulitate ale unui act de procedura civila)
 Se prevede ca neregularitatile savarsite pana la inceperea judecatii se invoca prin intampinare.
 Daca intampinarea nu este obligatorie, atunci neregularitatile se invoca pana la primul termen de
judecata.
 In timp ce pentru neregularitatile savarsite in timpul judecatii, acestea se invoca la termenul la care s-a
savarsit neregularitatea;
 Daca partea nu e prezenta, atunci neregularitatea se invoca la termenul imediat urmator, insa inainte
de a se pune concluzii pe fond.

Corelarea articolelor 247 alin. 2 si 178 alin. 3 este una simpla:

 Art. 247 vizeaza regula de invocare a exceptiilor in genere - nu toate exceptiile vizeaza nulitatea - unele
pot viza decaderi, altele neregularitati de fond (prescriptia, autoritatea de lucru judecat, etc)
 Art. 178 se refera strict la exceptia privind nulitatea unui act de procedura.

Corelarea articolelor 247 alin. 3 si art. 178 alin. 5:

 Art. 247 alin. 3 - “Cu toate acestea, partile sunt obligate sa invoce toate mijloacele de aparare si toate
exceptiile procesuale de indata ce le sunt cunoscute. In caz contrar, ele vor raspunde pentru pagubele
pricinuite partii adverse…”
 Acest text nu introduce un caz de decadere. El este o aplicatie particulara a regulii potrivit careia
partile trebuie sa isi exercite cu buna-credinta drepturile procesuale. Daca nu fac aceasta, pot fi
sanctionate cu plata unor amenzi ori chiar despagubiri pentru intarzierea procesului.
- Asadar, ipoteza art. 247 alin. 3 vizeaza situatia in care, o parte, desi cunostea o anumita
neregularitate, folosindu-se de faptul ca norma de la art. 247 alin. 1 implica un termen destul de
lung in ceea ce priveste invocarea exceptiilor absolute - nu invoca aceasta neregularitate imediat,
ci lasa procesul sa curga si invoca nulitatea intr-o faza inaintata a procesului, obtinand efectul
dorit.
- Asadar, art. 247 alin. 3 nu are niciun impact asupra solutiei pe care instanta o va da asupra
exceptiei, ci el doar sanctioneaza partea pentru simplul fapt ca, stiind neregularitatea, a invocat
exceptia cu intarziere, dar respectand, in acelasi timp, termenul prevazut de lege - “in orice stare
a procesului.”
 Exemplu - una dintre parti cunoaste faptul ca exista autoritate de lucru judecat. Intre parti s-a
mai purtat un astfel de litigiu. Dar nu invoca acest lucru, desi il cunoaste. Nu invoca nici in
prima instanta si nici in apel, insa invoca asta direct in recurs. Astfel, va obtine respingerea
ca inadmisibila a cererii. Totusi, pentru faptul ca a invocat-o intr-o faza atat de intarziata,
cunoscand asta de la inceput, a provocat niste judecati inutile. Deci chiar daca partea castiga
procesul, fiindca a fost de rea-credinta, va putea fi obligata la plata unor amenzi
judiciare/daune.

Corelarea art. 247 alin. 1 (care vizeaza ca exceptiile absolute pot fi invocate de parte/instanta din oficiu in orice
stare a procesului) cu dispozitiile art. 178 alin. 5 (toate cauzele de nulitate ale actelor de procedura deja
efectuate, trebuie invocate deodata, sub sanctiunea decaderii din dreptul partii de a le mai invoca).
In primul rand, constatam ca art. 178 alin. 5 se refera atat la nulitatile relative, cat si la cele absolute.
  In cazul asta, trebuie sa vedem care e corelarea lui cu art. 247 alin. 1
 Diferenta dintre cele doua este urmatoarea:
 Art. 247 alin. 1 vizeaza exceptiile in genere;
 Art. 178 alin. 5 vizeaza numai exceptia privind nulitatea actului de procedura - asadar, sfera
acestui articol este mai restransa decat sfera art. 247.
- Acest alin. 5 vizeaza ipoteza in care avem invocate o serie de nulitati, insa ele nu sunt invocate
deodata. Cu alte cuvinte, una dintre parti invoca in legatura cu cererea de chemare in judecata
nulitatea pentru faptul ca nu e semnata, ca nu e depusa imputernicirea reprezentantului, dar nu
invoca si o alta nulitate. In legatura cu nulitatea neinvocata opereaza decaderea, deoarece
principiul lui 178 alin. 5 este ca atunci cand invoci nulitatea unui act, aplecandu-te asupra
nulitatilor lui, trebuie sa identifici toate cauzele de nulitate si sa nu iti prezervi, pentru viitor, alte
cauze de nulitate in legatura cu actul respectiv.

O aplicatie corecta a art. 178 alin. 5 o gasim in materia contestatiei la executare - nu se poate face o contestatie
de catre aceeasi parte pentru motive care au existat la data primei contestatii.

Observatie
Exceptiile, fiind mijloace de aparare, sunt si ele forme de manifestare a actiunii civile. Asadar, cel care invoca o
exceptie trebuie sa justifice toate conditiile pe care le justifica reclamantul in ceea ce priveste exercitiul actiunii
civile. Deci:
 Interes, in primul rand.

Solutionarea exceptiilor
1. Prima regula care trebuie retinuta este ca exceptiile se solutioneaza inainte de administrarea probelor si
inainte de dezbaterea in fond a cauzei.
 Asta e particularitatea lor principala, care le distinge de apararile de fond. De aia tot spunem ca trebuie
sa distingem exceptiile procesuale de apararile de fond.
 Apararile de fond sunt evaluate dupa dezbaterea in fond a cauzei si isi vor gasi dezlegarea in
considerentele hotararii, instanta primindu-le sau respingandu-le si expunand de ce
admiterea/respingerea lor a condus la un rezultat.
 Exceptiile procesuale au o alta regula de solutionare - instanta, in primul rand, le analizeaza anterior
dezbaterii fondului, pentru ca de multe ori ele fac inutila dezbaterea fondului sau configureaza intr-un
anumit fel dezbaterea fondului.

2. Solutia asupra exceptiilor se evidentiaza in dispozitiv.

 Sigur, solutia poate fi si in dispozitivul unei incheieri, daca solutia asupra exceptiei se da in cursul
procesului (in cazul unei incheieri intermediare, cand, de exemplu, se respinge exceptia lipsei calitatii
sau exceptia lipsei prescriptiei);
 Solutia asupra exceptiilor poate fi data si printr-o sentinta sau decizie - de exemplu, cand se admite
exceptia de necompetenta si se declina competenta.
 Si intr-un caz si in celalalt vorbim despre solutionarea lor in interiorul dispozitivului, iar nu in
considerentele deciziei.

3. Regula de baza este ca exceptiile se solutioneaza inainte de administrarea probelor in fond si de

dezbaterea in fond a cauzei.
 Observatie - faptul ca exceptia se solutioneaza inainte de administrarea probelor si inainte de
 administrarea in fond a cauzei, nu inseamna ca trebuie solutionata neaparat la un termen si ca ea nu ar
avea nevoie, in sine, de administrarea unor probe.
 Sunt situatii (mai complexe) in care, pentru solutionarea exceptiei in sine, este necesara
administrarea unor probe. Acest fapt nu inseamna ca exceptia nu se va solutiona inainte de
administrarea probelor pe fond si dezbaterea pe fond a cauzei.
- Pur si simplu, daca exceptia necesita administrarea unor probe distincte de cele care vizeaza
fondul, instanta va admite probele privind exceptia, va putea amana cauza pentru administrarea
acestora, se va pronunta asupra exceptiei si apoi va vedea, la administrarea probelor pe fond si
dezbaterea fondului, daca nu cumva solutionarea exceptiei conduce la un rezultat peremptoriu -
in sensul ca nu va mai exista o dezbatere a fondului, asa cum ar fi in cazul admiterii exceptiei
prescriptiei, de exemplu,

De la aceasta regula exista o exceptie

Exceptia prevede situatia in care exceptia procesuala poate fi unita cu administrarea probelor sau cu fondul
cauzei, daca sunt indeplinite in mod cumulativ doua conditii:
 Pentru judecarea si solutionarea exceptiei sa fie necesara adminsitrarea de probe
 Aceste probe, care sunt necesare pentru solutionarea exceptiei, sa fie comune cu cele necesare
solutionarii pe fond a cauzei;
 Daca probele necesare pentru administrarea exceptiei sunt comune cu cele privind solutionarea
fondului, atunci judecatorul poate opera fie unirea exceptiei cu administrarea probelor necesare
fondului, fie chiar unirea exceptiei cu fondul.
- In acest caz, judecatorul va administra in mod comun probe, atat pentru exceptie, cat si pentru
fond si apoi, daca a unit exceptia cu administrarea probelor pe fond, dupa incheierea
operatiunii de administrare a probelor, se va pronunta mai intai asupra exceptiei si, in functie de
rezultatul ei, fie va analiza fondul, daca respinge exceptia, fie nu-l va mai analiza, daca admite
exceptia.
- Daca a unit exceptia cu fondul chiar, atunci dupa terminarea cercetarii procesului va deschide
etapa dezbaterilor, va da cuvantul mai intai pe exceptie, apoi asupra fondului si, prin hotararea
finala, se va pronunta asupra ambelor probleme.
Retinem ca faptul ca avem un caz de unire a exceptiei cu fondul nu inseamna ca exceptia “se topeste” in fond.
Ea isi pastreaza identitatea, ramane ca atare, atat numai ca instanta se va pronunta asupra ei odata cu hotararea
finala. Dar trebuie sa se pronunte mai intai asupra exceptiei, chiar si in felul acesta. Daca exceptia e peremptorie
(si de obicei astfel de exceptii se unesc cu fondul) trebuie numai ca in cazul respingerii exceptiei sa se pronunte
instanta si pe fond.

In doctrina s-a atras atentia ca exista un exces de unirii ale exceptiei cu fondul, ceea ce face ca exceptia tinde sa
devina regula.
 Sunt exceptii care sunt imposibil de unit cu fondul - exceptia necompetentei, exceptia neindeplinirii
procedurii prealabile, exceptia netimbrarii - astea nu vor putea fi niciodata unite cu fondul. Sau exceptia
lipsei semnaturii pe cererea de chemare in judecata;
 Insa, exista exceptii care in mod predilect pot fi unite cu fondul. De exemplu, in materie de actiuni reale,
calitatea procesuala activa este identitatea reclamantului cu cel care este titularul dreptului. Or problema
de “cine este titularul dreptului” este si chestiunea de fond.
 De aceea, in doctrina, se retine in mod obisnuti ca, in aceste cazuri, de obicei se procedeaza la unirea
exceptiei cu fondul.
- Totusi, nu e mereu asa. Trebuie sa analizezi in concreto. De ce?
 In primul rand, pornim de la problema ca existenta calitatii nu se confunda cu existenta
 dreptului. Existenta calitatii este identitatea intre cel care face o reclamatie si cel care, in mod
aparent, este titularul dreptului, in baza unui titlu care nu inseamna insa ca va triumfa
neaparat pe fond.

Simultaneitatea invocarii exceptiilor

 Daca avem mai multe exceptii invocate in mod simultan, care e ordinea de solutionarea a acestora?
In primul rand, art. 248 are o norma, dar nu ne ajuta prea mult. “Instanta determina ordinea de solutionare in
functie de efectele pe care exceptiile le produc unele asupra altora”.
 Asadar, legiuitorul a optat pentru un sistem flexibil
 Trebuie deci sa vedem in ce masura solutionarea unei exceptii are impact asupra unei alte
exceptii.

Luam cateva exemple.

Se invoca necompetenta, prescriptia si autoritatea de lucru judecat.
 Mai intai trebuie sa vedem necompetenta, fiindca asupra prescriptiei si autoritatii de lucru judecat,
trebuie sa se pronunte o instanta care e competenta.
 Dupa care, ramane sa alegem intre prescriptie si autoritate de lucru judecat. Aici va prevala autoritatea
de lucru judecat, fiindca prescriptia presupune existenta dreptului, doar ca el nu mai este protejat sub
aspectul obtinerii obligarii partii adverse, dar dreptul ramane, fiind un drept natural - dreptul substantial
subzista, chiar daca are alt grad de protectie. Ei bine, autoritatea de lucru judecat presupune ca dreptul
respectiv nu exista. De aceea trebuie sa vezi mai intai existenta sau inexistenta dreptului (deci analizezi
autoritatea de lucru judecat), pentru a vedea dupa daca mai e sau nu protejat.
 In cele din urma, analizam prescriptia.

Daca avem necompetenta, incompatibilitate si lipsa calitatii procesuale active - toate se invoca deodata:
 Aici e interesant. Nu discutam prima data necompetenta. Mai intai vedem incompatbilitatea. De ce?
Fiindca asupra exceptiei de necompetenta, trebuie sa se pronunte un complet legal constituit. Daca
judecatorul este incompatibil sau avem un complet format din 3 judecatori in loc sa fie format de 2,
intervine prima regula, anume cea conform careia asupra exceptiei de necompetenta se pronunta un
complet care-i legal constituit. Deci trebuie sa clarificam problema incompatibilitatii.
 Totusi, si aici depinde. Daca avem incompatibilitate relativa, numai daca se abtine judecatorul se
blocheaza procesul. Daca este recuzat judecatorul, procesul va curge, dar instanta nu va avea voie sa
se pronunte pe fond (va putea solutiona alte exceptii).
 Apoi necompetenta
 Apoi lipsa calitatii;

Daca avem netimbrare, necompetenta si conexitate:

 Aici problema e foarte dificila, existand puncte de vedere diferite in doctrina.
 Unii spun netimbrare prima data, altii necompemtenta.
 Proful spune ca, dupa NCPC, s-a transat problema. Art. 200 NCPC permite antamarea problemei
timbrajului in faza de regularizare, dar nu si a competentei, pe care o transpune abia la primul termen de
judecata la care partile sunt legal citate si pot pune concluzii.
 Asta inseamna ca legiuitorul a acceptat ca timbrarea ar putea fi stabilita si de catre o instanta care nu este
 competenta sau a carei competenta inca n-a fost analizata.
 Conexitatea e a treia cu siguranta.

Solutiile asupra exceptiilor

In ipoteza in care instanta admite exceptia, deosebim dupa cum ea este peremptorie sau dilatorie.
1. Peremptorie - daca e admisa, atunci solutia va fi marcata printr-o sentinta sau decizie, dupa cum judecata
se afla in prima instanta sau calea de atac, prin care:
 fie se anuleaza cererea;
 fie se constata perimarea;
 fie se respinge ca inadmisibila;
 fie se respinge ca prematura;
 etc., in functie de natura obiectului exceptiei respective.
 Impotriva hotararii se va putea face cale de atac, daca nu este o hotarare definitiva (fiindca
exceptiile pot fi invocate, in anumite situatii, in apel sau chiar si in recurs, este posibil ca hotararea
data sa fie definitiva si sa nu mai implice existenta unei cai de atac.

2. Dilatorie - in cazul asta, de regula, se pronunta o incheiere cu caracter interlocutoriu - care leaga instanta
(adica face imposibila revenirea instantei asupra solutie) fiindca, fiind dilatorie, se amana procesul.
 O astfel de situatie are loc cand se invoca nulitatea procedurii de citare.
 De asemenea, atunci cand se pronunta o exceptie privind decaderea din dreptul de a administra probe;

Insa, in cazul in care vorbim despre exceptia necompetentei, situatia e putin diferita:
 Ea este, de regula, o exceptie dilatorie. Chiar daca se admite, efectul nu e stoparea procesului, ci mutarea
lui la o alta instanta - anume la instanta competenta.
 In cazul asta, nu se pronunta o incheiere, ci o hotarare - o sentinta - prin care se declina competenta.
 Regula nu e cu caracter absolut, fiindca daca vorbim de declinari intre sectii/complete specializate
ale aceleiasi instante, vom avea o incheiere.
 Asadar, trebuie sa ne amintim ca nu intotdeauna exceptia de necompetenta produce un efect
dilatoriu, ci asta e numai regula.
 Exista si exceptia de necompetenta generala - atunci cand aceasta se admite si competenta nu
apartine unui alt organ cu activitate jurisdictionala, ci unui organ fara o asemenea activitate - nu mai
avem o problema de declinare, ci va interveni respingerea cererii ca inadmisibila. Asadar, aici am
avea un efect peremptoriu, nu dilatoriu.

In ipoteza in care exceptia se respinge, solutia va fi evidentiata intr-o incheiere interlocutorie, dar la fel de
adevarat este ca poate fi evidentiata si in hotararea finala, in ipoteza in care exceptia s-a unit cu fondul.

Efectul hotararii prin care s-a admis o exceptie

 Admiterea unei exceptii nu are autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste fondul dreptului.
Asadar, teoretic, ar lasa neafectat dreptul substantial.
 Totusi, ea are autoritate de lucru judecat sub aspectul chestiunii dezlegate, astfel incat un nou proces
care nu evita/nu inlatura viciul care a stat la baza admiterii exceptiei, va fi supus si el autoritatii de lucru
judecat.
Probele in procesul civil
Dispozitii generale referitoare la probe
 De regula, probele se administreaza în etapa cercetarii procesului, inainte ca instanta sa considere ca
faza de cercetare s-a incheiat si sa acorde partilor cuvantul asupra fondului.

Subiectul, obiectul, sarcina probei

Admisibilitatea probelor
Propunerea probelor
Incuviintarea probelor
Reguli generale privind administrarea probelor
Reguli generale privind aprecierea probelor

Subiectul, obiectul, sarcina probei

Subiectul probei este judecatorul. El trebuie convins.
Obiectul probei este alcatuit din actele sau faptele care trebuie dovedite de cel care face o afirmatie in fata
instantei.
Ce anume nu face obiectul probei:
 Nu ar trebui sa faca obiectul probatoriului ceea ce instanta este obligata sa cunoasca din oficiu. Anume
legea. Regula e aceea ca judecatorul cunoaste legea. Asta inseamna ca partile nu trebuie sa dovedeasca,
in vreun fel, cu privire la legi, ordonante, hotarari de guvern si orice act publicat in monitorul oficial.
 De asemenea, judecatorul este prezumat ca ar cunoaste si Conventiile internationale la care Romania
este parte sau Tratatele internationale, in masura in care acestea sunt incorporate intr-o lege publicata
in M.Of.
 De asemenea, judecatorul e prezumat ca el cunoaste CEDO si jurisprudenta CTEDO + jurisprudenta
CJUE;
 E prezumat ca el cunoaste deciziile CCR + deciziile ICCJ;

Pe de alta parte:
Art. 252 NCPC - textele care nu sunt publicate in M.Of. sau intr-o alta modalitate prevazuta de lege,
conventiile, tratatele si acordurile internationale aplicabile in Romania, care nu sunt integrate intr-un text de
lege + dreptul international cutumiar trebuie dovedit de partea interesata.
 Asadar, tot ce nu este publicat in M.Of. trebuie dovedit de partea interesata;
 De cele mai multe ori, asta nu e chiar atat de complicat, fiindca in general exista informatii cu privire la
aceste lucruri, in ziua de astazi fiind foarte multe biblioteci virtuale/site-uri de specialitate, etc.

Exista dispozitii speciale si in ceea ce priveste legea straina. Avem textul de la art. 2562 din NCC.

Situatii care nu pot face obiectul probei

Faptele notorii si faptele necontestate de parti
 Art. 255 alin. 2 - daca un fapt este de notorietate publica ori necontestat, instanta va putea decide, tinand
seama de circumstantele cauzei, ca nu mai este necesara dovedirea lui.
 La faptele notorii si faptele necontestate, legiuitorul lasa la aprecierea instantei ca, in functie de
imprejurari, daca mai probeaza sau nu faptul respectiv.
 Faptele notorii = cele care sunt general cunoscute de toti si care sunt, de regula, incontestabile.
 Poate exista o notorietate generala sau una locala.
- Conditia e sa fie o lipsa de contestabilitate naturala.

 Faptele necontestate se pot extrage daca, de exemplu, intr-o pricina, partea reclamanta solicita o
anumita prestatie, in baza unui anumit titlu iar paratul, prin apararile pe care le face in intampinare nu
contesta existenta titlului (adica a obligatiei) ci numai spune ca s-a compensat, ca nu e scadenta inca sau
ca nu e certa inca, nu e lichida, etc. - deci face aparari ce tin de circumstantierea pozitionarii lui fata de
respectiva obligatie si nu de existenta obligatiei in sine.
 Asta inseamna ca este un fapt necontestat ca intre reclamant si parat exista un raport contractual.
- Asta inseamna ca lipsa contestarii poate veni si din lipsa apararilor pe care paratul le face in
intampinare.

De asemenea, nu pot face obiectul probei:

 Faptele negative nedeterminate - de exemplu, faptul ca o persoana nu are nicio datorie fata de nicio
persoana. Sau ca n-a fost niciodata intr-un anumit oras. Sau alte elemenete de genul asta.

In schimb, faptele negative determinate - de exemplu, faptul ca x n-a fost in ziua y intr-un anumit oras pot fi
dovedite prin faptele pozitive contrare si care exclud faptul negativ determinat.

Sarcina probei
Regula de baza este aceea ca cel care pretinde un anumit lucru in fata instantei trebuie sa il probeze.
 Sigur, de regula, spunem ca reclamantului ii revine sarcina probei. Afirmatia nu e negata de prof, in
esenta e corecta, dar nu trebuie sa luam aceasta afirmatie ca avand un caracter complet absolut.
 Reclamantul are sarcina probei in ceea ce priveste sarcinile lui.
 Daca paratul invoca o exceptie, in ceea ce priveste dovedirea acelei exceptii sau faptelor ce stau la
baza exceptiilor respective, paratului ii va reveni sarcina probei.

Exista si situatii cand sarcina probei revine nu celui care face afirmatia, ci partii adverse. Situatiile sunt
urmatoarele:

1. Existenta unei prezumtii legale

 Atunci cand exista o prezumtie legala inseamna ca partea care beneficiaza de prezumtie nu dovedeste
faptul favorabil ei, ci dovedeste un fapt conex celui pe care ea il doreste a fi dovedit, iar legea leaga o
anumita consecinta de faptul conex, consecinta care conduce la prezumarea faptului ca faptul pretins
este ca si dovedit.
 Asta inseamna ca automat sarcina probei se deplaseaza la partea adversa, care este chemata sa
rastoarne prezumtia respectiva.
Art. 343 NCC - Dovada bunurilor sotilor
“Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.”
 Prin urmare, reclamantul trebuie:
 sa dovedeasca casatoria - fapt conex
 sa dovedeasca regimul bunurilor (sa zicem ca e cel legal) - fapt conex;
 sa dovedeasca faptul ca o achizitie a unui bun s-a produs in acea perioada - iar un fapt conex.
- El nu dovedeste deci elementul principal - anume ca bunul e comun. Acest element principal e
extras de lege din simplul fapt ca a fost achizitionat in timpul casatoriei, iar casatoria este sub
regimul comunitatii legale.
- Revine partii adverse sa probeze, prin orice mijloc de prob, ca bunul, desi in aparenta este
comun, el totusi este unul propriu.

Art. 1503 NCC - Remiterea inscrisului original al creantei

Remiterea voluntară a înscrisului original constatator al creanței, făcută de creditor către debitor, unul din
codebitori sau fideiusor, naște prezumția stingerii obligației prin plată. Proba contrară revine celui interesat să
dovedească stingerea obligației pe altă cale.
 Asadar, debitorul nu dovedeste stingerea, n-are o chitanta, dar prezinta titlu. Spune “iata, contractul de
imprumut pe care il avea partea adversa - creditor - contra mea, semnat intr-un simplu exemplar, se afla
in posesia mea, fiindca partea adversa l-a remis. Din moment ce l-a remis, inseamna ca nu mai are
nevoie de el. Nu mai avea nevoie de el fiindca eu am platit. Da, n-am o chitanta, dar am o prezumtie.”

Admisibilitatea probelor
Pentru ca o proba sa fie admisibila, trebuie sa intruneasca 4 conditii:
1. Proba sa fie legala
 Nu trebuie sa fie interzisa de lege.
 Sunt probe interzise pentru anumite acte sau fapte. In NCC sunt multe astfel de prevederi:
 Art. 2200 NCC in materia contractelor - pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie
incheiat in scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar daca exista un inceput de dovada
scrisa.
 Art. 51 alin. 3 NCPC - Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovada al motivelor de recuzare.

Textele care stabilesc legalitatea sau nelegalitatea anumitor probe sunt de doua categorii:
1.1. Texte care apara interese de ordine publica - texte imperative;
1.2. Texte care apara interese de ordine privata - texte dispozitive;

 In cazul acestora din urma, ar putea sa opereze o conventie cu privire la probe;

Art. 256 NCPC - Conventiile asupra admisibilitatii obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu exceptia
celor care privesc drepturi de care partile nu pot dispune, celor care fac imposibila sau dificila dovada actelor
sau faptelor juridice ori, dupa caz, contravin ordinii publice ori bunelor moravuri.
 Asadar, este permisa, la un moment dat, admiterea unei probe care este nelegala, daca nelegalitatea
respectiva nu este reglementata prin norme de ordine publica si vizeaza drepturi de care partile pot
dispune, caz in care partile se pot intelege.
2. Proba sa fie verosimila;
 Adica trebuie sa tinda la dovedirea existentei unor fapte credibile.
 Aproape orice poate fi verosimil;

3. Proba sa fie pertinenta

 Adica proba trebuie sa aiba legatura cu obiectul pretentiilor/apararilor facute de parti;

4. Proba sa fie concludenta

 Adica trebuie sa aiba aptitudinea de a conduce la solutionarea cauzei;
 In doctrnia, orice proba concludenta este si pertinenta, dar nu orice proba pertinenta este si
concludenta.
- Exemplu: reclamantul solicita rezolutiunea unui contract pentru ca nu au fost executate
obligatiile asumate de catre parat. Paratul, prin intampinarea formulata, se apara si arata ca, in
realitate, neexecutarea respectiva nu este una esentiala pentru contract, adica obligatia respectiva
n-a fost determinata, ci a fosts de mai mica importanta, in angrenajul general al contractului si nu
ar fi de natura sa conduca la o rezolutiune.
 In acest caz, sunt mai multe probe care pot fi pertinente. De exemplu, proba privitoare la
existenta sau inexistenta culpei in neexecutarea contractului. Proba privitoare la executare
sau neexecutare. Proba existentei contractului. Toate astea sunt pertinente, dar nu sunt
concludente. Paratul n-a contestat ca nu exista contract sau ca n-a executat sau ca n-ar fi
culpa lui. El doar a circumstantiat discutia la o singura problema, anume chiar si faptul ca n-a
executat nu este un lucru care sa conduca la rezolutiune, fiindca valoarea neexecutarii este
una nesemnificativa.

In NCPC s-a retinut ca, in ceea ce priveste conditiile de admisibilitate - art. 255 - probele trebuie sa fie
admisibile potrivit legii si sa duca la solutionarea procesului.
 “Admisibile potrivit legii” se refera la conditia ca proba sa fie legala;
 “Sa duca la solutionarea procesului” se refera la celelalte 3 conditii retinute in doctrina -
verosimilitatea, pertinenta, concludenta.

Legalitatea probei, pe langa faptul ca ea este sau nu prevazuta de lege, mai comporta si un alt aspect - anume
ca proba sa fie obtinuta in mod legal.
 Proba nu poate fi obtinuta prin tortura, furt, mijloace imorale.

Propunera probelor. Rolul instantei.

Art. 254 NCPC
Probele sunt propuse, in primul rand, de parti. Fiecare parte are obligatia de a doevid afirmatiile pe care le face,
fie in sustinerea pretentiilor, fie in sustinerea apararilor.
Alin. 1 vorbeste despre faptul ca probele se propun, sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant, prin cererea de
chemare in judecata, iar de catre parat, prin intampinare, daca legea nu dispune altfel.
 Intampinarea are si ea, in forma prevazuta, o parte referitoare la indicarea probelor.
  Intampinarea poate totusi sa nu fie obligatorie. Daca nu e obligatorie, atunci paratul poate
invoca/propune probele pana la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.
 Asta este regula.
 Uneori, paratul poate formula cerere reconventionala. In dovedirea pretentiilor din reconventionala
(in care el este un veritabil reclamant), aceasta cerere va trebui sa includa si o parte referitoare la
probele pe care paratul le invoca.

De asemenea, daca mergem la cererea reconventionala, vedem ca daca paratul formuleaza reconventionala, ea
se comunica reclamantului, care va depune intampinare la cererea reconventionala. In cazul asta, apararile pe
care reclamantul le face fata de reconventionala trebuie sa cuprinda, in cadrul intampinarii, si o parte referitoare
la probe.

Art. 204 NCPC - reclamantul poate sa isi modifice cererea si sa propuna noi dovezi, sub sanctiunea decaderii,
numai pana la primul termen la care acesta este legal citat.
 Aceste probe/noi dovezi se refera la eventualele modificari operate de reclamant in legatura cu cererea
de chemare in judecata. Nu se refera la noi dovezi fata de cererea initiala. Deci nu e un drept al
reclamantului de a-si prelungi termenul de propunere a probelor. El se supune in continuare regulii
conform careia probele se invoca prin cererea de chemare in judecata.

Daca paratul, prin intampinare, face afirmatii care depasesc simplul raspuns la afirmatiile reclamantului si
introduce in ecuatia juridica aspecte noi.

Intervenientul principal
Cand poate solicita el probe?
 Fie prin cererea de interventie
 Fie la primul termen acordat de instanta, dupa admiterea in principiu a cererii de interventie

Cel care este introdus in cauza in temeiul dispozitiilor privind introducerea in cauza a tertilor din oficiu
 El poate invoca apararile si probele pe care se intemeiaza la termenul stabilit de instanta si comunicat
acestuia prin citatia transmisa respectivului tert.

Chematul in garantie
 Dupa ce se admite in principiu cererea de chemare in garantie, i se acorda un termen pentru a depune
intampinare, intampinare in care trebuie sa propuna si probele cu privire la cererea de chemare in
garnatie.

De la aceste reguli, exista o serie de exceptii. Exceptiile vizeaza situatiile in care o parte poate propune probe si
aceste probe sa-i fie incuvintate, cu toate ca a depasit termenele expuse pana in prezent.
Aceste cazuri sunt cele prevazute la art. 254 alin. 2

1. Necesitatea probei rezulta din modificarea cererii

 Aceasta chestiuen poate sa vizeze exact suprapunerea cu art. 204 - modificandu-si cererea, reclamantul
 are nevoie sa si sustina modificarea prin probe.
 Ea vizeaza si ipoteza paratului - odata ce se modifica cererea de chemare in judecata, ce se arata la art.
204 alin. 1 teza 2? - “Instanta dispune amanarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului, in
vederea formularii intampinarii care, sub sanctiunea decaderii, va fi depusa cu cel putin 10 zile inaintea
termenului fixat…”
 Asadar, modificarea cererii de catre reclamant genereaza un drept al paratului de a face probe fata de
cererea modificata, existand un drept de a depune o noua intampinare.

2. Nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasca si partea nu o putea prevedea
 Vorbim de o situatie care rezulta din administrarea probelor initial incuviintate.
 De exemplu - raport de expertiza evaluatorie in care apare o problema cum ca nu se poate identifica
bine terenul. Partile n-au avut o disputa cu privire la aceasta, insa expertul evaluator spune “da, dar
din planuri mie imi apare o problema, nu pot identifica exact suprata, am nevoie de un expert
topocadastral.” In cazul asta, e posibil ca instanta sa-l ajute pe expertul evaluator, numind un expert
cadastral care sa identifice terenul.
 Alt exemplu - afirmatii facute de martori care sa aiba relevanat in proces si care, la randul lor, sa
necesite o dovada contrara sau o aprofundare a lor. In cazurile acestea se poate cere o proba
suplimentara. Chestiunea de disputa a reiesit pe parcursul procesului.

3. Partea invedereaza instantei ca, din motive temeinic justificate, nu a putut propune probele in termenele
prevazute de lege.
 Acest punct 3 este o veritabila repunere in termen cu privire la decaderea de la termenul de propunere a
probelor, fiindca vizeaza exact elementul repunerii in termen - anume motive temeinic justificate.

4. Administrarea probei nu duce la amanarea judecatii.

 In general, avem acest caz in ipoteza administrarii probei prin inscrisuri, aceasta fiind una rapida.
 Dar nu e exclus ca interogatoriul sau proba cu martori sa fie acceptata aici. Daca martorul e prezent, de
exemplu, e usor.

5. Acordul expres al tuturor partilor

 Asta marcheaza faptul ca art. 254 alin. 1 este o norma cu caracter de ordine privata. Deci partile pot
deroga de la aceasta.
 Totusi, instanta poate invoca, din oficiu, inexistenta acordului partilor si sa respinga proba pe acest
motiv, fiindca legiuitorul, prevazand ca nu poate exista un acord tacit si, a fortiori, nu poate valida
proba prin simpla tacere a partii potrivnice - practic, inseamna ca a adorit sa creeze instantei un
mecanism prin care sa respinga proba invocata tardiv, in lipsa unui consimtamant expres al tuturor
partilor.

Daca proba este propusa peste termen (adica daca ne aflam intr-una din ipotezele de la alin. 2, punctele 1-5)
partea adversa are si ea dreptul la o proba contrara, dar numai asupra aspectului invocat in proba ceruta peste
termen. Asta ne zice alin. 3 al art. 254.

Art. 254 are si un alin. 4, care impune anumite obligatii, sub sanctiunea decaderii, privind administrarea
probelor solicitate peste termen. Nu insistam acum, le analizam ca atare.
Procesul civil roman este dominat de rolul activ al judecatorului.
 Acest rol activ, printre altele, presupune si dreptul acestuia de a propune si incuviinta probe din oficiu,
atunci cand cele propuse de parti sunt neindestulatoare pentru lamurirea cadrului procesual, ceea ce face
ca judecatorul sa aiba nevoie de clarificari suplimentare pentru incercarea de a afla adevarul.
 Asadar, judecatorul poate, din oficiu, sa propuna probe - inclusiv atunci cand partile se impotrivesc/se
opun, deci nu doar atunci cand omit sa propuna probe.

Partile nu se pot plange de lipsa rolului activ in caile de atac, conform alin. 6 al art. 254.

Ce se intampla in situatia in care partea este decazuta din dreptul de a mai propune probe?
 Ea nu pierde procesul. Situatia acestei parti nu e chiar atat de disperata. Ea va putea sa participe la
administrarea probelor solicitate de catre cealalta parte si va putea sa combata probele solicitate de
cealalta parte.

Incuviintarea probelor
Art. 258 arata ca acestea se incuviinteaza printr-o incheiere motivata, care trebuie sa mentioneze
 Faptele ce vor trebui dovedite;
 Mijloacele de proba incuviintate;
 Obligatiile ce le revin partilor pentru administrarea probelor;

In legatura cu natura incheierii, in doctrina se afirma in general ca acea incheiere este una cu caracter
preparatoriu.
 Afirmatia e partial corecta.
 Incuviintarea probei are doua zone:
 Zona privind legalitatea probei - instanta apreciaza daca proba este sau nu legala. Sub acest aspect,
odata ce o instanta spune ca o proba e sau nu legala, aici avem de-a face cu o incheiere
interlocutorie, asupra careia instanta nu mai poate reveni;
 A doua parte - in legatura cu concludenta probei (adica utilitatii probei pentru dezlegarea
problemelor de fapt si de drept deduse judecatii) incheierea are un caracter preparatroriu. E posibil
ca din administrarea unor probe sa rezulte inutilitatea administrarii probelor ulterioare.
- Art. 259 intareste acest lucru - instanta poate reveni asupra unor probe incuviintate, daca dupa
adminsitararea altor probe, apreciaza ca administrarea vreuneia nu mai este necesara.

Deci instanta nu poate reveni asupra administrarii probelor dupa bunul plac.

Art. 257 - renuntarea la proba.

Reguli generale in materia administrarii probelor
Ordinea administrarii
 Nu avem o ordine anume a administrarii.
 Art. 260 NCPC spune doar ca administrarea probelor se face in ordinea stabilita de instanta.
 Cu toate astea, exista unele reguli si unele cutume rezultate mai curand din logica lucrurilor:
- Art. 260 alin. 5 - daca s-a dispus o cercetare la fata locului, aceasta se va efectua, cand e cazul,
mai inainte de administrarea celorlalte probe.
Sunt si alte reguli care n-au fost trecute, de exemplu, intr-un text legal.
 Una dintre reguli (care care nu e scrisa intr-un text legal) este ca mai intai trebuie sa administrezi
interogatoriul si apoi sa administrezi proba cu martori. De ce? Fiindca interogatoriul tinde la
recunoasterea, de catre partea careia I se opun intrebarile, a unor fapte pretinse de cel care pune
intrebarile (adica de partea potrivnica). Daca interogatoriul genereaza o astfel de cunoastere (chiar si
partiala) atunci administrarea probei cu martori e posibil sa nu mai fie necesara/utila.
 Deci asta e o “regula” desprinsa din practica.

Momentul administrarii probei

 Probele se administreaza inaintea inceperii dezbaterilor asupra fondului, daca legea nu prevede altfel.
 Probatoriul face parte din cercetearea judecatoreasca a procesului, or aceasta cercetare are loc inainte
dezbaterilor asupra fondului.

Mai este o regula - probele se administreaza concomitent. Daca avem martori solicitati de reclamant si de parat,
ei se audieaza in aceeasi sedinta, pentru ca regula este ca dovada si dovada contrara trebuie plasate, de
principiu, in aceeasi sedinta. Aceasta regula e una care nu este absoluta. Si textul de lege vorbeste de faptul ca
acest lucru se petrece cand este posibil. Daca aceasta concomitenta nu e posibila, nu-i nicio tragedie.

Locul administrarii probelor

 Regula este ca, cel putin dupa opererarea modificarii prin Legea 310/2018 a CPC, probele se
administreaza in sedinta publica.

Caz particular - comisia rogatorie

 Comisia rogatorie = delegarea exclusiv de a administra probele catre o alta instanta, in considerarea
faptului ca obiectul probei se afla la distanta de catre locul in care judeca instanta si, in felul asta,
cheltuielile si timpul de administrare a probelor vor fi mai bine gestionate.

Cheltuielile administrarii probelor

 De regula, acestea se fixeaza prin chiar incheierea de incuviintare a probei si instanta spune care este
partea care trebuie sa achite cheltuielile.
 De regula, fiecare parte suporta cheltuielile probei solicitate si incuviintate.
 Sunt si situatii in care cheltuielile sunt comune partilor si atunci instanta fixeaza impartirea cheltuielilor
intre cele doua parti.
 Totodata, instanta fixeaza si termenul pentru depunerea dovezilor privind cheltuielile necesare
administrarii probelor.

Cele mai frecvente cheltuieli cu administrarea probelor

 Expertiza - onorariul expertului;
 Uneori, mai rar, dar se intampla, cheltuiala pentru deplasarea martorilor;

Nedepunerea sumei atrage decaderea partii din dreptul de a administra proba. Aceasta decadere nu opereaza si
nu isi produce efectele daca la termenul urmator procesul se amana din alte motive decat neadministrarea probei
respective.

Ipoteza probelor pe care instanta le administreaza din oficiu sau ipoteza probelor solicitate si incuviintate
procurorului
 In cazul asta, nici instanta, nici procurorul nu au fonduri pentru avansarea cheltuielilor necesare
adminsitrarii probelor. De aceea, instanta stabileste partea care urmeaza sa avanseze cheltuielile.
 De obicei, atunci cand instanta solicita anumite probe din oficiu, o face ca urmare a unui deficit
probatoriu ce intervine cu pozitia uneia dintre parti. De aceea, de obicei, in sarcina acelei parti pune
cheltuielile. Problema apare cand partea refuza sa achite acele cheltuieli.
 Una dintre solutiile gasite in doctrina este ca, in acest caz, instanta va renunta la administrarea probei
respective. Nu poate opera decaderea, fiindca ea opereaza doar in ceea ce priveste partile, nu si in
ceea ce priveste instanta. Instanta poate sa constate imposibilitatea administrarii probei ptc partea n-a
avansat cheltuielile si sa treaca la judecata, cu consecintele ce decurg din neadministrarea probei
respective - inclusiv pierderea procesului de partea care, desi e a benificiat de rolul activ al instantei
sub aspectul incuviintarii probei, nu a ajutat la administrarea acelei probe prin avansarea
cheltuielilor.
 Mai exista o solutie, in sensul ca instanta sa puna in sarcina reclamantului aceste cheltuieli, iar daca
reclamantul nu doreste sa avanseze cheltuielile, instanta sa dispuna suspendarea procesului pe baza
dispozitiilor art. 242.

Cursul 3 - 15.02.2020
Aprecierea probelor
In sistemul de drept roman nu exista un regim general de clasificare a probelor. Nu exista “probe mai
importante decat altele”, ca regula scrisa intr-o lege.
Art. 264 spune ca instanta examineaza toate probele administrate, pe fiecare in parte si pe toate in ansamblul
lor.
Judecatorul apreciaza “in mod liber”, potrivit convingerii sale, in afara de cazul cand legea stabileste puterea lor
doveditoare.
 Asta inseamna ca, in realitate, indiferent ca avem o proba cu expertiza si o alta proba cu martori, in afara
unei prevederi exprese care sa prevada ca expertiza > martori, judecatorul stabileste care este mai
relevanta, chiar daca probele se contrazic.
 Atunci cand legiuitorul a vrut ca o proba sa prevaleze asupra unei alte probe, in general a reglementat de
o maniera certa. Asadar, atunci cand vrea expres, legiuitorul scoate din zona aprecierii si duce in zona
certitudinii.
 Deci avem o ierarhie a probelor doar in cazuri particulare, pe fiecare tipologie in parte, ca exceptie,
nu ca regula generala.
- Nu poti proba cu martori contra unui inscris, de exemplu. Dar asta este o regula de ordine
privata. Deci partile pot intelege sa deroge de la ea. Sau mai mult, daca o parte nu stie sa se apere
cum trebuie, poate fi administrata acea proba, chiar daca ea e inadmisibila, fiind de ordine
privata.
Acum o sa discutam fiecare proba in parte.

Proba/dovada cu inscrisuri
La ora actuala este probabil cea mai importanta proba.
Din perspectiva istorica, n-a fost mereu cea mai importanta proba, dar, in timp, a evoluat si a primit locul
dominant.

Art. 265 - definitia “Înscrisului” = orice scriere sau alta consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt
juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare si stocare.

Clasificari pentru inscrisuri

1. Inscrisuri preconstituite
 Reprezinta regula, ele fiind intocmite in scopul de a servi ca proba intr-un eventual proces/diferend;

2. Inscrisuri nepreconstituite
 Ele n-au fost create in scopul de a servi candva ca proba dar, in mod accidental, ajung sa fie probe.
 Exemplu - o scrisoare de dragoste in care-i spui amantei cmz cmf si afla sotia papa copil papa casa.

Importanta clasificarii conteaza din perspectiva legii aplicabile

 Inscrisurile preconstituite - se aplica legea de la momentul producerii actului/faptului juridic;
 Inscrisurile nepreconstiutite - se aplica legea de la momentul inceperii procesului;

Alta clasificare
1. Inscrisurile semnate
2. Inscrisurile nesemnate
 Regula este ca inscrisurile sunt semnate.
 Rolul semnaturii - art. 268 NCPC. Semnatura reprezinta existenta consimtamantului partii, cu privire la
continutul acelui inscris.
 In ciuda acestui caracter foarte important, sunt si inscrisuri care au rol probator, cu toate ca nu au
fost semnate sau nu poarta semnatura partilor.

Art. 289 NCPC alin. 2

 Daca legea nu dispune altfel - biletele, tichete si altele asemenea documente utilizate cu ocazia incheierii
unor acte juridice sau care incorporeaza dreptul la anumite prestatii, au fosta probanta a inscrisurilor sub
semnatura privata, chiar daca nu sunt semnate.
 De exemplu - tichetul de la intrarea la teatru dovedeste faptul ca ai voie sa intru acolo. Este un
inscris, chiar daca nu poarta semnatura directorului teatrului respectiv, care sa ateste ca ti s-a acordat
tie dreptul de a viziona piesa, contra unei sume de bani pe care ai platit-o. Este deci un inscris sub
semnatura privata.

Ca regula, inscrisurile sunt insa semnate.

Alta clasificare
1. Inscrisuri autentice;
2. Inscrisuri sub semnatura privata;
3. Inscrisuri pe suport informatic;
4. Inscrisuri in forma electronica;

Inscrisurile autentice
Le vom discuta pe larg. Ele sunt cele ce provin de la o autoritate publica sau o alta persoana investita cu puterea
de a autentifica actele.

Inscrisurile sub semnatura privata

Sunt cele facute intre parti, fara concursul unei autoritati sau persoane investite cu o putere publica;

Inscrisurile pe suport informatic

Le deosebim de cele in forma electronica.
Este inscrisul stocat pe un suport informatic si se pune problema ce valoare are in acest caz.
In primul rand, trebuie sa stabilim ca, daca un inscris este stocat pe un suport informatic, instrumentul probator
este, in realitate, imprimarea acelui inscris - documentul pe care se imprima datele existente pe suportul
informatic.
Va avea forta unui inscris sub semnatura privata daca intruneste urmatoarele doua conditii:
a) Sa fie inteligibil;
b) Sa prezinte garantii suficient de serioase, pentru a face deplina credinta in privinta continutului acestuia si
a identitatii persoanei de la care emana.
 Pentru a dovedi acest lucru avem prezumtia de la art. 283 NCPC:
 Inscrierea trebuie sa fie facuta in mod sistematic si fara lacune + datele inscrise sunt protejate contra
alterarilor/contrafacerilor, astfel incat integritatea documentului sa fie pe deplin asigurata.
- In realitate, aceasta prezumtie e greu de dovedit;

 Astfel, mai avem inca o prezumtie - incheierea este efectuata de un profesionist;

Asadar, retinem ca in cazul inscrisurilor pe suport informatic, pentru a beneficia de prezumtia cum ca metoda de
stocare este una ce garanteaza integritatea - ea trebuie facuta de un profesionist - adica de catre o societate ce
are in obiectul de activitate exact aceasta activitate de stocare a datelor - cum ar fi, de exemplu, o societate care
isi are ca activitate tinerea unui registru de publicitate mobiliara.

Art. 284. Puterea doveditoare.

Vezi cele doua alineate. Daca ne incadram pe alin. 2, inscrisul nu va putea conduce el insusi si singur la
admiterea pretentiei, trebuie sa fie administrata si alta proba (martori, interogatoriu, etc.)

Inscrisurile in forma electronica

Acesta este inscrisul ce nu are o semnatura olografa. Lui i se ataseaza, potrivit legii speciale, o semnatura
electronica.
 NCPC are o singura dispozitie, la art. 267, care mentioneaza ca inscrisurile sub semnatura electronica se
supun legii speciale.
 E vorba de legea 455/2001;
 In masura in care inscrisul beneficiaza de o semnatura electronica exstinsa, bazata pe un certificat
valabil, el este asimilat, sub aspectul efectelor sale, inscrisului sub semnatura privata.

Alta clasificare
1. Inscrisuri originale si duplicate;
2. Copiile inscrisurilor
Retinem ca duplicatele de pe inscrisurile autentice au aceeasi forta probanta precum inscrisurile autentice.
Important - in cazul notarilor publici, partile nici nu primesc acte semnate de ele, ci primesc in realitate niste
duplicate, tocmai pentru a nu fi in regim de circuit actul ce poarta semnatura in original. Originalele sunt tinute
in mapa notarului. Notarul emite deci duplicatele si ele circula, de exemplu, la cartea funciara, la administratia
financiara, etc. Se face mentiune ca originalul se afla in pastrarea notarului. Dar retine - forta e identica.

Copia legalizata
 Ea trebuie insotita, la cerere, de prezentarea originalului. Dar doar daca se solicita.
 Daca ai copie legalizata de pe un inscris, dar nu esti in masura ca, la cererea partii potrivnice sau la
cererea instantei sa prezinti si originalul, atunci acea copie legalizata nu are valoare de inscris, dar are
valoare de inceput de dovada scrisa - asta inseamna ca ea nu va putea duce la admiterea
pretentiilor/apararilor pe care le ai, dar ar putea conduce la succes, daca e completata si cu alte mijloace
de proba - martori, prezumtii, etc.

Copiile copiilor nu au putere doveditoare.

Asta a fost clasificarea. Acum hai sa le luam pe rand.

Inscrisurile autentice
Art. 269 NCPC - Inscrisul autentic este cel intocmit sau primit si autentificat de o autoritate publica, de notarul
public sau de alta persoana investita de stat cu autoritate publica, in forma si in conditiile stabilite de lege.
 De aici extragem ideea ca nu putem confunda actul autentic cu actul autentic notarial. Nu se suprapun in
totalitate, asta e important de retinut.
 Actul autentic notarial este numai o specie a actelor autentice, fiindca, in realitate, enumerarea este
foarte clara. El poate fi facut de o autoritate publica, notarul public sau de alta persoana investita de
stat cu autoritate publica.
 Alte acte autentice :
- Hotararile judecatoresti, fie finale, fie incheierile;
- Procesele verbale facute de diverse organe ale statului;
- Actele executorului judecatorest;
- Chiar si avocatul face anumite acte autentice. Da, nu in mod obisnuit, but still. Lege aprivind
exercitarea profesiei de avocat prevede ca actele intocmite pentru tinerea evidentelor
profesionale cerute de lege, precum si pentru legitimarea fata de terti a calitatii de reprezentant -
adica contractul de asisenta si imputernicirea ce se elibereaza in baza contractului de asistenta -
au forta probanta, pana la inscrierea in fals)

Asupra carui element cade autenticitatea?

Art. 269 teza 2 ne spune ca aceasta se refera la urmatoarele elemente:
 Stabilirea identitatii partilor;
 Exprimarea (in sensul de exteriorizare) consimtamantului partilor cu privire la continut;
 Senatura partilor;
 Data inscrisului;
  Importanta acestui lucru - ceea ce s-a retinut in inscrisul autentic nu poate fi combatut decat prin
inscrierea in fals. Asadar, inscrisul are o putere foarte mare sub aspect doveditor si are o
contestabilitate redusa, mergand aproape pana la doar inscrierea in fals.
- Insa acest lucru e valabil numai cu privire la cele 4 elemente pe care le-am zis.
- Agentul instrumentator (cel care face actul autentic) analizeaza aceste elemente prin propriile
sale simturi.

Avantajele mari ale actului autentic:

1. Prezumtie de valabilitate, inclusiv fata de terti.
 Asta spre deosebire de actul incheiat sub semnatura privata care, daca este opus partii care se presupune
ca l-ar fi semnat, nu va putea fi folosit ca proba (cel putin in mod direct) daca partea nu recunoaste
semnatura;
Asadar, daca depui inscrisul autentic, partea cealalta nu poate spune ca nu recunoaste semnatura,
consimtamantul, data. Cel mult, poate sa conteste toate acestea inscriindu-se in fals, ceea ce presupune o
procedura care automat presupune riscuri.

Inscrierea in fals vizeaza exclusiv problemele legate de identitatea partilor in fata agentului constatator, la o
anumita data si la o anumita ora, exteriorizarea consimtamantului (nu valabilitatea lui) + semnatura partilor.

2. Alt mare avantaj al inscrisului autentic (in cazul asta vorbim doar de cel autentificat de notarul public)
 Daca notarul constata creante certe, lichide si exigibile - acest inscris constituie titlul executoriu. Deci nu
mai trebuie sa faci un proces ca sa certifici respectiva creanta, ci te poti adresa direct executorului
judecatorest si sa incepi executarea silita.

Forta probanta a inscrisului autentic

 Pentru cele 4 elemente - identitate, exprimare consimtamant cu privire la continut, semnatura aplicata si
data inscrisului - vorbim de o forta probanta pana la inscrierea in fals;
 In legatura cu declaratiile partilor cuprinse in inscrisul autentic - inscrisul face dovada, dar ca un inscris
sub semnatura privata.
 Exemplu - faptul ca partile au fost prezente in fata notarului, la o ora si un loc este o chestiune ce nu
poate fi combatuta prin proba contrara, ci numai prin inscrierea in fals - deci se declanseaza un
proces penal impotriva agentului instrumentator.
 Daca insa partile, in fata notarului, spun ca noi declaram ca s-a platit pretul, dar nu se numara banii
in fata notarului - ci doar se face afirmatia - am primit, respectiv am platit pretul - in legatura cu
faptul ca ele au spus lucrul respectiv, inscrisul face dovada pana la inscrierea in fals. In legatura cu
plata, in sensul ca a si existat o plata, inscrisul are valoarea unui inscris sub semnatura privata - deci
face dovada pana la proba contrara.

Ipoteza conversiunii actului autentic

Daca inscrisul autentic este intocmit fara respectarea formelor prevazute de lege sau de catre o persoana care nu
are autoritatea prevazuta de lege sau nu este competenta sa faca actul respectiv ori e incompatibila, atunci actul
este nul, sub aspectul de inscris, de instrumentum, daca legea nu prevede altfel. (ar putea sa prevada altfel in
baza principiului eror comunis facit jus)
 Daca el cuprinde semnatura partilor, poate valora ca un inscris sub semnatura privata.
  Lucrul asta e convenabil si util in ipoteza in care conditia de autenticitate nu era ad valididatem.
Daca caracterul autentic era stabilit de lege ca fiind ad validitatem, atunci conversiunea nu are o
valoare prea mare, intrucat e nul si instrumentum si negotium pentru neindeplinirea cerintelor
prevazute de lege.

Inscrisurile sub semnatura privata nu au, ca regula, decat o singura conditie - sa poarta semnatura partilor.
 Este o conditie fireasca, intrucat semnatura reprezinta insusirea inscrisului, adica expresia
consimtamantului partilor cu privire la continutul actului.
Pe langa aceasta conditie general valabila (si de la care am vazut deja ca exista unele exceptii expres prevazute
de lege) exista si conditii particulare, suplimentare:
1. Pluralitatea de exemplare
2. Mentiunea bun si aprobat

Pluralitatea de exemplare
Sediul materiei - art. 274 NCPC;
Aceasta este o conditie suplimentara ad validitatem a inscrisurilor sub semnatura privata, care se aplica
contractelor sinalagmatice (ce cuprind drepturi si obligatii reciproce si interdependente intre parti)
 Inscrisul trebuie redactat in atatea exemplare cate parti cu interese contrare sunt.
 Trebuie sa se faca mentiune despre numarul total al exemplalelor pe fiecare exemplar in parte.

Ratiunea acestei prevederi este urmatoarea:

 In caz de litigiu si in cazul in care una dintre parti ar depune un exemplar in instanta, iar cealalta parte nu
l-ar recunoaste sau ar pretinde ca exemplarul depus de uan dintre parti cuprinde si lucruri pe care nu le
cunoaste - in cazul asta, ar trebui sa poata depune propriul sau exemplar, pentru a fi confruntat cu
exemplarul depus de parte.
 Mentiunea este facuta tocmai pentru a se sti cate exemplare sunt, pentru ca judecatorul sa le poata reuni.
 Deci asta este o garantie a indeplinirii conditiei.

De la aceasta regula exista o serie de “exceptii” (care nu-s chiar veritabile exceptii) - asa ca mai bine spunem ca
exista o serie de situatii cand nu se aplica aceasta prevedere:
 De exemplu, ea nu se aplica atunci cand partile au stabilit, de comun acord, sa faca un singur exemplar
al actului care nu se afla in posesia lor, ci in pastrarea unui tert.
 De asemenea, textul nu se aplica in raporturile dintre profesionisti, raporturi care se bazeaza pe incredere
reciproca. Se considera ca aceasta formalitate ar fi excesiva.
 Formalitatea nu se aplica nici in cazul in care actul este sub semnatura privata, dar a ajuns sa fie sub
semnatura privata ca urmare a convertirii lui dintr-un inscris autentic.
 Daca contractul este constatat printr-o hotarare judecatoreasca…(inregistrare intrerupta ador)

Lipsa mentiunii multiplului exemplar nu poate fi opusa celui care si-a indeplinit obligatia fata de cealalta parte.
De asemenea, ea nu poate fi opusa nici de catre terti, fiindca ea este o regula ce vizeaza raporturile dintre parti -
numai ele erau beneficiarele exemplarului multiplu. Tertii oricum n-aveau niciun exemplar, deci regula nici nu-i
avantajeaza, nici nu-i lezeaza, nici n-o pot invoca.
In ipoteza in care instanta va constata ca intre un exemplar si celalalt exista diferente, va trebui sa stabileasca
care este forma corecta.
 Daca exista diferente intre o suma si alta suma, probabil se va merge pe valoarea cea mai mica a celui
care pretinde (in dubio pro reo) - asta daca nu se pot face expertize care sa stabileasca daca exista
adaugiri.

Sanctiune
Daca nu se indeplineste conditia pluralitatii de exemplare, atunci actul este nul ca si instrumentum - ca mijloc
de proba. Dar el poate fi socotit ca inceput de dovada scrisa si poate fi completat cu alte mijloace de proba -
martorii, prezumtiile, mijloacele materiale de proba, dupa caz.

Mentiunea “bun” si “aprobat”

Aceasta se aplica (spre deosebire de pluralitatea de exemplare) in actele unilaterale, prin care o persoana se
obliga sa dea o suma de bani sau cantitate de bunuri fungibile catre o alta persoana.
Aceasta mentiune consta intre o alternativa obligatie:
 Fie intreg inscrisul este redactat de mana celui care se obliga si este semnat de el;
 Fie, daca nu este redactat olograf, trebuie sa poarte, in afara semnaturii, si mentiunea “bun” si “aprobat”
“pentru suma de…”, urmand ca suma sa fie exprimata in litere.
 Atentie - important - formula nu este sacramentala, nu trebuie sa scrie intocmai “bun” si “aprobat” -
poate sa spuna orice altceva din care sa rezulte acest aspect.

Ratiune
 Aceasta mentiune este o conditie de siguranta contra practicii “semnaturilor in alb” acordate pe
inscrisuri.
 In cazul contractelor sinalagmatice - nu se pune problema, fiindca acolo avem drepturi si obligatii
reciproce.
 Insa, in cazul actelor ce constata obligatii unilaterale, aplicarea semnaturii pe o foaie goala face
posibila ca deasupra semnaturii sa se mentioneze orice.
- Exemplu - eu semnez pe o foaie goala, alba, cu semnatura mea si deasupra persoana poate sa
scrie orice - ca datorez un milion de euro.

Aceasta mentiune nu este necesara in urmatoarele situatii:

 Daca actul este sub semnatura privata ca urmare a conversiunii lui din act autentic - in cazul asta se
presupune ca partile nu aveau cum sa aiba in vedere o formula de genul asta, fiindca actul nu a fost
conceput, la inceput, ca un act sub semnatura privata, ci ca un act sub inscris autentic.
 Actul vizeaza predarea/darea unui bun determinat individua - fiindca textul se refera la bunuri fungibile
sau sume de bani - nu si la predarea unor bunuri individuale.
 De asemenea, nu se aplica situatia cand partea se obliga la a face sau a nu face ceva. Ea e aplicabila
numai in cazul obligatiei de a da.
 Nu se aplica aceasta conditie nici in cazul profesionistilor - aceeasi ratiune ca mai sus.
Sanctiune
Daca nu se indeplineste mentiuena “bun” si “aprobat” - nulitatea actului ca mijloc de proba - adica in sensul de
instrumentum - dar actul va putea avea o anumita valoare - anume valoarea unui inceput de dovada scrisa - deci
el va putea fi completat cu martori, prezumtii, alte mijloace de proba - numai astfel putand primi o dovada
probatorie.
Puterea doveditoare a inscrisurilor sub semnatura privata
 Inscrisurile sub semnatura privata, spre deosebire de cele autentice, fac deplina dovada in legatura cu
cele constatate, dar numai pana la proba contrara.
 De asemenea, ele nu se bucura de prezumtia de validitate. Daca una dintre parti vrea sa utilizeze in
proces un inscris sub semnatura privata, daca cealalta parte spune ca nu recunoaste semnatura sau, in
cazul mostenitorilor, pot spune ca nu cunosc semnatura autorilor lor, atunci proba va fi conditionata de
parcurgerea procedurii de verificare in scripte. Numai daca aceasta verificare confirma semnatura partii
careia i se opune actul, atunci acesta va putea fi utilizat in proces.

Data inscrisurilor sub semnatura privata

Art. 278 NCPC
Data inscrisa in act este valabila numai in raporturile dintre parti.
Pentru terti, data devine opozabila numai cand a primit data certa - adica a devenit certa in conditiile prevazute
de art. 278. Articolul ne indica o serie de cazuri in care data unui inscris sub semnatura privata poate sa devina
opozabila tertilor:
 Tertii trebuie protejati de „metoda antedatarii” - adica stabilirea unei date anterioara datei reale.
 Exemplu - la contractul de vanzare-cumparare, daca avem un chirias, e foarte important sa stim daca
contractul de inchiriere era anterior sau ulterior contractului de vanzare.
 Cand executi un imoibil, il adjudeci. Stii ca are un chirias. Esti obligat sa pastrezi raporturile de
inchiriere. Tu poti culege in continuare chiria. Dar daca afli ca chiria s-a platit pana la sfarsitul
contractului in mod anticipat si ca ea e constatata de un act sub semnatura privata. Deci debitorul a
incasat chiria anticipat, tot trebuie sa respecti contractul de inchiriere, dar nu mai esti platit, ghinion.
In cazul asta, incepi sa banuiesti ca au fost nasoale la mijloc.

Asadar, tertii trebuie sa aiba o anumita garantie ca data este una reala.

1. Data certa - ziua in care inscrisul a fost prezentat, spre a i se conferi data certa, de catre notarul public,
executorul judecatoresc sau alt functionar competent.
 Si avocatul este unul dintre cei care poate atesta data actului. Art. 3 alin. 3 din Legea profesiei de avocat
ne spune asta. „Actele intocmite de avocati pot sa contina identificarea partilor, data la care s-a redactat
actul, etc.” „In termen de cel mult 3 zile de la data intocmirii actului, avocatul e obligat sa inregistreze
operatiunea in Registrul Electronic al Actelor Intocmite de Avocati. Sanctiune = inopozabilitatea actului
fata de terti.

2. Alt caz - ziua in care au fost infatisate inscrisurile la o autoritate sau institutie publica, facandu-se mentiune
despre respectivele inscrisuri.
3. Ziua in care inscrisurile au fost inregistrate intr-un registru sau document public;
4. Ziua mortii sau ziua in care a survenit neputinta fizica de a scrie actul respectiv;
5. Actul este reprodus, chiar si pe scurt, in inscrisuri autentice - cum ar fi incheieri, hotarari judecatoresti,
procese verbale pentru punerea de sigilii sau facerea de inventar, etc.
6. Din ziua in care s-a petrecut un alt fapt de aceeasi natura care dovedeste in chip neindoielnic anterioritatea
inscrisului.
Cine sunt tertii care beneficiaza de asemenea data certa?
 Tertii sunt cei care au dobandit drepturi cu titlu particular de la partile contractante;
 Creditorii chirografari care actioneaza pe calea unor actiuni revocatorii, fiindu-le afectate drepturile.

Nu sunt terti care beneficiaza de data certa:

 Succesorii universali sau cu titlu universal (fiindca ei sunt asimilati partilor, mai putin cand se
raporteaza la acte facute in frauda intereselor lor - de exemplu, actele care ating rezerva succesorala)
 Creditorii chirografari care actioneaza pe calea actiunii oblice - fiindca in acest caz actioneaza ca
niste reprezentanti ai debitorului lor si promoveaza, in realitate, drepturile debitorului lor - deci nu pot fi
terti, ci mai de curand reprezentanti.

In ceea ce priveste profesionistii - aici exista o prevedere particualra, in materia raporturilor dintre profesionisti
Inscrisul sub semnatura privata, intocmit de un profesionist in exercitiul activitatii unei intreprinderi este
prezumat (cu caracter relativ) ca a fost facut la data consemnata in cuprinsul acestuia.
 Prezumtia, fiind una relativa, se permita proba contrara cu orice mijloc de proba din partea tertului.
 Daca inscrisul nu contine nicio data, atunci ea va fi stabilita prin orice mijloc de proba.

Inceputul de dovada scrisa

Inceputul de dovada scrisa, pentru a conduce la succes (fie ca vorbim de reclamant sau de parat) are nevoie de a
fi completat prin alte mijloace de proba.
Asadar, acesta este o proba insuficienta pentru a te conduce la victorie prin ea insasi.
Este, in schimb, suficienta, daca este coroborata cu alte probe.

Ce este inceputul de dovada scrisa?

Art. 310 ne spune ca acesta este o scriere, indiferent de forma sau de motivul pentru care a fost facuta. Daca ea
provine de la cel caruia i se opune si daca are aptitudinea de a face credibil faptul pretins de adversar.
 Asadar, nu trebuie sa poarte semnatura sau sa fie datat. Dar nici nu e interzis. Faptul ca un inscris are
semnatura poate la fel de bine sa duca la faptul ca acel inscris sa fie un inceput de dovada scrisa.

Elementul esential este cel ce vizeaza credibilitatea faptului pretins

 Exemplu - intr-un proces se pretinde ca intre parti avem un contract de inchiriere.
 Reclamantul A il da in judecata pe paratul B, solicitand evacuarea lui B pentru lipsa de titlu.
 B se apara spunand ca are un titlu. „Titlul meu este un contract de inchiriere.”
 A il intreaba: „unde-i contractul”? Depune-l la dosar”.
 B spune ca nu-l are in forma scrisa, ca n-a fost intocmit in forma scrisa. B spune: „Tu mi-ai zis sa stau in
casa, sa platesc o chirie, eu am platit chiria. Am si o dovada - am chitante de la tine ca ai primit de la
mine cate 200 de euro lunar.” Chitanta nu spune pentru ce. Dar acei bani erau platiti in fiecare luna.
 Da, ok, aceste chitante nu pot „tine loc” de contract de inchiriere, dar reprezinta o scriere - provin de la
cel care pretinde ca nu exista un raport de inchiriere.
 Au ele aptitudinea sa faca credibil faptul ca intre cei doi exista un raport de inchiriere? Cam da, ca altfel
nu poate sa justifice acei 200 de euro.
 Au aptitudinea sa faca credibil faptul ca suma, fiind lunara si constanta, ar putea fi si chirie? Cam da.
 Dar aceasta credibilitate nu-i suficienta incat sa castigi procesul. Cam trebuie sa mai vii si cu un
 martor, de exemplu.

Chiar si refuzul de a raspunde la interogatoriu se poate considera fie o deplina recunoastere, fie un simplu
inceput de dovada scrisa, judecatorul apreciind care dintre cele doua este mai potrivit fata de situatia concreta a
cauzei.

Deci avem doua categorii de inceput de dovada scrisa:

 Cele care se incadreaza in art. 310;
 Alte cazuri pe care legiuitorul le asimileaza inceputului de dovada scrisa, declarandu-le inceput de
dovada scrisa fara sa se incadreze neaparat in definitia data de 310. Dar caracteristicile sunt aceleasi -
caracteristica de baza ramane puterea probatorie.

Administrarea probei prin inscrisuri

Aceasta are loc prin depunerea inscrisurilor la dosar.
Depunerea are loc printr-o copie certificata si intr-un numar suficient de exemplare, pentru fiecare parte, plus
unul pentru instanta.
Asadar, inscrisurile nu se depun in original la instanta. Totusi, partea care depune o copie certificata este
obligata sa aiba asupra ei originalul inscrisului, sub sanctiunea neluarii in seama a inscrisului depus la dosar.
 Cu alte cuvinte, oricand, fie instanta din oficiu, fie la cererea partii adverse - instanta poate solicita sa
confrunte copia certificata cu originalul, pentru conformitate. Sigur, daca partea n-are originalul asupra
ei, instanta poate acorda un termen in vederea depunerii originalului.

Inscrisurile in limba straina - acestea se depun cu traducere legalizata

Inscrisurile depuse in original

 Ele vor putea fi retrase de parti de la dosar, dar numai daca acestea lasa in loc copii legalizate de
grefierul de sedinta.
 In schimb, inscrisurile depuse in copie nu mai pot fi retrase de parti de la dosar - dar nici n-ar avea sens
sa le retraga, intrucat copia simpla nu are vreo valoare.

Exista situatii in care inscrisul se afla in pozitia partii adverse. In cazul asta, aici avem un text separat.
 In cazul in care inscrisul se afla in posesia adversasrului, partea va solicita, in cadrul probatoriului,
obligarea parti adverse sa depuna la dosar inscrisul respectiv. Pentru asta, mai intai, partea trebuie sa
dovedeasca faptul ca adversarul detine inscrisul respectiv.
 Legiuitorul vine in ajutor - infatisarea inscrisului este obligatorie, de catre adversar, daca inscrisul este
comun partilor, daca chiar partea adversa s-a referit in proces la acest inscris si daca, dupa lege, ea e
obligata sa infatiseze inscrisul - art. 293 alin. 2;

Cazuri de respingere a cererii de prezentare a inscrisului - art. 294 NCPC:

1. Continutul inscrisului se refera la chestiuni strict personale, privind demnitatea sau viata personala a unei
persoane;
2. Depunerea inscrisului ar incalca obligatia legala de pastrare a secretului profesional sau de serviciu;
3. Depunerea inscrisului ar atrage urmarirea penala a partii, sotului, rude, afin gradul 4 inclusiv.
Dispozitiile art. 294 alin. 2NCPC prevad faptul ca acest refuz al depunerii inscrisului nu este facut pe baza unei
simple declaratii pe care o face partea.
 Textul ne spune ca judecatorul va verifica incidenta vreunuia dintre cazurile enumerate, prin cercetarea
continutului inscrisului. Asta inseamna ca partea este obligata sa depuna inscrisul, insa nu este obligata
sa-l comunice partii adverse.

Sanctiunea
Ce se intampla daca partea nesocoteste obligatia de depunere a unui inscris care se dovedeste ca e in posesia ei?
 Sanctiunea consta in faptul ca instanta va considera dovedite afirmatiile facute de partea potrivnica, in
legatura cu inscrisul pe care partea nu a acceptat sa-l infatiseze.
 Aceeasi sanctiune se va aplica si in ipoteza in care partea va refuza sa raspunda la intrebarile
interogatoriului in care este chestionata in legatura cu posesia acelui inscris.
 Sigur, prezumtia e uan relativa. Partea poate dovedi ca lucrurile stau altfel, daca are mijloace de
proba care sa combata prezumtia ce se extrage din refuzul ei de a pune la dispozitie inscrisul.

A doua ipoteza particulara este cea in care inscrisul se afla in posesia unui tert
 In cazul acesta, tertul va fi obligat, daca se dovedeste ca are inscrisul, sa depuna inscrisul.
 Pentru a se face aceasta dovada, tertul va trebui sa fie citat in proces ca martor - i se va pune intrebarea
„aveti inscrisul cutare?” - iar daca se doveste, in urma marturiei, ca are inscrisul - va fi obligat sa-l
depuna.
 Si tertul poate refuza sa depuna inscrisul pentru aceleasi 3 motive de la art. 294 NCPC;
Sanctiuen pentru tert - amenzi + despagubiri platite catre partea care ar pierde procesul din cauza nedepunerii.

A treia ipoteza - inscrisul se afla in posesia unei autoritati

Este cea mai des intalnita situatie. Si in cazul acesta, instanta va dispune, la cerere sau din oficiu, obligarea
autoritatii sa depuna respectivul inscris. Daca autoritatea nu se conformeaza, instanta poate sa aplice o amenda
celui care conduce autoritatea sau institutia respectiva, cu mentiunea urmatoare:
 In cazul inscrisurilor privind - apararea nationala, siguranta publica, relatiile diplomatice - institutia
poate refuza transmiterea inscrisurilor respective.
 Prevederea = destul de generala. Ea trebuie coroborata cu prevederile din legea privind informatiile
clasificate - legea 182/2002, unde se prevede ca accesul la informatii secrete de stat este permis in
baza unei autorizatii scrise, eliberate de conducatorul persoanei juridice ce detine astfel de
informatii, dupa ce e notificat, in prealabil, Oficiul Registrului National pentru Informatii Secrete
de Stat.
- Certificatul se numeste, pe scurt, O.R.N.I.S.

Vezi si art. 299 NCPC.

Incidentele care pot sa apara in legatura cu administrarea probelor prin inscrisuri

Verificarea de scripte
Procedura in fals
Verificarea de scripte - art. 301 si urmatoarele
Aceasta procedura isi are sursa in faptul ca inscrisurile sub semnatura privata au valoare probatorie relativa. Ele
pot fi folosite in proces numai daca sunt recunoscute de partea potrivnica - deci nu poarta o prezumtie de
valabilitate.
 Asadar, cand se opune un inscris, partea poate nega faptul ca a semnat inscrisul respectiv - „poate sa nu
isi recunoasca semnatura”;
 Mostenitorii pot declara ca nu cunosc semnatura partii/autorului lor;

Textul se refera la inscrisul sub semnatura privata, dar in opinia profoului, el este aplicabil si inceputului de
dovada scrisa. Si acolo trebuie sa stim daca scrierea provine sau nu de la partea careia i se opune.

Verificarea de scripte nu se aplica in cazul inscrisurilor autentice. Pentru acestea, contestarile se fac numai sub
forma inscrierilor in fals.

Termenul
 Este unul foarte scurt. Contestarea poate fi facuta cel mai tarziu la primul termen dupa depunerea
inscrisului.
 Sanctiune = decaderea.

Fiind o norma de ordine privata, proful nu crede ca instanta poate invoca din oficiu verificarea de scripte, ci
numai partea interesata ar trebui sa o faca + in termenul prevazut de lege.

Problema admisibilitatii
Poate fi verificarea de scripte invocata direct in recurs?
 Raspunsul este partial da. Da, ea poate fi verificata direct in recurs, daca se depune un inscris direct in
recurs.
 Recursul nu poate fi dezlegat pe baza altor probe decat inscrisuri - ceea ce inseamna ca in recurs n-ai
putea face o expertiza, de exemplu.
- Dar aceasta norma se refera la problema dezlegarii motivelor de recurs in sine. Daca in sustinea
motivelor de recurs se depune un inscris sub semnatura privata si e contestata veridicitatea lui,
evident ca trebuie sa permiti verificarea de scripte.

Procedura propriu-zisa
Aceasta consta in compararea inscrisului contestat sau scrierii contestate cu alt inscris.
Cum se obtine acel „alt inscris”?
 Prima formula si cea mai usoara este ca instanta sa oblige partea care se pretinde ca a redactat acel
inscris sa redacteze, in fata instantei, o scriere pe care ulterior instanta sa o compare cu cea contestata,
dandu-si astfel seama daca seamana sau nu.
 Asta e demersul cel mai suplu si cel mai usor, dar nu intotdeauna el conduce la rezultate pozitive. De
ce?
- Pe de o parte, e posibil ca partea care a scris acel act sa nu mai traiasca;
- Sau diferenta de timp dintre momentul redactarii inscrisului initial si momentul in care partea
scrie dupa dictare - e posibil sa fie mare.
- Alta problema - instanta nu isi asuma rezultatul compararii - sa nu fie sigura, ca mna nu e expert
grafoscopic.
  Daca prima formula esueaza, se trece la efectuarea unei expertize. Expertiza se face pe baza de scripte
de comparatie, care pot fi:
 Inscrisuri autentice - unde apare semnatura partii si e incontestabila;
 Inscrisuri sub semnatura privata necontestate de parti - de aici rezulta care-i scrierea partii;
 Chiar partea din inscrisul sub semnatura privata necontestata de parti - daca se sustine ca inscrisul a
fost alterat prin adaugire;
 Scrisul/semnatura facuta inaintea instantei, daca-i posibil.
- Toate aceste „scripte de comparatie” vor putea fi depuse de parti, vor fi semnate de presedintele
instantei si vor fi predate expertului, care va face o expertiza de specialitate grafoscopica,
expertiza ce ne spune daca scrierea apartine sau nu partii. Dupa asta, judecatorul decide daca va
pastra sau nu inscrisul in dosar.

Aceasta procedura nu are consecinte penale, este eminamente civila. Singura sanctiune este inlaturarea
inscrisului de la dosar.
 Sigur, daca se constata ca partea care spune ca n-a semnat - se dovedeste ca ea a semnat - si a facut
aceasta procedura doar ca sa traga de timp/sa lungeasca procesul - se vor putea aplica unele amenzi +
daune pentru intarziere provocate partii adverse.

Inscrierea in fals - art. 304 si urmatoarele

In primul rand, stabilim care-i domeniul de aplicare.
Aceasta procedura se aplica in cazul inscrisurilor autentice, atunci cand partea careia i se opune un astfel de
inscris contesta unul din cele 4 elemente de autenticitate - adica identificare partilor, exteriorizarea
consimtamantului (atentie - nu existenta lui), semnatura si data sau orice alte aspecte care au fost consemnate si
s-a luat act, de catre agentul instrumentator, prin propriile simturi - de exemplu, declaratiile facute de parti in
fata agentului.
Asta e prima categorie de inscrisuri si ele sunt, in general, vizate de aceasta procedura.

Procedura inscrierii in fals poate viza si inscrisuri sub semnatura privata, atunci cand partea careia i se opune
inscrisul invoca faptul ca inscrisul a fost alterat si i s-a mistificat continutul. Deci nu se limiteaza la a spune ca
nu recunoaste semnatura, ci spune mai mult decat atat - nu numai ca nu-si recunoaste semnatura, spune ca ea a
fost modificata si ca inscrisul respectiv, desi a fost facut de ea, a suferit interventii care intra in logica falsului.

Termen
Defaimarea ca fals a unui inscris trebuie facut intr-un termen - primul termen de la depunerea unui inscris in
dosar.

Se poate initia procedura falsului si in recurs, daca un inscris este depus direct in recurs.

Procedura aceasta este dominata de intentia legiuitorului civil de a incerca abandonarea ei. Urmarea procedurii
este, in viziunea legiuitorului, un ultim si nedorit demers.
Procesul civil este unul al intereselor private. El nu doreste sanctionarea penala a partilor, daca nu e cazul.

Procedura in concret
  In momentul in care una dintre parti foloseste un inscris pe care cealalta parte il considera fals, aceasta
din urma are timp pana la primul termen dupa prezentarea unui inscris sa invoce falsul.
 Falsul se invoca in mod motivat - partea care denunta falsul trebuie sa arate si in ce consta - motivele pe
care se bazeaza. Deci nu poti spune doar „declar inscrisul ca fals”. Trebuie sa spui ce nu recunosti - data,
semnatura, integritatea partilor, faptul ca te-ai aflat in locul x la ora y, continutul actului, etc. Daca nu se
arata motivele falsului, atunci cererea va fi respinsa ca informa - in sensul ca va fi considerata
inadmisibila.
 Daca ea intruneste conditiile formale, atunci instanta va solicita prezentarea originalului respectivului
inscris.

Fiindca este o procedura cu un continut puternic personal si cu consecinte asupra intregului proces, legea
solicita ca, dupa ce s-a depus o cerere de inscriere in fals, in cadrul acestei proceduri partile trebuie sa fie
prezente personal. Doar daca nu se pot prezenta personal, se vor prezenta prin reprezentant cu procura speciala
(daca nu e avocat) sau cu imputernicire speciala care sa acopere si procedura falsului (daca e avocat). De ce?
 Fiindca, in legatura cu aceasta procedura, se adopta unele pozitii care vor afea un efect direct cu privire
la solutia pe fond - in sensul ca vor constitui acte de dispozitie ale partilor. De aia, pentru aceste acte de
dispozitie, fie mandatarul neavocat, fie avocatul trebuie sa aiba un mandat special.

Daca partile au termen in cunostinta, acesta nu mai valoreaza. Ele vor trebui citate in vederea discutarii
procedurii falsului. Termenul in cunostinta este pentru cursul firesc al dosarului. Dar asta e o procedura care
implica acte de dispozitie din partea partilor.

Consecinte
 Daca la termenul acordat de instanta in vederea discutarii procedurii falsului, partea care a depus
inscrisul - care foloseste inscrisul defaimat ca fals - fie nu se prezinta, fie nu aduce inscrisul in original,
fie spune ca nu mai foloseste inscrisul - in cazul asta, instanta va inlatura inscrisul din dosar,
nemaiutilizandu-l si va continua procesul in baza celorlalte probe, caz in care nu mai are loc nicio
cercetare penala.
 Este ceea ce vorbeam - tendinta legiuitorului de a face in asa fel incat sa nu apara un proces penal.

Daca partea care foloseste inscrisul il depune in original si insista in folosirea lui, atunci instanta intreaba
cealalta parte - cea care a facut defaimarea - daca ea isi mentine defaimarea ca fals si se poate intampla una din
urmatoarele 3 ipoteze:
 Partea spune ca nu-si mentine defaimarea;
 Partea lipseste in mod nejustificat;
 Partea nu raspunde la aceasta intrebare
 In aceste ipoteze, judecatorul va considera ca defaimarea ca fals a inscrisului a cazut, ceea ce
ineamna ca inscrisul va fi pastrat la dosar si nu se va mai proceda la nicio cercetare a falsului de
catre organul penal.
- Deci iar legiuitorul gaseste o metoda de a nu mai merge in zona penala.

Daca insa partea persista in defaimarea ca fals, atunci judecatorul vizeaza actul spre neschcimbare si il
transmite, impreuna cu un proces verbal, sesizand parchetul in legatura cu posibila infractiune de fals in
inscrisuri - poate fi fals material sau intelectual.

Mai departe trebuie sa vedem ce se intampla cu procesul civil

 Procesul civil se poate suspenda, daca cel care a facut denuntul de fals indica autorul falsului sau
complicele acestuia.
 Daca nu indica autorul sau complicele, instanta va continua procesul civil in mod paralel cu demersul
penal.
 Chiar si daca indica autorul sau complicele, suspendarea procesului civil e facultativa pentru instanta.
Va aprecia de la caz la caz.

Daca procesul se suspenda, lucrurile sunt clare. Se reia procesul civil, dupa ce procesul penal se va sfarsi.

Se poate intampla si invers - procesul civil sa nu se suspende, sa continuie paralel cu cel penal. Ce se va
inampla atunci daca in procesul civil se va da o solutie in baza inscrisului care, pana una alta, este in dosar, deci
e luat in considerare iar in procesul penal, probabil mult mai tarziu, inscrisul e constatat ca fals?
In acest caz vom avea un caz de revizuire a hotararii civile, ca urmare a unei hotarari penale prin care
inscrisul care a stat la baza solutiei a fost declarat fals.
 Sigur, ca revizuirea sa aiba succes, este necesar ca inscrisul respsectiv sa fi condus la solutia pe care
instanta a dat-o - fiindca e posibil ca inscrisul sa nu fi fost unul determinat si sa nu fi stat el la baza
solutiei.

Mai este posibilitatea ca in dosarul penal sa nu se puna in miscare actiunea penala sau daca s-a pus in
miscare, sa inceteze, pentru motive precum
 Moartea autorului
 Prescriptia faptei penale
 Alte cauze care impiedica punerea in miscare a actiunii penale, altele decat inexistenta faptei.
 In cazurile astea, se pune problema daca procedura falsului mai poate fi parcursa sau nu.
- Ceea ce il intereseaza pe judecatorul civil este daca actul corespunde sau nu realitatii. Lui nu-i
pasa prea mult de sanctiunea penala.
- In aceste cazuri se va proceda la cercetarea falsului de catre instanta civila, pe cale incidentala.
 Instanta civila trimite la parchet, suspenda procesul civil si dupa o perioada decedeaza
autorul. In cazul asta, se repune pe rol procesul civil si se va analiza de catre instanta civila
daca a existat sau nu un fals. Da, instanta civila nu poate aplica o sanctiune penala, dar poate
inlatura inscrisul, daca ea constata ca el a fost rodul unui fals.

Proba prin depozitiile martorilor/Proba cu martori

Are o incidenta foarte mare in litigiile care au o factualitate pronuntata:
 Litigiile de familie;
 Litigiile de rudenie;
 Litigiile privind uzucapiunile;
 In general, toate acele litigii care se bazeaza pe analizarea faptelor;
 Accidente de munca;
  Litigii contraventionale;

A fost o proba foarte importanta in cazurile in care credibilitatea martorilor era foarte pronuntata, tocmai pentru
ca si credibilitatea inscrisurilor era scazuta (era greu sa dovedesti autenticitatea unui inscris).

Admisibilitatea probei - art. 309

Ea este admisibila fara limite, in materia dovedirii faptelor juridice.
Nu e chiar fara limite totusi, ca sunt si fapte juridice care se dovedesc numai prin inscrisuri (nasterea persoanei)
sau prin expertize. Cu toate astea, faptele juridice sunt asociate, in general, probei cu martori.

In ceea ce priveste actele juridice:

Avem regula de la art. 309 - „Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, daca valoarea sa e mai mare de
250 lei.”
 Au ramas aceeasi 250 lei de pe vremea Codului Cuza 😊
 Legiuitorul a lasat suma de 250 lei fiindca, in materia actelor, a vrut pe cat posibil sa nu fie admisibila
proba cu martori, ci cea cu inscrisuri. De aia a lasat pragul foarte mic.

Avem si o exceptie - raporturile cu profesionistii - art. 309 alin. 2 teza II

Atentie - prevederea e aplicabila doar partilor. Pentru terti, actul juridic = un fapt, deci li se aplica regula
generala conform careia pot face dovada prin orice mijloc de proba.

Alta regula - proba cu martori nu poate fi admisa impotriva sau peste ceea ce cuprinde un inscris sau in legatura
cu ceea ce se pretinde ca s-a spus inainte, in timpul sau in urma intocmirii lui.
Art. 309 alin. 5 - aceasta regula vizeaza ipotezele in care avem un act sub 250 lei. Ea are la baza alta idee - din
moment ce partile au stabilit sa faca un inscris, inseamna ca au stabilit ca singura proba a raportului juridic va fi
constituita din acel inscris.

Deci avem regulile:

1. Nu poti dovedi cu martori actele juridice >250 lei;
2. In cazul tuturor actelor juridice, indiferent de valoarea lor, daca au fost facute inscrisuri, nu pot fi combatute
prin martori;

Avem exceptiile de la art. 309 alin. 4:

Proba cu martori este admisibila, chiar si atunci cand legea cere forma scrisa, in urmatoarele cazuri:
1. Partea s-a aflat in imposibilitate materiala/morala de a-si intocmi un inscris pentru dovedirea unui act
juridic
 Exemple - actul a fost facut intre rude, amanti sau in alte ipoteze - prietenii vechi unde, intr-adevar, s-a
reusit sa se faca dovada ca raporturile dintre parti faceau dificila, sub aspect moral, intocmirea unui
 inscris - ar fi creat o stare de neincredere, de jena, etc.
 Atentie - cazul asta ne intereseaza doar cand forma scrisa nu e ceruta pentru validitatea unui act - ca
aici problema n-ar mai fi de proba, ci de fond, de substanta, in sensul ca actul in sine - negotium - ar fi
afectat. In cazul asta, n-ar mai avea sens sa dovedim un act care oricum e nul.

2. Exista un inceput de dovada scrisa

 Inceputul de dovada scrisa are marea calitate de a permita ca, desi el nu este un inscris, sa permita
aducerea langa sine a unor alte mijloace de proba - expertize, prezumtii, etc.

3. Partea a pierdut inscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forta majora;
 Aici trebuie facuta o precizare - partea trebuie mai intai sa dovedeasca forta majora si cazul fortuit;
 Dupa care, trebuie sa dovedeasca faptul ca inscrisul a existat anterior cazului de forta majora sau
cazului fortuit;
 Dupa care trebuie sa dovedeasca continutul acelui act - prin martori.
 Asadar, sunt cam 3 probleme de rezolvat.
 In acest caz, putem utiliza acest motiv si pentru ipoteza in care inscrisul era cerut ad validitatem. El,
prin ipoteza, a existat. Dar trebuie sa dovedim celelalte 3 puncte.

4. Partile convin, fie si tacit, sa foloseasca aceasta proba, insa numai privitor la drepturile de care pot sa
dispuna
 Reclamantul solicita proba cu martori, iar paratul nu se opune (desi valoarea actului era > 250 lei)

5. Actul juridic e atacat pentru frauda, eroare, dol, violenta sau este lovit de nulitate absoluta pentru cauza
ilicita sau imorala.

6. Se cere lamurirea clauzelor actului juridic

 Deci proba prin depozitiile martorilor nu contrazice actul.
 Martorul este doar pentru a lamuri doar ce natura juridica ar avea acea clauza, de exemplu - era
penalitate, era dobanda, etc.
 Asadar, acest punct are la baza ideea unei clauze neclare, insuficiente.

In doctrina se sustine ca aceste exceptii de la alineatul 4 al art. 309 ar viza, in realitate, numai ipoteza in care
legea ar cere, ca in mod expres, ca pentru un act sa fie facuta proba cu inscrisuri.
 In realitate insa, alin. 4 se refera atat la ipoteza in care legea prevede in mod expres forma scrisa, precum
si la ipoteza in care legea nu prevede in mod expres, printr-un text special, dar prevede chiar art. 309
alin. 2 teza 1 faptul ca inscrisul e mai valoros de 250 lei. Alin. 4, cand vorbeste de faptul ca „forma
scrisa e ceruta de lege” are in vedere inclusiv alin. 2 de la art. 309 si care tot lege e si care tot forma
scrisa cere pentru orice act > 250 lei.

O alta problema, neabordata insa in doctrina:

 Alin. 5 care se refera la faptul ca nu poti dovedi contra unui inscris face si el trimitere la exceptiile de la
alin. 4, aratand ca aceste exceptii sunt comune pentru cele doua ipoteze:
 Fie cand legea cere proba scrisa;
 Fie cand exista un inscris si el nu trebuie combatut prin martori;
- Din punctul profului de vedere, luam in calcul aceasta trimitere, dar ea trebuie cenzurata in
 concret de judecator.
De exemplu, la imposibilitatea materiala sau morala de a scrie un inscris
Ok, esti in relatie de rudenie/prietenie profunda si ti-e jena sa faci un inscris atunci cand imprumuti o suma de
bani. Dar daca tot ai facut un inscris, nu mai are sens sa vii cu martori sa-l combati. Jena ta era sa te pui la masa
sa faci un inscris. Daca a trecut jena morala, de ce sa nu l facem ca lumea? De ce am mai avea nevoie de martori
sa-l completeze/combata?

Cursul 4 - 18.02.2021
Continuam cu proba cu martori
Procedura de citare - missing, vezi Cod + Boroi. Art. 311

Ce se intampla daca martorul citat la proces nu se prezinta?

Daca el nu se prezinta, art. 313 prevede ca instanta va dispune citarea cu mandat de aducere.

Ce inseamna citarea cu mandat de aducere?

Aceasta intervine in ipoteza in care martorul, desi a fost legal citat, nu s-a prezentat la proces, in mod
nejustificat. Ea presupune ca in ziua in care are loc judecata, la martor sa se prezinte un agent de politie care sa-l
insoteasca pe martor, pentru a-l aduce la instanta.
 Mandatul de aducere nu presupune dreptul agentului de a-l retine pe martor.
 Presupune doar dreptul de a-l insoti, nu si dreptul de a-l forta.
 Asadar, martorul respectiv ramane liber in decizia lui de a veni sau nu.
 In concret, depinde cata cultura juridica are martorul respectiv. Unii martori daca vad politistul la
usa nu-si mai pun problema. Altii, mai versati, ii spun politistului sa lase citatia si la revedere. Daca
nu vrei, primesti amenda, dar nu esti obligat sa te prezinti.
- Asadar, poate esua inclusiv aducerea cu mandat.

Daca martorul nu ajunge in fata instantei nici cu mandat de aducere, intervine o sanctiune specifica ce nu poate
fi confundata cu decaderea. Sanctiunea aceasta este ca instanta va trece la judecata cauzei - adica va proceda in
continuare la strigare, nemaiaudiind martorul respectiv.
 Nu e vorba de decadere fiindca decaderea este o sanctiune procesuala. Ea ar trebui sa intervina pentru
partea care a propus martorul. Partea care a propus martorul l-a indicat pe acesta prin raportare la faptul
ca acesta cunostea anumite imprejurari determinante pentru judecata pricinii. Deci partea nu poate fi nici
garantul corectitudinii martorului si nici garantul respectarii procedurii in fata instantei.
 De aia n-am avea de ce sa sanctionam partea.

Partea care a propus un martor nu mai poate renunta la audierea lui, decat pentru motive intemeiate - decesul
martorului, imposibilitatea acestuia de a depune marturie, solicitand schimbarea. Asadar, schimbarea nu se
poate face la simpla dorinta.
 Argumentul este ca martorul nu este al partii care l-a propus. Intre ei, teoretic, nu exista nicio afinitate si
niciun drept de control.
 Martorul este al judecatii. Daca l-ai propus, nu-l retragi decat pentru motive temeinice.
 Dupa incuviintarea probei, renuntarea la martor este fara rezultat, daca partea adversa isi doreste
audierea martorului respectiv sau chiar instanta din oficiu.
Ascultarea martorilor - Problema martorului care se afla in imposibilitate de prezentare - art. 314 NCPC
 Stare de boala sau alta impiedicare grava;
 Instanta va dispune ascultarea martorului la locul unde se afla, urmand sa citeze si partile la acel loc.
Asadar, se va face o judecata partiala (doar sub aspectul administrarii probei) prin deplasarea instantei,
partilor, grefierului la locul unde se afla martorul respectiv.
 Daca martorul se afla la o distanta apreciabila, se poate utiliza inclusiv comisia rogatorie.

Audierea propriu-zisa a martorului

 De principiu, martorii vor fi audiati in aceeasi sedinta.
 Acest lucru e necesar pentru a pastra echilibrul si a securiza credibilitatea probei. Nu e bine ca
martorii ulteriori sa stie ce au declarat martorii anteriori.

Care sunt persoanele care pot si care nu pot depune marturie?

Persoanele care pot depune marturie
 Teoretic, orice persoane poate depune marturie, chiar si minorii si chiar si cei lipsiti de discernamant
(dar fara sa fi fost pusi sub interdictie)
 Minorii < 14 ani si cei lipsiti de discernamant nu vor depune juramant. Instanta le va atrage atentia sa
spuna adevarul.
 Instanta va tine seama, in aprecierea marturiilor lor, de pozitia lor speciala.

Persoanele care nu pot fi martori

1. Rudele si afinii pana la gradul al 3-lea
2. Sotul, fostul sot, logodnicul ori concubinul
3. Cei aflati in dusmanie sau in legaturi de interese cu vreuna dintre parti
4. Persoanele puse sub interdictie judecatoreasca
5. Cei condamnati pentru marturie mincinoasa
 Categoriile de la 1-3 sunt reglementate prin norme de ordine privata. Daca se propune proba cu
depozitia unui martor care intra intr-una din aceste 3 categorii iar partea adversa nu se opune - instanta
va trebui sa audieze martorul respectiv.
 Sigur, asta nu inseamna ca instanta nu va avea in vedere situatia martorului, care ar putea fi
subiectiv.

 Categoriile de la 4-5 sunt reglementate prin norme de ordine publica. Asadar, indiferent de pozitia
partilor, instanta va trebui sa inlature aceste persoane.
 Daca nu le-a inlaturat, depozitia martorului respectiv este nula.
O exceptie se refera la cauzele privitoare la divort, filiatie, raporturi de familie.
 In cazul asta, rudele si afinii pot fi audiati ca martori, fara interdictii, însă nu si descendentii, nici macar
in aceste cauze - art. 316 NCPC.
 Ratiune - raporturile de familie sunt, in general, accesibile unei sfere relativ restranse de persoane.
 In cazul descendentilor, marutira ar radicaliza foarte mult relatiile dintre acestia si parintii lor. De
aia si ratiunea interdictiei. Asadar, interdictia nu e de ordine privata (desi are la baza rudenia) ci este
chiar de ordine publica. Vizeaza nu numai chestiunea increderii in marturie, ci inclusiv intretinerea
raporturilor normale intre ascendenti si descendenti.
Dincolo de persoanele care nu pot fi audiate ca martori, exista si categorii de persoane care pot fi audiate ca
martori, dar in legatura cu care NCPC spune ca nu pot fi obligate sa depuna marturie, numindu-le persoane
scutite de a depune marturie - art. 317 NCPC:
 Ele pot refuza depozitia, dar daca totusi o accepta si depun marturie, aceasta este una valabila. Asta zice
doctrina.

Prezentam pe scurt fiecare categorie de persoane de genul acesta si motivele pentru care sunt scutite de a
depune marturie + comentarii pentru necesitarea reactualizarii unor principii.

Persoanele scutite de a depune marturie - ne referim nu la o chestiune de facultativitate, ci la o chestiune de

obligativitate. Martorul nu e rugat sa depuna marturie, e obligat. De aceea, daca refuza, poate fi amendat, adus
cu mandat, etc. Asta ca sa stim la ce ne referim. Dar pentru aceste persoane, in mod exceptional, este o
facultate.
1. Slujitorii cultelor, medicii, farmacistii, avocatii, notarii publici, executorii judecatoresti, mediatorii, moasele,
asistenti medicali + orice alti profesionisti carora legea le impune sa pastreze secretul de serviciu/profesional
cu privire la faptele de care au luat la cunostinta in cadrul serviciului ori in exercitarea profesiei lor, chiar si
dupa incetarea activitatii lor.

2. Judecatorii, procurorii, functionarii publici - chiar si dupa incetarea functiei lor, pentru imprejurarile de
serviciu de care au avut cunostinta in aceasta calitate.
 Legiuitorul a facut aceasta categorie separata fiindca aici pare ca-i avem pe profesionistii din zona
publica.
 Dar nu e o separatie totala, ca si la punctul 1 putem avea si lucratori din domeniul public.

3. Cei care, prin raspunsurile pe care le-ar da la o depozitie de martori, s-ar expune ei insisi sau si-ar expune
rude, soti, fosti soti, concubini, logodnici - la o pedeapsa penala sau la dispretul public.
 Baza - dreptul de a nu te autoincrimina sau de a incrimina persoane care-ti sunt apropiate.

Asadar, aceste persoane nu pot depune marturie dar, daca depun, marturia lor e valabila.

Alin. 2 ne spune ca: „Cu exceptia slujitorilor cultelor, ceilalti vor putea totusi depune marturie, daca au fost
dezlegati de secretul de serviciu sau profesional de partea interesata la pastrarea secretului, daca legea nu
prevede altfel.”

Alin. 3: „Judecatorii, procurorii, functionarii publici vor putea si ei depune marturie, daca autoritatea sau
institutia le da incuviintare.”
Singurii care raman legati de secretul de serviciu sunt slujitorii cultelor.

Avocatii
 Nu e chiar asa usor sa-i dezlegi de secretul profesional. Acesta nu e o chestiune de ordine privata, ci de
ordine publica. El nu poate fi dezlegat, deci, de catre client si nu poate fi obligat sa depuna marturie,
chiar daca clientul ar spune „vreau sa depui marturie”.
 Avocatul ramane, in continuare, legat de secretul profesional.
 Atentie - vorbim de civil, nu de penal.
Judecatori + procurori
 La fel, e greu sa ai o institutie care sa-i dezlege de pastrarea secretului deliberarii. Parcurgand statutul
judecatorilor si procurorilor, proful n-a vazut in atributiile vreunei institutii acest drept. Asadar, proful
considera ca pastrarea secretului deliberarii este una absoluta.
 Asadar, nici aici n-ar putea sa depuna marturie, cel putin in civil. In penal e diferit.

Audierea propriu-zisa a martorilor - art. 321 NCPC

 De principiu, se doreste ca martorii sa fie audiati toti in aceeasi sedinta, pentru a nu se cunoaste
declaratia martorilor anteriori de catre martorii ulteriori, pentru a-si putea „modela” marturia. Atentie -
aceasta norma nu e una de ordine publica.
 Ea va fi urmata de instanta doar daca acest lucru este posibil. Daca nu se poate altfel, aia e, se audieaza
in sedinte separate.

Fiecare martor se audieaza separat. Martorii care n-au fost audiati inca nu trebuie sa fie prezenti la audierea
martorului anterior. Ei vor fi tinuti in afara salii de sedinta. Martorul, odata audiat, ramane in sala de sedinta,
pentru a fi confruntat cu martorul cu o declaratie contrara.

Prima data este identificat martorul. Nume, prenume, varsta si domiciliul, daca e afin sau ruda cu vreuna dintre
parti, sot, concubin si daca se afla in serviciul uneia dintre parti.
 Aceste intrebari au, pe langa rolul de identificare, si conturarea unor aspecte cum ar fi:
 Domiciliul - sa vezi daca a fost bine citat;
 Varsta - daca are sub 14 ani, deja ii aplici alte reguli in ceea ce priveste juramantul. Same, daca e o
persoana cu o varsta inaintata, iti modulezi intrebarile.
 Rudenia - e important fiindca judecatorul vede daca avem sau nu un caz de interdictie.

Juramantul - art. 319 + 320 NCPC

 Romania este un stat laic.
 Cu toate acestea, juramantul a reprezentat o traditie in procedura civila romana. Este considerat ca fiind,
pe langa eventuala sanctiune cu marturia mincinoasa, o garantie a responsabilitatii si seriozitatii pe care
o are martorul.
 Exista un juramant pentru:
 Martorul de alta religie;
 Ateu;
 Martorul care are o confesiune, e credincios, dar credinta lui ii interzice sa jure.
- Toate aceste ipoteze apar la art. 319;

Dupa depunerea juramantului, martorului i se atrage atentia ca declararea mincinoasa a unor lucruri atrage
sanctiuea pentru marturie mincinoasa, pedepsita de legea penala.

In ceea ce priveste minorii sub 14 ani si cei lipsiti de discernamant care pot fi audiati, instanta le atrage atentia
doar sa spuna adevarul si va tine cont de aceste aspecte la depozitia lor.

Marturia propriu-zisa - art. 321 NCPC;

 Mai intai, martorul este lasat sa expuna punctul lui de vedere cu privire la motivele pentru care a fost
chemat.
  El nu poate citi un raspuns, dar se poate servi de anumite insemnari cu privire la anumite aspecte
concrete - data incheierii unui act, anumite sume, etc. Dar, de pricipiu, nu poate citi un raspuns, fiindca
trebuie sa fie spontant.
 Presedintele instantei, partea care l-a propus pe martor si partea adversa pot pune intrebari martorului,
prin intermediul presedintelui instantei. Partile pot solicita si dreptul de a pune intrebari directe
martorului. Daca presedintele incuviinteaza acest lucru, martorul e obligat sa raspunda.
 Ordinea intrebarii martorului:
 Judecator;
 Partea care a propus martorul;
 Partea adversa celei care a propus martorul;

 Presedintele de complet poate inlatura anumite intrebari care i se pun martorului daca fie sunt jignitoare,
fie nu au legatura cu obiectul probei.

Depozitia martorului se consemneaza de grefier, care va consemna cuvant cu cuvant - literal - tot ceea ce
declara martorul. Acest lucru e nou - este abia din decembrie 2018. Anterior, in forma initiala a CPC regula era
alta - grefierul consemna depozitia martorului pe baza dictarii facute de presedintele de complet, care-i spunea
grefierului ce sa consemneze.
 Din cauza unor discutii - faptul ca judecatorul sintetizeaza de o maniera care putea sa nu faca la fel de
elocventa retinerea si parcurgerea marturiei - legiuitorul si-a modificat codul si a prevazut consemnarea
intocmai si literal a ceea ce declara martorul.

Daca martorul refuza sa semneze, se face mentiune de refuz, dar marturia ramane valabila.
Orice stersaturi/schimbari in legatura cu marturia trebuie semnate de aceleasi persoane care au semnat initial.
Paginile goale se bareaza, pentru a nu putea fi ulterior completata marturia.

Asadar, depozitia martorului, desi este un act verbal, totusi el este consemnat in scris, pentru ca el sa poata fi
cercetat si in ipoteza in care se schimba judecatorul.

Aprecierea probei cu martori - art. 324 NCPC

 Aprecierea este una libera, lasata la capacitatile de intelegere ale judecatorului.
 Judecatorul trebuie sa verifice:
 Sinceritatea martorului - aspect subiectiv. Cu voie sau fara voie, martorul poate induce in eroare
judecatorul.
- Daca marturia e nesincera, judecatorul inlatura marturia, declarand ca nu e convins de
sinceritatea martorului respectiv.

 In ce masura declaratia corsepunde realitatii

- Daca martorul nu e subiectiv, sa fie sincer si totusi sa nu retina corect realitatea sau sa nu aiba
capacitatile necesare pentru a retine anumite realitati. Aici sunt importante varsta martorului,
pozitia, ocupatia, experienta sa, etc.
Marturisirea
Aceasta este o proba prin care una dintre parti, din proprie initiativa sau in mod provocat (adica prin luarea unui
interogatoriu) recunoaste un fapt pe care partea adversa isi intemeiaza pretentiile sau apararile.

Marturisirea poate fi judiciara sau extrajudiciara.

 Marturisirea judiciara se poate prezenta:
 Printr-o martusirie spontanta facuta in fata instantei;
 Prin metoda interogatoriului, adica este o marturisire provocata, „smulsa”.

Marturisirea extrajudiciara este cea facuta in afara instantei de judecata

 Si ea poate fi facuta in forma scrisa sau in forma verbala.
 Daca e in forma scrisa, va fi utilizata in cadrul probei prin inscrisuri;
 Daca e verbala, si ea poate fi folosita, dar e admisibila doar in cazul in care e admisibila si proba cu
martori.

Caracteristicile marturisirii
1. Este un act unilateral facut de una dintre parti
2. Ea nu poate fi revocata, decat pentru o eroare de fapt scuzabila. Nu poate fi revocata si in cazul erorii de
drept.
3. Marturisirea nu poate sa vizeze aspecte de drept, ci numai aspecte de fapt. Aspectele de drept sunt evaluate
de judecator.
4. Pentru a produce toate efectele, marturisirea trebuie sa provina de la o persoana care are discernamant.
5. Marturisirea nu poate sa priveasca drepturi de care partea nu poate sa dispuna.
6. Este un act de dispozitie, fiindca poate conduce in mod direct la o anumita solutie in proces - ea nu se poate
face prin mandatul ad litem, ci numai personal sau prin mandatar cu procura speciala.
 In cazul avocatului, nu e nevoie de o procura notariala speciala, ci este nevoie de o mentiune speciala in
contractul de asistenta judiciara care, ulterior, este transpusa in imputernicirea de care instanta ia act.

7. Caracterul divizibil al marturisirii

 De principiu, marturisirea nu este divizibila.
 Totusi, NCPC prevede ca ea poate fi divizata, daca cuprinde fapte distincte ce nu au legatura intre ele.
 Din acest punct de vedere, in doctrina s-au facut o serie de clasificari.
 3 categorii de marturisiri:
- Marturisire pura si simpla - este indivizibila;
- Marturisire calificata - este calificata in masura in care partea recunoaste faptul pretins, dar
totodata adauga un fapt concomitent si strans legat de faptul marturisit, care schimba sensul
marturisirii, in sensul ca o anuleaza. De exemplu:
 Intrebare - „Este adevarat ca ati primit suma de bani x cu titlu de imprumut, de la partea y?”
 Raspuns - „este adevarat ca am primit suma de bani x, de la partea y, dar nu cu titlu de
imprumut, ci cu titlu de donatie/dar manual etc.”
 Astfel, se schimba complet datele problemei. Se transforma din marturisire in refuz de
marturisire, ceea ce conduce la ideea imposibilitatii de folosire ca proba.

- Marturisirea complexa - este cea prin care, dupa recunoasterea faptului pretins de partea
adversa, este insotita de adaugarea unui fapt care este insa ulterior celui recunoscut si care tinde
la anularea efectelor marturisirii. De exemplu:
  Intrebare - „Este adevarat ca ati primit suma de bani x de la persoana y?”
 Raspuns - „este adevarat, dar am remis-o inapoi.”
 In cazul asta, plata e un fapt diferit, din punct de vedere functional. Si in acest caz, doctrina si
jurisprudenta considera ca faptul al doilea poate fi inlaturat, astfel incat instanta sa considere
marturisit faptul initial - primirea sumei - si sa solicite partii care a facut o astfel de
marturisire (prin orice mijloace de probe) eventuala plata. Daca n-o dovedeste, va lua in
considerare doar marturisirea astfel divizata.

Interogatoriul
 Acesta este un mijloc de provocare al marturisirii.
 Este un mijloc de proba prin care partrea care pretinde ceva incearca sa obtina de la partea adversa o
marturisire provocata.
Asadar, interogatoriul poate fi facut de una dintre parti.
Exista si interogatoriul din oficiu.
 In cazul interogatoriului din oficiu, intrebarile se pun de instanta, in mod direct, iar raspunsurile se
consemneaza in icheiere.
 Interogatoriul propus de una dintre parti - in cazul asta, partea inmaneaza intrebarile judecatorului,
judecatorul intreaba partea chestionata si va consemna raspunsurile alaturi de intrebarile puse de cel care
a solicitat proba.

Sub aspectul procedurii:

 La cererea de chemare in judecata se vor atasa si intrebarile pentru interogatoriu daca el urmeaza sa se ia
in scris.
 Sunt doua modalitati de a se lua interogatoriul:
 Regula - interogatoriul se ia in mod direct, in instanta, prin intrebarea adresata de catre judecator in
mod direct persoanei careia i se ia interogatoriul si consemnarea raspunsurilor acestei parti de catre
judecatr.
- In acest caz, judecatorul are un element de surpriza/de instantaneu pentru partea interogata.
- Asadar, partea care propune interogatoriul nu e obligata sa depuna intrebarile odata cu cererea de
chemare in judecata sau odata cu solicitarea probei. Ci le va preda judecatorului chiar in sedinta
in care se va lua interogatoriul

 Separat, exceptia o reprezinta luarea interogatoriului prin scrierea intrebarilor si depunerea lor la
dosar, comunicarea acestora parti si depunerea raspunsului de catre partea careia i se ia
interogatoriul, in scris.

Regula este pentru persoanele fizice - in sensul ca pentru acestea interogatoriul se ia in instanta, prin citirea
intrebarilor si raspunsurilor in mod instantaneu.

Exceptia - pentru persoanele juridice sau pentru persoanele fizice ce nu domicilieaza in Romania si in legatura
cu care nu exista conventii internationale - intrebarile se vor face in scris, iar raspunsul va veni tot in scris la
instanta.

Regula - situatia in care interogatoriul se ia prin citirea lui, in fata instantei, de catre judecator si
raspunsul este dat instantaneu de catre parte.
Pentru acest lucru, partrea trebuie citata cu mentiunea de a fi prezenta personal la interogatoriu.
Pentru acest termen la care se ia interogatoriul nu subzista termenul in cunostinta.
 Sanctiune daca partea nu se prezinta - se pot considera recunosute faptele asupra carora este chestionata
partea respectiva.
 De la aceasta regula a prezentei personale in fata instantei avem exceptii.

Exceptia - partea care domicilieaza in strainatate si se afla in strainate

 In cazul asta, ea va primi intrebarile in scris si va raspunde tot in scris, printr-un mandatar cu procura
speciala.
 Mandatarul doar depune raspunsurile pe baza unei procuri speciale, in sensul ca acea procura nu-l
mandateaza pe mandatar sa si raspunda. Raspunsul la interogatoriu este o chestiune personala.

Exceptia 2 - pentru persoanele juridice

Raspunsul se va da de catre persoana juridica, prin organul ei de conducere.
In cazul societatilor de persoane se vor cita asociatii cu drept de reprezentare si interogatoriul se va lua aidoma
unei persoane fizice.

Revenim la regula clasica - odata partea prezenta in fata instantei, judecatorul ii citeste intrebarile, iar intrebare
cu intrebare, judecatorul va consemna raspunsurile date.
Judecatorul va putea sa si elimine o serie de intrebari, daca ele nu formeaza obiectul probei astfel cum a fost
incuviintata sau raspunsul rezulta din inscrisurile depuse la dosar sau daca intrebarea este una jignitoare sau nu
este una care sa conduca la solutionarea cauzei.
Asadar, judecatorul, in momentul in care i se depune lista cu intrebari, in mod intempestiv, in sedinta, el nu face
altceva decat sa cenzureze aspectele legate de legalitatea si utilitatea probei.

Efectele probei cu interogatoriul

 Daca partea careia i se pun anumite intrebari neaga complet faptele aratate, interogatoriul n-are niciun
efect. Asta inseamna ca acele fapte trebuie dovedite prin alte mijloace de probe.

 In cazul in care partea refuza, in mod nejustificat, sa raspunda la intrebari sau nu se prezinta, in mod
nejustificat, la termenul stabilit pentru luarea interogatoriului desi a fost citata cu mentiunea de a fi
prezenta in mod personal, atunci legea spune ca instanta poate sa aprecieze:
 Fie considera acest refuz drept o marturisire deplina impotriva partii;
 Fie considera numai un inceput de dovada scrisa.

In doctrina si jurisprudenta se aprecieaza ca marturisirea deplina se apreciaza de catre instanta numai in ipoteza
in care nu exista alte probe.
Daca exista alte probe, se recomanda instantei sa nu dea o valoare totala acestei absente sau refuzului
nejustificat, ci sa considere mai degraba un inceput de dovada scrisa, trebuind sa fie completat si prin alte probe.

Poate marturisirea sa fie combatuta prin alte mijloace de proba?

 In principiu, ea a fost, pana in anii 1950 un fel de regina a probelor. Daca opera o marturisire, procesul
inceta automat si ea era singura proba care anula/interzicea restul probelor. Hotararea putea fi data in
baza simplei marturisiri.
  Ulterior, ea a fost decazuta din aceasta pozitie de regina a probelor si i s-a acordat un regim similar
celorlalte probe.

Art. 349 NCPC - „Marturisirea judiciara face deplina dovada impotriva aceleia care a facut-o...”
 Aceasta exprimare i-a facut pe unii autori sa considere ca am revenit la sistemul anterior anilor 50. Cine
ar face o marturisire contra sa care sa nu fie valabila, adevarata?
 Cu toate astea, proful considera ca lucrurile nu stau chiar asa.
 In primul rand, textul nu spune nimic nou, n-are legatura cu revenirea marturisirii in pozitia de asa-
numita regina a probelor, in sensul de a o situa deasupra celorlalte probe.
 „De plina dovada” este o formulare care apare si la proba cu inscrisuri. „Actul autentic/sub
semnatura privata face deplina dovada.” Asadar, formularea vrea sa spuna nu ca e o dovada absoluta,
ci in sensul ca ea nu trebuie completata prin alte dovezi, cum e inceputul de dovada scrisa.

 In al doilea rand, argumentul cu „daca recunosti ceva, recunosti intr-o logica a adevarului.” Da, e o
proba importanta, dar judecatorul poate aprecia ca, din motive particulare, intr-o pricina concreta, partea
face o marturisire nesincera, din motive de a afecta drepturile unor terti, din motive de simulare cu
partea adversa, in cazul asta judecatorul nu e obligat sa accepte marturisirea. El o poate corobora, in
virtutea art. 22 - rolul activ - cu alte probe pe care le-ar putea propune din oficiu.

Marturisirea poate sa fie insotita si de un act de achiesare. Partea spune ca recunoaste faptele si ca e de acord cu
pretentiile.

Expertiza judiciara
 Aceasta este o proba ce intervine atunci cand, pentru lamurirea unor situatii de fapt, este nevoie de
opinia unui expert specializat intr-un anumit domeniu.
 Asadar, obiectul probei este tot o situatie de fapt.

In cazul expertizei, aceste situatii de fapt au un grad ridicat de tehnicitate pe care judecatorul nu-l poate
stapani. Se folosesc exprtize in aspecte precum:
 Constructii;
 Verificarea de scripte;
 Verificarile medico-legale;
 Contabilitate;
 Evaluarea terernurilor/proprietatilor operelor de arta;

Ca regula, expertiza are un caracter facultativ. Ea intervine doar in masura in care judecatorul apreciaza ca
aspectele respective necesite interventia unui expert.
 Daca judecatorul isi asuma verificarile directe, acesta are tot dreptul sa o faca.
 Totusi, sunt doua categorii de situatii in care judecatorul trebuie sa ceara opinia unui expert.

1. Se impune judecatorului, prin lege, ca in anumite cazuri sa ceara opinia unui expert:
 In materie de expropriere. Legea exproprierii, fie ca vorbim de cea generala sau de cea speciala. In
materia despagubirilor pentru exproprieri.
 In cazul in care se solicita punerea sub interdictie a unei persoane. Aici e obligatorie expertiza
psihiatrica.
  In cazul in care se pune problema dovezii conceptiunii copilului in perioada de timp din NCC sau chiar
in afara acelei perioade de timp
 In cazul in care se formeaza loturile intr-un proces de partaj.

2. Situatii in care nu exista o prevedere expresa in acest sens, dar jurisprudenta si doctrina, in mod unanim,
au aratat ca judecatorul, pentru a da o solutie temeinica, trebuie sa se bazeze pe un expert.

Expertiza poate fi de foarte multe feluri:

 Contabila;
 Evaluatorie;
 Grafoscopica;
 Tehnica, in materie de constructii;
 Medico-legala;
 Psihiatrica;

Birourile locale de expertiza au experti pe fiecare din aceste domenii.

Legislatia privind expertiza e destul de consistenta. Noi avem in NCPC norme privind expertiza tehnica
judiciara, dar ele sunt completate cu OUG 2/2020 privind Organizare activitatii de expertiza judiciara si
extrajudiciara + alte norme care vizeaza diverse norme de expertiza.

Expertiza medico-legala - OG privin Organizarea activitatii de institute medicino-legala;

Expertiza criminalistica. In civil, la noi vizeaza mai mult chestiuni legate de fals sau verificare de scripte - OG
75/2020;

Proba propriu-zisa a expertizei

Incuviintarea probei
Cand se cere proba cu expertiza, ca ea sa fie ceruta corect si pentru a nu se invoca ulterior decaderea - nu e
suficient sa spunem „Solicitam expertiza si atat”. Trebuie sa spunem „Solicitam expertiza, aratam felul
expertizei si aratam obiectivele expertizei - ce vrem sa dovedim prin ea.”

Daca instanta incuviinteaza proba, ea va desemna unul sau 3 experti de pe lista pusa la dispozitie de Biroul de
expertize.
 De ce unul sau 3? Ca sa nu existe situatia in care avem 2 si sa nu conduca la un rezultat.

Expertii sunt desemnati de parti. Daca partile se inteleg asupra numelui unui expert, e totul bine.
Daca partile nu se inteleg, atunci instanta va proceda la desemnarea prin tragere la sorti.

Daca, intr-un domeniu, nu exista experti tehnici judiciari - adica pe lista pusa la dispozitie de Biroul local de
expertiza nu exista un asemenea expert - instanta va putea desemna specialisti in domeniul respectiv.
 Pe langa expertii judiciari, exista si o lista separata de persoane care nu-s experti judiciari, dar sunt
specialisti in domeniu. Si acestia pot fi desemnati, in conditiile de mai sus.
 Drepturile si obligatiile specialistilor sunt aceleasi ca ale expertilor, mai putin faptul ca lor nu li se poate
 da amenda si nu pot fi adusi cu mandat.

Tot prin aceeasi incheiere instanta fixeaza si obiectivele expertului. Pot fi obiectivele celui care a propus proba,
dar nu numai. Instanta le poate modifica, adauga altele. Chiar si partea adversa poate sugera anumite obiective.
Nu poate veni cu obiective proprii, dar le poate vorbi pe cele sugerate de parte.

Tot prin aceeasi incheiere, instanta fixeaza termenul in care trebuie realizata expertiza si onorariul provizoriu al
expertului. Acesta se avanseaza de catre partea desemnata de instanta.
 Ca regula, e chiar partea care a cerut proba.
 Daca instanta apreciaza ca proba profita ambelor parti, ea poate dispune ca onorariul sa fie impartit intre
parti. Oricum, el se depune in termen de 5 zile de la numirea expertului.

NCPC prevede ca, in legatura cu aceasta incheiere de incuviintare a probei, instanta poate dispune, in camera de
consiliu, chemarea expertului pentru a da lamuriri cu privire la durata, costuri, etc., tocmai pentru ca instanta sa
poata stabili onorariul provizoriu, durata de timp, intr-un mod cat mai apropiat de cel real. Dar nu e ceva
obligatoriu. Ramane la instanta aprecierii daca-l cheama sau nu pe expert, in camera de consiliu, la audiere, in
prezenta partilor.

In legatura cu expertul, se pune problema si a recuzarii si a inlocuirii expertului.

 Expertul poate fi recuzat, iar art. 332 prevede ca recuzarea trebuie facuta pentru aceleasi motive ca
recuzarea judecatorilor, deci le preluam prin asemanare aici.
 Se fixeaza si un termen in care trebuie facuta recuzarea - anume 5 zile de la numirea expertului, iar daca
motivul apare ulterior datei numirii - 5 zile de la momentul ivirii motivului (adica de la momentul
cunoasterii de catre parte a aparitiei motivului de recuzare)

Judecarea cererii de recuzare are loc cu citarea partilor si a expertului.

Administrarea propriu-zisa a probei

Expertiza este proba, dar ea se concretizeaza in doua modalitati:
1. Fie prin ascultarea expertului in fata instantei, caz in care el este citat, la fel ca la proba cu martori si se va
consemna pozitia lui in incheiere.
2. Fie (si asta e regula) in expertizele ce presupun o activitate mai laborioasa, nu o simpla opinie, se efectueaza
un raport de expertiza.

Deci expretiza este proba, raportul de expertiza este mijlocul de proba.

Expertiza ce se concretizeaza intr-un raport de expertiza poate avea loc:

 Cu citarea partilor
 Aceasta este obligatorie in situatia in care, pentru efectuarea expertizei, este necesara o lucrare sau
masuratoare la fata locului si in ipoteza in care sunt necesare explicatii din partea partii. In cazurile
acestea, expertiza se face cu citarea partii.
 Daca partile sunt citate, citarea se va face de catre expert, prin scrisoare recomandata cu continut
declarat, obligatoriu cu 5 zile inainte de termen.
 Regulile privind citarea partilor + durata necesara ca partile sa fie citate sunt reglementate prin
 norme de ordine privata. Partea care n-a fost legal citata/n-a fost deloc citata va putea invoca aceste
aspecte, dar numai pana la termenul la care s-a depus raportul de expertiza sau cel mult pana la
primul termen de judecata (daca nu s-a depus raportul)

 Fara citarea partilor

Ce se intampla daca expertiza are nevoie de prezenta partii la fata locului, iar una dintre parti nu
permite efectiv expertului sa intre in locul care ar presupune efectuarea lucrarii?
 Cel mai frecvent caz - situatia evaluarii unui apartament. Partea care-i in posesia casei respective nu
permite expertului sa vada interiorul.
 In cazurile astea, art. 335 prevede ca, daca una dintre parti opune rezistenta sau impiedica, instanta va
putea socoti ca dovedite afirmatiile facute de partea adversa cu privire la imprejurarea de fapt ce face
obiectul lucrarii, coroborand desigur acest aspect si cu alte mijloace de proba.

Forma raportului
 Trebuie sa evidentieze parerea fiecarui expert (daca-s mai multi)
 Ce inseamna „parerea fiecarui expert”? pe langa expertii desemnati de instanta, partile au dreptul sa-si
dezemneze cate un consilier-parte, adica un expert, tot de pe lista de experti, care sa consilieze partea in
discutiile tehnice. El actioneaza ca un veritabil reprezentant, intra intr-un dialog cu instanta, dialog ce
tine de partea tehnica, isi spune parerile, dar prevederea legala care spuna ca parerea fiecarui expert
trebuie evidentiata in raport nu se refera la consilierii partii, ci la expertii desemnati de instanta.
 Evident, consilierii parte pot sa-si exprime punctul de vedere ce poate fi preluat, de exemplu, de expertul
dat de instanta.
 De asemenea, raportul trebuie sa evidentieze obtinerea unor avize, atunci cand ele sunt necesare - de
exemplu, in cazurile de CF.
 Consilierii partilor pot depune rapoarte separate.

Raportul de expertiza se depune cu 10 zile inainte de termenul fixat pentru judecata, ca partile sa-l poata citi,
pentru a face obiectiuni.

Sunt mai multe categorii de pozitionari pe care partea le poate lua:

In primul rand, facem mentiunea preliminara ca pozitiile pe care partile pe pot exprima fata de raportul de
expertiza trebuie sa intervina la primul termen de dupa depunerea raportului de expertiza.
 De aia avem regula de 10 zile. Daca nu se respecta, de catre expert, termenul de 10 zile - in sensul ca
se depune cu mai putin de 10 zile - atunci partea interesanta poate solicita acordarea unui termen
pentru a studia raportul de expertiza si, in cazul asta, pozitionarea fata de raport va avea loc, cel mai
tarziu, la termenul acordat.

Ce inseamna pozitionarea partilor vizavi de raport?

 Partile pot accepta raportul de expertiza ca fiind complet si lamuritor.
 Partile pot face obiectiuni sau pot cere lamuriri ori completari ale raportului de expertiza.
 De asemenea, partile pot solicita refacerea raportului de expertiza sau partile pot cere o noua expertiza.
 Care-i diferenta dintre refacerea raportului de expertiza si o noua expertiza?
- Refacerea raportului de expertiza se cere, in general, cand raportul de expertiza e lovit de
 nulitate. De exemplu, a fost facut fara citarea partilor, desi expertul a facut masuratori la fata
locului. Aceasta se dispune, de catre instanta, de a fi facuta de acelasi expert.
- O noua expertiza intervine in situatia in care nu avem un caz de nulitate, dar instanta apreciaza,
fie ca urmare a importantei problemei, fie ca urmare al caracterului dificil, fie ca urmare a unor
nelamuriri ce n-au fost clarificate prin obiectiuni si cererea de lamurire, ca e nevoie sa auda si
opinia altui expert.
 In cazul refacerii, avem o expertiza nula care dispare si o noua expertiza care o inlocuieste.
 In cazul unei noi expertize, avem doua expertize perfect legale. Instanta poate opta pentru
una sau cealalta.

Cererea de noua expertiza poate fi facuta „din prima” - adica la primul termen de dupa depunerea raportului de
expertiza. Ea poate fi facuta si dupa raspunsul expertului la obiectiuni sau la cererea de lamuriri sau cererea de
completare, daca mai intai s-au facut obiecituni/lamuriri/cereri de completare si acestea n-au condus la o
suficienta clarificare si se simte nevoia de a se cere o noua expertiza.

Termenele sunt pentru parti, instanta nu e tinuta de ele. In virtutea rolului activ, poate cere oricand completari,
lamuriri, refaceri, noua expertiza, etc.

Remuneratia expertului
Expertul = remunerat cu o suma de bani stabilita de instanta.
La inceput, stabileste o suma provizorie. Ulterior, in functie de volumul de munca, stabileste suma finala si
care-i partea care trebuie sa plateasca.
Suma initiala e simpla - daca partea n-o face, lucrarea nu e executata.

In ceea ce priveste suma finala - acesta e titlu executoriu pentru expertul respectiv, ca sa se asigure ca-i platit.

Next time - prezumtiile si mijloacele materiale de proba

Cursul 5 - 1.03.2021
Prezumtiile
 Acestea sunt mijloace de proba extrem de utilizate in procesul civil
 Ele ar putea fi contestate sub aspectul naturii de mijloc de proba, fiindca sunt la granita notiunii de
mijloc de proba cu cea de rationament logic. (ma rog, disputa e doar ideologica, doctrinara, fiindca
legea le trateaza ca fiind mijloace de proba)
Definitie
 Prezumtiile reprezinta consecinte pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut, pentru
a stabili un fapt necunoscut. De aici si ideea ca ele, de fapt, reprezinta niste rationamente facute de
legiuitor sau judecator.
 Exemplu de prezumtie legala - prezumtia de paternitate.
- Barbatul x e casatorit cu femeia y - este un fapt cunoscut, dovedit, cert;
- Femeia y (sotia barbatului) a nascut un copil, iar acesta a fost conceput in timpul casatoriei cu
respectivul barbat - al doilea fapt cunoscut, dovedit, cert;
- Din aceste doua fapte cunoscute, se trage concluzia existentei unui fapt necunoscut, dar vecin si
conex cu celelalte doua - anume faptul ca sotul mamei ar fi tatal copilului. Acest fapt, in esenta,
este necunoscut si nici macar dovedit prin mijloace indirecte de proba - dar el ajunge sa fie
 dovedit pe baza a ceea ce numim prezumtia legala de paternitate.
 Fara a dovedi faptul pe care legiuitorul il considera determinant - paternitatea - legiuitorul
foloseste natura conexa a acestui fapt (nedovedit direct) cu alte fapte cunoscute si dovedite.
 Prezumtia e relativa. Ea se bazeaza pe natura caracterului obisnuit/uzual al raporturilor
sociale de acest fel.
Clasificare
Prezumtiile sunt:
1. Legale - atunci cand legatura de conexitate intre faptul cunoscut si faptul necunoscut ce face obiectul probei
este stabilita prin lege. Acestea se impart, la randul lor, in:
1.1. Prezumtii simple - iuris tantum;
1.2. Prezumtii absolute - iuris et de iure;
1.3. Prezumtii mixte;

Prezumtiile legale simple sunt cele care permit proba contrara.

Prezumtiile absolute sunt cele care nu permit proba contrara.
 Proful zice ca, la ora actuala, nu mai exista astfel de prezumtii. Exista in vechiul cod o astfel de
prezumtie - anume puterea lucrului judecat. NCC ea nu a mai fost retinuta, fiind o chestiune de
procedura, iar proceduristii au tratat autoritatea de lucru judecat (nu i-au mai zis „putere de lucru
judecat”) ca nemaifiind o prezumtie absoluta de adevar, ci ca fiind un efect al hotararii judecatoresti. (e
adevarat, un efect foarte important)
 Oricum, notiunea de prezumtie absoluta era putin contradictorie in sine. Ori e prezumtie, (lasa loc de
discutii) ori e absoluta.

Prezumtiile mixte permit proba contrara, dar aceasta poate avea loc numai prin anumite mijloace de proba.
 Exemplu - timpul legal al conceptiunii - poti stabili ca a fost conceput copilul in afara timpului legal al
conceptiunii, dar acest lucru trebuie facut prin probe de natura tehnica;
 Alt exemplu - remiterea voluntara a inscrisului constatator al creantei facuta de creditor debitorului,
atunci cand acesta este un inscris sub semnatura privata - art. 1503 NCC prevede, la teza 2 a alin. 1:
„proba contrara revine celui interesat sa dovedeasca stingerea obligatiei pe alta cale.”
 In cazul asta, nu se poate dovedi in contra acestei prezumtii faptul ca datoria subzista, dar se poate
dovedi altceva - faptul ca a intervenit stingerea prin alt mijloc, de exemplu.

2. Judiciare
 Ele sunt cele pe care judecatorul le extrage din aprecierea probelor de la dosar. Cu alte cuvinte, el reface
oarecum gandirea pe care a avut-o si legiuitorul cand a stabilit prezumtiile legale, doar ca face acest
lucru in concreto, in fiecare speta in parte, extragand niste concluzii logice din existenta unor fapte,
tragand concluzia existentei unor alte fapte conexe cu cele dintai.
 Pentru a fi admisibile, se impun a exista doua conditii de admisibilitate:
 Prezumtia sa aiba greutatea si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins si necunoscut;
- Aceasta conditie e lasata la aprecierea exclusiva si suverana a instantelor de fond, neputand fi
cenzurata de instanta de casare.
 Sa fie admisibila proba cu martori pentru dovedirea faptului pretins
- Asta e o chestiune de drept, nu de fapt, deci poate fi cenzurata de instanta de recurs.

Prezumtiile judiciare sunt permise si in acele situatii in care, potrivit art. 309 NCPC, in mod exceptional se
permite proba cu martori pentru conventii cu valoare mai mare de 250 lei sau chiar in contra unor conventii (ne
referim la exceptiile pe care le-am discutat la cursul anterior).

Mijloacele materiale de proba

Ele sunt lucruri care, prin insusirea lor, prin aspectul, urmele, semnele pe care le pastreaza, conduc la stabilirea
unui anumit fapt. Sunt astfel de mijloace materiale de proba:
 Filmele;
 Fotocopiile;
 Fotografiile;
 Diversele insemnari care nu ar avea puterea de a deveni macar inceput de dovada scrisa;
 Obiectele;
 SMS-urile (sunt autori care le considera inscrisuri, dar nu si Briciu. Idem e-mailurile care nu sunt
insotite de o semnatura electronica, semnatura care sa asume conditia insusirii scrierii respective de catre
cineva anume)
 Etc;
 Toate acestea sunt mijlaoce materiale de proba fiindca ele dovedesc, prin insusirile lor, anumite
aspecte care pot fi importante pentru litigiu.

Sunt reglementate abia in NCPC. Ele nu au existat in vechiul cod de procedura, ca mijloace reglementate, dar
au fost utilizate.

In privinta utilizarii acestora, legiuitorul pune o conditie:

 Mijloacele materiale de proba sa fi fost obtinute in mod legal, fara incalcarea legii sau a bunelor
moravuri. Cu alte cuvinte, legiuitorul a avut grija sa stabileasca faptul ca utilizeara acestora in procesul
civil este subsumata modului legal si moral prin care au fost obtinute.
 Asta nu trebuie neglijat. Procurrarea mijloacelor materiale de proba, daca ar fi una care sa fie incurajata
printr-o inexistenta a unei preocupari a legiuitorului cu privire la modul in care s-au obtinut, ar risca sa
conduca la mari deservicii in privinta vietii private.
 Vezi art. 74 din NCC. Sunt atingeri aduse vietii private urmatoarele:
- „Interceptarea fara drept a unei convorbiri private, savarsite cu mijloace tehnice sau utilizarea,
in cunostinta de cauza, a unei astfel de interceptari.
- Captarea ori utilizarea vocii unei persoane aflate in spatiul privat, fara acordul acesteia.
- Difuzarea de imagini care prezinta interioare a unui spatiu privat, fara acordul celui care-l
ocupa, in mod legal.
- Tinerea vietii private sub observatie, prin orice mijloace, afara de cazurile expres prevazute de
lege;
- Difuzarea de stiri, anchete, raporturi, reportaje despre viata intima a unei persoane, fara
acordul acesteia.”

Jurisprudenta franceza
Principiul loialitatii probei implica ca mijloacele materiale de proba utilizate in procesul civil sa fi fost obtinute
conform legii si bunelor moravuri. Este interzisa utilizarea ca proba a acelor captari de imagine sau de sunet
care nu sunt facute cu consimtamantul persoanei respective. (asta spune casatia franceza)
Totusi, daca trimiti, de exemplu, un SMS cuiva sau un mesaj pe wapp, aia e, ai acceptat faptul ca persoana
respectiva ar putea sa-l foloseasca.
Consimtamantul extras din imprejurarea lucrurilor - de exemplu, intri intr-un loc in care, in mod notoriu se stie
ca exista camere de luat vederi. Cam esti „de acord” sa fii filmat.

Alt exemplu - accepti un serviciu intr-un spatiu privat, iar proprietarul iti spune „atentie, se filmeaza”.

In materie probatorie, mai avem cercetarea la fata locului. Dar asta e la limita ideii de daca e sau nu proba.
Adevarat, ea e trecuta la sistemul probator. Dar asta o facem la seminar si o parcurgem din cursul scris. (Deci
veci NCPC si Boroi)

Asigurarea dovezilor
 Aceasta procedura vizeaza acele ipoteze in care legiuitorul a decis, in mod exceptional, sa devanseze
momentul administrarii probei, față de inceputul procesului sau față de momentul firesc in care intr-un
proces inceput proba ar trebui administrata - adica in faza de cercetare a procesului.
 Aceasta devansare (adica adminsitrarea probei inaintea litigiului sau inaintea fazei cercetarii procesului)
isi are justificarea, de obicei, in pericolul ca acea proba sa nu poata fi administrata mai tarziu, daca s-ar
astepta momentul firesc al administrarii ei, conform legii.
 Proceudra mai poarta si denumirea doctrinara de administrarea probelor in futurum - adica pentru
viitor.

Textul de la art. 359 NCPC este elocvent:

„Oricine are interes sa constate de urgenta:
 marturia unei persoane,
 parerea unui expert,
 starea unor bunuri, mobile/imobile,
 sa obtina recunoasterea unui inscris, fapt sau drept,
 daca este in pericol ca proba sa dispara sau sa fie greu de adminsitrat in viitor, va putea cere, atat
inainte de a se ajunge la momentul administrarii probelor, cat si in timpul procesului, administrarea
acestor probe.”
Aici, esenta problemei este urgenta. Urgenta consta in faptul ca proba se afla in pericol ca ea sa dispara sau sa
fie greu de adminsitrat in viitor. Luam niste exemple:
 Marturia unui martor e considerata esentiala pentru solutionarea unei cauze, doar ca martorul
respectiv se afla intr-o stare grava de boala si exista riscul ca, pana la momentul la care cauza ar ajunge
in faza administrarii de probe, acesta sa decedeze sau sa fie imposibil de audiat.
 De aceea, se justifica audierea acestuia chiar inainte ca litigiul sa existe sau ca el sa ajunga in faza
administrarii probei cu martori.

 Situatia in care se rezilieaza un contract de antrepriza de constructii, iar beneficiarul, pentru a nu avea
ulterior discutii cu antreprenorul despre cat a facut el din lucrare si cat mai urmeaza sa faca beneificarul
pe cheltuielile lui (ceea ce ar insemna ca ar trebui sa scada sumele respective de la antreprenoul care n-a
facut lucrarea) ar trebui sa faca o expertiza la momentul la care santierul a fost eliberat de antreprenor.
Daca nu face acest lucru, e posibil sa se complice treaba.
 Beneficiarul, dupa ce antreprenorul elibereaza santierul, va continua lucrarile, iar astfel nu vom mai
sti care au fost lucrarile facute pana la momentul eliberarii santierului si care sunt lucrarile facute
dupa acest moment.
Conditii de admisibilitate - art. 359 NCPC:
1. Proba sa fie prevazuta de lege;
2. Trebuie sa existe un interes in asigurarea dovezii respective;
3. Trebuie sa existe o anumita stare de urgenta, care sa decurga din pericolul ca proba sa dispara sau sa fie
greu de adminsitrat in viitor.
 Exista o exceptie - daca exista acordul celeilalte parti, nu este necesara dovada existentei urgentei, de
catre cel care solicita asigurarea unei probe.

Procedura de asigurare a unei dovezi nu este o procedura necontencioasa. Este una contencioasa. Asadar,
partea care cere conservarea unei probe nu o cere „erga omnes” - ci o cere vizavi de o anumita persoana care
probabil este viitoarea parte in viitorul proces sau chiar deja este intr-un proces care n-a ajuns inca la
administrarea probelor. Asadar, mereu trebuie sa identifici pe cel impotriva caruia vrei sa folosesti proba
conservata.
 Daca nu-l identifici bine, riscul e urmatorul: conservi o proba, dar daca n ai facut-o vizavi de cel care
vrei sa dovedesti ceva, inseamna ca ai asigurat-o degeaba. N-o poti folosi contra altuia.

Alta observatie - in momentul in care se incuviinteaza asigurarea unei probe, nu se cerceteaza admisibilitatea si
concludenta. Acestea vor fi analizate de catre instanta care judeca procesul pe fond.

Procedura de solutionare
Asigurarea dovezilor se poate face pe doua cai:
1. Pe cale principala, atunci cand inca nu exista un litigiu inceput
2. Pe cale incidentala, atunci cand exista deja un litigiu inceput, dar el n-a ajuns inca in faza administrarii
probei si, ca urmare a urgentei, se solicita devansarea administrarii unei anumite probe.

Relevanta:
 Competenta instantei:
 Daca este solicitata pe cale principala, cererea de asigurare a dovezilor este de competenta:
- Sub aspect material: competenta judecatoriei;
- Sub aspect teritorial: ne referim la judecatoria in circumscriptia careia se afla obiectul
constatarii.

 Daca cererea este facuta in cursul unui proces inceput, dar care n-a ajuns inca in faza adminsitrarii
probelor - deci pe cale incidentala - cererea se judeca chiar de instanta ce judeca in prima instanta
acel litigiu.

Cererea trebuie sa:

 Evidentieze proba a carei asigurare se solicita;
 Sa justifice interesul + starea de urgenta sau acordul celeilalte parti.
Cererea se judeca, de regula, cu citarea partilor. In mod exceptional, cand nu se poate amana nici macar o zi,
instanta poate incuviinta ca judecarea se se faca chiar si fara citarea partilor.

Fiind o procedura urgenta, dar care nu antameaza fondul problemei, intampinarea nu este obligatorie, dar partea
impotriva careia se cere administrarea/conservarea probei poate sa formuleze o intampinare, mai ales cu privire
la conditiile de admisibilitate.

Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, printr-o incheiere in care se dispune si administrarea probei
respective.

Incheierea
 Ea este executorie.
 In caz de admitere, nu exista nicio cale de atac.
 In caz de respingere, ea se ataca separat cu apel, in termen de 5 zile de la citare (daca s-a dat cu
citarea partilor) sau in termen de 5 zile de la comunicare. (daca s-a dat fara citarea partilor)

 Daca cererea se admite, instanta va dispune, prin aceasta incheiere, administrarea probei.

Cheltuielile
 Procedura, nestabilind vreun drept al cuiva contra celuilalt, ci numai conservarea de probe a unuia
impotriva celuilalt - nu poate sa stabileasca nimic nici cu privire la suportarea finala a cheltuielilor de
judecata. Acestea revin aceluia care solicita adminsitrarea acelei probe.
 Dar, in masura in care proba va folosi intr-un proces viitor, in acel proces, pe langa cheltuielile din
procesul respectiv, se vor adauga si cheltuielile privind administrarea probei in futurum.

Constatarea de urgenta unei situatii de fapt - art. 364

 In cazul asta, nu vorbim de administrarea unei probe de catre instanta, ci e vorba doar de stabilirea unei
anumite stari de fapt, care ar putea sa inceteze sau sa se schimbe pana la administrarea probelor. Aceasta
constatare revine executorului judecatoresc din circumscriptia caruia urmeaza sa se faca constatarea.
 In cazul acestei constatari, executorul nu face nicio evaluare. El nu evalueaza daca starea de fapt e buna
sau nu prin raportare la un anumit preces sau la o anumita pretentie. El doar o explica, asa cum o vede.

Cum ar putea fi utilizata o asemenea constatare a unei stari de fapt?

 De exemplu, daca vrei sa constati ca o lucrare exista sau nu exista. Se lucreaza sau nu. Executorul merge
la fata locului si descrie: „am vazut pe santier 120 de persoane imbracate in combinezoane
reflectorizante si manipulau masini, cum ar fi: basculante, tractoare, macarale, betoniere, etc.” El nu
trage concluzia ca se fac lucrari de construire. El spune doar ce a vazut.
 Daca va exista vreodata o contestare in ceea ce priveste când au inceput lucrarile de construire -
aceasta proba va putea fi utilizata, fiindca EJ face un proces verbal care are dată.
Subsectiunea a 4-a. Administrarea probelor de catre avocati si consilieri juridici.
 Aceasta e dedicata situatiei cand ambele parti sunt asistate/reprezentate si ele decid ca probele sa fie
administrate de catre acestia si depuse in instanta, instanta care va face doar aprecierea. Deci instantei ii
revine rolul de incuviintare a probelor, precum si rolul de apreciere a probelor. Administrarea propriu-
zisa e cedata avocatilor sau consilierilor juridici.
 Art. 366 - art. 368.
 Nu intra la examen;
 Pana in prezent, nu a fost deloc utilizata in practica.

Incidentele procedurale
Sunt separate in 3 categorii:
1. Suspendarea judecatii
2. Perimarea cererii
3. Actele de dispozitie ale partilor

Suspendarea procesului
 Aceasta reprezinta o sistare a activitatii de judecata, in care instanta n-are voie sa efectueze acte de
procedura.

Avem, in primul rand, o suspendare voluntara a judecatii procesului, prevazuta la art. 411 NCPC. Ea
cuprinde doua ipoteze:
1. Suspendarea este solicitata de toate partile din proces.
 Cererea trebuie sa fie una expresa, nu dedusa;
 „Toate partile” = reclamant, parat, intervenient principal - chemat in judecata sau chemat in garantie.
 Intervenientul accesoriu nu ar trebui sa-si dea acordul sau mai bine zis nu s-ar lua in considerare
dezacordul acestuia, fiindca el are o pozitie subordonata partii in favoarea careia intervine.

2. Partile, desi sunt legal citate sau au termen in cunostinta, lipsesc la strigarea cauzei si niciuna dintre
parti nu a cerut judecarea in lipsa.
 Punctul 2 este expresia lipsei de contradictorialitate.

Daca judecatorul observa ca una dintre parti nu e legal citata si nu are termen in cunostinta, nu va suspenda
cauza, ci va amana procesul si va reface procedura de citare.

Absenta la strigarea cauzei

In ceea ce o priveste, daca paratul e prezent in sala, dar nu raspunde, atunci nu se va lua in calcul prezenta lui,
fiindca el nu poate fi obligat sa participe la proces, daca nu doreste acest lucru. Daca, in schimb, el arata ca estse
prezent si isi manifesta intentia de a participa la proces, nu mai poate ulterior sa revina si sa spuna „considerati
ca nu sunt aici, mai bine suspendati”, fiindca a raspuns deja.

Judecarea in lipsa
 Asta nu inseamna faptul ca partea nu trebuie citata. Cand o parte solicita judecarea, chiar si in lipsa ei, ea
 isi conserva toate drepturile - inclusiv dreptul de a fi citata - cu aceasta precizare: daca n-ajunge la
proces, din varii motive, cauza nu se va suspenda, ci se va judeca.
 Cererea de judecare in lipsa se poate face prin orice act - nu doar prin cererea de chemare in judecata sau
prin intampinare.
 Ce e important este sa se faca inainte de a se aplica sanctiunea suspendarii.
 Cererea de judecare in lipsa se ia in considerare numai pentru etapa procesuala in care se face. Cu alte
cuvinte, daca s-a facut o cerere de judecare in lipsa la prima instanta, ea nu valoreaza si la instanta de
apel sau de recurs - ci numai in fata instantei in care a fost facuta. Daca partea vrea sa aiba aceeasi
atitudine si in apel, va face o noua cerere de judecare in lipsa.

Ce se intampla daca la proces se prezinta intervenientul accesoriu? Se va considera ca se prezinta o parte?

Raspunsul este nu. Daca partea principala nu se prezinta si n-a cerut judecarea in lipsa, nici intervenientul
accesoriu nu poate genera o judecare a procesului.

Exista insa situatii in care practica judecatoreasca a decis ca instanta poate continua procesul, chiar daca toate
partile cer suspendarea sau chiar daca partile nu se prezinta la proces, desi au fost legal citate si n-au cerut
judecarea in lipsa - anume in situatiile in care acest lucru este necesar pentru interesul superior al unui minor
sau al unei persoane puse sub interdictie, cand, prin absenta la proces sau prin suspendarea voluntara ar putea
fi prejudiciate interesele acestuia.
 In cazul minorilor sau celor pusi sub interdictie, instanta poate refuza actele de dispozitie facute de
reprezentantii acestora, chiar daca el ar fi autorizate, conform legii. Ei bine, daca instanta poate refuza
actul de dispozitie, atunci a fortiori instanta poate refuza si o suspendare voluntara daca ea ar conduce,
pe cale indirecte, la prejudicierea drepturilor persoanei protejate,
 Suspendarea e doar o etapa. Dupa o perioada in care suspendarea opereaza, va interveni perimarea, ceea
ce inseamna incetarea procesului, or asta ar putea genera un efect negativ asupra minorului sau
persoanei puse sub interdictie.

Este uneori posibil ca suspendarea pentru absenta partilor sa se suprapuna pe alte incidente de procedura,
cum ar fi:
 Exceptia autoriatii de lucru judecat;
 Exceptia lipsei calitatii;
 Exceptia netimbrarii cererii;
 In cazurile acestea, se pune problema - ce va prevala? Exceptia sau suspendarea?
- Raspunsul corect este suspendarea. Din moment ce avem un caz de suspendare voluntara,
instanta e obligata sa suspende, ceea ce inseamna ca ea nu mai poate face alte acte de proceudra.
- Or toate exceptiile sus-enumerate implica acte de procedura.

Norme exprese care inlatura dispozitiilor privind suspendarea voluntara.

De exemplu, in materie contraventionala, art. 34 din OG 2/2001 arata clar ca suspendarea voluntara nu se aplica
in materie de plangeri contraventionale.
 De ce? Fiindca majoritatea plangerilor contraventionale au particularitatea ca autoritatea care a aplicat
sanctiunea contraventionala nu se prezinta la proces si, de multe ori, nici nu raspunde in scris, probabil
ca urmare a volumului foarte mare de plangeri contraventionale.
  De aia, cel mai usor pentru contravenient este sa nu se prezinte la proces. Intervine suspendarea
voluntara si asta ar duce de fapt la prelungirea efectului suspensiv in privinta sanctiunii
contraventionale. De aia a aparut prevederea.

O particularitate in cazul suspendarii voluntare o constituie repunerea pe rol a cauzei.

Ea poate fi solicitata de oricare dintre parti. Sigur, vorbim de partile cu un drept propriu. In cazul
intervenientului accesoriu e mai complicat. Paote si el repune pe rol, la limita perimarii (adica pentru a nu se
perima cauza) dar efectul repunerii pe rol va fi conditionat de pozitia pe care o are partea in favoarea careia s-a
intervenit.

Repunerea pe rol este scutita de plata judiciara a taxelor de timbru.

Suspendarea legala
Este de doua feluri.
1. Suspendara legala de drept - art. 412;
2. Suspendare facultativa - art. 413;
 Diferenta dintre suspendarea legala de drept si cea facultativa este cea a raportarii judecatorului la
motivul de suspendare.
 In cazul suspendarii legale de drept, judecatorul trebuie sa ia masura suspendarii, daca apreciaza ca
exista faptul prevazut de lege ca motiv de suspendare. Asta inseamna ca el nu are niciun drept de
apreciere in ceea ce priveste masura suspendarii.
 In cazul suspendarii facultative, judecatorul apreciaza daca exista un caz prevazut de lege si daca
suspendarea respectiva are un caracter oportonu sau inportun. Deci are o marja de apreciere asupra
aplicarii masurii suspendarii.

Cazurile de suspendare legala de drept - art. 412 NCCP

1. Decesul uneia dintre parti.
In acest caz, suspendarea va opera pana la introducerea in cauza a mostenitorilor, cu urmatoarele precizari:
 Vorbim de un deces al partii in timpul procesului. Textul nu se aplica daca decesul a avut loc inaintea
procesului. Daca s-a intamplat asta, am fi in ipoteza in care una dintre parti nu are capacitate de
folosinta, deci se va anula cererea.
 Chiar si asa, este posibil ca suspendarea sa nu se produca, in ipoteza in care una dintre parti solicita
acordarea unui termen - deci amanarea procesului - pentru a indica ea mostenitorii, in vederea
introducerii lor in cauza.

2. Punerea sub interdictie judecatoreasca sau punerea sub curatela a uneia dintre parti.
 Suspendarea procesului va dura pana la numirea tutorelui sau curatorului. Acest lucru e firesc. Pe durata
respectiva, partea ar fi lipsita de posibilitatea de a fi legal reprezentata.

3. Decesul reprezentantului sau mandatarului uneia dintre parti, care a survenit cu mai putin de 15 zile
inainte de ziua judecatii.
 In acest caz, suspendarea va opera pana la numirea unui nou reprezentant sau unui nou mandatar.
 Legea nu distinge dupa cum reprezentarea e una legala sau conventionala. Deci se aplica si intr-un caz,
si in celalalt.
  Termenul de 15 zile este considerat ca fiind cel necesar pentru a-ti reorganiza apararea, atunci cand te
bazai ca ea va fi efectuata de catre reprezentantul tau.
 Daca intervine decesul cu mai mult de 15 zile inainte de ziua judecatii, instanta nu va suspenda
procesul. Dar instanta poate acorda un termen pentru lipsa de aparare, de la caz la caz.

4. Incetarea functiei tutorelui sau curatorului partii

 In acest caz, se va suspenda procesul pana la numirea unui nou tutore/curator.

5. Dizolvarea persoanei juridice

 Daca a intervenit aceasta, procesul se suspenda pana la desemnarea lichidatorului, ca partea sa poata fi
reprezentata in mod legal.

6. Deschiderea procedurii insolventei, cu privire la una dintre parti, in temeiul unei hotarari definitive
 In acest caz, procesul se suspenda pana la numirea administratorului sau lichidatorului judiciar.
 De multe ori, acest text nu opereaza, fiindca se numeste administratorul sau lichidatorul prin chiar
hotararea respectiva.
 Acest text nu se confunda cu textul din procedura insolventei, care se refera la suspendarea actiunilor
impotriva debitorului care a intrat in procedura de insolventa.

7. Instanta foromuleaza o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare adresata CJUE, potrivit
prevederilor tratatelor pe care se intemeieaza UE.
 In cazul asta, suspendarea judecatii in fata instantei romane intervine de drept. Suspendarea dureaza
pana la pronuntarea hotararii preliminare data de CJUE.

8. Alte cazuri prevazute de lege.

 „Legea” = fie cazuri din NCPC, fie cazuri din alte legi speciale cu caracter procesual.

Toate faptele despre care am vorbit impiedica pronuntarea hotararii doar daca el intervin dupa inchiderea
dezbaterilor. Sigur, daca judecatorul repune cauza pe rol, atunci ele revin in dezbateri sau anterior dezbaterilor
si atunci cazul de suspendare de drept va opera, blocand judecarea procesului.

Alte cazuri de suspendare de drept prevazue de lege:

1) Disjungerea cererii de chemare in garantie
 De principiu, cererea de chemare in garantie se judeca impreuna cu cererea principala.
 Dar daca CDCIG intarzie judecarea cererii principale, ea poate fi disjunsa de catre instanta.
 Odata disjunsa, judecata ei se suspenda pana la judecarea cererii principale, fiindca CDCIG isi
gaseste un interes de judecare doar daca cererea principala are un rezultat defavorabil celui care a
formulat cererea de chemare in garantie.

2) Conflictul de competenta
 Instanta, atunci cand constata existenta unui conflict de competenta, trimite cauza catre „regulatorul de
competenta” - adica instanta superioara si comuna celor aflate in conflict.
 Pe durata solutionarii conflictului de competenta, cauza se suspenda.
3) Litispendenta
 Daca sunt doua dosare in fata instantelor de fond (prima instanta + apel) care presupun unitate de parti,
obiect si cauza - atunci instanta le va uni, ca urmare a admiterii cererii de litispendenta, invocata din
oficiu sau de catre parti.
 Daca unul dintre dosare se afla in recurs, in acest caz se va suspenda procesul care se afla in fata
instantei de fond, pana la solutionarea procesului care se afla in fata instantei de recurs (fiindca nu mai
poate opera litispendenta, nu poate fi invocata nici autoritatea de lucru judecat) - singura solutie ramane
suspendarea procedurii din fata instantei de fond pana la solutionarea procedurii care se afla in fata
instantei de recurs.
 Daca se respinge recursul, se invoca autoritatea de lucru judecat in fata instantei de fond;
 Daca se admite recursul si se caseaza cu trimitere, atunci se va invoca litispendenta, pentru ca
procesul revine la instanta de fond.

4) Suspendarea legala de drept - art. 221 NCPC;

 Intervine in cazul unei amanari a judecatii, prin invoiala partii, facuta in mod insistent si succesiv.
 Textul de la art. 221 permite partilor sa amane judecata, de comun acord, fara vreo motivare, numai ca o
singura data in cursul procesului.
 Daca a doua oara dupa o astfel de amanare, partile continua sa solicite amanarea de comun acord, atunci
judecatorul va asimila aceasta solicitare repetata de amanare cu o lipsa de contradictorialitate si legea ii
impune masura suspendarii.
 Este considerata o suspendare legala de drept, in sensul ca judecatorul n-are voie sa aprecieze daca
aplica sau nu. E suficient sa constate ca partile au cerut amanarea de doua ori, fara vreun motiv, ci pe
baza simplei lor dorinte.
Repunerea pe rol poate fi facuta de oricare dintre parti, doar ca ele trebuie sa plateasca taxa judiciara de timbru
de jumatate din taxa datorata initial pentru inregistrarea cererii.

5) O instanta judecatoreasca solicita ICCJ pronuntarea unei HP pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept
 Aceasta posibilitate este prevazuta in titlul privitor la dispozitiile privind asigurarea unei practici
judiciare unitare.
 Ea presupune posibilitatea unei instante - Curte de Apel sau Tribunal, care e investita cu judecata cauzei
in ultima instanta si care apreciaza ca o anumita chestiune de drept (care are un impact asupra
solutionarii spetei) este noua si are o anumita dificultate - posibilitatea de a sesiza ICCJ pentru a da o
hotarare prealabila.
 Dupa solutionarea de catre ICCJ, procesul se reia, iar instanta de fond va dezlega procesul, aplicand
dezlegarea in drept data de ICCJ cu privire la respectiva chestiune.

6) Declaratia de abtinere
 Spre deosebire de cererea de recuzare (unde nu intervine suspendarea procesului) in acest caz intervine
suspendarea procesului, in sensul ca nu se fac acte de procedura pana la solutionarea declaratiei de
abtinere.

7) Caz prevazut de legea penala - regula „Penalul ține în loc civilul”.

 E o situatie prevazuta in NCPP.
  Cand pentru faptele respective exista un proces penal, dar partea respectiva a solicitat valorificarea
faptelor respective si in fata instantei civile, atunci procesul civil se va suspenda pana la solutionarea in
prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

Suspendarea legala facultativa

In ceea ce priveste cazurile - ele sunt 3 cazuri prevazute la art. 413 NCPC.
Avem si alte cazuri prevazute fie tot in NCPC, fie in alte legi speciale.

Cazurile de suspendare legala facultativa de la art. 413 NCPC:

1. Cazul in care dezlegarea cazului depinde, in tot sau in parte, de existenta ori inexistenta unui drept ce face
obiectul unei alte judecati.
 Judecatorul poate aprecia asupra suspendarii judecatii in care ar urma sa se valorifice rezultatul celeilalte
caze.
 Suspendarea nu e singura solutie. De exemplu, o solutie ar putea fi si conexarea celor doua procese.
Solutia ar fi mult mai „profitabila” decat suspendarea, fiindca daca suspendam, segmentam, dureaza mai
mult timp.
 Nu uita - suspendarea nu e obligatorie. Chiar daca judecatorul apreciaza ca exista un drept de
existenta/inexistenta caruia depinde solutionarea procesului pe care-l are in fata sa, poate decide ca nu e
caz de suspendare. El evalueaza aspecte precum:
 Caracterul posibil șicanator al deschiderii celuilalt proces;
 Credibilitatea demersului judiciar paralel;
 Dimensiunea impactului pe care problema de drept paralela o are in procesul pendinte - adica se
rezolv exclusiv pe baza acelui drept sau avem si alte aspecte ce ar conduce la un efect similar?

Riscul nesuspendarii judecatii de catre judecator - in procesul paralel sa existe o stabilire a

existentei/inexistentei unui drept care sa conduca la o contradictie cu hotararea pronuntata => se poate opera o
eventuala revizuire.

2. Cazul in care, intr-o cauza similara, CJUE a fost sesizata cu o cerere de decizie preliminara.

3. Cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o înrăurire hotaratoare asupra
hotararii ce urmeaza sa se dea, daca legea nu prevede altfel.
 Spre deosebire de regula „penalul tine in loc civilul”:
 acolo trebuie sa se fi pus in miscare actiunea penala, aici vorbim doar de inceperea urmaririi penale;
 in „penalul tine in loc civilul” (unde avem suspendare legala de drept) vorbim de pretentii care
decurg din fapta penala. In cazul asta, e vorba de o fapta penala care doar are o înrăurire asupra
hotararii ce urmeaza sa se dea, dar pretentiile din procesul civil nu decurg, in mod esential, din fapta
penala.
- De exemplu, putem avea o cauza penala care sa vizeze un act fals care ar avea o importanta in
ceea ce priveste judecata cererii principale, in sensul ca dispare sau nu dispare temeiul unei
pretentii care este bazata pe actul respectiv.

„Daca legea nu prevede altfel” - daca ne uitam in legea contenciosului administrativ, vedem ca e posibila
suspendarea, dar doar in anumite cazuri. Same in legea insolventei. Nu insistam, nu intra la examen.
Atentie - aici e necesar sa fi inceput urmarirea penala. Legiuitorul pune un standard de seriozitate cu privire la
existenta seriozitatii unei infractiuni. Altfel, ar putea fi folosita prevederea in scopuri șicanatorii.

E o discutie daca e necesara UP in persona sau in rem. Ca regula, ar trebui o UP in persona. Dar se accepta, in
mod exceptional, si o UP in rem, atunci cand nu are vreo importanta, intr-un anumit proces, persoana care ar fi
generat o anumita fapta, ci conteaza mai mult obiectul infractiunii. Asadar, de la caz la caz, in mod exceptional,
se poate accepta si UP in rem.

4. Alte cazuri prevazute de lege.

In cazurile de suspendare legala facultativa, suspendarea dureaza pana la ramanarea definitiva a hotararii din
procesul paralel, daca legea nu prevde altfel.
 Art. 413 alin. 3 circumstantieaza aceasta solutie. Instanta poate dispune reluarea judecatii, in mod
motivat, pentru cele doua motive enumerate la articolul si alineatul citat.
 Ratiune - legiuitorul a vrut sa pastreze un echilibru intre argumentele legate de protectia procesului
civil si drepturilor partii - sa nu se ajunga la hotarari care sa fie desfintate pe cazuri de revizuire, pe
de o parte, cu regula celeritatii procesului civil, pe de alta parte.
- De aia i se permite instantei sa revina asupra masurii suspendarii.
- Atentie - incheierea de suspendare ramane interlocutorie, nu se transforma intr-una
preparatorie. Instanta revine in baza unor argumente si motive noi, care-i determina o noua
rezolutie cu privire la problema suspendarii. Cu alte cuvinte, incheierea ramane interlocutorie.

Alte cazuri de suspendare legala facultativa:

1. In materia stramutarii, instanta care dispune asupra stramutarii poate, la cererea partii interesate, sa dispuna
si suspendarea judecatii pe fond.

2. Daca se constata ca desfasurarea procesului este impiedicata din vina reclamantului, pentru
neindeplinirea unor obligatii stabilite de instanta in cursul judecatii, instanta poate sa dispuna suspendarea
procesului. In cazul asta, suspendarea dureaza pana la momentul la care reclamantul isi indeplineste
respectivele obligatii si va depune o cerere, in acest sens, aratand indeplinirea obligatiilor si platind si taxa
de timbru de 50% din taxa datorata pentru cererea initiala, fiindca suspendarea a operat ca urmare a unei
culpe in comportamentul procesual al acestuia.

3. Declansarea procedurii de inscriere in fals. Daca partea se inscrie in fals, se trimite inscrisul pentru a fi
certetat de catre organul de cercetare penala, iar instanta civila va putea sa suspende procesul civil, daca cel
care a defaimat inscrisul ca fals arata autorul sau complicele falsului. Daca nu face aceasta minima diligenta
de identificare a unor elemente concrete privind responsabilitatea falsului, instanta nu poate decat sa
continuie procesul.

4. In cazurile litispendentei internationale opereaza o suspendare legala facultativa - vezi art. 1076 din cod.

5. In cazul exceptiei de neconstitutionalitate. Aici e o discutie.

 Instanta civila se pronunta exclusiv asupra exceptiei de neconstitutionalitate. Nu se pronunta asupra
problemei de constitutionalitate in sine.
 Daca exceptia e admisibila (are legatura cu procesul respectiv, se refera la un text dintr-o lege sau
 OG/OUG, atunci va trimite exceptia catre CCR. Aici apare problema. Ce se intampla cu procesul in
curs? Il judeca sau il suspenda? Avem doua opinii:
 Unii autori spun ca instanta civila va continua procesul si eventual, daca CCR admite exceptia de
neconstitutionalitate si desfinteaza textul pe baza careia s-a intemeiat hotararea, atunci va opera un
caz de revizuire. Dar acesti autori nu recunosc instantei vreun drept de a suspenda procesul civil, ci
practic ei spun ca instanta trebuie sa mearga inainte cu procesul civil si sa ramana sub rezerva data
de CCR. Justificare - nu avem un text care sa permita suspendarea procesului de catre instanta civila,
pana se solutioneaza exceptia de neconstitutionalitate.
- Chiar si atunci cand instanta ridica exceptia, autorii spun ca solutia e aceeasi.

 Alti autori - trimițând exceptia la curte, instanta civila ar putea sa suspende procesul, fiind un caz de
suspendare legala facultativa, care ar putea opera chiar si in lipsa unui alt text expres, in baza unei
interpretari ad ispozitiilor art. 413 alin. 1 punctul 1, printr-o interpretare ceva mai laxa a notiunii de
„proces”. Acea „alta judecata” ar putea fi si una in afara sferei instantelor judecatoresti - deci in fata
CCR - si prin notiunea de „judecata” n-ar insemna neaparat stabilirea unor drepturi potrivnice unor
alte persoane, ci ar putea insemna inclusiv analiza constitutionalitatii unor texte din lege sau
ordonanta - ne-am incadra pe aceasta interpretare.
- Proful e in favoarea acestei solutii, crezand ca este dorinta legiuitorului.

6. Cel referitor la ipoteza in care o alta instanta a solicitat ICCJ pronuntarea unei HP in procesul acelei alte
instante învestite cu o cauza similara, in care aceeasi chestiune de drept joaca un rol esential in solutionarea
fondului.
 Instanta din litigiul „nostru” poate solicita aici o suspendare legala cu caracter facultativ, daca apreciaza
ca solutia data de ICCJ pentru cealalta instanta este utila in procesul ei.

Regimul incheierii privind suspendarea

 Suspendarea se dispune sau se respinge printr-o incheiere.
 Incheierea are caracter interlocutoriu.
 Ea este supusa recursului in mod separat de fond.
 Recursul se exercita la instanta ierarhic superioara.

Iarasi avem o controversa:

 Unii autori spun ca recursul facut in mod separat de hotararea de fond se refera exclusiv la incheierea de
admitere a suspendarii sau de respingere a repunerii pe rol (ceea ce echivaleaza tot cu o ramanare in
suspendare), iar nu si in privinta respingerii cererii de suspendare - caz in care se aplica regulile firesti,
adica atacarea odata cu fondul.
 Alti autori - printre care si Briciu - spun ca regula atacarii cu recurs separat de fond se aplica atat
incheierilor prin care s-a admis suspendarea si celor prin care s-a respins cererea de repunere pe
rol (ceea ce echivaleaza cu o suspendare), dar si incheierilor prin care s-a respins o cerere de
suspendare.
 Ratiunea ultimei pozitii este bazata pe faptul ca textul de la art. 414 spune ca: „Asupra suspendarii
judecatii procesului, instanta se pronunta prin incheiere care poate fi atacata cu recurs, in mod
separat.”
Art. 414 NCPC spune ca incheierea data asupra suspendarii, cand este dispusa de ICCJ, hotararea este
definitiva. Deci daca ICCJ hotaraste asupra suspendarii, nu mai avem recurs.

Alta observatie:
 In aceste cazuri, recursul va exista si se va putea exercita chiar si in ipoteza in care hotararea finala (care
ar urma sa se dea in procesul in legatura cu care se face cererea de suspendare) ar fi definitiva.
 Aparent, ar fi un recurs la recurs.
 Cu toate acestea, lucrurile nu stau asa. E adevarat ca impotriva hotararii finale nu se poate face
recurs, dar asta vine ca urmare a faptului ca respectiva cauza a parcurs mai multe etape - prima
instanta, apel si recurs, in timp ce problema suspendarii a aparut direct in calea de atac, astfel incat
ea n-a trecut prin analize succesive si ar fi injust sa i se aplice regimul hotararii finale.
- Asadar, chiar daca hotararea finala nu este supusa recursului, incheierea data asupra
suspendarii este supusa recursului.
- Aceasta chestiune a fost transata, in sensul spus de profesor, printr-un recurs in interesul legii,
prin Decizia 2/2017.
- Din nou, asta n-are legatura cu ICCJ, fiindca in cazul ala, incheierea asupra suspendarii este cu
adevarat definitiva, deci n-avem recurs. Deci solutia se aplica doar cand avem un recurs judecat
de Tribunal, Curti de Apel.

Termenul de exerictare a recursului, in ipoteza in care s-a dispus, prin incheiere, suspendarea judecatii
sau s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol
 In cazul asta, termenul de recurs este constituit din toata perioada in care cursul judecatii este suspendat.
Pe toata aceasta durata poti face recurs.

Efectele incheierii de suspendare.

 Daca se dispune suspendarea judecatii, cauza ramane in nelucrare.
 Nu se pot face acte de procedura, pe perioada cat pricina este suspendata.
 Daca totusi se fac acte de procedura, ele sunt nule.
 Nulitatea este una absoluta sau relativa? Proful zice ca nulitatea e una relativa. Partea interesata va trebui
sa invoce faptul ca actul a fost facut cat timp exista/subzista un caz de suspendare.

Reluarea judecatii
Ea se face la cererea partii interesate.
Avem diferite conditii:
 In cazul in care suspendarea a fost dispusa ca urmare a vointei partilor sau din culpa partilor, atunci
cererea de repunere pe rol se taxeaza cu 50% din taxa datorata pentru introducerea cererea de
chemare in judecata.
 In restul cazurilor, cand nu avem o culpa sau un comportament al partilor cu privire la suspendare, nu se
datoreaza vreo taxa.

Repunerea pe rol revine instantei, din oficiu, sau partile trebuie sa faca demersurile necesare?
 Ca regula, ea revine partilor interesate.
 In mod exceptional, instanta va fi obligata sa repuna pe rol cauza, din oficiu, in cateva situatii, cum ar
fi:
  Sesizarea, de catre, instanta a CJUE;
 Sesizarea, de catre instanta, a ICCJ;
 In cazul conflictului de competenta - unde suspendarea intervine ca urmare a unei sesizari facute de
instanta la regulatorul de competenta;
 Sesizarea, de catre instanta, a CCR.

Care-i miza? Ea este urmatoarea:

 In ipoteza in care instanta are obligatia de repunere pe rol a cauzei din oficiu, nu curge termenul de
perimare.
 Daca partea, chiar neresponsabila de suspendare, are o responsabilitate in ceea ce priveste repunerea
pe rol - dupa momentul incetarii cauzei care a determinat suspendarea, incepe sa curga imediat
termenul de perimare, fiind in responsabilitatea partii sa nu provoace cazul de perimare.

Next time - perimarea + hotararea judecatoreasca.

Cursul 6 - 8.03.2021
Perimarea cererii - art. 416 NCPC
Azi vorbim doar despre perimarea cererilor de chemare in judecata, perimarea cererilor incidentale,
perimarea cailor de atac.
 In materia executarii silite - avem si perimarea executarii silite, dar despre care nu vorbim astazi.

Ce anume se perima? Ce este perimarea?

 Perimarea este o sanctiune ce intervine ca urmare a faptului ca dosarul a ramas in nelucrare pentru o
perioada de 6 luni. Legiuitorul a vrut sa sanctioneze partile pentru lipsa de contradictorialitate.
 Procesul civil este un proces al intereselor private. El isi justifica existenta doar daca partile manifesta o
dorinta de a se judeca. Daca partile nu manifesta o astfel de dorinta, intervine suspendarea, initial. Daca
trece si termenul de 6 luni si sunt indeplinite si alte conditii, intervine perimarea - adica inchiderea
dosarului, fara sa fie analizat in fond.

In doctrina veche, se discuta ca, pe langa natura de sanctiune, perimarea are si rolul de a elimina dosarele care
nu sunt in lucru - deci un aspect de „însănătoșire” a sistemului judiciar. Ratiunea procesului = conflictul. Daca
conflictul se estompeaza, interventia instantei nu mai este necesara, deci sistemul se poate lipsi de aceste dosare.

Ce face obiectul perimarii?

Din acest punct de vedere, art. 416 NCPC spune: „Orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel,
recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare si de retractare se perima de drept...”
 Asadar, observam ca nu se perima doar cererea de chemare in judecata, ci si:
 Cererea de declarare a unei cai de atac - fie ca e de reformare sau de retractare;
 Cererile incidentale.
Ce nu face obiectul cererii de perimare?
 Recursul in interesul legii - fiindca el nu reprezinta o cerere facuta de parti, ci acolo avem o solicitare
facuta de procurorul general, colegiile de conducere ale Curtilor de apel, pentru reglarea jurisprudentei
 Solicitarea privind pronuntarea unei HP de catre ICCJ - fiindca e ceva cerut de o instanta;
 Asiguratorii/asigurarea probelor - fiindca ele nu implica analize pe fond privind existenta dreptului.
 Actiunea civila in procesul penal.

Aplicarea perimarii unor alte proceduri cu caracter jurisdictional

 NCPC este dreptul comun pentru toate materiile. Daca avem proceduri jurisdictionale reglementate prin
norme speciale, unde nu avem reguli care sa excluda perimarea sau sa fie incompatibile cu perimarea,
atunci NCPC se va aplica prin asemanare.
 De exemplu, judecatile care au loc la OSIM si care au caracter jurisdictional (desi OSIM nu este
instanta judecatoreasca) se pot perima la fel de bine, fiindca nu avem acolo o norma speciala care sa
interzica perimarea.

Arbitrajul - aici n-ar fi posibila perimarea, fiindca avem o alta sanctiune, anume caducitatea. Daca nu
rezolvi litigiul arbitral in 6 luni, aia e, papa. Caducitatea opereaza doar daca se invoca de catre una dintre parti.
Daca nu e invocata, ea nu opereaza. Deci in acele situatii, totusi, ar fi posibila si utila institutia perimarii.

A doua conditie pentru a opera perimarea (prima e sa existe o cerere din cele enumerate mai sus) este ca
dosarul sa ramana in nelucrare timp de 6 luni - adica sa nu se efectueze niciun act de procedura care sa
conduca la reluarea judecatii.
 Termenul acesta de 6 luni ar urma sa curga de la ultimul act de procedura efectuat de parti sau de
instanta.
 De regula, (dar nu e valabil in toate cazurile) aceasta ramanere in nelucrare poate sa opereze ca
urmare a unui caz de suspendare.
 De aici putem sa trasăm si o legatura intre suspendare si perimare. Suspendarea e, de regula,
institutia care determina inceperea curgerii perimarii, dar nu trebuie sa o luam ca o trasatura
necesara.
- Un dosar poate sa ramana in nelucrare si pentru alte motive decat suspendarea - de exemplu,
daca se caseaza cu trimitere, de la recurs la apel si nu se mai repune cauza pe rol (fiindca se
pierde dosarul pe undeva prin arhiva, de exemplu). In cazul asta, da, el ramane in nelucrare, dar
nu ca urmare a unui caz de suspendare. (ma rog, in cazul asta nu opereaza perimarea fiindca nu
avem o culpa a partilor, dar am prins noi ideea)

In ceea ce priveste momentul curgerii termenului, avem o precizare ce trebuie facuta:

 In situatia in care determinarea cazului de nelucrare este o suspendare a judecatii, s-a pus problema:
 „Care este momentul?
- Momentul pronuntarii incheierii de suspendare?
- Momentul comunicarii incheierii de suspendare?
- Ramanerea definitiva a incheierii de suspendare?”
Raspunsul corect dat in doctrina si jurisprudenta este ca momentul de la care incepe sa curga termenul de
perimare este cel al pronuntarii incheierii de suspendare, iar nu al comunicarii acesteia, fiindca inca de atunci
partile trebuiau sa repuna cauza pe rol, daca ar fi dorit acest lucru.

In legatura cu termenul, exista cazuri de intrerupere si cazuri de suspendare. Ele, de fapt, cel putin in partea
de suspendare a termenului, realizeaza o corelare cu institutia suspendarii.

Termenul de 6 luni poate fi intrerupt, prin indeplinirea unui act de procedura de catre partea care justifica un
interes, in masura in care actul respectiv de procedura este facut in vederea judecatii. Cu alte cuvinte, avem
cateva conditii:
1. Actul de procedura respectiv sa fie facut in interiorul termenului de perimare.
 Daca e facut in afara termenului de perimare (cand perimarea opereaza de drept), atunci actul de
procedura respectiv nu mai produce niciun efect intrerupator.
2. Actul de procedura trebuie facut de partea care justifica un interes.
 Asta inseamna ca el nu poate fi facut de instanta, din oficiu - un asemenea act nu ar intrerupe
perimarea. De exemplu, situatia in care instanta repune cauza pe rol, pentru a vedea daca mai subzista
motivul de suspendare. Desi avem un act de procedura, deoarece el vine din partea instantei, nu este
intrerupator de perimare.
Textul vorbeste nu de orice parte, ci de „partea care justifica un interes” - interes in stoparea cursului
perimarii. Cine ar putea sa justifice un asemenea interes?
 Pai, in primul rand, reclamantul, fiindca el are interesul sa nu-si vada incetat demersul judiciar.
 Dar, in al doilea rand, poate avea interes si paratul, daca paratul a formulat o cerere reconventionala.
 Poate avea interes si intervenientul principal.
 In ceea ce-l priveste pe intervenientul accesoriu, el ar avea interes si ar putea sa faca un astfel de act
doar in masura in care el este intervenient principal in favoarea reclamantului sau al altei parti care ar
justifica un interes - deci in masura in care actul facut de intervenientul accesoriu este in interesul partii
pentru care intervine.

3. Actul respectiv trebuie sa fie facut in vederea judecarii cauzei.

Asadar, nu va avea efect intrerupator o cerere de repunere pe rol care ar avea ca obiect doar solicitarea instantei
sa verifice daca mai exista motivul de suspendare sau o cerere depusa de una dintre parti in care nu se cere
repunerea pe rol, ci arata doar ca si-a schimbat domiciliul, fara sa solicite repunerea cauzei pe rol si reluarea
judecatii.

4. De asemenea, retinem ca acest act de procedura intrerupator de perimare are acest efect daca este
valabil.
 Daca, de exemplu, se face o cerere de repunere pe rol, dupa ce pricina a fost suspendara din voina
partilor sau ca urmare a absentei partilor sau din alta culpa a partilor si nu se achita taxele de timbru
aferente cererii respective, atunci se va anula cererea de repunere pe rol, ceea ce inseamna ca actul care
ar fi putut fi intrerupator de perimare nu produce efecte, ceea ce inseamna ca termenul de perimare va
curge in mod neintrerupt.

5. Actul de procedura care este intrerupator al termenului de perimare opereaza in bloc, pentru toate partile,
indiferent de natura coparticiparii. Aici avem o derogare de la regula independentei procesuale in caz de
coparticipare. Regula este ca un act de procedura facut de una dintre parti nici nu profita, nici nu vatama
celeilalte parti, mai putin in situatia in care intre parti exista un raport care era prevazut fie prin lege, fie prin
natura sa, avand drept consecinta extinderea actelor favorabile asupra tuturor.
 In materia perimarii, lucrurile sunt mai usoare. Un act de proceudra intrerupator de perimare produce
efecte pentru toate partile, indiferent de pozitia acestora.
 Daca paratul care a facut o cerere reconventionala, pentru a-si salva cererea, formuleaza un act
intrerupator de perimare, perimarea nu va opera si efectul actului de procedura intrerupator de
 perimare se va produce atat in privinta cererii reconventionale, cat si in privinta cererii principale.
- Deci nu putem avea situatia de a nu se perima cererea reconventionala, dar de a se perima
cererea principala.
 Ratiune - asa cum si suspendarea opereaza in bloc, pentru toate cererile din interiorul
procesului, si in cazul perimarii aceasta opereaza in bloc. Ea fie duce la inchiderea
intregului dosar, fie duce la continuarea intregului dosar. Nu poate opera secvential,
pe anumite cereri.

Intreruperea termenului de perimare

 Are ca efect curgerea unui nou termen de perimare, daca este cazul.

Suspendarea termenului de perimare

 Spre deosebire de intrerupere, care presupune reluarea cursului intregului termen, suspendarea (asa cum
ii spune si numele) are un efect mai limitat.
 Suspendarea produce numai necurgerea termenului pe durata de existenta a motivului de
suspendare, dar dupa incetarea acestui motiv, termenul curge, caluclandu-se si ceea ce a curs inainte
de interventia respectivului motiv de suspendare.

Care sunt motivele de suspendare a termenului de perimare?

1. In primul rand, art. 418 arata ca opereaza o suspendare a termenului de perimare pe toata durata existentei
unui caz de suspendare dintre cele prevazute la art. 413 sau daca exista alte cazuri de suspendare, daca
suspendarea nu este intretinuta din culpa partilor.
 Prin urmare, avem cele 3 cazuri de la art. 413 - „Suspendarea legala facultativa”:
 Suspendarea cauzei ca urmare a existentei unui alt proces, in care se discuta un drept de a carui
existenta sau inexistenta depinde solutionarea procesului pendinte;
 Suspendarea cauzei ca urmare a existentei unei urmariri penale paralele, care vizeaza o fapta ce ar
fi determinanta in procesul pendinte;
 Suspendare cauzei ca urmare a existentei unei trimiteri preliminare la CJUE, intr-un caz similar.

La data incetarii termenului de suspendare, cursul perimarii se reia in toate cazurile de mai sus. Cand se da
solutia in celalalt proces, cand urmarirea penala inceteaza sau se ajunge la o solutie, cand se termina procedura
in fata CJUE.

 „Alte cazuri de suspendare decat cele prevazute la art. 413, daca suspendarea nu e cauzata de
lipsa de staruinta a partilor”:
 Cazul prevazut la art. 27 alin. 7 NCPP - „Penalul tine in loc civilul”. Pentru despagubirile ce ar fi
angrenate din fapta infractionala se formuleaza si actiune civila. Actiunea civila se suspenda pana la
solutionarea cauzei penale.
 Cazul prevazut la art. 38 alin. 6 NCPC, in materia litispendentei - Daca exista identitate de parti,
obiect si cauza in doua pricini, iar una din ele se afla in fata recursului, nu se mai poate invoca
litispendenta, dar atunci intervine suspendarea legala de drept.

Asadar, la art. 418 alin. 1 am avut primele situatii care determina suspendarea termenului de perimare.

O a doua categorie este cea prevazuta la art. 418 alin. 2.

  Ea se refera la suspendarea termenului de perimare, pe timp de o luna, in ipoteza in care avem unul din
cazurile de suspendare prevazute la art. 412 - suspendarea legala de drept, dar, in acest caz,
suspendarea termenului de perimare intervine doar daca acele imprejurari prevazute la art. 412 (cum ar
fi moartea uneia dintre parti) s-au petrecut in ultimele 3 luni ale termenului de perimare.
 Asadar, aceasta a doua mare ipoteza de suspendare a termenului de perimare pare sa aiba in vedere
preexistenta ramanerii in nelucrare. Pare ca ele genereaza suspendarea termenului in alte ipoteze decat
cele in care chiar ele au generat ramanerea in nelucrare a dosarului.

Ultimul caz - termenul de perimare nu curge pe durata cat timp partea e impiedicata sa staruie in judecata, din
cauza unor motive temeinic justificata.
 Aici, instanta va aprecia de la caz la caz. Nu trebuie sa avem forta majora, dar nici nu trebuie ca
motivele sa decurga dintr-o lispa de diligenta a partii.

In cazul suspendarii procesului de comun acord, dar pentru urmarea procedurii medierii, avem in Legea
medierii 192/2006 o prevedere speciala, care ne spune ca: „Cursul perimarii este suspendat, dar suspendarea
este numai pentru 3 luni de la data incheierii contractului de mediere. Dupa care, daca partile nu repun cauza pe
rol, incepe sa curga termenul de perimare.”
 Daca se suspenda procesul de comun acord, dar pentru urmarea unei proceduri de mediere, partile pot
repune cauza pe rol fara plata taxei de timbru de 50% din taxa datorata initial, indiferent daca medierea a
avut succes sau a esuat. Important e ca partile sa faca dovada ca au fost la un mediator, dar efectul nu le
este imputabil.

Revenim la conditiile de perimare.

1. Am spus ca o conditie de perimare e sa avem o cerere;
2. A doua conditie e sa avem acest termen de 6 luni care sa curga neintrerupt, in care sa nu se efectueze
acte de procedura, de catre parti sau instanta.

3. A treia conditie este ca lasarea in nelucrare sa se datoreze culpei partilor.

 Legiuitorul spune ca nu ar fi caz de culpa a partilor, in ipoteza in care actul de procedura urmator
trebuia efectuat din oficiu.
 In primul rand, aici trebuie sa facem apel la informatiile pe care le avem de la suspendarea judecatii
si din care stim ca, in unele cazuri, repunerea pe rol se face din oficiu. Luam niste exemple:
- Situatiile in care repunerea pe rol urmeaza sa se faca din oficiu, automat devin situatii in care
partile nu sunt culpabile, fiindca nu ele trebuiau sa refaca acest act de procedura. Deci si daca
dureaza mai mult de 6 luni pana cand se repune cauza pe rol, nu intervine perimarea. Textul se
refera la situatia in care nu opereaza perimarea, atunci cand, din motive neimputabile partii,
cererea nu a ajuns la instanta competenta.
- In ipoteza in care se admite recursul uneia dintre parti si se caseaza cu trimitere, dosarul urmeaza
a fi trimis instantei de apel, chiar de catre instanta de recurs care a pronuntat hotararea.
Netrimiterea acestui dosar, intr-un termen de 6 luni si/sau trimiterea lui fara a fi urmata de
repunerea dosarului pe rol si de a se acorda termen nu este imputabila partii, fiindca partea n-are
un rol in acest circuit juridic de trimitere a dosarului.
- In ipoteza in care se dispune admiterea cererii de stramutare - se admite cererea, instanta de la
care s-a stramutat trebuie sa trimita dosarul in favoarea careia s-a dispus stramutarea.
Netrimiterea acestui dosar si, prin urmare, neacordarea unui termen la instanta la care s-a
stramutat procesul nu este cu nimic imputabila partilor. Ele nu au nicio indatorire de a urmari si
 de a genera ele acest circuit. Acesta reprezinta un circuit eminamente administrativ al instantei

Termenul de perimare curge si impotriva incapabililor, cu mentiunea că, la art. 412, prin incetarea functiei
tutorelui sau curatorului, se suspenda procesul pana la numirea noului tutore/curator. Daca acest caz pica in
ultimile 3 luni ale termenului de perimare, ar trebui sa se suspende si termenul de perimare cu o luna.

Procedura perimarii
Perimarea opereaza de drept. Cu toate acestea, ea trebuie constatata de catre instanta de judecata. In procedura,
chiar si nulitatile de drept, daca nu sunt constate de instanta, nu vor produce efectele specifice.

Perimarea va putea fi invocata, fiind o norma de ordine publica, si din oficiu. mijloacele procedurale pentru
invocarea perimari sunt doua:
1) Invocarea ei pe cale de exceptie
 In aceasta situati, dosarul se repune pe rol in vederea judecarii. Partea interesata sa blocheze judecata
spune „stop, nu judecati cauza (săraca) fiindca, desi s-a repus pe rol, aceasta repunere s-a facut dupa
trecerea termenului de perimare, perimarea a operat de drept (deci repunerea pe rol n-are un efect) si
invoca exceptia perimarii. Acest lucru poate fi facut atat de parte, cat si de instanta, din oficiu,

2) Formularea unei cereri de constatare a perimarii.

 Prin urmare, dosarul ramanand in nelucrare > 6 luni, partea care este interesata sa inchida dosarul va
formula o cerere de constatare a perimarii. Ea cere repunerea cauzei pe rol nu pentru judecarea pricinii,
ci pentru constatarea perimarii.

Fie ca se invoca pe cale de exceptie sau pe calea unei cereri, judecata apartine instantei care este învestita cu
judecarea fondului. In ambele cazuri, judecarea cererii/exceptiei de perimare se face cu citarea partilor, de
urgenta. Deci se da un termen scurt.

In ciuda faptului ca perimarea este o chestiune de ordine publica si ca ea poate fi invocata inclusiv de instanta,
din oficiu, totusi, prin derogare de la regimul general al exceptiilor de ordine publica, ea nu poate fi invocata
pentru prima oara, in apel. Evident, nu poate fi invocata, a fortiori, nici pentru prima data in recurs.
 Ea poate fi invocata pe intreaga durata a procesului in fata instantei in legatura cu care s-a produs
perimarea, dar daca nu e invocata, ea se acopera prin pronuntarea unei hotarari in cauza respectiva.
 Totusi, daca perimarea s-a invocat si s-a respins, sigur ca in apel se poate invoca gresita solutionarea a
exceptiei/cererii de perimare. Dar asta nu inseamna ca invoci exceptia/cererea in apel, ci ca invoci un
motiv decurgand din gresita solutionare a exceptiei/cererii de perimare la instanta inferioara.

Ce trebuie sa verifice judecatorul atunci cand dispune perimarea? „Recapitulare” despre ce am vorbit
pana acum:
1. In primul rand, sa avem o cerere.
2. Cererea a ramas in nelucrare mai mult de 6 luni.
3. Ramanerea in nelucrare se datoreaza culpei partii.
4. Nu a intervenit o cauza de intrerupere/suspendare a termenului de perimare.
5. Trebuie sa verifice si daca nu exista o cauza de stingere a procesului, prevazuta de o norma speciala care sa
prevaleze asupra perimarii. De exemplu, in art. 925 NCC, materia divortului: „Sotii se pot impaca in cursul
judecatii, chiar daca n-au fost platite taxele judiciare de timbru. In acest caz, instanta va lua act de impacare
si va dispune, prin hotarare definitiva, inchiderea dosarului si restituirea taxelor, daca au fost achitate.
 Oricare dintre soti va putea formula o noua cerere, pentru faptele petrecute dupa impacare si, in acest caz, va
putea folosi si faptele vechi.”

Hotararea de perimare
Daca instanta respinge cererea de perimare sau exceptia de perimare, atunci va pronunta o incheiere care va fi
atacabila odata cu fondul.
Daca, din contra, instanta constata ca operarea perimarii a intervenit, atunci va dispune, prin sentinta,
constatarea perimarii si efectul este inchiderea dosarului.

Hotararea prin care se constata perimarea este supusa numai recursului, care se exercita la instanta
superioara. Termenul e unul special - 5 zile de la pronuntare.

Cand perimarea se constata de o sectie a ICCJ, recursul se judeca de Completul de 5 judecatori.

Observatie foarte importanta

 Spre deosebire de regimul vechiului cod de procedura civila, in regimul NCPC, recursul poate fi
exercitat chiar si in situatia in care hotararea de fond ce s-ar fi dat in cazul in care nu ar fi intervenit
perimarea ar fi fost fara drept de recurs.

Efectele perimarii
1. Stingerea procesului in faza in care se afla.
 Perimarea este indivizibila sub aspectul efectelor, in sensul ca opereaza asupra tuturor cererilor din
dosarul respectiv.
 Toate partile sunt culpabile de stingerea procesului, de aia se si produc efectele asupra tuturor.

Lipsa de efecte vizeaza functia procedurala a actelor. Daca actul cuprinde recunoasteri sau consemnari a unor
situatii de fapt, acestea pot fi valorificate ca proba, fiindca ele nu vizau functia procedurala a actelor respective,
ci erau aspecte ce se desprindeau din actul respectiv, in afara functiei lor procedurale.

In ceea ce priveste efectele, distingem cateva aspecte:

 Efectul perimarii asupra cererii de chemare in judecata;
 Efectul perimarii asupra unei cereri privind exercitarea cai de atac;

A) Daca perimarea intervine in legatura cu cererea de chemare in judecata, adica in prima instanta:
 Efectul este, evident, incetarea procesului, dar si stergerea efectelor pe care le-a produs cererea de
chemare in judecata - in primul rand, efectul intreruptiv de prescriptie extinctiva a dreptului material la
actiune.
 Mentiune - aici se poate formula o noua cerere in interiorul termenului de 6 luni de la ramanerea
definitiva a constatarii hotararii perimarii si s-ar putea beneficia de termenul de introducere initiala.

Perimarea nu afecteaza dreptul subiectiv, in esenta. O noua cerere de chemare in judecata ar putea fi formulata,
daca te mai afli in termenul de prescriptie.
 Hotararea de constatare a perimarii nu are autoritate de lucru judecat, fiindca ea nu are nicio dezlegare
cu privire la fondul dreptului.
Daca se formuleaza o noua cerere, exista o prevedere ce mentioneaza ca dovezile administrate in procesul
perimat (daca s-au administrat) pot fi folosite in noul proces. Instanta ar putea sa dispuna si refacerea lor, dar
doar daca apreciaza acest lucru ca fiind necesar.
 Unele dovezi pot disparea pe parcurs sau pot deveni dificil de administrat. Legiuitorul vrea sa le
valorifice, chiar daca dosarul s-a perimat.
 Avem aici si o derogare de la principiul nemijlocirii probelor.

B) Daca perimarea vizeaza calea de atac

 In cazul asta, ceea ce se perima este numai cererea privind exercitiul caii de atac, ceea ce inseamna ca se
definitiveaza hotararea atacata si nu se mai poate exercita o noua cale de atac.

Unele incidente procedurale

Actele de dispozitie ale partilor
1. Renuntarea la judecata;
2. Renuntarea la drept;
3. Achiesarea - la pretentiile partii potrivnice sau la hotararea pronuntata;
4. Tranzactia judiciara (poate fi si extrajudiciara, dar noi nu vorbim despre ea.)

Renuntarea la judecata - art. 406 NCPC

 Renuntarea la judecata este un act de dispozitie care revine reclamantului. Sigur, notiunea de
„reclamant” trebuie luata intr-un sens mai larg:
 Acest act poate fi facut si de alte persoane ce au pozitie specifica reclamantului.
 De exemplu, si intervenientul principal sau si paratul care a formulat reconventionala pot
renunta la judecata.
 In ceea ce-l priveste pe tertul chemat in judecata, pe baza institutiei chemarii in judecata a altei
persoane - da, el are pozitie de reclamant, dar el nu poate renunta la judecata, intrcuat nu el este
titularul cererii. Daca i-am permite renuntarea la judecata, am rapi orice consecinta juridica a
institutiei numite.
 In ceea ce-l priveste pe intervenientul accesoriu, ne reamintim ca el poate renunta la cererea de
interventie accesorie dar, daca o face dupa admiterea in principiu, renuntarea lui este conditionata
de acordul partii in favoarea careia a intervenit.

Forma renuntarii la judecata

 Aceasta poate fi facuta in scris, fara a se solicita o forma anume.
 Poate fi facuta verbal, in fata instantei.
 Daca cererea se face prin mandatar, fiind un act de dispozitie, mandatarul are nevoie de o procura
speciala, prin care sa se mentioneze dreptul sau de a renunta la judecata acelui proces.
 Avocatul nu are nevoie de o procura speciala, dar trebuie sa existe in imputernicirea sa o
mentiune speciala privind dreptul de a renunta. Aceasta mentiune trebuie dublata de o clauza in
contractul de asistenta care sa-i permita dreptul de a renunta la judecata.

Termenul in care se poate formula renuntarea la judecata

Aici avem mai multe ipoteze de lucru care au un anumit impact.
 Pe de o parte cu privire la necesitatea acordului partii potrivnice.
 Pe de alta parte, cu privire la cheltuielile care pot sa apara in cazul renuntarii de catre reclamant.

Prima ipoteza de lucru - renuntarea intervine pana la comunicarea cererii catre partea potrivnica.
In cazul acesta, teoretic, partea potrivnica nici nu stie de proces, ceea ce inseamna ca n-a angajat cheltuieli
de judecata rezonabile, ceea ce inseamna ca cererea de renuntare:
 N-are nevoie de a primi vreun accept din partea partii potrivnice;
 Reclamantul este la adapostul oricaror cereri de cheltuieli de judecata, fiindca, prin ipoteza, paratul nici
nu stie de acest proces.
 In acest caz, renuntarea ar putea sa intervina chiar si in procedura de regularizare, fiindca nu exista
inca pozitii contradictorii din partea paratului, cererea neproducand efecte angajante pentru parat.

A doua ipoteza de lucru - cererea de renuntare la judecata intervine dupa ce cererea de chemare in
judecata a fost comunicata paratului, dar inainte de primul termen de judecata.
 In cazul asta, paratul nu se poate opune la a se lua act de renuntarea de judecata, dar poate cere
cheltuieli de judecata.
 Asta inseamna ca reclamantul ar putea fi, la cererea paratului, obligat la astfel de cheltuieli.
- Ratiune - dupa comunicarea cererii catre parat, se presupune ca paratul a avut cheltuieli, prin
faptul ca trebuia sa faca intampinare.

A treia ipoteza de lucru - cererea de renuntare la judecata interivne la primul termen la care partile sunt
legal citate sau ulterior primului termen la care partile sunt legal citate.
 In acest caz, este necesar acordul expres al paratului care poate cere si cheltuieli de judecata.

O situatie particulara - paratul nu este prezent in fata instantei, atunci cand reclamantul formuleaza cererea
de renuntare la judecata.
 In acest caz, instanta va acorda un termen pentru ca paratul sa-si exprime acordul fata de renuntare.
 In lipsa unui acord, se considera ca tacerea reprezinta acord la renuntare.

Solutia poate fi data printr-o hotarare, care e sentinta, daca renuntarea intervine in prima instanta sau decizie
daca renuntarea intervine in caile de atac.
 Daca renuntarea intervine in prima instanta, pur si simplu se inchide dosarul, ceea ce inseamna ca
cererea de chemare in judecata nu mai produce niciun efect. Asta inseamna ca efectul intreruptiv de
prescriptiei al cererii de chemare in judecata se sterge - sub rezerva prevederilot art. 2539 NCC - in
termen de 6 luni se poate formula o noua cerere, caz in care reclamantul benficiaza de efectul intreruptiv
al celei dintai, sub rezerva ca a doua cerere sa fie judecata pe fond si el sa castige;
 Daca renuntarea la judecata se face in apel sau in recurs, atunci instanta ia act de renuntare, dar va
trebui sa si anuleze hotararea pronuntata in fazele anterioare, pentru a se ajunge la acelasi efect - anume
cererea de chemare in judecata sa fie lipsita de efecte - e ca si cum nu ar fi fost.

Atentie - sa nu confundati renuntarea la judecată în calea de atac cu renuntarea la judecata căii de atac - cele
doua seamana doar sub aspect terminologic.
 Renuntarea la judecată în căile de atac inseamna stergerea efectelor cererii de chemare in judecata.
 Astfel incat, ea daca intervine in apel sau in recurs si exista acordul paratului, ea se poate produce,
 ceea ce inseamna ca se sterg si efectele hotararilor date pana atunci.
- Este un act defavorabil partii care ar fi castigat in acele hotarari.
 Renuntarea la caile de atac e o institutie total diferita. Ea se confunda cu achiesarea la hotararea
pronuntata.
 Diferenta e uriasa:
- In cazul renuntarii la judecată in calea de atac se sterg efectele hotararilor pronuntate si
dosarul se inchide.
- In cazul renuntarii la judecata caii de atac propriu-zise se sterg numai efectele cererii de
declarare a caii de atac, ceea ce inseamna ca hotararile pronuntate se consolideaza.

Hotararea prin care se ia act de renuntare este supusa numai recursului. Recursul se va exercita chiar si
atunci cand renuntarea intervine in faza recursului sau in faza unui apel in legatura cu care nu se prevedea faza
de atac a recursului.

Daca hotararea e pronuntata de ICCJ, in cazul asta ea este definitiva. „Nu ma intrebati de ce” - Briciu 2021
ms sefu.

Renuntarea este un act unilateral.

 Asta inseamna ca renuntarea la judecata este irevocabila din momentul in care ea a fost formulata in fata
instantei - fie verbal, fie depusa la dosar in scris.

Renuntarea poate fi si partiala. Adica poti renunta fie la intreaga cerere de chemare in judecata, dar poti sa
renunti si doar fata de una dintre partile parate sau poti sa renunti la anumite capete de cereri sau la anumite
cereri.

Renuntarea la o cerere, de principiu, nu afecteaza cererile incidentale, care au caracter de sine statator.
 Daca se renunta la cererea de chemare in judecata, cererea de interventie principala continua.
 Sigur, daca s-a facut o renuntare la cererea de chemare in judecata si s-a facut o cerere de chemare in
garantie de catre parat, de principiu ea ramane fara obiect si fara interes.

Exista si reguli speciale care impiedica renuntarea la anumite tipuri de procese sau care prevad alte termene
pentru renuntarea
1. NCC - art 437: „Cel care introduce o actiune privitoare la filiatie, in numele unui copil/unui pus sub
interdictie, precum si copilul minor care introduce singur o astfel de actiune nu poate renunta la judecata
ei.”

2. In Legea contenciosului administrativ - actiunile introduse de o persoanele de drept public, precum si de

alta autoritate publica, in apararea unui interes public, precum si cele introduse impotriva actelor
administrative normative nu mai pot fi retrase.” „Retras” inseamna „renuntare la judecata”.

3. NCPC, in materia divortului, prevede in art. 924 o derogare de la limitele in ceea ce priveste conditia
acordului partii potrivnice. „Reclamantul poate renunta la judecata in tot cursul judecatii, chiar daca paratul
se impotriveste.” Teza a doua: „Renuntarea reclamantului nu produce un efect daca si paratul a formulat
cerere reconventionala de divort.”
Renuntarea la dreptul pretins - art. 408 NCC
 Diferenta majora fata de renuntarea la judecata si renuntarea la dreptul pretins:
 Renuntarea la judecata nu produce niciun efect asupra dreptului subiectiv, in sensul ca se putea
formula o noua cerere de chemare in judecata pentru valorificarea acelui drept, in limitele de
prescriptie.
 Renuntarea la drept va produce efecte directe asupra dreptului subiectiv. Hotararea ce se va da
asupra reclamantului, daca introduce o noua cerere, va fi de respingere a cererii ca nefondata.

Dar avem si asemanari:

 Ambele pot veni de la reclamant, intervenient principal.
 Renuntarea la drept poate veni si de la cel chmeat in judecata, pe institutia chemarii in judecata a
altei persoane. El nu poate renunta la judecata, fiindca nu e titularul cererii. Dar se pretinde ca-i
titularul dreptului si in privinta acestuia, el poate renunta, aratand ca nu el este titularul acelui drept.

Forma renuntarii la drept:

 Legiuitorul prevede ca aceasta se face prin inscris autentic sau verbal, in instanta de judecata;
 Daca se face prin mandatar, fiind un act de dispozitie - trebuie procura speciala si autentica;
 Daca se face prin avocat, e suficienta o mentiune in contract, dublata de transpunerea ei in
imputernicire, in care sa se mentioneze dreptul de a se renunta la dreptul subiectiv.
Termenul
 Renuntarea la drept poate fi facuta oricand in cursul procesului, fara a fi necesar acordul partii
adverse.
 De ce? Fiindca, in acest caz, spre deosebire de renuntarea la judecata, nu exista pericolul pentru
parat de a se relua procesul contra lui.
 Asadar, paratul n-ar avea niciun interes legitim sa continuie un proces, din moment ce ar obtine
rezultatele total satisfacatoare inca de la inceputul sau.

Solutia
 Instanta, luand act de renuntare la drept, va pronunta:
 o sentinta - daca pricina se afla in prima instanta;
 o decizie - daca pricina se afla in caile de atac.
 Hotararea va fi de respingere in fond - deci ca nefondata - a cererii de chemare in judecata.

Daca renuntarea la drept intervine in caile de atac, atunci instanta, luand act de renuntare la drept, va trebui sa
anuleze hotararea pronuntata si sa o inlocuiasca cu cea de renuntare la drept - adica de respingere a cererii ca
nefondata.

Regimul hotararii
 Hotararea de renuntare la drept este supusa numai recursului la instanta superioara.
 In acest caz, spre deosebire de renuntarea la judecata, chiar daca intervine direct la ICCJ, va exista
recurs, la Completul de 5 judecatori.

Efectele
  Daca se renunta la drept, inseamna ca cererea se respinge ca nefondata.
 Asta inseamna ca o noua cerere nu va putea fi facuta de acelasi reclamant, pentru acelasi drept, fata
de acelasi parat.
Renuntarea nu produce insa efecte asupra altor cereri sau asupra altor parti decat cele implicate in renuntarea
initiala la drept.
Renuntarea la drept a reclamantului nu blocheaza cererea reconventionala facuta de parat. Same pentru cererea
facuta de intervenientul principal.

Renuntarea la drept, fiind un act unilateral, este irevocabila. Ea devine irevocabila din momentul in care a fost
manifestata dintr-un act susceptibil de a fi depus in instanta.

Poate aparea un subiect la examen de genul comparatie intre renuntarea la drept/renuntarea la judecata.
Vezi ppt pentru tabelul cu diferentele de forma dintre cele doua tipuri de renuntari.

Efectul hotararii
 Se discuta daca exista autoritate de lucru judecat in cazul renuntarii la drept.
 Proful zice ca nu exista. Autoritatea de lucru judecat trebuie sa decurga din chiar judecata unei instante,
in urma unor dezbateri contradictorii. Or acestea nu au avut loc.

Cu toate acestea, desi nu vorbim de o autoritate de lucru judecat, reclamantul nu mai poate formula o noua
cerere, fiindca el este lipsit de chiar existenta dreptului, ceea ce inseamna ca se poate invoca in noul proces nu
exceptia autoritatii de lucru judecat, ci exceptia inexistentei dreptului subiectiv - si ea este o exceptie de ordine
publica si de fond, ce poate fi invocata de parat sau de instanta din oficiu.

Si in cazul renuntarii la drept sunt aplicabile dispozitiile speciale din materia actiunilor privind filiatia, in sensul
ca nu se poate renunta. Dar atentie, la renuntarea la drept sunt aplicabile si alte dispozitii - in general, drepturile
nesusceptibile de acte de dispozitie, toate in materia capacitatii persoanelor si bunurilor de proprietate publica,
inalienabile - nu sunt susceptibile de renuntare la drept.
Unele dintre ele ar fi susceptibile de renuntare la judecata (cum e cazul bunurilor proprietate publica).

Achiesarea
Este de doua feluri:
1. Achiesarea paratului la pretentiile reclamantului;
2. Achiesarea partii care a pierdut procesul la hotararea pronuntata.
 Aceasta din urma se confunda, ca substanta, cu renuntarea la calea de atac.

Intre achiesarea paratului la pretentiile reclamantului si achiesarea partii care a pierdut procesul la hotararea
pronuntata exista elemente comune, ce decurg in general din:
 Forma cererii - scris sau verbal;
 Existenta mandatului special (pentru mandatar) sau imputernicirii cu o mentiune speciala (avocat)
 Alte conditii de fond - sa provina de la o persoana cu capacitate de exercitiu deplina;
 Autorizarea autoritatii tutelare, in cazul celor care sunt reprezentati;
 Caracterul irevocabil al actului de dispozitie;
 Toate astea decurgand din natura de dispozitie a achiesarii.
Avem si deosebiri:
 Spre deosebire de renuntarea la juedcata si renuntarea la drept, achiesarea la pretentiile reclamantului
reprezinta un act de dispozitie al paratului. Primele reprezentau acte de dispozitie ale reclamantului.
 Achiesarea la hotararea pronuntata poate fi fie a paratului, fie a reclamantului. Depinde cine a
pierdut procesul.

I. Achiesarea paratului la pretentiile reclamantului

 Daca paratul recunoaste pretentiile reclamantului, atunci instanta, la cererea reclamantului, va da o
hotarare in limitele recunoasterii.
 De aici rezulta ca achiesarea paratului la pretetiile reclamantului poate fi si partiala.
- Daca este partiala (adica recunoaste doar o parte din pretentiile reclamantului), atunci, la cererea
reclamantului, se poate da o hotarare exclusiv cu privire la partea recunoscuta - asta se numeste
o hotarare partiala si se continua procesul cu privire la partea nerecunoscuta.

Hotararea partiala (care se da in limitele recunoasterii) are particularitatea ca este executorie de indata (deci
fara a astepta solutionarea intregului proces) si se ataca separat numai cu recurs.
 Restul procesului (partea nerecunoscuta) urmeaza caile de atac obisnuite.
 E unul din putinele cazuri din legislatia noastra cand se recunoaste instititutia hotararii partiale -
adica hotararea prin care se rezolva o parte a litigiului, continuand cealalata parte a litigiului, in
limita nerecunoasterii.

In legatura cu achiesarea paratului la pretentiile reclamantului, facem o precizare pentru a o deosebi de simpla
recunoastere la interogatoriu.
 Sunt doua lucruri care se pot uni, dar care pot ramane la fel de bine si diferite.
 La interogatoriu, paratul poate recunoaste pretentiile reclamantului sau faptele care stau la baza
pretentiei.
 Asta nu inseamna, in esenta, un act de achiesare.
 Da, ea poate sta la baza pronuntarii unei hotarari reclamantului pe fond. Dar ca sa imbrace forma
unui act de achiesare - deci ca sa fie un act de dispozitie - trebuie sa existe o mentiune expresa din
partea paratului: „Recunosc faptele si solicit achiesarea la pretentiile reclamantului.” Trebuie sa
distingem elementul de dispozitie dincolo de elementul probatoriu.

O alta precizare importanta - impactul pe care-l poate avea achiesarea asupra cheltuielilor de judecata.
 La articolul 454 NCPC, in materia cheltuielilor de judecata se arata ca: „Daca achiesarea intervine la
primul termen de judecata la care partile au fost legal citate, iar paratul nu a fost pus in intarziere
anterior introducerii cererii de chemare in juedcata si nu era de drept in intarziere, achiesarea
spontana la pretentiile reclamantului conduce la exonerarea paratului de plata cheltuielilor de
judecata.”
 Asta inseamna ca reclamantul isi va suporta cheltuielile de judecata, fiindca se considera ca el este
in culpa procesuala, intrucat inainte sa-l cheme pe parat in judecata, ar fi trebuit sa incerce sa-l puna
in intarziere, astfel incat sa nu genereze un proces inutil.

Pentru a se aplica acest text, este nevoie de o achiesare neechivoca din partea paratului:
1) Ea trebuie sa vina la primul termen de judecata la care partile au fost legal citate;
2) Paratul trebuie sa nu fie pus in intarziere/sa nu se afle de drept in intarziere;
3) Trebuie sa fie o recunoastere spontanta, provocata prin interogatoriu.
 Daca se administreaza probe, fie chiar si la primul termen, ratiunile textului nu se mai aplica.
 Daca insa sunt intrunite aceste conditii, evident ca paratul va fi exonerat de plata cheltuielilor de
judecata.

Acest text are o aplicare relativ redusa in prezent. El trebuie coroborat cu un text din NCC - art. 1522 alin. 2.
 Art. 1522 din NCC se aplica ori de cate ori vorbim obligatii pentru care legea obliga punerea in
intarziere, fiindca se afla in materia punerii in intarziere a debitorului.
 Art. 454 din NCPC se aplica in celelalte materii, in care debitorul nu este susceptibil de a fi pus in
intarziere. Asta e singura aplicare a textului din NCPC.

Daca achiesarea intervine direct in apel, se anuleaza hotararea primei instante, in limita recunoasterii, si se
dispune o hotarare pe baza recunoasterii totale sau partiale - depinde ce fel de recunoastere avem.

II. Achiesarea la hotararea pronuntata

 Ea intervine din partea partii care a pierdut procesul si care:
 fie nu mai declara apel(sau calea de atacspecifica;
 fie declara si ulterior renunta la judecarea caii de atac.
- Asadar, avem mai multe ipoteze de lucru.

Prima ipoteza - inainte de a se declara calea de atac, partea care a pierdut procesul spune ca nu o va
declara.
 In cazul acesta, se face un proces verbal semnat de presedintele si de grefierul instantei care a pronuntat
hotararea.
 In cazul asta, calea de atac este inchisa.

A doua ipoteza - Partea care a declarat calea de atac vrea sa o retraga, iar dosarul n-a fost inca transmis instantei
superioare care ar trebui sa judece calea de atac.
 Si in acest caz, presedintele si grefierul isntantei care a pronuntat hotararea vor semna un proces verbal
prin care vor lua act de achiesare si calea de atac declarata nu va mai produce efecte, dosarul nu va mai
fi inaintat instantei superioare.

A treia ipoteza - Partea care a pierdut procesul declara cale de atac, dosarul se inainteaza instantei superioare.
 In acest caz, declaratia de achiesare/de renuntare la calea de atac se face direct in fata instantei care este
învestita cu judecarea caii de atac. Va lua act act de aceasta si va pronunta o hotarare prin care va
respinge calea de atac. Hotararea instantei anterioare ramane definitiva.
 Calea de atac impotriva unei astfel de hotarari este cea specifica fazei procesuale in care se afla
procesul respectiv.
- Daca se renunta la apel, se va putea ataca cu recurs.
- Daca se renunta in recurs la judecarea recursului, atunci nu se va mai ataca cu nicio cale de atac
de reformare, fiindca nu exista recurs la recurs.

Domeniul/intinderea achiesarii la hotararea pronuntata

Si aici poate fi totala sau partiala.
Partea poate sa renunte doar la atacarea anumitor aspecte din hotarare, criticand alte aspecte din hotarare.
O mentiune foarte importanta - aspectele trebuie sa fie divizibile.
Sau daca invoca nulitati.

Sub aspectul formei

Achiesarea la hotararea pronuntata poate fi expresa sau tacita.
Daca este expresa, ea se face:
 fie prin act depus la instanta, fie prin declaratie.
 Actul trebuie sa fie autentic, fiindca e act de dispozitie.
- Mandatar - ar trebui sa avem procura speciala si autentica.
- Avocat - trebuie sa avem clauza contractuala expresa in contractul de asistenta, lucruri deja
discutate.

Achiesarea poate fi si tacita - adica sa fie dedusa din fapte sau acte precise si concordante, care sa exprime
intentia certa a partii de a adera la hotararea pronuntata.
 Exemplu - ipoteza celui care executa, de bunavoie, hotararea, desi aceasta nu era inca executorie si nu
exista un dosar de executare.
 Daca insa vorbim de o hotarare susceptibila de apel, dar care este totusi executorie, fiidnca este o
prevedere speciala care spune ca apelul nu prevede executarea - atunci nu se considera o acheisare,
fiindca exista un echivo. Nu se stie daca partea a executat hotararea fiidnca era de acord cu ea sau a
executat o fiindca ar fi putut incepe un dosar de executare, care ar genera niste cheltuieli suplimentare.

Asadar, se produce o achiesare tacita daca este executata o hotarare neexecutorie si in legatura cu care este inca
deschisa calea de atac.

Mai avem o distinctie in ceea ce priveste achiesarea.

1) Achiesarea neconditionata - cel care formuleaza achiesarea la hotararea pronuntata nu solicita ceva in
schimb. Pentru acest lucru nu este nevoie de acordul partii adverse, fiindca efectul fata de aceasta din urma
va fi deplin satisfacator.
2) Achiesarea conditionata - de exemplu, ceva de genul: „Renunt la judecata apelului declarat impotriva
hotararii sau nu mai declar apel, daca voi fi iertat de cheltuielile de judecata.” In cazul asta, ea poate produce
efecte, dar doar daca este acceptata in mod expres de partea adversa. Asta inseamna ca se transforma intr-o
veritabila intelegere a partii, care deja prinde accente de tranzactie.

Vezi tabelul comparativ din ppt pentru achiesarea paratului la pretentiile reclamantului si achiesarea la hotararea
pronuntata.

Tranzactia judiciara
 Reprezinta o conventie prin care partile decid sa stinga un litigiu, prin concesii sau renuntarii reciproce
la drepturi ori chiar prin transferul unor drepturi de la una la cealalta.
 Teoretic, tranzactia e posibila in orice faza a litigiului - chiar si in executarea silita.

Natura juridica a tranzactiei

 Ea face parte din categoria contractelor judiciare - alaturi de validarea popririi sau de pronuntarea unei
 hotarari care tine loc de act de instrainare. De ce? Fiindca ea cuprinde un acord al partilor. Aici se
mixeaza, pe de o parte, vointa judecatorului care doar certifica indeplinirea conditiilor de legalitate
pentru acord si, pe de alta parte, acordul partilor, care constituie baza/dispozitivul hotararii.

Forma cererii
 Intelegerea partilor trebuie sa cuprinda forma scrisa ad proabtionem. Tranzactia in forma scrisa se
depune in fata judecatorului, care va lua act de ea prin chiar hotararea judecatoreasca.
 Particularitate - hotararea judecatoreasca va avea ac dispozitiv chiar intelegerea partilor.
 Aceasta hotararea poarta denumirea de hotarare de expedient.

Cand se cere forma autentica pentru incheierea anumitor acte - cum ar fi transferul dreptului de proprietate
asupra terenurilor - hotararea de expedient este suficienta, fiindca ea este si act autentic. Hotararea
judecatoreasca este act autentic. Deci ar fi indeplinite conditiile de validitate.

Obiectul tranzactiei
Teoretic, nu se poate tranzactiona asupra elementelor care nu pot face obiectul circuitului juridic civil - de
exemplu, drepturile din categoria capacitatii/starii civile.
Judecatorul nu poate schimba vointa partilor, clauzele tranzactiei. In schimb, are un drept de apreciere, astfel
incat, daca dreptul respectiv este inalienabil, judecatorul poate sa nu ia act de tranzactie, respingand pur si
simplu cererea partilor de a tranzactiona, continuand procesul.

Procedura propriu-zisa
 Este una relativ supla, in sensul ca partile oricand pot sa se prezinte in fata instantei cu o propunere de
tranzactie - deci nici macar nu trebuie sa astepte termenul de judecata.
 Particularitate - in cazul completelor colegiale, se poate lua act de tranzactie chiar si de un singur
judecator.
 Alta particularitate - hotararea se pronunta in camera de consiliu.

Hotararea - dispozitivul ei este constituit chiar din conventia partilor. Impotriva acestei hotarari se poate face
numai recurs. Cu toate astea, motivele de recurs sunt numai de procedura, nu si cele de fond. Adica doar cele de
la art. 488 alin. 1 punctele 1-7. Deci hotararea data in baza intelegerii partilor nu poate fi atacata pe baza
motivelor de la punctul 8 - anume gresita aplicare sau incalcarea legii. E normal sa fie asa, fiindca instanta n-a
facut nicio asemenea aplicare sau incalcare a legii, deoarece decizia nu e rodul deciziei instantei, ci e rodul
intelegerii partilor.

Insa, dincolo de aceasta posibilitate de a ataca pe baza recursului exclusiv pentru motive de procedura, exista
posibilitatea ca tranzactia ca act juridic sa poata fi atacata cu actiune in anulare, actiune in rezolutiune, actiune
in simulatie, actiune revocatorie.
In acest caz, fie se anuleaza, fie se desfinteaza, fie devine inopozabila tranzactia ca act juridic, dar hotararea de
expedient va continua sa existe. Deci nu se vor atinge aceste hotarari de natura de act procedural a hotararii, dar
actul care a stat la baza hotararii juecatoresti ramane fara efect si, implicit, si hotararea de expedient ramane fara
efect substantial. Isi pastreaza doar efectul procedural.

In ceea ce priveste efectele hotararii

s-a pus si aici problema daca hotararea de expedient are sau nu autoritate de lucru judecat.
Au existat divergente in doctrina, dar, in cele din urma s-a stabilit ca ea nu are autoritate de lucru judecat,
fiindca ea nu exprima o dezlegare data de instanta de judecata, bazata pe dezbateri contradictorii si a
evaluarii/aprecierii unor probe administrate. De aceea nu putem vorbi de autoriate de lucru judecat.

Desi nu are autoritate de lucru judecat, situatia nu mai poate fi contrazisa si repusa in discutie printr-un alt
proces. Daca una dintre parti ar face acest lucru, atunci i s-ar invoca acestei parti o exceptie tot de ordine
publica, numita exceptio litis per transactionem finitae - „exceptia procesului finalizat pe calea unei tranzactii” -
din punct de vedere doctrinar, are o forta similara autoritatii de lucru judecat. Si ea serveste aceleiasi ratiuni -
imutabilitatea situatiei juridice stabilite, careia ii slujeste si autoritatea de lucru judecat.

Sunt unele aspecte pe care le gasim in legea medierii 192/2006.

Aceasta lege prevede ca se pot media fie conflictele inainte de a se un proces, dar si conflictele in cursul unui
proces aflat pe rol.
Daca partile suspenda procesul pentru a merge in fata mediatorului si a incerca o mediere, mediatorul e obligat
sa transmita acordul de mediere sau proecsul verbal prin care partile spun ca n au ajuns la o intelgeere -
instantei de judecata.
In baza acordului de mediere, instanta va pronunta o hotarare de expedient.

Hotararea judecatoreasca
Acesta este actul final al judecatii.
Data viitoare - clasificare, pronuntare, redactare (forma si termen). Discutam si despre momentul
pronuntarii/redactarii - acordarea unui termen de gratie, acordarea cheltuielilor de judecata

Cursul 7 - 15.03.2021
Hotararea judecatoreasca
Reprezinta actul final al procesului.
 Pana acum, tot ce am discutat intra in mod obisnuit in ceea ce numim „cercetarea procesului” - care
incepe de la primul termen de judecata si dureaza pe toata durata necesara solutionarii unor exceptii,
cereri incidentale si mai cu seama nevoia de administrare a probelor.
 Dupa ce toate acestea s-au finalizat, judecatorul va dispune, prin incheiere, terminarea cercetarii
procesului.
 Practic, cu acest moment procesual, intram in ceea ce numim etapa dezbaterilor.

Etapa dezbaterilor
 Articolul 237 NCPC si urmatoarele - avem aici aspectele care intra in domeniul cercetarii procesului;
 Articolul 244 NCPC - vom vedea ca sunt doua formule posibile:
 Prima formula posibila este ca judecatorul, terminand cercetarea procesului (deci atunci cand se
considera lamurit asupra a tot ceea ce inseamna probatoriu), stabileste, chiar in aceeasi sedinta de
judecata, sa treaca la etapa dezbaterilor;
 A doua ipoteza este cea in care judecatorul, constatand ca faza cercetarii procesului a fost
incheiata, acorda un termen exclusiv in vederea dezbaterilor. Acest termen exclusiv pentru
dezbateri este acordat de judecator fie la cerere, fie chiar si din oficiu.
Care-i logica acordarii acestui termen?
 La baza, cand a fost elaborat codul, etapa cercetarii era stabilita in camera de consiliu.
 Etapa dezbaterilor era stabilita in sedinta publica.
 De aceea, era firesc ca judecatorul, terminand faza cercetarii, sa acorde un termen, in sedinta
publica, pentru dezbateri.
 Aceasta segregare nu a fost implementata niciodata, din motive ce tin de logica economica si
arhitecturala a palatelor de justitie - s-a apreciat ca nu este posibila implementarea si, practic, pana
acum, etapa cercetarii procesului + dezbaterile au avut loc in sedinta publica, mai putin atunci cand
legea prevede in mod expres altfel.

De aceea, legiuitorul, prin Legea 310/2018 a reamenajat aceasta parte.

 El a pastrat, totusi, posibilitatea segregarii dezbaterilor la un alt termen.
 El nu-si mai justifica continuitatea pe baza diferentei de regim - cercetarea procesului in camera de
consiliu si dezbaterile in sedinta publica;
 Dar se justifica totusi prin aceea ca, asa cum s-a aratat in doctrina, uneori etapa cercetarii
procesului implica o serie de actiuni extenuante - audierea martorilor ore in sir - ceea ce face ca
dezbaterile, daca ar avea loc in aceeasi sedinta, sa nu capete atentia cuvenita - partile si judecatorul
sa nu se mai poata concentra la fel de bine asupra fazei dezbaterilor, tocmai ca urmare a faptului ca
in aceeasi sedinta, partea de cercetare a captat energie procesuala foarte mare.
- De aceea, legiuitorul a pastrat posibilitatea acordarii unui termen in vederea dezbaterilor, la
cererea partilor sau, din oficiu, de catre instanta.

Daca va acorda un termen in vederea dezbaterilor, atunci art. 244 alin. 2 ne arata ca judecatorul poate pune
in vedere partilor sa redacteze concluziile scrise si sa le depuna la dosar cu 5 zile inainte de termenul la care
vor avea loc dezbaterile, astfel incat dezbaterile sa aiba loc deja cu o pozitie finala exprimata in scris de catre
parti, ceea ce permite o mai buna incadrare in timp si un mai bun dialog cu judecatorul care, vazand pozitiile
finale scrise ale partilor, poate sa intrebe anumite lucruri, sa solicite punctarea anumitor pozitii, in legatura cu
cele exprimate in scris, in felul acesta dezbaterile castigand in valoare.

Daca judecatorul a unit o serie de exceptii cu administrarea probelor, atunci el va trebui sa dea cuvantul, pe
aceste exceptii, inainte de inchiderea cercetarii procesului.
Daca judecatorul a unit exceptiile cu fondul, atunci va da cuvantul asupra lor in faza de dezbateri.
 Prin urmare, tragem concluzia ca, inainte de a se intra in dezbateri (deci inca cat suntem in faza
cercetarii procesului), judecatorul va trebui sa clarifice toate exceptiile existente invocate de parti si
orice alte cereri incidentale.

Odata ce se intra in dezbateri, avem cateva precizari de facut:

 Sa nu confundam dezbaterea pe fond cu notiunea de dezbateri in genere.
 In NCPC vom mai gasi notiuni de genul: „Dezbateri asupra unor incidente, asupra unor exceptii,
asupra unei cereri de anulare, etc. - astea n-au legatura cu notiunea mai larga de „dezbatere pe
fond”, ci ele inseamna doar o discutie in contradictoriu, n-au legatura cu dezbaterea in fond asupra
cauzei, care reprezinta o faza procesuala in sinte.”

 In mod exceptional, in cadrul dezbaterilor, este posibil ca din acestea sa rezulte necesitatea
administrarii anumitor probe - caz in care judecatorul va putea sa dispuna, chiar si in faza dezbaterilor,
administrarea de probe.
  Lucrul asta rezulta foarte clar chiar din articolul 254 NCPC punctul 2;
 Chiar si dupa inchiderea dezbaterilor, daca judecatorul apreciaza ca probatoriul nu este complet si
ca mai are nevoie de lamuriri, el va putea chiar si atunci sa repuna cauza pe rol, va cita partile si va
pune in discutie eventuala completare a probatoriului.

Dupa ce au loc dezbaterile, care presupun ca partile isi vor exprima punctele finale pe aspectele de fapt si de
drept ce fac obiectul cauzei si eventual asupra exceptiilor care au fost unite cu fondul, instanta inchide
dezbaterile si intram in faza de deliberare si pronuntare a hotararii.

Inchiderea dezbaterilor are unele semnificatii importante:

 Dupa inchiderea dezbaterilor, partile:
 nu mai pot depune inscrisuri sau orice alte mijloace materiale de probe, sub sanctiunea neluarii lor
in seama.
 nu mai pot depune nici dovezi privind cheltuielile de judecata pe care le-au angajat.

 alta semnificatie a inchiderii dezbaterilor este aceea ca orice cauza legala de suspendarea legala de
drept a procesului, prevazuta de art. 412 NCPC, nu va mai influenta procesul, daca vreouna din aceste
cauze a intervenit dupa inchiderea dezbaterilor.
 In acest caz, judecatorul va putea pronunta, in mod legal, hotararea.

Deliberarea si pronuntarea hotararii

Acum hai sa vedem ce se intampla in faza de deliberare si pronuntare a hotararii - adica etapa ce urmeaza dupa
inchiderea dezbaterilor.

In primul rand, retinem - deliberarea si pronuntarea se fac in mod obligatoriu in aceeasi compunere a
completului precum cea in care au avut loc dezbaterile.
 Asta extragem si din regula continuitatii.
 Continuitatea completului (un judecator care a fost învestit initial trebuie sa fie cel care va judeca
intreaga cauza) are si o exceptie - anume existenta unor motive bine intemeiate.
Ei bine, acest titlu de „continuitate” mai restrans, adica cel la care ne referim cand vorbim de deliberare si
pronuntare - in sensul ca deliberarea si pronuntarea trebuie sa aiba loc in aceeasi compunere cu cea in care au
avut loc dezbaterile nu are exceptie.
 Prin urmare, daca intre momentul dezbaterilor si momentul deliberarii si pronuntarii intervin aspecte
cum ar fi:
 decesul unui membru al completului;
 caderea lui intr-o situatie de imposibilitate materiala de a mai participa la deliberare;
 pierderea calitatii de judecator;
- atunci cauza va trebui repusa pe rol si partile vor trebui sa fie din nou citate;
- se vor relua dezbaterile si va avea loc o alta deliberare si pronuntare, in completul nou
constituit, ca urmare a imposibilitatii faptice sau juridice a judecatorului respectiv de a participa
la deliberare.

In al doilea rand, in ceea ce priveste deliberarea si pronuntarea, retinem si o alta regula - in aceasta etapa
participa numai cei care fac parte din ceea ce numim „compunerea completului”
 Grefierul, de exemplu, nu participa la deliberare si pronuntare (cu exceptia ca la pronuntare poate
 participa). Deliberarea este un act secret. Exista principiul secretului deliberarii. Numai persoanele care
delibereaza pot participa la deliberare.
 De asemenea, procurorul nu participa la deliberare si pronuntare.
 Vor participa insa la deliberare acei membri ai completului care, desi nu sunt judecatori, au totusi vot
consultativ. Deliberarea are loc si cu votul lor consultativ. Vorbim despre:
 Magistratul asistent de la ICCJ;
 Asistentii judiciari;

Aspecte care pot sa apara in faza deliberarii si pronuntarii hotararii:

1) Amanarea pronuntarii
 In logica comuna a NCPC, deliberarea si pronuntarea ar urma sa aiba loc chiar in ziua in care au avut loc
dezbaterile.
 Noi vorbim aici de hotararea finala.
- Totusi, ca o paranteza, pe parcursul procesului noi stim ca exista un numar mare de dezbateri pe
chestiuni incidentale, probe, orice cereri care se depun la dosar in faza cercetarii procesului,
unde judecatorii delibereaza in continuu.
- De exemplu, daca se administreaza o proba, judecatorii fac o dezbatere pentru a vedea daca-i
concludenta/pertinenta etc. Asupra acesteia se pronunta pe loc, de regula.

Noi totusi vorbim aici (in cazul amanarii pronuntarii) despre hotararea finala.
 Judecatorii se pot retrage pentru a delibera si, in aceeasi zi, pot pronunta hotararea.
 Totusi, in cauze mai complexe, este nevoie de o amanare de pronuntare. In cazul acesta, completul
poate acorda un termen in vederea pronuntarii, termen care nu poate fi mai mare de 15 zile.
 Totusi, el poate fi ulterior marit, prin alte amanari de pronuntare. Atata doar ca la fiecare 15 zile
trebuie sa se dea o noua incheiere de amanare a pronuntarii.
 Atentie - daca se amana pronuntarea, nu este obligatoriu ca termenul dat sa fie de fix 15 zile. Legea
spune doar ca nu poate depasi 15 zile, deci ca asta este maximul, dar poate fi dat si un termen de 2,
3, 7, 10 zile.
Important - daca judecatorul a stabilit un termen de pronuntare, atunci el nu se poate pronunta inainte de
perioada de amanare. In acest timp, partile interesate ar putea sa depuna concluzii scrise, sa depuna memorii
(da, care nu pot depasi ceea ce au invocat in dezbateri - n-ar putea depune probe, de exemplu). De aceea, din
moment ce ai anuntat 15 zile, partea poate spune ca „ok, eu depun ce am de depus in ziua 14” - de aia n-are voie
judecatorul sa se pronunte inainte de termenul dat.

Daca se amana pronuntarea, atunci inseamna ca dezbaterile, adica ceea ce s-a discutat la termen, vor fi
consemnate intr-o incheiere de sedinta, care se numeste „incheiere de dezbateri”, iar in hotararea finala, in
partea de preambul, nu se vor mai relua toata aspectele care s-au discutat la termenul la care au avut loc
dezbaterile, facandu-se doar mentiune ca aspectele dezbatute la acel termen sunt mentionate in incheierea de
dezbateri.
 In acest caz insa, incheierea de dezbateri este considerata ca facand corp comun cu hotararea, fiindca
practic ea cuprinde partea initiala a hotararii, in care se mentioneaza/relateaza lucrurile care au avut loc
in cadrul sedintei la care au avut loc dezbaterile.
 Asta inseamna ca orice cauza de nulitate a incheierii de dezbateri se va resfrange si asupra hotararii
judecatoresti, fiind parte componenta a acesteia.
 Incheierea de dezbateri devine foarte importanta in acest caz, fiindca doar vazand ce judecatori au
intrat in sedinta de dezbateri - deci compunerea completului din sedinta de dezbateri - vom putea
 verifica daca s-a respectat regula despre care am vorbit anterior - anume ca deliberarea si
pronuntarea trebuie facuta de aceeasi judecatori cu cei care au luat parte la dezbateri.

Completul de divergenta
Cu ocazia deliberarii, putem sa mai avem o particularitate - anume completul de divergenta.
 Acesta apare in situatia completelor cu numar par. In cazul nostru, vorbim de apel - e singurul caz in
care completul este par.
 Din punctul de vedere al normelor de organizare, completele pare sunt foarte rare in parctica
legislativa (cel putin in Europa), tocmai deoarece caracterul impar asigura majoritatea. Daca avem
complet par, e posibil sa apare probleme in ceea ce priveste majoritatea necesara luarii unei solutii.
- In materie de arbitraj, partile pot sa stabileasca completul asa cum doresc, singura regula impusa
de cod e ca numarul judecatorilor sa fie impar.

Legiuitorul a constatat ca aceste complete pare nu sunt cele mai convenabile, totusi ele exista. Daca nu avem
majoritate, se va face acest complet de divergenta, prin includerea in completul format din 2 judecatori a unui
judecator din planificarea de permanență.
 In acest complet, format din 3 judecatori, se vor relua dezbaterile, cu citarea partilor. Judecatorul nou
trebuie sa afle in mod nemijlocit pozitia partilor. Nu face un arbitraj intre cei doi judecatori, ci trebuie sa
afle direct de la parti cum se situeaza.
 Legea a stabilit ca dezbaterile se vor relua in termen de 20 de zile. In cazurile urgente, in maxim 7 zile.
Sigur, aceste termene sunt insa de recomandare. Depasirea lor nu atrage vreo nulitate.

In ceea ce priveste reluarea dezbaterilor, retinem cateva aspecte:

 Partile nu cunosc cu privire la ce anume poarta divergenta.
 Potrivit VCPC, pana la sedinta in care are loc reluarea dezbaterilor pentru divergenta, judecatorii
trebuiau sa-si expuna punctele de vedere aflate in divergenta, astfel incat partile sa poata puna concluzii
pe aceste aspecte aflate in divergenta. Acest text a fost inlaturat in NCPC (proful considera ca textul era
buna).
 In NCPC, chestiunile aflate in divergenta se anunta in sedinta. Asadar, partile afla abia in dezbateri
care sunt acele aspecte care au generat intrarea in divergenta. Or lucrul asta duce la o mai proasta
pregatire a dosarului, o mai putin consistenta pozitie a partilor, aflandu-se intr-un deficit de aparare.
 De ce a avut loc aceasta schimbare? Fiindca atunci cand s-a facut NCPC, judecatorii au avut o
anumita rezerva ce izvora din faptul ca, in VCPC, judecatorii trebuiau sa-si expuna parerile, ceea ce
facea ca partea sa stie deja care judecator e in favoarea ei si care e in defavoarea ei. Pe scurt, asta ii
expunea prea mult pe judecatori. De aceea, partile faceau si recuzare, acuzand o antepronuntare.

Prin expunerea pozitiei aflate in divergenta este clar ca iti dezvalui conceptia si ca partea clar va cunoaste
care e judecatorul favorabil si defavorabil ei este o realitate incontestabila.
 Sigur, din punctul de vedere al profului, asta poate duce cel mult la un aspect de jena, dar cam atat. E
vorba de o emotie, nu o antepronuntare.
 In schimb, latura juridica e foarte clara - exprimarea punctului de vedere intr-o divergenta, chiar si
cunoscuta fiind de parte (cum era in VCPC) nu este motiv de recuzare.
- Judecatorul, de fapt, nu s-a antepronuntat. El, in realitate, a deliberat in faza in care trebuia sa
aiba loc si pronuntarea, chiar daca nu s-a ajuns la pronuntare. El nu a facut o analiza anticipata a
cauzei. A facut o analiza a cauzei, atunci cand era momentul, potrivit legii, sa o faca.
In NCPC, precum si in VCPC, judecatorul nu este tinut de opinia exprimata anterior divergentei. Asta trebuie
sa retinem.
 In mod exceptional, judecatorul poate reveni asupra acestei opinii. Proful zice ca a vazut judecatori care
si-au mentinut punctul de vedere, dar si destui judecatori care si l-au schimbat. Proportia, in mod
empiric, este sensibil egala.

Divergenta poate sa poarte asupra:

 Hotararii finale
 Unor chestiuni prealabile hotararii finale;
 In acest din urma caz, dupa rezolvarea divergentei, se va reveni la completul format din numar
par si celelalte aspecte care nu se afla in divergenta vor fi judecate in completul obisnuit.
- De exemplu - daca divergenta poarta numai asupra unei exceptii - odata ce s-a rezolvat exceptia
intr-un complet de divergenta, ulterior, fondul se va judeca in completul normal.
- Alt exemplu - divergenta poarta asupra unei probe - se rezolva divergenta in ceea ce priveste acel
aspect, dar completul ulterior va reveni la numarul initial de judecatori.
 Vezi art. 399 alin. 5

Asadar, divergenta nu trebuie exsinsa dincolo de limitele ei, cu o precizare: (aici intalnim multe greseli in
practica, de aceea si facem aceasta observatie): Trebuie sa facem urmatoarea distinctie:
 Cand avem chestiuni prealabile, cum ar fi probe, exceptii, incidente sau chiar si anumite parti total
divizibile - cum ar fi un capat de cerere sau o cerere (conventionala, incidentala) atunci putem spune ca:
 daca exclusiv cu privire la acestea exista divergenta, atunci doar cu privire la acestea se va judeca in
complet de divergenta, iar restul aspectelor care nu formeaza divergenta vor continua sa fie
judecate in complet obisnuit.

 Daca insa divergenta vizeaza aspecte indivizibile - cum ar fi, de exemplu:

 solutionarea unei cai de atac - pe aceasta nu o poti solutiona secvential - ori o admiti, ori nu;
 capete de cerere indivizibile;
 aspecte necesare solutionarii unor cereri - de exemplu, intr-o cerere de revendicare, divergenta
poarta numai asupra interpretarii unui text de lege, care vizeaza prioritatea unui anumit titlu fata de
altul, dar judecatorii nu au divergente si cu privire la cine poseda, de cand poseda, faptul ca ambele
parti au titlu, etc.
- In cazurile astea nu poti sa segmentezi, sa zici ca completul rezolva acest motiv de divergenta si
revine pentru celelalte motive in complet obisnuit.
- In cazul asta, chiar daca divergenta poarta numai asupra unui motiv care sta la baza cererii sau
unei aparari care sta la baza cererii, intreaga cerere va intra in complet de divergenta, fiindca
nu poti sa pronunti revendicarea in pasi, de exemplu - completul de divergenta rezolva
chestiunea prioritatii titlului, dupa care completul initial rezolva celelalte chestiuni. Nu poti face
asta.

De aceea chestiunile astea nu sunt foarte bine intelese in practica, fiindca aceste situatii sunt destul de rar
intalnite, nu avem o jurisprudenta extrem de bogata. Completele pare sunt rare, nu exista in mod obisnuit.

Ce se intampla daca rezulta 3 opinii in urma completului de divergenta? O intrebare cinstita.

 In acest caz, precum si in ipoteza in care completul de la inceput are un numar impar, regula este ca
judecatorii a caror opinie se apropie mai mult sunt obligati sa-si uneasca parerile intr-una singura.
  De exemplu - un judecator spune ca trebuie respinsa cererea, altul spune trebuie admisa, al treilea
spune ca trebuie admisa in parte (as admite capitalul, dar n-as da dobanzile).
- In cazul asta, solutia este ca, cel putin pe un aspect - anume acordarea capitalului - doi judecatori
se inteleg. Deci acel lucru ar trebui acordat.
- In ceea ce priveste dobanzile, trebuie sa se ajunga la un consens - fie sa nu le acorde, fie unul
dintre ei sa cedeze si sa mearga pe ideea acordarii acestora.

Problemele de deliberare sunt unele care nu sunt cunoscute publicului in mod obisnuit. Deliberarea are loc
in secret. Exista regula secretului deliberarii.
 Codul ne da totusi niste detalii si ne spune ca, atunci cand completul este colegial, deliberarea este in
realitate un vot.
 Prima data vorbeste cel mai tanar membru al completului si utlima data vorbeste presedintele
completului.
 Acest lucru vizeaza pozitia finala a judecatorilor. Pana sa-si exprime punctul de vedere final, judecatorii
poarta discutii cu privire la ansamblul probelor.

Dupa deliberare si dupa ce s-a format majoritatea/unanimitatea opiniilor, se intocmeste o minute.

Ce este „minuta”?
 Minuta este o scriere facuta de judecatori, care cuprinde solutia, pe scurt, dar complet.
 Nu mai pune domiciliul si datele de identificare ale partilor, dar spune „admite actiunea lui x contra
lui y, obliga pe y la plata cheltuielilor de judecata...etc.”
 Sigur, in hotarare vedem mai multe detalii. Unde sta reclamantul si paratul, cine-i reprezinta, etc.
Astea nu se mai trec in minuta.

Tot in minuta se va trece si o opinie separata - atunci cand solutia e adoptata cu majoritate, nu unanimitate.
Minuta trebuie sa cuprinda semnatura judecatorilor (nu si a grefierului, ca el nu participa la deliberare) + trebuie
sa cuprinda semnatura magistratului asistent la ICCJ sau a asistentilor judiciari in materia litigiilor de
munca, deoarece ei participa cu caracter consultativ la deliberare.

In lipsa semnaturii pe minuta a unui magistrat asistent sau a unui asistent judiciar, sanctiunea este
nulitatea expresa.
 De asemenea, dispozitivul hotararii, atunci cand se va redacta hotararea, trebuie sa concorde cu minuta.
 Minuta este o scriere facuta pe scurt, dar in esenta, ea nu poate sa deosebeasca, in elementele sale
initiale, de dispozitivul hotararii.

Regula este ca odata ce judecatorul s-a pronuntat, el nu mai poate reveni asupra hotararii.
 Daca am da posibilitatea ca redactarea hotararii sa aduca anumite modificari continutului minutei,
inseamna ca judecatorul, in etapa redactarii, ar putea sa-si schimbe, chiar si partial, solutia, ceea ce nu e
posibil.
 Odata ce s-a pronuntat, el s-a dezînvestit. Sigur, redactarea reprezinta o consecinta a pronuntarii, o
dezvaluire a argumentelor lui.
- Dar in ceea ce priveste solutia, el nu mai are dreptul sa intervina, chiar si in masura in care
considera ca a gresit.
- Eventualele sale greseli vor fi solutionate pe calea unei cai de atac, daca partile vor alege sa o
exercite.
Tocmai din acest motiv, existenta unei neconcordante intre minuta si dispozitivul hotararii ce se va redacta
ulterior nu este sanctionata cu nulitatea hotararii.
 Daca ar fi sanctionata cu nulitatea hotararii, s-ar ajunge pe cale ocolita exact la inlaturarea de catre
judecator, prin propria lui vointa, a propriei sale hotararii - iar acest lucru nu e admis, ar fi de neconceput
ca judecatorul sa-si retracteze propria hotarare.
 De aceea, practica judecatoreasca spune ca, in cazul unei neconcordante intre minuta si
dispozitiviul hotararii, solutia este refacerea dispozitivului conform minutei si pastrarea
respectivei hotararii judecatoresti.

Pronuntarea
Pronuntarea este, in realitate, citirea minutei. Ea se face de catre unul dintre judecatori.
 Ca regula, se face in sedinta publica.
 Atentie - chiar si atunci cand judecata are loc in camera de consiliu, regula este ca pronuntarea are
loc in sedinta publica.

Potrivit unei recente modificari - adica Legea 310/2018, s-a prevazut ca aceasta regula clasica in dreptul nostru -
anume pronuntarea minutei in sedinta publica - poate fi substituita si suplinita printr-un mijloc mai simplu -
anume prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin intermediul grefei.
 Cu alte cuvinte, nu mai avem de-a face in mod obligatoriu cu citirea solutiei in sedinta publica, ci
judecatorul poate aprecia, dupa caz, sa puna la dispozitie solutia prin intermediul grefei, adica, in
concret, solutia este trecuta intr-un registru, care este tinut la reigstratura.
 Continutul acelui registru este redat si electronic, pe portalul instantelor (e public, il putem
accesa si noi).
- Sigur, acest lucru a nemultumit multi juristi, dar el vine pe fondul unor realitati.
- Reglementarea sacramentala de a pronunta in sedinta publica nu era oricum respectata, din
motive de timp, de spatiu, etc.
- Aceasta prevedere nu e contrara CtEDO, care s-a pronuntat in mai multe randuri, in sensul ca
publicitatea pronuntarii poate fi asigurata nu numai prin citirea, in sedinta publica, de catre unul
din judecatori, ci si prin metode alternative - despre care am vorbit mai sus - registre, portaluri
electronice, etc.

Termenul de gratie
 Acesta este un termen pe care instanta il acorda prin hotararea de dezlegare a cauzei, in vederea
executarii hotararii de catre cel condamnat la plata.
 Acest termen se acorda numai la cerere, nu si din oficiu.
- Se acorda odata cu dezlegarea in fond a cauzei, deci el nu poate fi cerut printr-o solicitare
separata.

Daca instanta decide sa acorde acest termen (in interiorul caruia se executa benevol hotararea), atunci
executarea silita nu poate sa inceapa inainte de expirarea acestui termen, mai putin in situatiile in care NCPC
prevede decaderea debitorului din beneficiul termenului.
 Din acest punct de vedere, daca mergem la art. 675 NCPC, in materia executarii silite, vom vedea ca
debitorul este decazut din beneficiul termenului daca:
  Debitorul se sustrage de la indeplinirea obligatiilor;
 Debitorul isi risipeste averea;
 Debitorul este executat de alti creditori;

De asemenea, nu se acorda termenul de gratie:

 Atunci cand, in cursul procesului, instanta a acordat un termen rezonabil pentru plata, dupa
comunicarea cererii de chemare in judecata, iar debitorul nu a respectat acest termen. Evident, acel
termen nu se mai dubleaza cu inca un termen de gratie.
 Daca inca de la momentul pronuntarii hotararii, debitorul se afla intr-o situatie care l-ar introduce intr-
un caz de decadere din beneficiul termenului;
 In materia cambiei, biletului la ordin sau cecului;
 In materii incompatibile cu amanarea - cum ar fi ordonanta presedintiala, care e o procedura urgenta.

In cazul procedurii ordonantei de plata, art. 1022 alin. 4 NCPC - avem in mod expres prevazuta posibilitatea
acordarii unui termen de plata (care-i acelasi lucru cu un termen de gratie) pentru anumite categorii de
cheltuieli.
 Asta este o concretizare expresa a termenului de gratie.

Acestea fiind spuse, inchidem ceea ce numim etapa dezbaterii, deliberarii si pronuntarii hotararii.
Deschidem astfel problema hotararii judecatoresti propriu-zise.

Hotararea judecatoreasca propriu-zisa

Clasificare
In primul rand, H.J. se clasifica dupa nivelul judecatii in care intervin, in:
1) Sentinte;
2) Decizii;
3) Incheieri;

Sentinta
 Este denumirea pe care H.J. o primeste, atunci cand cauza este solutionata in prima instanta sau cand,
in prima instanta fiind, instanta se dezînvestește.
 Legiuitorul face o deosebire - atunci cand vorbeste despre „cauza este solutionata in prima
 instanta”, el are in vedere solutionarea ei pe fond;
 Cand legiuitorul zice „judecatorul se dezînvestește”, el are in vedere situatia in care instanta nu
dezleaga fondul - de exemplu, declinarea de competenta, renuntarea la judecata, constatarea
perimarii, s.a.m.d.
- Nu conteaza daca vorbim de solutionarea cauzei sau de dezînvestire, in ambele situatii
hotararea se va numi sentinta

Decizia
 Este denumirea pe care H.J. o primeste atunci cand:
 Se solutioneaza o cale de atac de reformare - apel sau recurs;
 Se solutioneaza un recurs in interesul legii;
 Se pronunta o hotarare prealabila asupra unor chestiuni de drept de catre ICCJ;
 Avem ipoteza in care instanta de recurs, admitand recursul, rejudeca cauza pe fond, dupa
casarea cu retinere.

Aici facem unele observatii:

 Desi legea nu prevede in mod expres, hotararea prin care se admite recursul si se caseaza hotararea cu
trimitere spre instanta de apel sau chiar la prima instanta este si ea tot o decizie (fiindca se
solutioneaza recursul).

In cazul recursului, care va fi denumirea hotararii prin care instanta de recurs caseaza si acorda termen pentru a
se judeca pe fond cauza?
 Avem doua ipoteze:
 Fie instanta de recurs admite recursul, caseaza si prin aceeasi hotarare dispune si cu privire la fond
- in general, daca nu are nevoie de administrarea de probe, va fi incidenta aceasta ipoteza;
 Fie instanta pronunta o decizie intermediara, admite recursul, caseaza hotararea si stabileste un
termen distinct dupa casarea fondului cu retinere.

In apel, daca se admite apelul, se da o decizie prin care se schimba solutia, dar poate fi incidenta si situatia in
care instanta admite apelul, desfinteaza hotararea si dispune evocarea fondului la un termen viitor, practic
existand doua decizii.

Intre sentinte, decizii si incheieri nu exista o diferenta calitativa.

 Diferenta dintre ele este legata de ipoteza in care instanta se dezînvestește sau nu. Daca ea ramane in
continuare învestita, nu avem o problema in a desfinta o sentinta printr-o incheiere, pentru simplul fapt
ca se numeste incheiere.
 Aici problema e de concepere/perceptie - unii considera incheierea inferioara sentintei sau deciziei,
dar e gresit. Ea nu este inferioara. Daca incheierea intervine la instanta superioara, ea are nivelul de
forta al unei decizii, ceea ce inseamna ca este peste sentinta.
- Faptul ca este incheiere genereaza numai imprejurarea ca instanta ramane in continuare învestită
si nu se dezînvestește, dar asta e alta problema.
- Indiferent cum se numeste, ea se ataca odata cu fondul.

Revizuirea si contestatia in anulare

  Ele, fiind cai de retractare, denumirea hotararii va fi corespondenta etapei procesuale in care se
judeca procesul.
 De exemplu, daca avem o revizuire sau o contestatie in anulare a unei hotarari din apel sau din
recurs, se va da o decizie;
 Daca vom avea o revizuire a unei hotarari de prima instanta, atunci si hotararea data in revizuire va
fi sentinta.
- Aceste hotarari de fapt inlocuiesc hotararile care se retracteaza.

Încheierile
 Toate celelalte hotarari care nu sunt sentinte sau decizii, sunt incheieri.
 Incheierile sunt, de regula, premergatoare, in sensul ca instanta rezolva anumite aspecte ale
cauzei, dar ramane in continuare învestită.
 Incheierile pot fi interlocutorii sau preparatorii, asa cum stim deja. Nu intram in detalii, am facut-o in
cursurile trecute.

Exista si incheieri prin care se finalizeaza o anumita procedura, dar nu e vorba despre proceduri care
dezleaga fondul ,cum ar fi, de exemplu:
 un sechestru asigurator facut pe cale separata;
 o procedura de asigurare de dovezi facuta pe cale separata, inainte de a incepe procesul pe fond;
 procedura necontencioasa care se rezolva printr-o incheiere.
 Da, sunt incheieri care, in aparenta, dezînvestesc completul. Particularitatea insa este aceea ca ele
nu rezolva fondul.

Mai exista o situatie la executarea silita

 Contestatia la executare se rezolva printr-o incheiere. Dar asta subliniaza faptul ca contestatia la
executare este un incident in interiorul procedurii de executare.
 Aparent, judecatorul se dezînvesteste complet, dar judecatorul i-a spus incheiere tocmai pentru a
subilinia natura incidentala a contestatiei la executare in procedura de executare silita.

In al doilea rand, o alta clasificare a H.J. este cea care deosebeste dupa cum sunt:
1) Nedefinitive;
2) Executorii;
3) Definitive;
Hotararile judecatoresti nedefinitive
 Sunt cele pronuntate in prima instanta.
 Sunt susceptibile de apel;

Hotararile judecatoresti executorii;

 Sunt cele date in apel, dar cu drept de recurs;
 Sau pot fi date in prima instanta, dar fara drept de apel, legea prevazand ca, in privinta lor, se exercita
doar recursul.
 Sau eventual situatia in care partile decid sa renunte la apel si sa se formuleze direct recurs.
 O sa vedem mai tarziu ca partile pot decide, de comun acord, sa se sara peste etapa apelului si sa
acceada direct la etapa recursului. (din ce stie proful, nu a fost aplicata vreodata aceasta norma)
Asadar, retinem ca ele pot fi executate, adica creditorul poate proceda la o executare silita a hotararilor
executorii, dar executarea se va face tot timpul pe riscul lui - in sensul ca, daca se va admite recursul, intreaga
executare va fi desfintata si el va fi obligat sa restituie cele obtinute in urma executarii.
 De ce exista aceasta categorie intermediara? Fiindca creditorul, in unele cazuri, nu trebuie sa astepte
pana ramane definitiva hotararea, intrucat recursul este numai o cale ce se refera doar la legalitate, la
aspectele de drept.
 Teoretic, dupa ce s-a parcurs faza primei instante si faza apelului (sau daca legiuitorul n-a prevazut
apelul, doar faza primei instante) - deci dupa ce s-a parcurs fondul - cel care a triumfat are suficiente
argumente si suficienta legitimitate pentru a proceda la executare, recursul fiind o cale extraordinara
de atac.

Hotararile judecatoresti definitive

 Ele nu sunt supuse nici apelului, nici recursului.
 In materie de stramutare, de exemplu, hotararea este definitiva direct de la pronuntare.

Asadar, vorbim despre:

 Fie hotararile date in prima instanta, fara drept de apel si care n-au fost atacate cu recurs;
 Fie hotararile date in apel, fara drept de recurs.
 Art. 94 NCPC, mai putin lit. k) - toate hotararile pronuntate de Judecatorie, in prima instanta,
sunt fara drept de recurs.
 Impotriva lor se poate exercita doar apelul. Deci odata ce a fost solutionat apelul, ele devin si
definitive.

 De asemenea, hotararile date in recurs sunt hotarari definitive si orice alte hotarari prevazute de
lege ca atare.
 De exemplu, o hotarare data prin care se ia act de renuntarea la judecata, la ICCJ, este o hotarare
definitiva. Numai la celelalte instante se poate ataca cu recurs.

O hotarare de prima instanta, daca nu este atacata cu apel si partile nu au o intelegere sa sara peste etapa
apelului, va deveni si executorie, si definitiva - fiindca, de regula, in lipsa unei intelegeri a partilor, recursul nu
se poate exercita daca nu s-a exercitat mai intai apelul.
 Asta inseamna ca hotararea de prima instanta, nemaiputandu-se exercita apelul asupra ei, devine
automat si definitiva, fiindca nici recursul nu se mai poate exercita.
Aici facem o observatie - terminologia actualului cod este diferita fata de cea a vechiului cod.
 In VCPC, ceea ce numim noi astazi „hotarari executorii” se numeau „hotarari definitive”.
 Ceea ce numim noi astazi „hotarari definitive” se numeau inainte „hotarari irevocabile”.
 Dar exista o norma de readaptare terminologica ce face clara aceasta diferenta.

In al treilea rand, o alta clasificare a hotararilor este cea care deosebeste intre:
1) Hotarari integrale;
2) Hotarari partiale
 Dupa cum ele rezolva in tot cauza sau doar o anumita parte din cauza litigiului respectiv.

Cand am facut achiesarea la pretentiile reclamantului (cursul trecut), am zis ca, in masura in care paratul
recunoaste numai o parte din pretentiile reclamantului, la cererea reclamantului se poate pronunta o hotarare
partiala, prin care se rezolva cauza, prin admiterea in parte a cererii, in limitele achiesarii si se continua
procesul pentru restul, in cauza respectiva existand doua hotarari - una partiala si una finala.
 Particularitatea aici este ca hotararea partiala este executorie de drept.
 Nu trebuie asteptata definitivarea procesului.

In al patrulea rand, o alta clasificare a H.J. este cea care distinge dupa actiunea in timp a hotararilor:
1) Hotarari nelimitate in timp sub aspectul efectelor;
2) Hotarari care au un caracter provizoriu.

Regula este ca hotararea este nelimitata in timp.

 Atentie - nu vorbim aici despre prescrierea executarii - aia e alta discutie.
 Noi vorbim despre durata efectelor hotararii.
- (Daca este destinata unei anumite perioade sau daca ea nu este destinata unei anumite perioade,
in masura in care se executa sau nu intr-un termen, atunci intram pe taramul prescriptiei dreptului
de a cere si a obtine executarea silita - dar asta e altceva, nu tine de efectul hotararii, ci tine de
durata afectata executarii hotararii.)

In orice caz, asa cum spuneam, majoritatea hotararilor sunt nelimitate in timp.

In ceea ce priveste hotararile provizorii, ele sunt, in principiu, de doua feluri:

 Unele care, prin ipoteza, au o durata limitata in timp, pentru ca obiectul lor il formeaza masuri cu
caracter provizoriu - cum ar fi ordonanta presedintiala, sechestrul asigurator, sechestrul judiciar. In toate
aceste cazuri, se prevede clar, in natura lor, ca sunt masuri care vor avea aplicare pana la solutionarea
fondului.
 Sunt si situatii de hotarari provizorii care stabilesc chiar asupra fondului, dar care sunt supuse unei
reevaluari periodice, daca situatia de fapt si de drept se schimba.
 De exemplu, in cazul stabilirii autoritatii parintesti - atat timp cat exista, nu se spune ca ea se va
exercita pe urmatorul an, ci ea se va exercita pana la majoratul copilului.
- Jurisprudenta, in acord cu legea, spune ca, in functie de evenimentele care intervin - aptitudinea
parintilor, nevoile minorului, etc. - oricand este posibila reevaluarea solutiei.
 De asemenea, in cazul in care se stabileste o obligatie de intretinere a minorului - oricand se poate
rediscuta cuantumul obligatiei, el marindu-se sau reducandu-se dupa nevoile minorului sau
beneficiarului, dupa caz.

In cazul acestor hotarari, se numeste ca ele au o autoritate de lucru judecat relativa. Ea poate fi opusa, dar
numai daca situatia care a stat la baza adoptarii hotararii initiale a ramas neschimbata.
Daca, dimpotriva, se schimba situatia care a generat hotararea, automat se poate adopta o hotarare diferite.
 De exemplu, autoritatea parinteasca a fost in comun stabilita, dar ulterior unul dintre partini face o fapta
reprobabila si se justifica, din contra, ca numai unul dintre ei sa exercite autoritatea parinteasca.

In al 5-lea rand, in functie de obiectul condamnarii, H.J. poate sa fie:

1) Cu o singura condamnare
2) Cu o condamnare alternativa;
De regula, cererile si hotararile care reprezinta transpunerea admiterii cererii vizeaza o condamnare unica.
 Sunt totusi si situatii in care vom vedea formulari de genul:
 „Instanta obliga pe parat sa predea un anumit bun sau, daca bunul nu se va gasi, contravaloarea
acestuia in suma de x.
 Sau „Instanta obliga la o anumita obligatie de a face, iar daca nu va executa, il autorizeaza pe
reclamant sa faca lucrul respectiv pe cheltuaiala paratului sau il obliga pe parat la plata unei sume
de bani.”
- In aceste cazuri, aceasta ultima ipoteza se numeste „condamnare alternativa”.

O hotarare judecatoreasca de predare a unui bun (mai ales daca e mobil) sau de obligatie de a face (mai ales
atunci cand implica un fapt personal) sa nu poata fi executata in natura.
In cazul asta, ai urmatoarele posibilitati:
 Fie faci revizuire;
 Fie ceri instantei de executare inlocuirea obiectului ce nu poate fi executat in natura cu o valoare
oarecare;
 Or e mai complicat sa faci asta in revizuire/contestatie la executare. E mai simplu sa faci asta in
momentul judecatii.
- Mai intai se preda bunul, iar daca el nu-i gasit, se va plati o suma de bani.
- Lucrurile astea sunt frecvente mai ales in procesele de partaj, cand avem bunuri mobile.
Vezi art. 204 alin. 2 punctul 3.

Fiind alternativa, nu se poate face si una si alta. Asadar, pe planul taxelor judiciare de timbru, nu trebuie
timbrat de doua ori. Ceea ce vrea reclamantul este o singura obligatie, vrea indeplinirea unei singure creante,
realizarea unui singur drept. Deci timbrajul trebuie sa fie unic si nu dublu.

Cu asta terminam clasificarea hotararii.

Trecem la ceea ce numim redactare/semnare/comunicarea hotararii.

Redactarea, semnarea, comunicarea hotararii

Termenul de redactare
 Legiuitorul a dat un termen foarte optimist. Redactarea ar trebui sa se faca in termen de 30 de zile de la
pronuntare.
 Ba inca sunt si proceduri - ordonanta presedintiala - in care termenul e mai scurt - 48 h de la
pronuntare.
 Acest termen de 30 de zile a fost considerat intotdeauna in doctrina drept un termen de
recomandare.
 Asta nu inseamna ca-l poti incalca cum vrei tu. Notiunea de recomandare a desemnat faptul ca
nerespectarea acestui termen nu atrage sanctiunea nulitatii hotararii - nu ar avea efecte procesuale in
cauza respectiva - nu inseamna ca judecatorul poate sa-l ignore.
- Dimpotriva - daca termenul acesta este depasit, atunci judecatorul se expune unor eventuale
sanctiuni disciplinare, dar da, fara impact asupra solutiei in cauza.
- Se lasa deschisa posibilitatea formularii unei contestatii privind tergiversarea procesului,
prevazuta la art. 522 alin. 2 punctul 1;

Atentie - notiunea de „termen rezonabil” (in acord cu CtEDO) nu cuprinde numai procedura de judecata
propriu-zisa:
 Ea cuprinde si procedura de redactare a cererii si de executare a hotararii care, prin ipoteza este
amanata pana ce nu se termina redactarea.
 De asemenea, caile de atac incep sa curga de la comunicare, or daca nu e redactata hotararea inseamna
ca nu incepe sa curga termenul, deci se amana definitivarea hotararii si, implicit, ajungerea la o hotarare
executorie.

Constatand ca termenul de 30 de zile este unul neîndestulător fata de numarul mare de cauze si de numarul mic
de judecatori, legiuitorul a adus o modificare a textului, prin legea 310/2018:
 In cazuri temeinic motivate, se poate prelungi acest termen cu inca 30 de zile, dar cel mult de doua ori -
adica se poate prelungi 60 de zile cu totul, deci se poate ajunge la maxim 90 de zile.
 Nici termenul asta nu e prea realist, dar da, depinde de instanta.
 La instantele aglomerate, se respecta rareori termenul de 30 de zile, dar e rar.
 Se intampla sa se respecte si termenul de 60 de zile
 Daaar in majoritatea cazurilor, cam trec cel putin 90 de zile.
- Nu este complet vina judecatorilor. Cazuri multe, judecatori putini. Cam asta sustin judecatorii.
- Empiric, proful a vazut ca situatia supraaglomerarii este incidenta preponderent in cazul
instantelor mari.

Semnarea hotararii
 Cine semneaza hotararea?
 Minuta o semnau numai judecatorii, asistentii judiciari si magistratii asistenti de la ICCJ;
 Hotararea insa este semnata de toti acestia + grefierul!
- De ce? Fiindca in hotarare exista o parte expozitiva ce este facuta pe baza lucrarii grefierului -
acea parte in care se expune ceea ce s-a discutat in sedinta de judecata, ceea ce inseamna ca si el
o semneaza.
- Dar deja nu mai vorbim despre un secret al deliberarii, ca deliberarea si pronuntarea au fost
cunoscute cu mult anterior.
Ce se intampla daca un membru al completului (in sensul larg de constituire) nu poate semna, fiind in
imposibilitate de a mai semna?
 Faptul ca-ti inceteaza calitatea de judecator, in sensul ca ai iesit la pensie, de exemplu, nu inseamna ca
nu mai poti semna hotararile anterioare - fiindca ele au fost pronuntate sub impreriul in care tu erai
judecator.
 Dar pot fi imposibilitati mai grave - cum ar fi, de exemplu, cea in care persoana se afla intr-o stare
fizica incompatibila cu semnarea sau chiar aspecte letale sau intr-o indelungata plecare din tara.
 In cazul asta, mentionandu-se motivul de imposibilitate, hotararea va fi semnata de presedintele
completului.
- Daca nici acesta nu poate semna, atunci va semna presedintele instantei.

 Daca grefierul nu poate semna, hotararea va fi semnata de grefierul sef.

Se va mentiona mereu si care-i motivul care a impiedicat semnarea.

Proful considera ca aici legislatia e putin depasita.

 Toate aceste reguli privind suplinirea hotararii vin din trecut - perioada interbelica, in conceptia clasica a
 procedurii civile romane.
 Noi am facut unele evolutii la unele institutii, ignorand consecintele lor colaterale.
 De exemplu - posibilitatea substituirii semnaturii era corecta acum 50-60 de ani, dar astazi este
criticabila, in mod indreptatit.
- Acum 50-60 de ani, ceea ce conta din H.J. era dispozitivul. Acesta, si atunci ca si acum, trebuia
sa concorde cu minuta. Minuta cuprindea obligatoriu semnatura tuturor judecatorilor, sub
sanctiunea nulitatii. In rest, motivarea/considerentele, desi erau importante pentru parte, fiindca
intelegeau rationamentele judecatorului, nu primeau o valoare juridica deosebita, fiindca
autoritatea de lucru judecat, in conceptia clasica, era exclusiv cu privire la dispozitivul hotararii,
nu si cu privire la considerente.
- Mai nou, pe un trend de bunavointa, de logica, jurisprudenta + doctrina au mers pe ideea ca
autoritatea de lucru judecat nu trebuie sa poarte numai asupra dispozitivului, care spune sec
„admite/respinge cererea si obliga pe x la ceva”, ci poarta si asupra considerentelor decisive in
adoptarea solutiei, ele nemaiputand fi contrazise intr-un alt proces.

Ce problema apare acum?

 Anterior nu avea importanta cine mai semneaza hotararea, fiindca singurul lucru care conta era
dispozitivul.
 Acum, cand A.D.J. poarte si asupra considerentelor, are importanta cine semneaza hotararea, fiindca
dispozitivul este clar asumat de judecatorul care a luat parte la dezbateri, dar considerentele de cine sunt
asumate? Mai sunt asumate de catre judecator? De presesdintele instantei? Pai presedintele instantei nici
n-a citit dosarul. Presedintele instantei semneaza pe niste rationamente pe care el nu le stie. El n-a
participat la proces.

In cate exemplare se face redactarea?

 In doua exemplare.
 Unul se face la mapa de hotarare a instantei.
 Unul se va prinde la dosar.

Cui se comunica hotararea?

 Se comunica:
 Partilor;
 Eventualilor intervenienti a caror cereri de interventie au fost respinde ca inadmisibile, pentru a
putea formula apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila, care se exercita odata cu
fondul;
 Ea se mai comunica si altor institutii sau organe ale statului, atunci cand legea prevede in mod
expres. De exemplu, in materia punerii sub interdictie sau de declarare a mortii (consecinte in
planul evidentei populatiei) sau la hotararea de divort.

Ce trebuie sa retinem este ca hotararea se comunica din oficiu. Termenul pentru caile de atac curge de cand
partea primeste comunicarea hotararii.

O alta regula importanta de retinut - toate hotararile se comunica. In VCPC, se comunicau numai acele hotarari
in legatura cu care termenul pentru exercitiul unei cai de atac curgea de la comunicare. Restul nu se comunicau.
De ce? Fiindca se considera ca comunicarea se face in vederea curgerii termenului pentru exercitiul caii de atac.
  Acum comunicarea se face indiferent ca partea vrea/nu vrea sau poate/nu poate exercita o cale de atac.

Am terminat discutiile despre termen, semnatura si comunicare.

Acum hai sa vorbim despre cuprinsul propriu-zis al H.J. - art. 425 NCPC;

Cuprinsul Hotararii judecatoresti

Hotararea are 3 parti:
1) Partea introductiva - „practicaua hotararii”
 Aici sunt mentionate cele petrecute in sedinta de judecata in care au avut loc dezbaterile.
 Aceasta parte a H.J. poate sa fie suplinita printr-o simpla mentiune, cum ca ele se afla in inchierea de
dezbateri, in acele situatii in care a intervenit amanarea pronuntarii.
 Aceasta parte introductiva este foarte importanta.
 De aici rezulta pozitia partilor, compunerea completului cu ocazia dezbaterilor + aspecte de
legalitate - identitatea judecatorilor care au asistat la dezbateri cu cei care au pronuntat hotararea,
faptul ca o anumita solicitare a fost sau nu facuta de una dintre parti, s.a.m.d.

2) Considerentele hotararii - „motivarea hotararii”

 Este partea cea mai de substanta a hotararii, sub aspectul intinderii acesteia.
 Se refera la motivarea hotararii, asa cum ii spune si numele.
 Aici, instanta va trebui sa expuna, pe de o parte, sustinerile partilor si apoi probele care au fost
administrate.
 Ulterior, ea va trebui sa expuna motivele de fapt si de drept care stau la baza solutiei, artandu-se
totodata si de ce s-au inlaturat unele dintre cererile sau apararile facute de parti.
 Deci nu este suficient ca instanta sa spuna rationamentul care a stat la baza solutiei (da, este
esential, dar nu si suficient), ci trebuie sa arate si de ce nu a imbratisat rationamentul partii care a
pierdut procesul.
- Si partea care a castigat procesul poate sa fi castigat pe un rationament diferit decat cel expus de
ea (de parte), si in acest caz instanta trebuind sa-si motiveze alegerea facuta.

Exista aici un standard de motivare - adica o seama de reguli, care asigura ca motivarea face de inteles solutia
instantei.
 Acest standard trebuie privit si prin prisma jurisprudentei CtEDO, care are foarte multe hotarari care
vorbesc despre acest standard de motivare si care reprezinta o componenta a ceea ce noi numim proces
echitabil.
 De exemplu, una din regulile importante de retinut este ca lipsa de motivare sau o motivare insuficienta
atrage casarea hotararii, in recurs.
 In cazul apelului, lucrurile sunt mai putin grave, sa zicem. Instanta de apel, fiind ea insasi o instanta de
fond, poate suplini eventualele deficite decurgand din nemotivare sau insuficienta motivare, completand
aceasta motivare, daca solutia este una corecta, in esenta.
 S-a considerat ca este o motivare insuficienta sau o lipsa de motivare, situatia in care instanta de
apel nu a analizat criticile formulate de apelant si s-a rezumat la a spune ca hotararea primei instante
a stabilit bine situatia de fapt si a aplicat, in mod corespunzator, normele legale;
 De asemenea, s-a mai considerat ca vorbim de o motivare insuficienta sau o lipsa de motivare in
situatiile in care instanta, desi s-a referit la situatia de fapt, dar nu si de drept, nu a identificat exact
rationamentul care sta la baza acestei situatii.
- Vezi ppt-urile profului Briciu pentru detalii si spete concrete.
Diferenta dintre argumente si motive - optional, nu intra la examen, dar e cool de stiut
Argumentele sustin un anumit motiv - de fapt sau de drept.
 De exemplu, daca folosesti o tehnica de interpretare a unui articol si spui asa: „acest articol se
interpreteaza asa, fiindca a spus dl. prof. Marian Nicolae”. Asta e un argument, nu e un motiv in sine.
Motivul e, de exemplu, ca s-a intrerupt prescriptia. Tu pentru a argumenta ca respectivul act este
intreruptiv de prescriptie, apelezi la un argument, care este un argument ad autoritatem - in sensul ca
prof. M.N. este o autoritate in materia prescriptiei, faptul ca el s-a referit la un anumit act ca fiind act
intrerupator de prescriptie, inseamna ca si noi, si judecatorul ar trebui sa urmeze acest exemplu. Asta e
un argument.
 Sau argumentele a fortiori - daca s-a intamplat respectivul lucru, cu atat mai mult ar trebui sa fie primit
un alt lucru mai slab ca forta.

De aceea deosebim intre motive (care, in general, sunt - intreruperea prescriptiei, culpa partii, caracterul util al
unei posesii - toate astea sunt motive) si argumentele care stau in spatele lor.
 Judecatorul e obligat sa abordeze toate motivele, in mod expres, dar in ceea ce priveste argumentele, are
lejeritatea de a le cupla, a le solutiona/a le raspunde chiar si implicit, astfel incat nu trebuie sa regasim
neaparat, in H.J., raspunsul la fiecare argument in parte.

In cazul argumentelor, nu exista o prevedere despre pana cand poti sa le invoci.

La motive e clar - ele pot fi invocate pana la inchiderea dezbaterilor, argumente poti aduce si in notele scrise
pe care le depui la sfarsit.

In apel, putem veni cu motive noi direct in apel? Da, poti veni cu motive noi, daca nu schimbi cauza, dar numai
in motivarea apelului. Adica in 30 de zile de la comunicarea hotararii. Vedem mai multe cand facem apelul.

3) Dispozitivul
 Este ultima parte a hotararii.
 Proful considera ca asta e cea mai importanta parte a hotararii.
 Motivarea joaca un rol de intelegere a hotararii de catre cel careia ii este destinat - partile;
 Dispozitivul joaca rolul foarte important in planul executarii silite. Executorul va pune in executare
tocmai dispozitivul.
 De aceea, se arata ca dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia la toate cererile deduse judecatii;
 El trebuie sa fie succint - nu cuprinde elemente de motivare, acelea sunt doar in considerente.
 El trebuie sa fie complet - adica sa raspunda la toate cererile deduse judecatii.
- Daca au fost unite exceptii cu fondul, trebuie sa cuprinda si solutia cu privire la exceptie.
- De asemenea, trebuie sa cuprinda si solutia cu privire la cheltuielile de judecata.
- Daca hotararea este executorie, dispozitivul trebuie sa mentioneze acest lucru.
- Trebuie sa fie mentionata calea de atac care poate fi exercitata impotriva hotararii sau ca
hotararea este definitiva;
- Trebuie sa mentioneze termenul in care se exercita calea de atac si unde se depune calea de atac -
adica chiar la instanta care a pronuntat-o.
- Trebuie sa cuprinda data pronuntarii, care este data minutei, nu data redactarii.
In legatura cu dispozitivul, avem unele precizari de facut:
 Dispozitivul trebuie sa cuprinda faptul ca hotararea este executorie (atunci cand e cazul). Daca nu scrie
in hotarare ca e executorie, ce se intampla?
 Hotararea este executorie in temeiul legii.
 Daca vorbim de o hotarare a instantei de apel, ea este executorie, mai putin cand legea spune
altceva.
 Referitor la acel „ce se intampla”?, raspunsul este ca pot sa apara situatii - de exemplu, daca una
dintre parti, mentionandu-se ca H.J. este executorie, desi ea nu era executorie, hotararea nu se va
putea executa.
- Atitudinea partii care a executat o hotarare neexecutorie in baza mentiunii gresite cum ca ar fi
executorie, ar putea fi considerata achiesare? Proful zice ca nu. (si eu-s de acord for what is
worth)

De asemenea, trebuie sa mai fie precizat ca hotararea este prevazuta unei anumite cai de atac si ca respectiva
cale de atac se exercita intr-un anumit termen.
 Ce se intampla in ipoteza in care in corpul hotararii, in partea privind dispozitivul, se mentioneaza, in
mod gresit, calea de atac si termenul de exercitare al acesteia, iar partea exercita in mod gresit calea
de atac mentionata in dispozitivul hotararii sau se raporteaza in mod gresit la termenul mentionat in
hotarare, ignorand termenele prevazute din lege?

Aici e un concurs intre doua principii:

 In primul rand, trebuie mentionat faptul ca hotararea nu poate crea nici cai de atac, nici termene.
 Ambele vin de la lege, nu de la judecator.
 Aceste mentiuni din H.J. nu pot crea drepturi. Asadar, partea isi va vedea calea de atac respinsa ca
inadmisibila.

 Aici apare acel conflict de principii :

 Pe de o parte, nemo censitur ignorare legem - partea nu se poate prevala de necunoasterea legii
pentru a o nerespecta;
 Dar apare si principiul iura novit curia - judecatorul e presupus ca el cunoaste legea. Partea poate
zice asta: „Da, e adevarat ca in lege am citit ca trebuie sa fac recurs, dar daca judecatorul a zis in
H.J. ca trebuie sa fac apel, nu trebuia sa fiu de acord cu el?”

Tocmai de aceea, o sa vedem atunci cand discutam caile de atac, ca principiul de solutionare e urmatorul:
 Partea nu va fi sanctionata ca urmare exercitarii unei cai de atac indicate in mod gresit de judecator in
dispozitiv - i se va respinge calea de atac ca inadmisibila (fiindca ea nu-i prevazuta de lege) sau va fi
calificata calea de atac respectiva ca fiind cea prevazuta de lege, dandu-i-se posibilitatea patrii, dupa
respingerea ca inadmisibila, sa formuleze calea de atac prevazuta de lege, daca ea exista.
 Daca vorbim de o recalificare, i se va da partii posibilitatea sa motiveze, potrivit caii de atac
prevazute de lege.
- De exemplu, daca a declarat apel si trebuia sa declare recurs, degeaba recalificam apelul ca
recurs, fiindca argumentele sunt diferite, recursul trebuie motivat altfel - pe aspecte de drept, nu
de fapt.

In legatura cu termenul:
 Daca partea a formulat calea de atac in termenul prevazut in H.J., care nu e unul legal si a iesit in felul
 asta din termenul legal, dar respectand ceea ce scria in H.J., nu ceea ce scrie in lege - atunci va opera o
asa numita repunere in termen de drept, din oficiu, in sensul ca partea nu va fi sanctionata cu
decaderea, fiindca se considera ca a fost intr-o eroare scuzabila, legitimata chiar de greseala generata de
judecator. Daar asta vom discuta mai pe larg, atunci cand facem caile de atac.

In legatura cu dispozitivul, stim deja ca el trebuie sa concorde cu minuta.

 Daca exista neconcordanta, solutia nu e anularea hotararii, ci refacerea dispozitivului conform minutei,
fiindca daca s-ar anula hotararea, s-ar da judecatorului posibilitatea retractarii propriei sale hotarari, ceea
ce n-ar fi posibil, el fiind deja dezînvestit.

Cheltuielile de judecata
Acestea se discuta, in mod obisnuit, in legatura cu hotararea judecatoreasca.
Ce sunt acestea?
 Cheltuielile de judecata constituie o serie de sume avansate de parti pe parcursul procesului si care ar
trebui, in cele din urma, sa fie suportate de partea care pierde procesul.
 Ele se pot constitui in:
 Taxele judiciare de timbru;
 Onorariile avocatilor, expertilor, specialistilor care ajuta partile in efectuarea expertizei;
 Sumele care se deconteaza martorilor pentru venirea la proces - cazare, transport;
 Orice alte activitati pentru buna desfasurare a procesului - de exemplu, fotocopierea actelor care se
depun la dosar, traducerile;

Cheltuieli care intra sau nu intra in sfera cheltuielilor de judecata - discutie optionala
 Cheltuielile necesare unei plangeri prealabile (dar care este obligatorie)
 Redactarea scrisorii de punere in intarziere a paratului;
 Proful crede ca si acestea intra in sfera cheltuielilor de judecata;
 Vezi documentul cu „jurisprudenta asupra cheltuielilor”;

Cuantumul cheltuielilor
Legea prevede, la articolul 451 NCPC, faptul ca cheltuielile reprezentand onorariile avocatilor, instanta ar
putea sa reduca aceste cheltuieli, motivat, daca ele sunt vadit disproportionate in raport cu valoarea sau
complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei.
 Aceasta posibilitate a instantei de a cenzura, reducand cheltuielile decurgand din onorariul avocatului nu
are legatura cu raportul dintre avocat si client. Clientul va fi obligat sa plateasca onorariul, chiar si
daca el a fost considerat excesiv de catre instanta - instanta il considera excesiv din perspectiva
deductibilitatii ca si cheltuiala de judecata - asta nu inseamna ca nu e un onorariu legal.
 Chiar si asa, textul a nascut foarte multe probleme.
 Tocmai de aceea, exista un ghid de bune practici, la nivelul CSM, in care se mentioneaza cateva
aspecte foarte interesante pe care le avem prezentate in ppt;
- Acest ghid spune, in esenta, faptul ca sintagma „vadit disproportionate” trebuie luata ca atare,
in sensul ca judecatorul nu va face el o aproximare a onorariului avocatului, stabilind el care
trebuie sa fie onorariul - va face aceasta apreciere doar atunci cand onorariul pare sa aiba
un aspect abuziv.
- Exemplu - cauza de granituire - o persoana foartre potenta economic are o problema cu cineva
care-i mai amarat. Nu e mare fenta granituirea, e usor de transat problema. Bogatul zice ca-si
 angajeaza un avocat al carui onorariu e de 10.000 euro. Saracul zice „daca castig, castig vreo 3-4
metri patrati. Daca pierd, pierd toata casa”. Deci ar fi un efect intimidant asupra accesului la
justitiei. Deci norma are o utilitate, onorariul este vadit disproportionat.
- N-ar fi vadit disproportionat daca onorariul ar fi de 4.000 lei si judecatorul ar zice „ba, iti
stabilesc onorariul la 3.000 lei.”

Alte aspecte care trebuie avute in calcul, atunci cand judecam notiunea de „vadit disproportionata”:
 Durata procesului;
 Noutatea/dificultatea cazului;
 Importanta intereselor pentru cei din cauza (uneori, in litigiile patrimoniale, importanta fiind una foarte
mare);
 Trebuie luat in calcul venitul net propriu-zis pe care il ia avocatul, nu doar onorariul per se (fiindca au
loc reduceri, taxe, alea alea);
 De aia e bine ca avocatul sa faca o explicitare a onorariului;
 Activitatile intreprinse in dosar;
 Numarul de ore lucrate pentru dosarul respectiv;
 Aspecte legate de detalierea onorariului - e cu TVA, e fara TVA;

Avem o decizie a ICCJ - in recurs, instanta de recurs nu poate sa faca o analiza a aspectelor de temeinicie ce au
stat la baza aprecierii de catre instanta a caracterului disproportionat sau nu a onorariului de avocat si a
cheltuielilor de judecata, aceasta fiind o chestiune de facto.
Sigur, instanta de recurs ar putea sa cenzureze hotararea instantei de fond, nu spunand ca „n-a apreciat bine”, ci
spunand ca nu a motivat suficient de unde a decurs acea vadita disproportie, fiind o problema de motivare
insuficienta.

Cand se cer cheltuielile de judecata

 Ele se cer pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului.
 Ele au niste particularitati:
 Cheltuielile de judecata reprezinta pretentii (fiind capete de cerere) care pot veni de la reclamant,
parat, dar si alt participant la proces - un chemat in garantie, un intervenient, un chemat in
judecata, cel aratat ca titular al dreptului, etc. In aceasta privinta, chiar si partile care au un rol pasiv
pot emite pretentii. E o derogare de la regula obisnuita.
 De ce un termen atat de lung - pana la inchiderea dezbaterilor? E logic sa fie asa, fiindca pana
atunci se tot produc cheltuieli, pe parcursul procesului.
 In niciun caz nu se permite ca cererea de cheltuieli de judecata sa fie facuta dupa inchiderea
dezbaterilor. De asemenea, documentele care atesta cheltuielile trebuie depuse pana la inchiderea
dezbaterilor, sub sanctiunea neluarii in seama;
 In virtutea rolului activ, instanta are obligatia sa puna in discutia partilor daca solicita sau nu
cheltuieli de judecata. Daca partea a omis sa solicite cheltuieli de judecata, atunci are posibilitatea
de a formula, pe cale separata, intr-un alt proces, cererea de cheltuieli de judecata.
- Intrebare - care-i termenul de prescriptie? Este cel de drept comun - de 3 ani. Cheltuiala de
judecata este o pretentie, decurgand din culpa procesuala, care reprezinta fie angajarea unui
proces fara a avea un drept, fie opozitia fata de o pretentie care s-a dovedit a fi intemeiata -
depinde cine cade in pretentii.
 Prin urmare, chiar daca partea nu a solicitat cheltuieli de judecata intr-un proces - poate sa
formuleze o asemenea cerere, termenul de prescriptie incepand sa curga de la ramanarea
 definitiva a hotararii asupra fondului.

In legatura cu acest nou proces, se fac unele precizari :

 Competenta va reveni instantei de drept comun, iar nu instantei care a solutionat procesul din care
rezulta cheltuielile de judecata - fiindca vom considera aceasta noua cerere ca o cerere de sine statatoare.
 Deci chiar daca primul procesul a fost unul de dreptul muncii, noul proces va fi unul de drept
comun, dedus judecatoriei sau tribunalului, in functie de cheltuielile de judecata (cel mai probabil,
va fi dat judecatoriei).
 Alta precizare in legatura cu acest nou proces - competenta va fi determinata potrivit instantei de drept
comun. Se pune problema in ce masura noul proces generat pentru recuperarea cheltuielilor de judecata
este supus taxei judiciare de timbru, daca procesul din care au rezultat cheltuielile nu era supus taxei.
 Noul proces n-are legatura cu procesul vechi, in afara faptului ca pretentiile decurg de acolo. ICCJ a
stabilit ca noul proces va fi unul purtator de taxa judiciara de timbru, chiar daca procesul din care au
rezultat cheltuielile era scutit de taxa judiciara de timbru.

 Alta problema ridicata de acest nou proces - in noul proces, reclamantul poate solicita din nou
cheltuieli de judecata, pentru noul demers judiciar?
 O opinie - nu se mai pot solicita noi cheltuieli de judecata in noul proces;
 O alta opinie, dominanta si la care proful achieseaza - in noul proces se pot cere cheltuieli de
judecata.

Dovada cheltuielilor de judecata

 Dovada cheltuielilor de judecata o reprezinta diverse bonuri luate pentru copii, taxa judiciara de timbru,
foaia de varsamant;
 Onorariul avocatului - cum faci dovada? Se discuta despre „ce este onorariul avocatului” -
contractul, chitanta, plata efectiva? Aici sunt doua opinii:
 O opinie dominanta - numai varsarea efectiva a onorariului avocatului poate genera dreptul de a
recupera cheltuiala de judecata - in sensul ca cheltuiala de judecata trebuie sa se fi facut, ca partea
sa o poata cere - or ea s-a facut daca a fost remis/platit onorariul avocatului;
 O teza minoritara, dar care dobandeste destui adepti, inclusiv proful o sustine - in realitate, poate fi
la fel de buna dovada si factura fiscala, chiar daca ea n-a fost platita. Odata ce ea a fost facuta si
comunicata clientului, ea a creat o obligatie patrimoniala clientului-parte in dosar. Faptul ca el nu
si-a onorat inca obligatia, fiindca poate n-a avut inca bani sau era intr-un blocaj economic, nu
inseamna ca in patrimoniu nu i se reflecta acea cheltuiala. Asadar, si in aceste cazuri ar trebui sa fie
acoperita dovata.
- Inclusiv in practica instantelor, nu trebuie sa faci dovada platii efective, ci se cere dovada
faptului ca este datorata plata de catre cel care pretinde ca are o cheltuiala de judecata.
 Cursul 8 - 22.03.2021
Ramasesem cu discutia la cheltuielile de judecata.

Cine trebuie sa plateasca cheltuielile de judecata?

 Regula este ca ele se vor plati de catre partea care pierde procesul.
 Daca reclamantului i se admite cererea, atunci paratul va fi cel care va plati cheltuielile de
judecata.

Acestei reguli i se mai ataseaza cateva chestiuni particulare:

 Situatia intervenientului voluntar principal:
 Va avea si el dreptul sa i se suporte CJ numai in masura in care i se admite cererea de
interventie voluntara;
- Daca i se respinge cererea, el va plati CJ fata de celelalte parti, el avand doi parati -
reclamantul initial si paratul initial.

 Situatia intervenientului accesoriu:

 Ar trebui el sa suporte cheltuielile de judecata ale partii impotriva careia intervine, daca acea parte
castiga procesul?
 Aici nu exista o regula legala, dar doctrina si jurisprudenta au dezvoltat ideea pe care deja o stim
din semestrul 1:
- In principiu, intervenientul accesoriu nu este obligat sa suporte cheltuielile de judecata, daca
pierde procesul.
- Totusi, el ar putea suporta CJ generate de apararile lui „exagerate”, cele care ar depasi limitele
apararilor facute de partea in favoarea careia a intervenit si a angrenat cheltuieli suplimentare
pentru partea care a castigat procesul.

 De asemenea, tot in cazul intervenientului accesoriu, este de retinut faptul ca jurisprudenta si

doctrina merg pe ideea ca el nu-si poate recupera CJ, in sensul ca interventia lui accesorie este
una prin care isi apara interesele proprii, aparand dreptul uneia dintre parti, dar acest lucru il face
fara insa a avea dreptul la recuperarea CJ, fiindca cel care a generat procesul nu se afla intr-o
culpa procesuala fata de intervenientul accesoriu, fiindca nu l-a chemat in judecata si nici nu
putea anticipa ca un asemenea intervenient se va alatura si el demersului judiciar, astfel incat sa
poarte vreo responsabilitate fata de cheltuielile de judecata facute de intervenientul accesoriu, chiar
si in ipoteza in care acesta ar castiga.

 Chemarea in garantie:
 Aici avem o alta regula - chematul in garantie suporta CJ numai in raport cu partea care l-a
chemat in judecata, el neavand un raport procesual cu partea adversara celei care l-a chemat in
judecata;
- Asadar, eventuala recunoastere a CJ va fi facuta de catre cel care l-a chemat in judecata - daca
se respinge cererea de chemare in garantie;
- Eventuala obligare a chematului in garantie va fi facuta tot de partea care l-a chmeat in garantie
- daca se admite cererea de chemare in garantie;

Putem avea si situatii in care cererea este admisa in parte.

  In cazul acesta - adica avem fie admis un capat de cerere, fie admisa doar o parte din pretentia
solicitata - atunci CJ se vor acorda partii care a acordat procesul, dar numai proportional cu partea
admisa.
 Deci daca a solicitat 100.000 lei si s-au acordat 50.000 lei, i se vor acorda jumatate din cheltuielile
de judecata avansate in acel proces.
 Daca exista si o cerere reconventionala din partea paratului si aceasta se admite la randul ei, atunci
CJ recunoscute paratului reclamantului pentru admiterea cererii principale, se vor compensa
total/partial, dupa caz, in functie de valoare acestora cu CJ facute de parat in cererea
reconventionala si se va plati numai diferenta dintre aceste CJ.

O alta situatie o infatiseaza ipoteza in care sunt mai multi reclamanti sau mai multi parati - deci coparticipatie
procesuala - se pune problema: „Cum se vor stabili CJ in cazul acesta”?
 Art. 455 NCPC - in cazul coparticiparii procesuale, cei care pierd procesul vor fi obligati sa plateasca CJ
in mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu pozitia lor in proces sau cu natura raportului juridic
existent intre ei.
 Deci daca ei se afla intr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate, in ceea ce priveste drepturile
substantiale deduse judecatii, atunci si in planul CJ se va reflecta aceasta solidaritate.
 Daca, din contra, cei care pierd procesul au stat in proces in legatura cu niste drepturi care n-au
caracter solidar, ci fiecare a fost chemat pentru un anumit r.j. distinct - chiar daca au legatura
intre ele, tot distincte erau - sau fiind chiar acelasi r.j. nu exista o stare de solidaritate - atunci
instanta va trebui sa fixeze CJ pentru fiecare parte in mod individual, stabilind cat are fiecare
parte de platit.

Exonerarea CJ a paratului care recunoaste pretentiile - adica achieseaza la pretentiile reclamantului

 Reamintim aici ca, pentru a se aplica exonerarea, ar trebui indeplinite urmatoarele conditii:
 In primul rand, este necesar ca paratul sa recunoasca pretentiile reclamantului la primul termen
de judecata la care partile sunt legal citate.
 In al doilea rand, aceasta recunoastere trebuie sa nu fie provocata, prin intermediul
interogatoriului, ci sa fie una spontanta.
 In al treilea rand, este necesar ca, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, paratul sa
nu fi fost pus in intarziere sau sa nu se fi aflat de drept in intarziere.
- Aceste prevederi din art. 454 NCPC sunt dublate de art. 1522 alin. 5 NCC, care prevad si ele
faptul ca reclamantul isi va suporta singur CJ (deci paratul nu le va suporta), in masura in care,
nepunand in intarziere pe parat anterior introducerii cererii de chemare in judecata, acesta din
urma (adica paratul) isi efectueaza plata intr-un termen rezonabil de la momentul introducerii
cererii de chemare in judecata.
- Diferentele dintre cele doua articole sunt semnificative - art. 454 vorbeste despre faptul ca, la
primul termen, paratul recunoaste (dar nu spune ca plateste), in timp ce art. 1522 nu vorbeste de
primul termen, ci vorbeste de un „termen rezonabil de la data introducerii cererii” - deci nici nu
putem spune ca-i mai lejer sau mai strict - poate fi primul termen, sau mai lung de primul termen,
sau mai scurt de primul termen (avem aici aprecierea instantei), dar in schimb nu solicita o
simpla recunoastere, ci o executare a obligatiei pana la acel termen, ceea ce e cu mult diferit,
fiindca art. 454 nu-i solicita sa execute, ci doar sa recunoasca.

Concursul dintre cele doua articole trebuie clarificat prin faptul ca nu se pune problema excluderii, in sensul
de abrogare al vreounuia. NCPC este o norma mai noua decat NCC. Asa cum zice si teza finala a art. 454,
„dispozitiile art 1522 alin. 5 raman aplicabile” - deci norma asta nu-i abrogata.
  Asa s-a tras, pe buna dreptate, concluzia, in doctrina ca art. 1522 se va aplica in acele cazuri in care
vorbim de executarea obligatiilor, unde avem punerea in intarziere;
 In timp ce art. 454 se va aplica in afara sferei executarii obligatiilor - actiuni cu caracter
nepatrimonial, actiuni reale, actiuni privind filiatia, actiuni privind familia, etc.

Efectele hotararii judecatoresti

1. In primul rand, H.J. are efectul de a dezînvesti instanta. Acest efect nu este unul neesential - din contra.
Odata ce instanta se dezînvesteste, ea nu mai are dreptul sa schimbe solutia pronuntata in cauza. Motivarea
hotararii - sigur, reprezinta un act redactional - dar care este obligata a se desfasura in armonie cu solutia
existenta in minuta si care a fost pronuntata public - fie prin citire, fie prin punerea ei la dispozitia
publicului, prin intermediul grefei.
 Dar de schimbat, judecatorul nu mai are cum sa schimbe, fiindca nu mai are cauza asupra sa. De aceea,
vom vedea cele 3 institutii despre care o sa discutam:
1) Indreptarea erorii materiale
2) Completarea hotararii
3) Lamurirea hotararii
 Acestea nu pot avea, sub nicio forma, efectul de a schimba solutia pronuntata.

2. În al doilea rand, al doilea efect al H.J. - H.J. are forta unui înscris autentic. Acest lucru are mai multe
semnificatii:
 Are o semnificatie probatorie, pentru partea din practicaua hotararii, acolo unde sunt expuse pozitiile
adoptate de parti in fata instantei, declaratiile facute de parti.
 Chiar daca hotararea va fi declarata nula sau casata pentru alt motiv, forta de inscris autentic pentru
ceea ce constata judecatorul, prin propriile simturi - faptul ca s-au derulat in fata sa anumite
evenimente, faptul ca au fost facute anumite declaratii in fata sa - aceasta forta de inscris autentic
supravietuieste. Deci daca s-a casat hotararea, asta nu inseamna ca nu mai avem valoare probatorie
pentru aspectele pe care instanta le-a constatat prin propriile simturi.
- Aceste efecte supravietuiesc chiar elementului substantial al hotararii.

 O alta consecinta a faptului ca H.J. este inscris autentic o vedem in situatia in care, spre exemplu, ar
trebui sa se ia act de o tranzactie.
 Daca tranzactia implica si transferul unui drept pentru care legea prevede actul autentic in forma ad
validitatem - de exemplu, transferul dreptului de proprietate asupra unor terenuri - atunci H.J. are
aptitudinea de a indeplini aceasta cerinta ad validitatem - in sensul ca nu trebuie sa te duci cu
tranzactia la notar.
 Idem in cazul pronuntarii unei hotarari care sa tina act de vanzare, daca obiectul vanzarii il
reprezinta un teren.

3. In al treilea rand, un alt efect al H.J. este executorialitatea.

 Reprezinta calitatea H.J. de a putea fi pusa in executare, in masura in care nu este adusa la indeplinire de
bunavoie, putandu-se face apel la forta coercitiva a statului - mai exact, la executorul judecatoresc.

H.J. de prima instanta supuse apelului nu sunt executorii, pentru ca apelul suspenda executarea.
 Mai exact, termenul de apel in sine suspenda executarea. Daca se face si apel, pana se solutioneaza
acesta, orice forma de executare este suspendata.
  Asta inseamna ca H.J. dobandesc acest efect de executorialitate, de regula, abia dupa solutionarea
apelului sau, daca nu se face apel, dupa expirarea termenului in care s-ar putea face apel.

Distinct de aceasta, exista o situatie particulara:

 Situatia in care avem H.J. de prima instanta, supuse apelului, dar in cazul acestor hotarari, apelul nu
are efect suspensiv de executare. aceste H.J. poarta denumirea de H.J. cu executare provizorie.
 De ce se numesc asa? Fiindca ele pot fi executate chiar si in ipoteza in care sunt supuse exercitiului
apelului, dar executarea este facuta sub rezerva de a nu fi schimbate sau desfintate in calea de atac a
apelului.
 Ratiunea, in genere, a faptului ca o H.J., desi este supusa apelului (care este, ca regula, o cale
suspensiva de executare), poate fi pusa in executare, isi are cel mai adesea ratiunea:
- Fie intr-o nevoie imediata a creditorului de executare a respectivei hotarari;
- Fie in caracterul relativ putin probabil al inlaturarii ei in calea de atac;
- Fie a unui pericol major de imposibilitate de executare in viitor;
 Cam astea sunt, in general, criteriile ce stau la baza ratiunii.

Executarea provizorie este de doua feluri:

1) Hotarari cu executare provizorie de drept
 In cazul lor, legiuitorul a stabilit ca, pentru un anumit tip de hotarare, avand la baza un anumit drept,
executarea este provizorie, in sensul ca apelul nu impiedica executarea;
 Aceasta intervine deci fara ca instanta sa aiba un drept de apreciere asupra acesteia. Cazurile sunt
stabilite de lege. Este suficient ca procesul sa se incadreze intr-unul din elementele enumerate in art. 448
NCPC pentru a interveni aceasta executare provizorie. Exista 10 asemenea categorii de litigii, conform
articolului sus-citat.

2) Executarea provizorie judecatoreasca

 Adica, intr-un caz concret, cum sunt ratiuni din cele expuse mai sus, judecatorul apreciaza ca, desi
legiuitorul nu a stabilit faptul ca acel drept este supus unei executii provizorii de drept, el, in cazul
respectiv, considera ca acea hotarare data de el trebuie executata de indata, iar apelul nu ar trebui sa
suspende executarea respectiva.
 Aici este incident articolul 449, care impune cateva conditii:
 Prima conditie este ca pricina sa fie referitoare la bunuri, adica sa aiba obiect patrimonial. Deci
nu neaparat sa fie vorba de predarea unui bun.
 A doua conditie este ca masura executarii provizorii sa fie necesara, in raport cu temeinicia
vadita a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum si atunci cand instanta ar
aprecia ca neluarea de indata a masurilor respective ar fi vadit prejudiciabile pentru creditor.
- Aici de fapt e o singura conditie, care reprezinta o balanta intre drepturile creditorului de a-si
vedea cat mai repede realizata creanta si drepturile celui chemat in judecata - paratului - de a fi
executat numai dupa ce doua instante au verificat pe fond pretentiile reclamantului si in ambele
cazuri a fost invins - deci sa fie pus la adapost paratul de o executare prematura.

Daca aceste conditii sunt intrunite, mai exista si o posibila alta conditie - anume ca instanta sa solicite o
cautiune din partea celui care solicita.
Ce este cautiunea?
 Cautiunea este o suma de bani pe care cel care solicita adoptarea unei masuri provizorii - cum ar fi
executarea anticipata a unei H.J. de prima instanta sa o depuna pentru o eventuala garantare a intoarcerii
 solutiei in calea de atac - ceea ce ar insemna ca el trebuie sa restituie sumele respective de bani.
 Aceasta cautiune nu e foarte mare - textul trimite la art. 719 in materia contestatiei la executare.
vedem la articolul respectiv cum se calculeaza cautiunea, in functie de valoarea obiectului pricinii,
dar este un calcul destul de ponderat.

Aceasta cerere de executare provizorie judecatoreasca poate fi facuta in fata primei instante, pana la
inchiderea dezbaterilor. Ea poate fi facuta in scris sau verbal, de catre partea interesata.
 Daca a fost respinsa in fata primei instante, reclamantul o poate relua in instanta de apel.
 Sigur, asta in ipoteza in care intre judecata primei instante si judecata instantei de apel apar niste
evenimente care contureaza un pericol mai mare decat cel pe care judecatorul l-a avut in vedere
atunci cand a respins cererea - deci s-ar schimba situatia de fapt.
 Aceasta regula - daca s-a respins cererea in prima instanta, poate fi reluata in apel - ar duce la o
interpretare a contrario in sensul ca daca ea n-a fost formulata in prima instanta, n-ar putea fi formulata
direct nici in apel. Dar asupra acestui lucru vom reveni atunci cand discutam calea de atac a apelului.

Suspendarea executarii provizorii

 Art. 450 NCPC - legiuitorul a prevazut dreptul instantei de apel de a suspenda executarea provizorie,
atunci cand impotriva unei hotarari se formuleaza calea de atac a apelului.
 Prima problema - suspendarea de catre instanta de apel a executarii provizorii intervine numai in cazul
executarii provizorii judecatoresti sau si in cazul celei de drept?
 Textul nu distinge, deci aceasta suspendare a executarii provizorii de catre instanta de apel va
putea interveni in ambele ipoteze de lucru.

Care este procedura?

 In primul rand, trebuie sa se formuleze un apel impotriva hotararii.
 Dupa care, fie impreuna cu cererea de apel, fie in mod distinct de cererea de apel, se
formuleaza o cerere de suspendare a executarii provizorii, care va reveni spre judecata instantei
de apel.

Unde se depune cererea de suspendare a executarii provizorii?

 Daca este facuta odata cu apelul, cererea de apel se depune la instanta care a pronuntat hotararea.
Asta inseamna ca tot acolo se va depune si cererea de suspendare a executarii provizorii.
 Daca este facuta separat de apel, dupa ce dosarul de apel a ajuns la instanta de apel, se poate depune
cererea de suspendare direct la instanta de apel

Procedura de judecata
 In primul rand, instanta de apel va judeca cererea de suspendare a executarii provizorii cu citarea
partilor, in termen scurt;
 Nu trebuie sa fie neaparat termenul prevazut pentru judecarea apelului.
 In general, daca cererea de suspendare a executarii provizorii se face impreuna cu cererea de apel,
se acorda un termen mai scurt in ceea ce priveste capatul de cerere privind suspendarea executarii
provizorii si un termen mai lung pentru cererea de apel propriu-zis.
 Daca se face separat, se dispune direct un termen scurt pentru cererea de suspendare a executarii.

 Se solutioneaza printr-o incheiere, care poate fi atacata separat:

  Cu recurs, la instanta superioara, in termen de 5 zile de la pronuntare. Aici trebuie facuta o
distinctie:
- Art. 450 alin. 3 spune ca dispozitiile de la art. 719 alin. 6 sunt aplicabile in mod corespunzator;
- Acest articol, cel putin in ultima lui forma, prevede ca termenul este de 5 zile de la pronuntare
pentru partea prezenta si tot 5 zile de la comunicare pentru partea lipsa. Deci retinem aceasta
ipoteza.

Hai sa luam un exemplu practic pentru a explica o situatie:

 Sa zicem ca hotararea este pronuntata azi. Fiind pronuntata azi, urmeaza ca ea sa se redacteze in 30 de
zile (cel mai rapid), dupa care n-ar mai fi impedimente ca ea sa fie pusa in executare.
 Eu fac apel in interiorul termenului de 30 de zile. Pana ajunge dosarul la instanta de apel, mai dureaza
inca vreo 15 zile. In timpul asta, hotararea poate fi executata. Asta inseamna ca intotdeauna va exista un
decalaj de timp intre momentul in care H.J. devine executorie si poate fi executata propriu-zis pana la
momentul la care ar putea efectiv ca instanta de apel sa se pronunte intr-o cerere de suspendare a
executarii provizorie. Or acest decalaj (care poate fi de zeci de zile) poate asigura de fapt executarea
hotararii, inainte sa existe macar posibilitatea discutarii suspendarii executarii provizorii.
 Daca lucrurile ar ramane asa, cererea de suspendare n-ar fi solutionata intr-un termen optim, util.
 Pentru aceasta, legiuitorul a creat inca un mecanism procesual de suspendare a executarii
provizorii - anume mecanismul prevazut la art. 450 alin. 5 - pana la data solutionarii cererii de
suspendare (asta cu citarea partilor), instanta de apel va putea dispune, pe cale de ordonanta
presedintiala, suspendarea executarii inainte chiar de sosirea dosarului de la prima instanta.
- Sigur, pentru asta e nevoie de plata unei cautiuni si de formularea unei cereri in acest sens.
- Aceasta hotarare data pe cale de ordonanta va avea efect de suspendare a executarii H.J.
exclusiv pana la momentul la care se va discuta, de catre instanta de apel, suspendarea executarii
facuta odata cu apelul sau separat de apel.

Asadar, avem doua mecanisme de suspendare provizorie a executarii hotararii:

1) O suspendare a executarii hotararii facuta fie odata cu apelul, fie separat de apel si care se judeca cu
citarea partilor;
2) O suspendare a executarii hotararii facuta pana la momentul la care ajunge dosarul la instanta de apel,
astfel incat aceasta instanta sa poata solutiona cererea de suspendare a executarii despre care vorbeam. In
cazul asta, va putea fi ceruta o suspendare mai mica, pe o durata mai scurta (pana la solutionarea celei
dintai) care se va judeca de catre un judecator al instantei de apel (inca nu exista dosarul venit la instanta
de apel) in procedura ordonantei presedintiale, ceea ce inseamna ca asta e posibila inclusiv fara citarea
partilor.
 In legatura cu aceasta a doua cerere de suspendare - cea cu efecte mai limitate in timp - exista un RIL
8/2015 care a stabilit urmatoarele:
 Prima dezlegare – aceasta cerere se judeca de un judecator sau de un complet de 2?
- Raspuns - complet de 2.
 Da, judecatorul face trimitere la ordonanta presedintiala, dar nu in sensul ca ea este chiar o
cerere de ordonanta presedintiala, ci in sensul ca este vorba de aplicarea regulilor ordonantei
presedintiale – adica cererea se va judeca de urgenta – si daca urgenta e maxima, se face si
fara citarea partilor. Dar asta nu inseamna ca e o cerere de prima instanta – ea intervenind,
incidental, la instanta de apel;
 A doua dezlegare a fost in legatura cu caile de atac - ce cai de atac se exercite impotriva acestei
incheieri pronuntate cu privire la o suspendare care are efecte limitate, pana la solutionarea cererii
de suspendare facuta odata cu apelul sau incidental in cererea de apel?
 - Raspunsul a fost, in acest caz, ca incheierea nu este supusa niciunei cai de atac, aplicandu-se
prin similitudine regulile de la art. 719 in materia contestatiei la executare.

Revenim la ce discutam, anume:

Regulile care guverneaza efectele hotararii
 Am discutat despre:
 Dezînvestire;
 Forta de inscris autentic;
 Executorialitate; (cand intervine ca regula si cand anume intervine ca exceptie - anume executarea
provizorie).
 Discutam in continuare despre obligativitatea si opozabilitatea H.J.:

4) Obligativitatea si opozabilitatea hotararilor judecatoresti

 Hotararile judecatoresti sunt obligatorii si opozabile,
 Atat obligativitatea, cat si opozabilitatea sunt supuse regulii relativitatii - adica H.J. este obligatorie
numai intre parti. Idem pentru opozabilitate.

Desi ele (acum vorbim despre executorialitate si obligativitate) decurg una din cealalta - fiindca, de fapt,
obligativitatea inseamna ca partea care pierde procesul este obligata sa execute, de bunavoie, obligatiile retinute
in sarcina ei.
 Daca nu executa de bunavoie, atunci se trece la forta coercitiva a statului, prin efectul executorialitatii.
 De aceea efectele sunt oarecum legate. Executorialitatea vine oarecum sa garanteze obligativitata.

Un concept diferit este cel de opozabilitate.

Inainte de asta, hai sa vorbim despre autoritatea de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat - in continuare „ADJ”;

 Asadar, o H.J. este obligatorie, executorie, dar are si autoritate de lucru judecat.
 Ce inseamna asta?
 ADJ reprezinta faptul ca un nou proces, cu aceleasi parti, acelasi obiect si cu aceeasi cauza nu
mai poate avea loc - asta e efectul negativ al autoritatii de lucru judecat.

Avem si un efect pozitiv al ADJ - daca chestiunile dezlegate intr-un proces pot fi (si e obligatoriu sa fie)
exportate in alte procese care au legatura cu acesta.
Retinem ca ADJ comporta aceste doua paliere - palierul negativ si cel pozitiv. O sa luam un exemplu din
fiecare.

Palierul si efectul negativ al ADJ:

 Exemplu - facem o cerere de revendicare a unui anumit imobil, bazandu-ma pe un anumit titlu si
chemand in judecata o anumita persoana. Cererea ne este respinsa ca neintemeiata.
 In cazul asta, nu pot formula o noua cerere, cu privire la aceeasi persoana, in legatura cu acelasi
imobil si in privinta aceluiasi titlu.
 Daca o vom formula, acea persoana sau instanta din oficiu va ridica exceptia autoritatii de lucru
 judecat, in sensul negativ al acesteia, se va admite exceptia si cererea va fi respinsa ca inadmisibila.

Pentru ca acest efect sa fie aplicabil, trebuie sa avem tripla identitate:

 Parti;
 Obiect;
 Cauza ;

Atentie - important de retinut:

 Identitatea de parti nu inseamna mereu identitate fizica, ci se refera la identitate juridica.
 Exista identitate de parti si daca partile initiale sunt substituite de mostenitorii acestora sau de
succesorii lor cu titlu particular - fiindca le preiau drepturile. In cazul asta, n-avem identitate fizica,
dar avem identitate juridica.

 Identitate de obiect - iarasi, nu conteaza ca obiectul sa fie identic formulat ci, in esenta, dincolo de
modul de formulare, care poate intr-adevar sa poarte o succesiune de cuvinte diferite, trebuie sa ne uitam
la dreptul subiectiv dedus judecatii - daca e unul si acelasi - indiferent de felul in care este imbracata
pretentia.
 Exemple de schimbari pe care le pot face partile viclene:
- Obligati sa imi plateasca -> obligati sa imi restituie;
- Obligati sa imi predea bunul -> obligati sa imi puna la dispozitie bunul;
 Asta nu schimba esenta problemei, fiindca fundamentul, dreptul pretins este acelasi.

 Identitate de cauza juridica - trebuie facuta o distinctie. Cand vorbim de ADJ, in sensul de efect negativ,
nu importa cauza actiunii, ci cauza cererii - adica temeiul juridic al acesteia, care inseamna, in realitate,
dupa ultimile cercetari, situatia de fapt calificata juridic.
 De exemplu, la cererea de chemare in judecata privind o revendicare, cauza cererii este baza
proprietatii - adica pe ce te intemeiezi: contractul de vanzare, donatie, etc;
 Alt exemplu, la o rezolutiune de contract, temeiul cererii este neexecutarea culpabila;
 Alt exemplu, la nulitate, pot fi mai multe cauze: cauza nerespectarii formei (daca avem nulitate
absoluta), cauza ilicita, un viciu de consimtamant.
- Prin urmare, nu va fi ADJ intre o cerere facuta pe temeiul cauzei ilicite, respinsa, daca
ulterior formulezi o cerere de nulitate intemeiata pe viciul de consimtamant. Cele doua au
cauze total diferite!

Autoritatea negativa se invoca pe cale de exceptie.

 Exceptia este una de ordine publica, peremptorie;
 Poate fi invocata in tot cursul procesului, chiar si direct in recurs.
 Mai mult decat atat, poate fi invocata chiar si impotriva a ceea ce numim non reformatio in peius -
deci poate agrava situatia in propria cale de atac.
 Prin urmare, daca ai castigat in parte procesul si tu, pentru ca esti nemultumit ca ai castigat doar o
parte de proces, formulezi recurs impotriva hotararii, iar partea adversa nu formuleaza, dupa care se
descopera in recurs ca, in realitate, exista o H.J. anterioara care iti respingea in tot pretentiile -
atunci solutia va fi ca vei pierde inclusiv ceea ce ai dobandit in fata primelor instante.

Distinct de efectul negativ al ADJ, este efectul pozitiv al ADJ.

Efectul pozitiv al ADJ:
 Acesta presupune valorificarea intr-un proces viitor a aspectelor dezlegate, a chestiunilor dezlegate
intr-un proces anterior purtat intre aceleasi parti.
 Prin urmare, autoritatea pozitiva de lucru judecat, spre deosebire de cea negativa:
 Nu cere tripla identitate de parti, obiect si cauza.
- Ea cere numai identitate de parti (cu aceeasi mentiune - identitate juridica, nu fizica) si identitate
de chestiune dezlegata, nemaicerand identitate de obiect si cauza.

De regula, aceasta autoritate de lucru judecat pozitiva rezulta nu din dispozitivul hotararii, ci din considerentele
H.J., unde se dezleaga chestiunea respectiva de drept si care ar urma sa fie replicata in procesele viitoare, intre
aceleasi parti.
 Spre deosebire iar de ADJ negativa, ADJ pozitiva nu impiedica noul litigiu.
 Din contra, ea ajuta la dezlegarea noului litigiu, fiindca ea nu se va invoca pe cale de exceptie
peremptorie pentru a bloca noul litigiu, ci se va invoca pe cale de aparare, in sensul de a contura
modul in care se solutioneaza noul litigiu - adica anumite aspecte de drept vor fi preluate ca fiind
dezlegate, fara ca instanta din noul litigiu sa le mai poata contrazice.

De exemplu, intr-o actiune in revendicare, paratul se apara invocand uzucapiunea. Dar nu o face pe cale de
cerere reconventionala, in sensul de a solicita constatarea dobandirii dreptului de proprietate de catre el pe care
de uzucapiune. Spune doar atat: „Respingeti cererea reclamantului nu pentru ca el n-are titlu sau pentru ca eu as
avea titlu, ci pentru ca eu am dobandit proprietatea pe cale de uzucapiune, constatati pe cale incidentala ca am
avut o posesie utila, ca a durat un numar de ani suficient, s.a.m.d., drept pentru care inseamna ca va aflati in fata
unui parat-proprietar, nu in fata unui simplu posesor, drept pentru care, cum uzucapiunea este un mod de
dobandire a dreptului de proprietate care inlatura dreptul vechi, constatati ca reclamantul nu mai are drept - deci
ii respingeti cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.”.
 Dispozitivul acestei cereri de revendicare va suna in felul urmator: „Instanta respinge cererea de
revendicare ca neintemeiata.”
 Undeva in considerente, insa, va scrie faptul ca: „Desi s-a constatat ca reclamantul prezinta titlu de
proprietate si paratul nu, totusi cererea reclamantul va fi respinsa, intrucat din apararile paratului rezulta
ca acesta a avut o posesie utila, un nr. de ani x...etc...iar acesta a dobandit dreptul de proprietate, drept
pentru care nu mai este un simplu posesor neproprietar, ci este un veritabil proprietar, iar reclamantul nu
mai este un proprietar neposesor, ci este un propreitar care a fost expropriat de catre parat, prin mijlocul
specific al uzucapiunii.”

Asta e solutia din primul proces.

Intr-un proces viitor insa, acest parat care deocamdata a avut o pozitie neagresiva, el a vrut doar sa nu i se ia
bunul de catre reclamant, formuleaza el de data asta o cerere, in care solicita sa i se constate dobandirea
dreptului de proprietate prin uzucapiune.

In cazul asta, nu mai avem o ADJ negativa, fiindca obiectul celor doua cauze este total diferit:
 Primul obiect avea revendicarea facuta de reclamant;
 Al doilea obiect are uzucapiunea facuta de actualul reclamant (fostul parat din primul proces)
 Cauza celor doua este total diferita:
 Prima cauza avea la baza, sa zicem, titlul pe care l-a invocat reclamantul, un contract de vanzare-
cumparare/donatie;
 A doua cauza are la baza posesia indelungata si utila, cu toate caracteristicile prevazute de codul civil
care justifica uzucapiunea de catre paratul din primul, respectiv reclamantul din al doilea proces.
Asadar, am stabilit ca ADJ negativa nu este.

Pe de alta parte, observam faptul ca uzucapiunea a fost transata in primul proces, dar numai pe cale de
aparare.
 In cazul asta, daca am lasa instanta nr. 2 sa faca ea insasi o apreciere independenta in legatura cu uzacpiunea,
este posibil ca instanta nr.2 sa spuna, de exemplu, faptul ca: „N-a fost publica posesia sau a fost echivoca” si sa
respinga cererea de uzucapiune.
 In cazul asta, ar aparea o contradictie intre argumentele care au stat la baza respingerii cererii in
revendicare din primul proces si solutia din al doilea proces si s-ar infrange ceea ce numim, in
genere, imutabilitatea situatiei juridice dezlegate.
 Tocmai de aceea, doctrina si jurisprudenta au impus, in cele din urma, legiuitorului, recunoasterea
in NCPC a acestei autoritati pozitive. In cazul acesta, existand ADJ pozitiva, inseamna ca noul
proces de uzucapiune, judecatorul nu va mai avea dreptul sa aprecieze asupra uzucapiunii, ci pur
si simplu va aplica dezlegarile din primul proces si va pronunta o H.J. de admitere a cererii de
constatare a dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune, constatand ca problema de drept a
posesiei utile, indelungate, un numar de ani suficienti, etc. - a fost dezlegata pe cale incidentala.
Fiind acum pusa pe cale principala nu poate primi o alta dezlegare.

Mai luam o ipoteza:

 De exemplu, intr-un litigiu, se respinge cererea de chemare in judecata privind nulitatea absoluta a
unui act, nulitate intemeiata pe asa-zisa cauza ilicita, constatandu-se ca paratii au incheiat actul cu
buna-credinta, nestiind ca reclamantul era adevaratul titular al dreptului, respingandu-se cererea
pentru cauza ilicita.
 Intr-un nou proces, acelasi reclamant revendica bunul de la cel care-l stapaneste, care este
dobanditorul in baza actului initial din primul proces, spunand ceva de genul: „Este adevarat ca am
incercat intr-un proces anterior sa desfintez actul intre A si B si n-am reusit, fiindca s-a dovedit ca nu era
vorba despre o cauza ilicita. Dar acum formulez o cerere in revendicare a bunului, deoarece chiar daca
actul este valabil, vreau ca instanta sa verifice daca titlul meu este mai puternic decat titlul rezultand din
acest act care da, este valabil, dar are o forta calitativa inferioara celui pe care-l prezint eu.”
 Nu avem ADJ negativa in niciun caz, fiindca nu avem identitate de obiect - prima cerere era de
nulitate, a doua e cerere in revendicare - avem doar identitate de parti.
 Nu avem nici identitate de cauza.

Insa, tot in acest exemplu, pe langa revendicare, reclamantul mai cere si fructele bunului: „Nu numai ca
revendic, dar vreau ca paratul sa fie obligat sa-mi restituie fructele luate pe bun, de la momentul intrarii lui in
posesia bunului respectiv.”
 In cazul asta, pe capatul 2 de cerere, paratul poate sa spuna ceva de genul: „Invoc ADJ pozitiva a
dezlegarilor din primul proces, din care a rezultat ca eu, la incheierea contractului, care a reprezentat si
momentul de la care am intrat in posesia bunului, am fost de buna-credinta, ceea ce inseamna ca nu pot
fi obligat la plata fructelor inca de atunci. Cel mult pot fi obligat la fructe de la momentul introducerii
cererii de chemare in judecata in cel de-al doilea proces - de revendicare - dar pana la momentul ala,
 fructele-s ale mele, fiindca am fost de buna-credinta.”
 Da, aici avem ADJ pozitiva, fiindca judecatorul 2 nu va putea sa-l oblige pe parat, daca va admite
actiunea in revendicare, la restituirea fructelor inca de la momentul intrarii in posesie, cat timp intr-
un proces anterior s-a constatat ca, la momentul intrarii in posesie, el a fost de buna-credinta.

Iarasi, intre constatarea din primul proces si al doilea nu e identitate de obiect, fiindca primul proces viza o
buna-credinta in legatura cu incheierea actelor, iar al doilea viza o buna-credinta in legatura cu culegerea
fructelor;
 Totusi, problema de drept dezlegata - anume modul in care s-a comportat o persoana atunci cand a
preluat un bun - este identica.
 Paratul nu a fost de rea-credinta atunci. Sigur, poate sa fi fost ulterior, dar cert e ca n-a fost de la
momentul ala, deci strict sub aspectul asta el are ADJ pozitiva si pe care o va invoca in al doilea
proces nu pe cale de exceptie - fiindca invocand acest lucru, el nu blocheaza procesul.
- El nu spune : „Respingeti ca inadmisibila cererea.”
- El spune: „Atunci cand veti analiza problema pretinsei mele rele-credinte, aveti in vedere faptul
ca, intr-o hotarare anterioara, atunci cand am intrat in posesia bunului, n-am fost de rea-credinta,
ci de buna-credinta. Deci sunt prezumat a fi de buna-credinta, pana cand partea adversa va
demonstra altceva, dar in niciun caz la momentul intrarii in posesie, atunci am fost clar de buna-
credinta fiindca s-a constatat printr-o H.J.”.

Asta e ADJ pozitiva.

Fie ca vorbim de ADJ pozitiva, fie ca vorbim de ADJ negativa, trebuie discutat, in primul rand:
Cand anume dobandeste o H.J. autoritate de lucru judecat?
 Ea dobandeste ADJ inca de la momentul pronuntarii acesteia.
 Aceasta ADJ este una provizorie.
- Ea se definitiveaza odata cu ramanerea definitiva a hotararii.

ADJ poarta numai asupra dispozitivului sau si asupra considerentelor?

 ADJ poarta asupra dispozitivului, dar si a acelor considerente care sunt decisive sau decizorii.

Considerentele decisivie:
 Sunt cele fara de care dispozitivul nu ar suna asa cum suna.
 Ele sustin in mod direct si necesar dispozitivul hotararii.
- Cu alte cuvinte, daca avem o actiune in revendicare admisa, este decisiv acel considerent care se
refera la caracterul preferat al titlului reclamantului fata de titlul paratului.
- Daca e vorba de admiterea unei nulitati privind un act pentru viciu de consimtamant, este decisiv
acel considerent care vizeaza dezlegarea problemei erorii, sa zicem, in actul respectiv.

Considerentele decizorii
 Sunt acele considerente prin care se transeaza anumite chestiuni incidentale, care nu-si gasesc solutia
in dispozitiv, din punct de vedere topografic, dar prezinta o suficienta autonomie, astfel incat oricand
ele ar fi putut fi formulate pe cale separata sau in cadrul unei cereri incidentale - dar n-au fost
invocate ca atare.
 De exemplu - exceptia de nulitate a actului opus de reclamant;
  Alt exemplu - exceptia dobandirii dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune;
- Acestea primesc niste dezlegari (ele sunt invocate pe cale de aparare, repet).
- Aceste dezlegari sunt incluse in considerente.
- Iar aceste considerente se numesc decizorii.
 Ele, ca natura, sunt la fel de importante precum cele decisive. Se disting de acestea prin
faptul ca problema pe care o dezleaga prezinta o autonomie suficienta si ar fi putut, ipotetic,
formula si obiectul unei cereri separate, doar ca s-a intamplat asta fiindca nu a vrut partea
respectiva.

Considerente supraabundente:
 Ele sunt cele care nu sustin in mod necesar dispozitivul hotararii.
 De exemplu, intr-o hotarare prin care instanta anuleaza cererea de chemare in judecata ca
netimbrata, face consideratii si cu privire la caracterul ei neintemeiat.
- Sigur, ea „poate” sa faca acest lucru, chiar daca-i gresit (incalca orice standard de motivare),
proful a vazut asa ceva in practica - instanta respingea cerererea ca prematura sau ca
neadmisibila sau o anula ca netimbrata si, pe langa asta, mai spunea si ce s-ar fi intamplat daca n-
ar fi fost asa, dezlegand aparent fondul.
- Ei, acele considerente nu au nicio valoare. Ele sunt date de o instanta, da, dar dezbaterea a
purtat asupra incidentului pentru care s-a admis respectiva exceptie, nu asupra fondului.

 Alt exemplu - situatii in care instanta introduce niste considerente care n-au legatura cu cauza
respectiva - adica referitoare la alte r.j. de drept care nu sunt deduse cauzei respective - nici acestea
nu vor fi considerate decisive sau decizorii.

Un alt aspect - ADJ vizeaza numai hotararile prin care s-a dezlegat fondul sau si hotararile prin care pricina
a fost solutionata pe calea unei exceptii peremptorii?
 In realitate, in ambele H.J. exista ADJ, dar numai cu privire la ceea ce s-a pronuntat instanta.
 Intr-o hotarare prin care s-a antamat fondul, ADJ va viza chiar dreptul dedus judecatii.
 Intr-o hotarare care a fost dezlegata cauzal, pe baza de exceptie, autoritatea de lucru judecat va
purta cu privire la modul de solutionarea a acelei exceptii:
- De exemplu, daca cererea a fost respinsa ca prescrisa, solutia asupra prescriptiei va avea ADJ
daca se va formula o noua cerere; dar nu va exista o cerere de ADJ si in ceea ce priveste fondul.
- Alt exemplu - daca se respinge cererea pe lipsa calitatii procesuale, va exista ADJ daca se
formuleaza o noua cerere impotriva aceleiasi persoane care a fost stabilita, in primul proces, ca
n-avea calitate procesuala pasiva; daca se formuleaza impotriva altei persoane, nu mai avem ADJ
sub aspectul calitatii procesuale pasive.
Sigur, este posibil uneori sa formulezi o cerere de chemare in judecata impotriva aceleiasi persoane, dar sa te
intemeiezi pe o alta cauza. Atunci nu mai ai identitate de cauza si deci nu mai ai nici ADJ negativa.

Important de retiun, stim de la procedura penala:

 Hotararea penala n-are ADJ asupra hotararii civile, in ceea ce priveste existenta prejudiciului si a
vinovatiei, dar are ADJ in ceea ce priveste existenta faptei si a autorului.
Conceptul de opozabilitate
Ce este opozabilitatea?
 Opozabilitatea a fost introdusa, ca si concept, de catre doctrina, dar a fost reglementata expres prin
NCPC.
 Vezi art. 435 alin. 1 NCPC - „H.J. este obligatorie si produce efecte numai intre parti si succesorii
acestora.”
 Asta este ceea ce am vorbit deja - obligativitatea. Daca ea nu-i respectata, se apeleaza la ceea ce
numim executorialitatea.

 Art. 435 alin. 2 NCPC spune ca: „H.J. este opozabila oricarei terte persoane, atata timp cat aceasta din
urma nu face, in conditiile legii, dovada contrara.”
 Asadar, legiuitorul a separat intre:
- obligativitate, executorialitate si autoritate de lucru judecat, aspecte care tin esentialmente de
relativitate (principiul relativitatii - adica sunt aplicabile numai intre parti) si, pe de alta parte:
- opozabilitate - care inseamna ca H.J. pronuntata intre doua persoane evident ca nu poate fi
obligatorie fata de cei care n-au participat la proces si nu sunt succesorii unora dintre parti, dar
nu poate fi ignorata de catre acestia - fata de toti ceilalti terti, H.J. reprezinta o realitate
juridica ce nu poate fi ignorata, dar in masura in care le va fi opusa in concret, intr-un proces,
poate fi inlaturata prin folosirea unor probe contrare de catre tert - adica tertului nu i se poate
opune ADJ, fiindca tine de o chestiune relativa.

Cu alte cuvinte, problema a plecat de la lucruri simple.

 De exemplu, daca exista o hotarare de divort - nu poate veni tertul sa spuna: „nu sunteti divortati, fiindca
eu n-am fost in proces”.
 Sau alt exemplu - proces de revendicare.
 El se poarta intre A si B.
 A castiga si se dispune obligarea lui B la predarea bunului imobil catre A.
 Pe baza acelei hotarari, A va face acte publice de proprietar. Merge la CF, se intabuleaza, poate sa
vanda bunul, sa-l ipotecheze, etc.
 Toti se vor baza pe aceasta H.J., pana cand apare un C care spune ca: „Eu sunt proprietar, de fapt.”
 Ei bine, acel C nu va putea ignora H.J. anterioara, dar nici nu i se va putea opune cu ADJ.
 Acel C, daca va vrea sa dovedeasca faptul ca el e proprietar, va putea face dovada contrara, adica sa
arate ca: „Desi intr-o H.J. cu un anumit B s-a constata ca A este proprietar, pe baza unor probe
administrate in contradictoriu cu B, eu - C - am niste probe din care rezulta ca nici B, dar nici A,
care a castigat procesul, nu este proprietar - ci eu - C - sunt in realitate proprietar.”
- Dar pana nu face aceasta proba, si fata de el hotararea va produce efecte de opozabilitate - adica
nu o poate nega, nu poate sa manifeste contrariul ei, decat daca ia decizia unui astfel de
proces - adica sa inlature ceea ce numim opozabilitate.

Asadar, opozabilitatea, spre deosebire de obligativitate, ofera tertului caruia i se opune o H.J. posibilitatea de
a face proba contrara celor constatate in respectiva H.J. si de a obtine inlaturarea H.J., fara ca asta sa afecteze
principiul imutabilitatii situatiilor juridice dezlegate - fiind vorba de persoane diferite.
 In ipoteza in care tertul nu reuseste sa aduca probe care sa inlature cele constata printr-o H.J. intre
alte persoane, atunci H.J. respsectiva se va extinde si asupra lui.
In VCPC, opozabilitatea era confundata cu obligativitatea. Asta are niste implicatii inclusiv asupra NCPC, asa
cum vom vedea imediat.

In diverse prevederi/reglementari din NCPC, anumite mentiuni, desi se refera la obligativitate, executorialitate
si autoritate de lucru judecat, poarta denumirea de opozabilitate, tocmai fiindca in VCPC cele doua notiuni
erau confundate.
 Exemplu: Chemarea in judecata a altei persoane - art. 71 alin. 3 NCPC; acolo nu e vorba de
opozabilitate, ci de obligativitate;
 Alt exemplu - Situatia procesuala a instrainatorului si a succesorilor sai - art. 39 din NCPC; aici e
vorba de cel care dobandeste un drept litigios in cursul procesului si care are obligatia sa intervina.
 Problema e ca textul foloseste cuvantul “opozabila”. Mai mult, foloseste expresia “intotdeauna
opozabila” - deci in realitate, nu poate sa faca proba contrara. Opozabilitatea inseamna ca ti se
opune o hotarare, dar poti face proba contrara. Or aici in text se spune ca iti opunem o hotarare, dar
iti interzicem proba contrara, atunci nu mai vorbim de opozabilitatea prevazuta la art. 435, ci
vorbim de o veriatbila obligativitate.
 Folosirea cuvantului “opozabilitate” e iar nefericita si confuza 😊 😊 😊

Vezi slide-ul profului pentru cazurile practice in care avem opozabilitate si obligativitate, pentru a putea face
distinctia dintre ele. E important sa le parcurgem.

1) Indreptarea hotararii
2) Lamurirea hotararii
3) Completarea hotararii

Indreptarea hotararii judecatoresti

 Este o procedura care intervine atunci cand H.J. contine erori materiale sau omisiuni.
 Acestea se pot afla fie in dispozitivul H.J., fie in corpul H.J.
 Ele trebuie sa aiba drept caracteristica faptul ca nu influenteaza sub nicio forma solutia:
 Pot fi erori cu privire la numele partilor, la calitatea acestora, erori de calcul;
 In niciun caz nu putem avea erori care sa genereze o solutie diferita sau care sa implice o
dezbatere:
- Il cheama pe parte Ionescu si scrie acolo Popescu;
- Il cheama Gheorghe si scrie Gheorghita;
- Schimbam calitatea partilor - reclamantului ii zice parat si viceversa;
 In toate aceste cazuri, partile vor sa ceara indreptarea acestor erori
- Putem avea si erori de calcul - dar nu vorbim de erori de calcul care sa influenteze solutia - cum
ar fi, de exemplu, o eroare de calcul facuta in raportul de expertiza care a generat o proba de o
calitate inferioara care, ulterior, a fost valorificata de instanta - aici am avea o problema de
probatoriu;
 Exemplu de eroare de calcul - instanta spune: “Admite cheltuielile de judecata constand
in…”; aduna toate cheltuielile, doar ca face calculul in mod gresit.

 Asadar, retinem ca erorile nu trebuie sa vizeze aspecte care sa influenteze solutia.

  Indreptarea se poate face fie din oficiu, fie la cererea partii interesate.
 Nu exista un termen in interiorul caruia se poate face indreptarea erorii materiale - deci aceasta se
poate face oricand.
 Competenta revine instantei care a pronuntat hotararea, chiar completului care a generat eroarea.
 Cererea se judeca, de principiu, fara citarea partilor, in camera de consiliu.
 Totusi, daca instanta considera necesar, pentru lamurirea unor aspecte, poate, de fapt, sa citeze
partile (de exemplu, pentru a se asigura ca nu greseste iar);
 Totusi, vina nu apartine mereu instantei, pot si partile sa aiba partea lor de vina (isi trec numele
gresit in documente, o anumita eroare de calcul poate sa provina chiar din nota finala facuta de
parti, etc.)
 Se pronunta o incheiere, care este supusa acelorasi cai de atac care sunt prevazute si pentru H.J. a carei
indreptare se efectueaza.

E important de retinut faptul ca indreptarea erorii materiale este posibila nu numai la hotararea finala, ci e
posibila in ceea ce priveste toate incheierile pronuntate in cadrul unui dosar.

Lamurirea hotararii judecatoresti

 Aceasta reprezinta un mijloc procesual prin care instanta fie va lamuri intelesul, intinderea sau
aplicarea dispozitivului, fie va inlatura dispozitiile contradictorii existente la nivelul dispozitivului
hotararii judecatoresti;
 Spre deosebire de indreptarea erorii materiale, care viza hotararea in ansamblul ei - dispozitiv sau
considerente - observam ca lamurirea H.J. vizeaza in mod exclusiv dispozitivul - nu vizeaza si
considerentele.

Avem deci doua ipoteze de lucru:

 Dispozitivul e neclar, sub aspectul intelesului, intinderii sau aplicarii lui.
 Fie cand dispozitivul cuprinde dispozitii contradictorii in continut.

Scopul acestei lamuriri este :

 Inlaturarea acestor elemente neclare, care ar putea avea un impact asupra efectului executoriu al
hotararii.
 In masura in care dispozitivul cuprinde obligatii pentru una dintre parti, neaducerea lor la
indeplinire poate sa constea in faptul ca partea spune ca nu intelege ce trebuie sa aduca la
indeplinire, deci chiar daca ar vrea sa puna in executare H.J., n-ar putea. Executorul ar putea de
asemenea sa nu stie ce sa execute sau partea debitoare sa se prevaleze de aceste neclaritati, pentru a
face contestatie la executare, spunand ca creanta nu e una lichida.

Aceasta cerere, spre deosebire de indreptarea erorii materiale, se poate exercita de catre partea interesata,
adica de:
 Cel care a castigat procesul;
 Cel care a pierdut procesul;

In ceea ce priveste termenul:

 Nu avem un termen pentru formularea cererii, dar ar trebui vazut aici daca exista un interes dincolo de
 momentul expirarii termenului de prescriptiei a dreptului de a cere si obtine executarea silita;
 daca e un drept imprescriptibil la baza, nu avem nicio problema;
 daca avem un drept nepatrimonial, iar nu avem nicio problema;
 dar in cazul drepturilor patrimoniale, care presupun o executare susceptibila de interventia unei
prescriptii - atunci da, e posibil sa nu mai apara un interes, daca chestiunea lamuririi vizeaza
intinderea executarii - deci nu e tardiva, dar ar putea sa apara, uneori, ca lipsita de interes.

Din punctul de vedere al competentei:

 Competenta revine chiar instantei care a pronuntat hotararea care, de principiu, va judeca in aceeasi
compunere - nu exista motiv de recuzare sau de incompatibilitate - dimpotriva. Judecatorul poate sa
lamureasca cel mai bine ce a vrut sa spuna.

Cererea se judeca de urgenta, dar spre deosebire de indreptare, ea se va judeca cu citarea partilor, insa in
camera de consiliu.

Se pronunta o incheiere care este supusa acelorasi cai de atac precum cele care ar fi prevazute pentru hotararea
a carei lamurire se solicita.

Contestatia la executare
Exista o figura juridica foarte aproape de lamurirea hotararii - in materia executarii silite, la contestatia la
executare:
 Astfel, in tot cursul executarii silite, partea interesata (creditorul sau debitorul) poate cere, pe calea
contestatiei la executare, care se numeste contestatie la titlu, lamurirea intelesului, intinderii si
aplicarii dispozitivului hotararii judecatoresti.
 Asadar, practic, cele doua sunt indentice ca si continut al cercetari. Inclusiv sub aspectul
competentei - aceasta contestatie la titlu nu se face la instanta de executare, ci revine in competenta
instantei care a pronuntat hotararea, la fel ca lamurirea.

Intrebarea este: “Cand se face una si cand se face alta?”

 Lamurirea hotararii se face cat timp nu exista o executare in curs;
 Daca exista o executare in curs, se poate face contestatia la executare, numita contestatie la titlu, care
vizeaza exact intelesul, intinderea si lamurirea dispozitivului hotararii ce se pune in executare. Asta
spune si art. 712 NCPC;

Important de retinut:
Daca se face o cerere de lamurire a hotararii, nu mai este posibila ulterior formularea unei contestatii la titlu,
fiindca va exista ADJ cu privire la problema lamuririi hotararii.

In ceea ce priveste termenul:

 Spre deosebire de cererea de lamurire a hotararii - care am spus ca poate fi facuta, teoretic, oricand:
 in ceea ce priveste contestatia la titlu, art. 715 vizeaza ca ea poate fi facuta oricand, dar inauntrul
termenului de prescriptie a dreptului de a cere si a obtine executarea silita.
Completarea hotararii judecatoresti
 Aceasta completare a H.J. intervine atunci cand instanta a omis sa solutioneze un capat de cerere, fie
ca el este principal, fie ca el este accesoriu, sau atunci cand a omis sa se pronunte asupra unei cereri
conexe sau incidentale.
 De asemenea, completarea mai poate sa intervina si atunci cand instanta a omis sa se pronunte asupra
unor drepturi ale unor participanti care nu au calitatea de parti, cum ar fi:
 Drepturile martorilor de a fi despagubiti;
 Drepturile expertilor, traducatorilor, interpretilor, curatorilor cu privire la drepturile ce li se cuvin
din proces - onorariile lor;
- Aici exista o particularitate - desi aceste persoane nu sunt parti, ele ar putea sa formuleze o cerere
de completare in legatura cu procesul, dar aceasta cerere este exclusiv facuta in legatura cu acele
drepturi procesuale pe care ei le au - deci nu este o derogare de la regula conform careia cererile
in proces sunt facute doar de partile implicate, nu de catre alti participanti care n-au
calitatea de parti.

Precizari:
 Ce inseamna cerere?
 Mai exact, ce inseamna sintagma aceasta: „Instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de
cerere.”
- Acest text nu se aplica in ipoteza in care instanta a omis sa se pronunte asupra unei:
 Aparari
 Exceptii
 Probe
- Acest text nu se aplica nici in ipoteza in care a admis in parte (ceea ce inseamna ca s-a
pronuntat deja) o anumita cerere;

In cazurile de mai sus, nu e caz de completare, ci caz de apel, fiind o greseala de procedura, nu o problema de
completare.

Cine face cererea?

 Cererea de completare a hotararii poate sa fie facuta de oricare dintre parti, in legatura cu cererile lor,
sau de catre experti, traducatori, martori, interpreti - pentru drepturile lor.

Competenta + procedura de solutionare:

 Ea revine in competenta instantei care a pronuntat hotararea.
 Se judeca cu citarea partilor, dar in regim de urgenta.
 Se pronunta o H.J. supusa cailor de atac prevazute pentru H.J. initiala.

Termenul
In ceea ce priveste termenul in care se poate formula aceasta cerere de completare:
 Regula - termenul este cel prevazut de lege pentru declararea apelului sau, dupa caz, a recursului.
 In cazul H.J. pronuntate in caile extraordinare de atac sau in fond, dupa casarea cu retinere de
catre instanta de recurs - termenul este de 15 zile de la pronuntarea hotararii.
 In cazul H.J. definitive pronuntate in apel - deci atunci cand nu exista recurs - termenul este 15
zile de la comunicarea hotararii (din punctul de vedere al profului) - aceasta ultima parte a fost
 introdusa prin legea 310/2018;
- De ce 15 zile? Filosofic, proful zice ca nu-i in regula. Acele 15 zile de la pronuntare in cazul H.J.
date in caile extraordinare de atac si in fond dupa casarea cu retinere decurg din vechea lege,
unde H.J. date in caile extraordinare de atac nu se comunicau partilor. In cazul asta, nu putea sa
curga un termen de la comunicare, fiindca nu se comunica hotararea.
- Acum toate hotararile se comunica partii, deci practic termenul de 15 zile este o remniscienta a
VCPC.
- Legea 310, desi a operat o modificare la ultima teza a alin. 1 de la art. 444, nu au mai revazut si
partea cealalta, fiindca nu existau probleme in practica. Dar ne incurca pe noi la examen.
 Deci sa fim atenti - ambele termene sunt de 15 zile, dar unul curge de la comunicare,
altul de la pronuntare.

Ultimele aspecte generale importante in legatura cu toate aceste 3

 De indreptare;
 De lamurire;
 De completare;

Prima regula generala:

 Niciuna dintre cele 3 cereri nu poate fi facuta pe calea apelului sau recursului. Asadar, ele nu
reprezinta cai de atac.
 Ele reprezinta niste cereri cu o particularitate aparte, care nu implica critici fata de H.J., ci cer, in
realitate, fie indreptari, fie lamuriri, fie completari. Sunt supuse, la randul lor, unor cai de atac
distincte fata de calea de atac cu privire la H.J. in sine si nu pot fi deduse prin calea apelului sau
recursului.
 Sigur, daca se va face apel si impotriva hotararii de fond, si impotriva completarii - apelurile se vor
judeca impreuna.

A doua regula generala:

 Caile de atac pentru toate cele 3 cereri sunt cele prevazute pentru H.J. a carei indreptare, lamurire sau
completare se solicita.
 Daca hotararea a carei indreptare/lamurire/completare se solicita nu este supusa unei cai de atac,
atunci nici aceasta hotarare nu va fi supusa, la randul ei, unei cai deatac.
 In toate cele 3 cazuri, incheierea (in cazul indreptarii si lamuririi) sau hotararea finala (in cazul
completarii) fac corp comun cu hotararea initiala indreptata, lamurita sau completata.

A treia regula generala

 In ipoteza in care sunt admise, in cazul tuturor celor trei cereri, CJ vor fi suportate de catre stat, nu de
catre parte.
 Ratiune - la baza este o eroare a instantei, asa se considera (chiar daca in cazul indreptarii unei erori
materiale, poate sta inclusiv eroarea unei parti).

Cu asta incheiem discutia referitoare la hotararea judecatoreasca. Next time - caile de atac - o sa dureze cel
putin doua cursuri, daca nu cumva chiar mai mult. E o parte foarte importanta a materiei.
Sa vedem dupa cat timp ne mai ramane pentru proceduri speciale.
 Cursul 9 - 29.03.2021
Incepem astazi discutia despre caile de atac. O sa facem mai intai niste discutii despre dispozitii comune ien
materia cailor de atac + o traditionala clasificare.

Caile de atac
Clasificare
O prima clasificare:
1. Cai de atac ordinare
2. Cai de atac extraordinare
Aceasta clasificare are la baza urmatoarea ratiune:
 Caile de atac ordinare pot fi exercitate pentru orice nemultumire legata de solutionarea cauzei.
 De asemenea, calea de atac ordinara este doar apelul.

 Caile de atac extraordinare se pot exercita numai in masura in care exista un motiv anume prevazut
de lege si, evident, limitativ prevazut de lege. Majoritatea motivelor sunt de procedura.
 Caile de atac extraordinare sunt: recursul, contestatia in anulare, revizuirea.

O a doua clasificare:
1. Cai de atac de reformare
2. Cai de atac de retractare
 Caile de atac de reformare sunt cele prin care se face un control judiciar asupra judecatii anterioare;
 Acestea au ca regula generala faptul ca sunt judecate de catre instantele superioare celor care au
pronuntat hotararea;
- Caile de atac de reformare sunt apelul si recursul;

 Caile de atac de retractare nu vizeaza un control judiciar, ci mai de curand aspecte fie survenite
hotararii judecatoresti, fie omisiuni ale instantei - cu alte cuvinte, nu isi propun sa faca o cenzura a
hotararii anterioare - de aceea se si numesc de retractare - adica de retragere a hotararii.
 Acestea au ca regula generala (cu o exceptie) ca revin in competenta chiar a instantei care a
pronuntat hotararea respectiva;
- Caile de atac de retractare sunt contestatia in anulare si revizuirea;

O a treia clasificare:
1. Cai de atac devolutive
2. Cai de atac nedevolutive
 Caile de atac devolutive sunt cele care vizeaza o analiza in ansamblu a faptelor si regulilor de drept
aplicabile.
 Singura cale de atac devolutiva este apelul.

 Caile de atac nedevolutive vizeaza numai aspecte de drept - de procedura sau de drept substantial -
dar nu si problematica de fapt.
 Caile de atac nedevolutive sunt recursul, contestatia in anulare, revizuirea - toate acestea nu
vizeaza deci aspecte de fapt, ci doar de iure.
O a patra clasificare:
1. Cai de atac suspensive de executare
2. Cai de atac nesuspensive de executare
 Caile de atac suspensive de executare au particularitatea ca simpla exercitare a caii de atac opreste
executarea.
 Aici indicam apelul si, in unele cazuri foarte rare, recursul - cum ar fi in materia contenciosului
administrativ, unde recursul este suspensiv de executare.
- Retinem si aici ca avem situatia executarii provizorii unde apelul nu este suspensiv de executare
- dar asta este o exceptie de la regula.

 Caile de atac nesuspensive de executare pot fi exercitate, dar nu suspenda de drept executarea:
 Acesta este cazul recursului, mai putin in materia contenciosului in administrativ si in alte cazuri
particulare + contestatiei in anulare si a revizuirii;
- Aici trebuie facuta o remarca - e adevarat faptul ca revizuirea, contestatia in anulare si recursul,
ca regula generala, nu suspenda executarea, dar se poate solicita suspendarea executarii in
interiorul lor si instanta poate acorda suspendarea de executare, la cerere.
 Cand vorbim de caracterul suspensiv sau nesuspensiv, discutam despre efectul ex officio/de
drept/de iure, iar nu de solicitarea pe care o face una dintre parti.

Precizari cu caracter general pentru toate caile de atac

Cine poate exercita caile de atac?
 Regula este ca numai partile aflate in proces si care justifica un interes pot ataca o hotarare
judecatoreasca.
De la aceasta regula avem o serie de exceptii, dar care sunt mai de curand aparente - una singura este
veritabila:

Situatia de exceptie veritabila:

 Situatia procurorului, care poate ataca o H.J., atunci cand considera ca ea contravine drepturilor si
libertatilor cetatenilor, chiar daca el nu a participat la procesul de prima instanta.

Exceptii aparente:
1) Poate fi atacata incheierea de respingere ca inadmisibila a unei cereri de interventie principala sau
accesorie de catre intervenient, chiar daca el, avand in vedere ca nu a fost primit in proces, nu a devenit
parte.
 Exceptia este aparenta fiindca da, el exercita o cale de atac, dar nu ataca hotararea de fond, la care nu
este parte, ci el ataca acea procedura intermediara prin care nu a fost primit in proces, in care a avut, cel
putin pentru o scurta perioada de timp, pozitia unui litigant - in sensul de a se fi stabilit daca ii era sau nu
permisa intrarea in proces.
 Asadar, el poate ataca numai acea incheiere, nu si hotararea, pe fond. Or sub acest aspect, exceptia
are mai de curand un caracter aparent.

2) Sunt situatii in care se transmite calitatea procesuala pe parcursul procesului, chiar dupa pronuntarea
hotararii. Si in cazul asta avem o exceptie aparenta.
 Daca o parte decedeaza dupa pronuntarea hotararii, este evident ca mostenitorii pot declara apel.
 Da, este vorba de o „alta parte” din punct de vedere fizic; dar din punct de vedere juridic, vorbim de
 una si aceeasi parte, de aceea exceptia este doar aparenta.

3) De asemenea, pot formula apel si creditorii chirografari, pe calea unei actiuni oblice.
 Atentie - nu e vorba de formularea actiunii in justitie pe calea actiunii oblice - asta evident ca e posibil;
 Este vorba de chiar formularea caii de atac prin mijlocul actiunii oblice, dar si aici derogarea este
una mai de curand aparenta, fiindca, in realitate, acesti creditori chirografari exercita tot
drepturile partii, nu drepturile lor proprii.

4) O alta exceptie care pare mai degraba reala, dar si ea cu o conotatie particulara - o intalnim in materia
procedurii necontencioase.
 Potrivit art. 534 alin. 4 - apelul in materie necontencioasa poate fi facut de orice persoana interesata,
chiar daca n-a fost citata la solutionarea cererii.
 Da, asta este o exceptie, fara indoiala, dar particularitatea aici e ca nu ai parti, ai o singura parte.
Nu ai parte opozanta, fiind procedura necontencioasa.
- De aceea, exceptia trebuie inteleasa si prin particularitatea acestei proceduri, neexistand
contradictorialitate.

Pe langa aceste exceptii, regula ramane deci ca numai partile implicate in proces pot ataca hotararea.
 Prin parti intelegem, evident, si eventual intervenienti, chemati in garantie, etc. care au fost admisi in
proces.
 Asadar, nu pot ataca hotararea alti participanti - martorii, traducatorii, expertii - chiar daca ar fi
nemultumiti in legatura cu hotararea respectiva, in ceea ce priveste drepturile lor, dar NCPC nu le
recunoaste un astfel de drept.

Asta a fost prima categorie de probleme generale - cine poate ataca hotararea.

Ordinea de exercitare a cailor de atac

Avem urmatoarea regula: caile extraordinare (recursul, contestatia in anulare, revizuirea) nu pot fi exercitate
cat timp este deschisa calea de atac a apelului.
 Cu alte cuvinte, nu s-ar putea exercita, de regula, recursul, pana ce mai intai nu se exercita apelul.
 Daca cumva nu se exercita calea de atac a apelului, atunci calea de atac a recursului nu poate fi
exercitata, intrucat ea nu poate fi efectuata „omisso medio” - adica sarind peste calea de atac a
apelului.

Avem si o exceptie - ea este prevazuta la art. 459 alin. 2 teza II - „Cu toate acestea, o hotărâre susceptibilă de
apel și de recurs poate fi atacată, înăuntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanța care ar fi fost
competentă să judece recursul împotriva hotărârii date în apel, dacă părțile consimt expres, prin înscris
autentic sau prin declarație verbală, dată în fața instanței a cărei hotărâre se atacă și consemnată într-un
proces-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greșită a
normelor de drept material.”
 Cu alte cuvinte, legiuitorul, desi consacra regula ca apelul este prioritar recursului si ca fara exercitarea
apelului, exercitarea directa a recursului duce la inadmisibilitatea acesteia, pentru incalcarea regulii
„omisso medio”, stabileste prin derogare faptul ca partile ar putea stabili sa exercite direct recursul,
sarind pur si simplu peste faza apelului, cu unele conditionari ce se desprind din text.
  Important este ca motivele de recurs sa se incadreze intr-un singur punct - anume cel de la art. 488
punctul 8 - hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material -
deci nu si toate celelalte motive care sunt, de fapt, de procedura.
 Proful n-a vazut aplicatii practice ale acestui text - poate si pentru ca n-a existat in VCPC;
 Textul vizeaza situatia in care ambele parti n-ar avea dispute cu privire la situatia de fapt, ci doar cu
privire la o problema de drept material - de exemplu, cum se interpreteaza un anumit text.
- In cele din urma, cea care va decide cum se interpreteaza textul de lege este instanta de recurs.
- Asta ar putea fi ratiunea pentru care partile ar spune: „Hai sa mergem direct la recurs, daca tot
avem doar o problema de drept, nu de fapt si oricum solutia din instanta de recurs este decisiva,
sa nu mai pierdem timpul pe probleme de fapt, in apel, cu care suntem oricum de acord.”

Alta regula:
 In ceea ce priveste caile extraordinare de atac - recursul, contestatia in anulare si revizuirea - acestea
se pot exercita concomitent, dar recursul, care este o cale de reformare (fata de celelalte doua, care
sunt de retractare) se judeca cu prioritate.
 Logica textului este aceea ca daca s-ar admite recursul, contestatia in anulare sau eventuala
revizuire ar ramane fara obeict.
Ce inseamna, de fapt, mentiunea: „Recursul se judeca cu prioritate”?
 Unii o vad ca pe o simpla problema administrativa.
 Proful nu o vede asa.
 El considera ca regula aceasta este o veritabila suspendare de drept a judecarii contestatiei in
anulare sau revizuirii, pana la solutionarea recursului.
- Da, proful poate accepta si ideea ca daca nu este un caz de suspendare legala de drept, dar chiar
si asa, considera ca ar fi cel putin un caz de amanare obligatorie a procesului.

Ce e important de retinut insa e ca nu ai voie sa judeci contestatia in anulare sau revizuirea inaintea recursului.
 Sanctiunea, in cazul nerespectarii acestei reguli, este nulitatea relativa invocata de partea interesata.

Regula unicitatii cailor de atac

 Aceasta regula spune ca o H.J. poate fi atacata o singura data.
 Cu alte cuvinte, chiar daca apelul, sa zicem, se anuleaza sau se perima (ma rog, se respinge fara a
fi analizat in fond) nu mai este posibila reluarea unui nou apel, mergand pe ideea ca primul nu
s-a judecat in fond.
- Daca se respinge, inclusiv pe chestiuni de procedura, este „bun respins”, ca sa zicem asa.

Textul de la art. 460 NCPC - Unicitatea cailor de atac

 Acesta introduce o serie de reguli in legatura cu situatia in care o H.J. cuprinde solutii asupra mai
multor cereri - principale, incidentale, accesorii - care, daca ar fi formulate separat si solutionate
separat, ar atrage cai de atac diferite.
 Toata problema art. 460 care vizeaza unicitatea caii de atac pleaca de la o ipoteza - anume ca o H.J.
nu poate fi atacata cu cai de atac diferite - ea trebuie atacata cu o singura cale de atac.
- De ce? Fiindca ea reprezinta un act unic si, de regula, indivizibil. Calea de atac trebuie judecata
dintr-o data, nu secvential.
- Or daca H.J. ar fi atacata pe unele capete de cerere rezolutionate cu apel, pe altele cu recurs,
atunci calea de atac nu ar mai putea fi solutionata impreuna. Unele instante ar judeca apelul,
 altele recursul, compunerea ar fi diferita - deci ar fi greu de solutionat aceasta problema.

Atunci legiuitorul vine si spune: „Bun, daca H.J. solutioneaza aspecte care, daca ar fi facute pe cale separata, ar
genera cai de atac diferite, daca din anumite motive, cum ar fi conexarea, prorogarea de competenta, ele au
ajuns sa se judece impreuna, atunci trebuie sa gasim o singura cale de atac pentru intreaga hotarare.”
 De aici a aparut problema art. 460 si incercarile de a se solutiona aceasta chestiune.

O sa luam 3 ipoteze de lucru

Prima ipoteza de lucru:
 Cea in care H.J. solutioneaza un capat de cerere principal si un capat de cerere accesoriu.
In acest caz, calea de atac este determinata dupa regula „Accesoriul urmeaza soarta principalului” - in
sensul urmator: „Calea de atac va fi determinata de capatul de cerere principal.”
 De exemplu, luam cazul anularii unei hotarari AGA, fiindca ea se judeca potrivit Legii societatilor,
calea de atac este numai apelul.
 Totodata, in cadrul aceluiasi proces, se poate face o cerere de daune interese, unde calea de atac este
apelul si recursul.
 In cazul asta, un capat de cerere ar avea drept cale de atac apelul, un alt capat de cerere ar avea
drept cale de atac apelul + recursul.
- Solutia este ca intreaga cerere va fi supusa numai apelului - fiindca calea de atac e determinata
de capatul de cerere principal.

Aici mai avem o situatie cu caracter particular:

 Ce se intampla daca pentru capatul de cerere principal nu este prevazuta nicio cale de atac de
reformare? In acest caz, nu ar fi corect ca pentru capatul de cerere accesoriu sa se recunoasca totusi un
drept la control judiciar?
 De aceea, legiuitorul, in art. 460 alin. 4, mentioneaza ca, in acest caz in care pentru capatul de cerere
principal nu e prevazuta nicio cale de reformare, totusi capatul de cerere accesoriu va putea fi supus
cailor de atac prevazute de lege.
 Avem un exemplu, in cazul divortului prin acordul partilor - daca partile au si alte cereri privind
autoritatea parinteasca si ele nu se inteleg decat asupra divortului, nu si asupra altor cereri:
- Asupra divortului se va da o H.J. care nu este supusa niciunei cai de atac;
- Asupra celorlalte cereri privind exercitiul autoritatii parintesti, locuinta miniorului, etc. - toate
acestea vor fi supuse caii de atac a apelului.

Termenul de exercitare a caii de atac

Aici este o discutie. Aici nu se mai aplica regula „Accesorium sequitur principale”. De ce? Fiindca daca ne
uitam la art. 460 alin. 5, ni se spune ca in cazurile prevazute la alin. 2-4 (alin. 2 contine regula sus-numita
accesorium sequitur principale), termenul de apel sau, dupa caz, de recurs, este cel de drept comun, chiar daca
prin legi speciale se prevede altfel.
 Dupa regulile aplicabile pana la NCPC, lucrurile stateau asa:
 Calea de atac era determinata de capatul de cerere principal si termenul de exercitare era determinat
tot de capatul de cerere principal.
 La alin. 5 al acestui articol, ni se spune ca, in cazul in care avem si cereri principale, si cereri
accesorii, termenul de apel va fi cel de drept comun.
- Cum interpretam acest text? Daca pentru capatul de cerere principal si pentru cel accesoriu se
prevede acelasi termen pentru exercitarea caii de atac, atunci se aplica acel termen - fie ca e
 general, fie ca e special.
- Textul de la alin. 5 ar avea importanta numai in ipoteza in care pentru capatul de cerere
principal se prevede un termen, iar pentru capatul de cerere accesoriu s-ar prevedea alt
termen.
- In cazul asta, prin derogare de la regula accesorium sequitur principale, se va aplica termenul de
drept comun - adica 30 de zile de la comunicare.
 Mentiune - toate acestea nu se aplica cheltuielilor de judecata, care nu reprezinta un capat
de cerere in sine, ci reprezinta o cerere facuta in cursul procesului, cu un regim anume, in
sensul ca ea va urma mereu regula principalului.

A doua ipoteza de lucru

 Printr-o H.J. se solutioneaza capete de cerere care deopotriva sunt principale si/sau cereri incidentale.
 Deci putem avea doua ipoteze:
 Mai multe capete de cerere deopotriva principale;
SAU
 Cereri deopotriva principale si cereri incidentale (cerere reconventionala, cerere de chemare in
garantie, cerere de interventie, cerere de chemare in judecata a altei persoane).

In cazul acesta in care avem cereri principale si cereri incidentale, solutionate prin aceeasi hotarare, iar
pentru unele legea prevede calea de atac a apelului, iar pentru altele legea prevede calea de atac a recursului,
regula instituita de noul cod este ca pentru intreaga hotarare se va exercita apelul, iar hotararea data in apel
va fi supusa, la randul ei, recursului.
 Cu alte cuvinte, si aici legiuitorul deroga de la ceea ce intuitiv am fi gandit, anume am fi gandit ca am
merge pe calea de atac prevazuta doar pentru cererea principala, precum in cazul cererilor accesorii.
 Ei bine, legiuitorul a facut o distinctie intre cererile accesorii si cele incidentale.
 Cererile incidentale au fost tratate/considerate de legiuitor precum cererile principale - faptul ca
sunt aparute in cursul unui proces nu le scade cu nimic valoarea calitativa, de aia si egalitatea de
tratament.
- Daca avem o cerere principala si o cerere incidentala - iar caile de atac pentru cele doua
diferite - pentru una apelul, iar pentru alta recursul - in cazul asta, se va exercita calea de atac
mai generoasa - apelul.
- Iar impotriva hotararii date in apel, vom avea calea recursului.
 Este posibil chiar ca cererea incidentala sa fie cea care atrage regimul mai favorabil.

Exemplu 1:
 Avem o cerere de partaj despre care stim ca e supusa numai apelului.
 Se formuleaza o cerere de interventie principala prin care un tert revendica unul din bunurile supuse
impartelii. In cazul asta, cererea de interventie principala facuta de tert este o cerere de revendicare. Ea
este supusa si apelului, si recursului.
 Asta inseamna ca intreaga judecata va fi supusa mai intai apelului si, ulterior, recursului, caz in
care inclusiv partajul va ajunge in situatia aceasta, de a fi supus recursului.

Alt exemplu
 Situatia conexarii unor cereri privind executarea unor contracte administrative (unde legea speciala
prevede drept cale de atac recursul, chiar daca se exercita la instanta civila) cu o cerere de pretentii
intemeiate pe dreptul comun - unde calea de atac este apelul.
  In cazul asta, se va exercita impotriva intregii hotarari calea de atac a apelului, iar impotriva
hotararii date in apel se va exercita calea de atac a recursului.

O observatie:
 Aceasta mentiune facuta de art. 460 alin. 3 teza finala: „Hotararea data in apel este supusa recursului”
- este aplicabila numai in anumite situatii.
 De exemplu, avem o hotarare care e atacabila cu apel si recurs si o parte din hotarare ar fi supusa
numai recursului. In cazul asta, exercit mai intai apelul, apoi recursul.
- Daca insa o parte din hotarare este supusa recursului, iar cealalta parte este supusa unui apel, dar
care nu mai este urmat de un recurs - cum ar fi, de exemplu, o cerere de partaj, atunci este
evident ca nu mai avem tot ciclul apel-recurs. Se va judeca apelul si atat. Nu se va mai putea face
si recurs, fiindca recursul nu a fost recunoscut in cazul cererii pentru care s-a mers pe
regimul mai generos.

Termenul de exercitare a caii de atac:

 Daca pentru cererea principala si cererea incidentala se prevede acelasi termen, atunci se va aplica acest
termen - termenul general sau special, depinde.
 Daca insa pentru vreouna dintre ele se prevede un termen, iar pentru alta cerere se prevede alt termen -
atunci se va aplica termenul general de 30 de zile de la comunicare.
 Regula e prevazuta la art. 460 alin. 5. Si aici trebuie facuta o remarca:
- „Termenul general/de drept comun” - Proful a intalnit aceasta situatie in materia contestatiilor la
executare. O contestatie la executare avea capete de cerere privind vicii ale executarii, cum ar fi,
de exemplu, lipsa somatiei - dar ea avea si cereri prin care se invocau elemente ce tin de dreptul
cambial - fiindca executarea silita se facea in baza unui bilet la ordin sau a unei cambii.
- Or pentru incalcarea regulilor de drept cambial, Legea speciala 58/1934 (wtf Romania) prevede
tot o contetestatie la executare, numai ca impotriva acelei hotarari din contestatia la executare in
regim cambial, calea de atac este una diferita - este de 15 zile de la pronuntare, in timp ce
contestatia la executare de drept comun are termen 10 zile de la comunicare.
- In cazul asta, prin aceeasi H.J. ar fi solutionata si o parte care-i prevazuta cu 10 zile de la
comunicare si o alta care-i prevazuta cu 15 zile de la pronuntare. Care termen se va aplica?
 Aici, pe ipoteza lui art. 460 alin. 5 se aplica „termenul de drept comun” - dar ce inseamna
„dreptul comun” - dreptul comun in materia generala sau dreptul comun in materia executarii
silite?
 Proful considera ca e vorba de dreptul comun in materia executarii silite, fiind un proces
in materia executarii silite, deci 10 zile de la comunicare, nu 30 de zile de la comunicare
cum e in dreptul comun al judecatii in prima instanta si in caile de atac.

A treia ipoteza de lucru

 Prin H.J. se solutioneaza o cerere principala sau incidentala, dupa caz, care nu e supusa niciunei cai de
atac de reformare si sunt si cereri care sunt fie principale, fie incidentale, fie accesorii, pentru care nu
este aceasta prevedere cum ca n-ar fi supuse niciunei cai de atac
 Ipoteza divortului urmat de alte cereri - partajul, autoritatea parinteasca, etc.
- In cazul asta, calea de atac pentru celelalte cereri este determinata potrivit dreptului comun.
- Termenul de exercitare pentru ele este determinat tot potrivit dreptului comun.

Cu asta inchidem discutia referitoare la unicitatea hotararii judecatoresti.

Principiul legalitatii cailor de atac
 Legalitatea caii de atac ne spune: „Calea de atac este determinata de lege, iar nu de parti sau de
instanta.”
 Cu alte cuvinte, chiar daca judecatorul mentioneaza, in mod gresit, o alta cale de atac in dispozitivul
hotararii, aceasta nu confera un drept partii pentru exercitarea acelei cai de atac indicate in mod
gresit.
- Partea va trebui sa exercite calea de atac prevazuta, in mod expres, in lege.

Acest lucru este relativ usor de inteles, fiindca exista aceasta regula: „Nemo censitur ignorarae legem.”
 Este, totusi, destul de greu uneori de aplicat in practica, fiindca nu mereu legea e atat de clara si nu
mereu mentiunea gresita a judecatorului este atat de usor de identificat ca fiind gresita.
 Asa cum am mai zis, partea ar putea fi inclinata „sa-l creada pe cuvant” pe judecator daca spune ca
o cale de atac ce trebuie exercitata este apelul, iar nu recursul, cum scrie in lege.
- Totodata, la fel de corect este ca exista si principiul „iura novit curia” - judecatorul este
prezumat drept cunoscand legea.

Ce se intampla in acest caz?

Legiuitorul NCPC, spre deosebire de vechiul legiuitor, a tratat cu mare atentie aceasta chestiune si a incercat o
impacare intre cele doua principii:
1) Principiul care spune ca o cale de atac nu poate fi oferita de judecator;
2) Pe de alta parte, legiuitorul a incercat sa cautioneze partea care a gresit, bazandu-se in greseala ei pe chiar
greseala judecatorului.

Atunci, in aceste cazuri, daca partea exercita o cale de atac prevazuta in mod gresit in dispozitivul H.J.:
 Se va respinge ca inadmisibila acea cale de atac sau se va recalifica drept o cale de atac in calea de
atac prevazuta de lege si se va da posibilitatea urmatoare partii:
1. In ipoteza in care se respinge ca inadmisibila calea de atac, partea va putea sa exercite, intr-un nou
termen, calea de atac prevazuta cu adevarat de lege (daca ea exista);
2. De la momentul recalificarii, partii îi va incepe sa-i curga un nou termen pentru exercitarea caii de atac
prevazute de lege.

Legiuitorul nu a stabilit in ce cazuri se respinge ca inadmisibila si in ce cazuri se recalifica calea de atac,

lasand asta la aprecierea judecatorului.

Avem doua ipoteze:

Ipoteza 1:
 Daca judecatorul a scris: „Calea de atac este recursul.” si in cauza nu exista recurs, fiindca H.J. este
supusa numai apelului - intreaga discutie cade, fiindca judecatorul, in cazul in care se exercita un
recurs, il va respinge ca inadmisibil, dar dupa asta nici nu mai ai ce alta cale de atac sa exerciti, fiindca
legea nu prevede o alta cale de atac.

Ipoteza 2:
 Totusi, daca judecatorul a mentionat in mod gresit apelul, desi calea de atac era recursul si partea a
formulat un apel, atunci, in acest caz, judecatorul:
 Va respinge ca inadmisibil apelul, dand posibilitatea ca, de la momentul comunicarii hotararii,
 partea sa exercite calea de atac prevazuta de lege - recursul;
 Va spune: „Recalificam apelul in recurs si acordam un termen, pentru ca, in interiorul lui, partea sa
declare recurs sau sa-si modifice motivele pe care, initial, le facuse pentru situatia de fapt in
veritabile motive de recurs - fiindca degeaba ar recalifica si pastra calea de atac, daca nu i-ar da
posibilitatea sa si indice motivele specifice recursului - fiindca, altfel, ar urma ca recursul sa fie
respins, fiindca nu ar avea o motivare pe situatia de drept.

In acelasi spirit se reglementeaza si problema situatiei in care instanta a indicat gresit, in dispozitivul
hotararii, termenul pentru exercitarea caii de atac.
 Aceasta problema nu era rezolvata, initial, prin NCPC.
 Prin modificarea codului, intervenita prin Legea 310/2018, s-a prevazut ca, in cazul in care se indica in
mod gresit termenul pentru exercitarea caii de atac in dispozitivul hotararii, iar partea exercita calea de
atac in interiorul termenului prevazut in mod eronat in H.J., atunci va opera o repunere in termen din
oficiu - formulare care: „sa ma ierte Dumnezeu, nu prea e corecta” (prof Briciu in momentele sale de
sinceritate).
 De fapt, nu e vorba de o repunere in oficiu, ci de o inlaturare a decaderii - asta vrea sa spuna
legiuitorul. Da, n-a zis-o bine legiuitorul, dar e bine ca a spus-o. Deci, de fapt, este vorba de o
inlaturare a decaderii.

Asadar, luam un exemplu:

 Termenul este de 15 zile de la comunicare, cum e in cazul contenciosului administrativ - iar dintr-o
greseala, instanta spune ca, de fapt, termenul e de 30 de zile de la comunicare.
 Partea exercita recursul in a 25-a zi.
- Strict vorbind, pe textul de lege, ea a iesit din termen.
- Dar fiindca exista aceasta prevedere, la art. 457 alin. 3 din NCPC, ea va fi socotita a nu fi
decazuta din termen, iar calea de atac va fi considerata ca fiind facuta in termen, fara a reformula
o cerere de repunere in termen.

Exista un RIL 19/2016 prin care s-a aratat ca, in ipoteza in care partea exercita o cale de atac neprevazuta de
lege, dar nu in baza mentiunii din dispozitivul hotararii, ci pentru ca alege ea, de nebuna, o cale prevazuta de
lege - in cazul asta, instanta va respinge calea de atac ca inadmisibila dar, evident, asta nu antreneaza
dispozitiile art. 457.
 Sigur, este posibil ca, daca acea cale de atac poate fi recalificata si poate fi judecata ca atare, instanta va
judeca - dar in niciun caz partea nu primeste avantajele prevazute de art. 457 alin. 3, in sensul de a fi
repusa in termenul de exercitare a caii de atac prevazute de lege.
 Cu alte cuvinte, ce s-ar putea intampla: H.J. spune in mod corect - calea de atac e recursul - dar
partea, de capul ei, spune ca ea face apel, ca asa i se pare ei, ca apelul ar trebui sa fie calea de atac -
in cazul asta, nu esti pe textul de la art. 457 alin. 3, ca nu instanta te-a indus in eroare, ci esti tu loca
loca si ai facut tu o analiza gresita.
- Prin urmare, fie ti se va respinge cererea ca inadmisibila, fie ti se califica apelul ca recurs, doar
ca ai o mare problema - nu ti se mai acorda termen pentru ca sa-ti schimbi si motivele, astfel ca
vei avea un apel calificat ca recurs, dar motivele de apel nu seamana cu alea de recurs - apelul e
ordinar, recursul e extraordinar, motivele de apel sunt de fapt, alea de recurs sunt de drept => cel
mai probabil, dupa recalificare, ti se va anula calea de atac, ca fiind nemotivata corespunzator.
Vezi in ppt si unele mentiuni din doctrina referitoare la acest subiect. Terminam astfel problema legalitatii.
Partea din hotarare care poate fi atacata
In mod traditional, s-a recunoscut posibilitatea de atacare numai a dispozitivului hotararii - adica a solutiei,
considerandu-se ca eventuala nemultumire tinand de modul in care a fost motivata H.J. nu ar prezenta un interes
pentru parti, din moment ce solutia le este convenabila.
 Sigur, daca solutia nu le era convenabila, atunci, atacand dispozitivul hotararii - adica solutia - trebuia sa
ai si o anumita abordare fata de motivare - in mod evident, contestai si rationamentele care au stat la
baza hotararii.

NCPC recunoaste posibilitatea atacarii exclusiv a considerentelor - aceasta atacare are loc de catre partea care
este multumita cu privire la dispozitiv -deci cu privire la solutie - dar are nemultumiri cu privire la motivele
care au condus la aceasta solutie.
 Asa s-a creat ceea ce noi numim atacarea considerentelor hotararii judecatoresti.

Atacarea considerentelor hotararii judecatoresti

Este prevazuta la art. 461 NCPC si vizeaza urmatoarele 3 situatii:
1) Considerentele cuprind motivari care nu au nicio legatura cu judecarea acelui proces, indiferent ca ele ar
fi probleme de drept;
2) Atunci cand considerentele sunt gresite - in sensul ca partea le considera gresite;
3) Atunci cand considerentele cuprind constatari de fapt care prejudiciaza partea;
 In aceste ipoteze, se permite atacarea exclusiv a considerentelor de catre partea care, repetam, e
multumita de solutia adoptata efectiv pe fond.
 Daca se admite calea de atac, ar urma ca aceste considerente enumerate in aceste 3 cazuri sa fie
inlaturate de instanta din calea de atac si inlocuite cu propriile considerente, mentinand insa solutia din
dispozitiv neatinsa.

Aici apar doua chestiuni, in practica instantelor si, deopotriva, in doctrina:

1. In primul rand, textul vorbeste despre inlaturarea anumitor considerente - ceea ce, din punctul de vedere
al profului, nu poate fi extins la situatia in care se critica faptul ca instanta nu ar fi avut anumite considerente
- adica nu ar fi facut anumite considerente.
 Luam un exemplu - reclamantul solicita nulitatea unui act, in baza a 3 motive de nulitate. Instanta
admite actiunea in baza primului motiv, iar pe celelalte doua motive nu le mai analizeaza, spunand ca
actul este nul, prin urmare nu mai am interes sa verific si alte motive de nulitate, unul mi-e suficient ca
sa anulez actul.
 Impotriva hotararii face apel, in primul rand, partea care a pierdut procesul, pentru ca ei i s-a anulat
actul. Intrebarea este - partea care a castigat procesul - reclamantul - va trebui sa faca si el apel,
fiindca instanta nu a analizat anumite motive in considerente?
- Raspunsul este, in mod evident, nu. N-ar avea de ce sa faca nici completare, fiindca nu sunt
capete de cereri, sunt motive, deci iese din sfera cererii de completare.
- La fel, pe considerente ai cum sa ataci, daca ne uitam la cele 3 motive, nu ne-am incadra pe
niciun dintre cele 3 ipoteze sus-numite.
 Asadar, cel care a castigat procesul nu este obligat sa faca apel.
 Daca instanta de apel, la o adica, ar considera, in baza apelului celeilalte parti ca unicul motiv
de nulitate retinut nu ar fi intemeiat, pentru a schimba solutia, va trebui sa analieze, din
oficiu, si celelalte doua motive neanalizate de prima instanta, fiindca este totusi instanta de
apel, are caracter devolutiv, urmand ca, numai in masura in care si celelalte doua motive sunt
anulate, sa pronunte o H.J. diferita fata de prima instanta.
2. In al doilea rand, a doua problema care apare este daca recursul impotriva considerentelor, pentru a fi facut
si in cazul unui recurs, ar trebui sa se incadreze in motivele de legalitate prevazute la art. 488 (n-am prea
inteles ipoteza, s-a balbait proful).
 Din punctul de vedere al profului, lucrurile stau asa:
 Recursul intemeiat pe art. 461 NCPC este total diferit de recursul intemeiat pe art. 488 NCPC.

 Art. 488 vorbeste despre un recurs impotriva H.J., intelegandu-se prin aceasta, impotriva solutiei -
deci cele 8 motive de recurs prevazute in art. 488 vizeaza ipoteza nemultumirii vizavi de solutia
pronuntata.
 Atunci cand vorbim de o nemultumire cu privire la motivare, textul aplicabil este unul special - anume
art. 461 - si aici ai avea motive, anume cele 3 motive prevazute.
 Prin urmare, nu se mai aplica motivele de la art. 488, ci se aplica motivele de la art. 461, care sunt
speciale.

Totusi, doctrina si jurisprudenta au dreptate in ceea ce priveste faptul ca regulile de la art. 461 pot fi
exercitate in recurs numai daca se supun regulii recursului de a se judeca numai pe aspecte de legalitate;
 Or unul din motivele de la 461 - cel referitor la constatarile de fapt care prejudiciaza partea - nu intra
in ceea ce priveste atributiile unei instante de recurs - adica atributia de a prevedea numai aspecte de
legalitate.
 Asta inseamna ca, in recurs, raman a fi analizate cele doua motive/dezlegari de drept care nu au
legatura cu judecata sau dezlegari de drept care sunt gresite.

O alta problema, este ca, la recurs, (vom vedea cand facem recursul, cursul urmator) regula este casarea
hotararii si trimiterea spre rejudecata.
 Or la art. 461, textul ne spune ca instanta, admitand calea de atac, va inlatura considerentele si le va
inlocui cu propriile conisderente.
 Si aici trebuie facuta aplicarea textului special;
- Art. 488 si celelalte din materia recursului se refera la ipoteza generala - anume atacarea unei
hotarari sub aspectul solutiei.
- Or noi aici avem o situatie particularea - atacarea numai a considerentelor. Aceasta situatie
particulara necesita tratarea unei chestiuni particularea inclusiv in privinta solutiei - anume nu
mai aplicam regulile de la recursul impotriva solutiei, ci regulile de la recursul impotriva
considerentelor - anume nu va fi incidenta casarea si trimiterea spre rejudecare, ci:
 admiterea recursului si inlocuirea considerentelor cu propriile considerente ale instantei
de recurs;
SAU
 inlaturarea considerentelor, atunci cand nu necesita o inlocuire, ci ele pur si simplu nu
trebuiau sa se afle acolo;

Ratiunea pentru care NCPC a facut aceasta extindere a caii de atac si in ceea ce priveste numai
considerentele:
 In realitate, aceasta extindere care nu era prezenta in VCPC (repetam - in vechiul cod puteai sa ataci
doar hotararea, nu si, in mod separat, considerentele) a fost necesara fiindca ADJ, asa cum am vazut in
ora trecuta, si-a extins sfera, de la nivelul dispozitivului si catre zona considerentelor decisive sau
decizorii.
  Asta inseamna ca, atunci cand chiar daca dispozitivul este unul favorabil, in cazul in care
considerentele decisive sau decizorii sunt nefavorabile, ai tot interesul sa ataci aceste considerente,
fiindca ele, daca raman ca atare si sunt gresite, iti vor putea fi opuse intr-un viitor proces cu o
autoritate de lucru judecat, pe efectul pozitiv al ADJ.

Exemplu concret pentru a intelege mai bine ratiunea extinderii:

 Daca ai obtinut castig de cauza in anularea unui act sau nulitatea lui absoluta, dar ti s-a inlaturat
apararea privind reaua-credinta a partii adverse, castigand insa pe alte aspecte - cum ar fi neindeplinirea
conditiilor de forma ale actului:
 Ei bine, in cazul asta, ai interesul sa ataci problema bunei-credinte sau relei-credinte a partii adverse
fiindca, daca nu o ataci, intr-un viitor proces in care vei solicita, de exemplu, despagubiri in legatura
cu actul respectiv, partea adversa iti va opune ceea ce s-a retinut, in sensul ca a fost de buna-
credinta si nu de rea-credinta, acest lucru avand ADJ pozitiva.
- E adevarat, daca nu ataci, nu iti va afecta solutia ta, ca actul e nul oricum;
 Dar intr-un viitor potential/prezumtiv proces legat de despagubiri, fructe preluate, sau orice
alte aspecte in legatura cu bunul ce facea obiectul actului - e posibil ca acea retinere
referitoare la buna-credinta sa ti se opuna cu autoritate de lucru judecat pozitiva.

De aici mai retinem un aspect:

 Nu orice considerente pot fi atacate.
 In primul rand, partea nu trebuie sa se declare nemultumita cu solutia - daca e nemultumita cu
solutia, ataca solutia si, in cadrul atacarii acesteia, evident ca va contesta si considerentele care
sustin solutia - deci nu ne aflam pe ipoteza asta;
 In al doilea rand, chiar si daca ea ataca doar considerentele, ea trebuie sa arate un interes - deci
trebuie sa arate de ce acele considerente i-ar putea fi opuse, care ar fi riscul ca, intr-un viitor proces
(ipotetic, prezumtiv), ar putea sa se extinda asupra ei efectele acelor considerente gresite sau care
cuprind dezlegari de fapt care prejudiciaza partea sau nu au nicio legatura cu procesul.
- In cazurile acestea, da, ar putea fi atacate considerentele.

Extragem deci regula generala conform careia aceste cai de atac n-ar fi aplicabile in cazul considerentelor
supraabundente. Considerentele supraabundente nu ar trebui sa te prejudicieze intr-un viitor apropiat, intrucat
nu au ADJ.
 Pe de alta parte insa, pragmatic si empiric, proful, in practica, a recunoscut dreptul de a se ataca H.J. si
in cazul considerentelor supraabundente, fiindca aceasta diferenta intre considerente decisive, decizorii
si supraabundente este o chestiune ce apartine fiecarui judecator. Deci e mai bine sa nu stai la mana
unei viitoare instante care sa aprecieze ea ce considerente sunt decisive/derizorii sau supraabundente.
 Proful nu vrea sa-si asume acest risc, d-aia ataca bam bam tac pac.

Revenim la ultimul aspect referitor la partea generala a cailor de atac.

Nu sunt supuse cailor de atac masurile de administrare judiciara
Masurile de administrare judiciara sunt cele prin care, de exemplu, se stabileste:
 Vacanta judecatoreasca;
 Repartizarea judecatorilor pe sectii;
 Repartizarea dosarelor pe complete;
 Sigur, nu vorbim aici de nerespectarea principiului continuitatii - odata ce s-a repartizat dosarul la
un complet, e o regula de procedura ca trebuie pastrat acelasi complet, sub rezerva apartiei unor
situatii justificate temeinic.

 Fixarea primului termen de judecata;

 Ca e la 30 de zile, 60 de zile sau 90 de zile reprezinta chestiuni cu caracter administrativ, asupra
carora nu se poate formula o cale de atac.

 De asemenea, o alta situatie de masuri cu caracter administrativ - stabilirea cauzelor care se judeca in
perioada starii de urgenta.

Masura disjungerii
 Proful considera ca masura disjungerii nu este o masura de administrare judiciara. Ea presupune
analiza unor situatii de drept.
 Uneori, disjungerea e lasata la aprecierea judecatorului, prin raportare la anumite criterii. De exemplu,
nu se poate disjunge cererea de interventie accesorie - asta e o problema de drept, nu una de
administrare.

Cu asta terminam partea generala si intram in discutarea caii de atac a apelului

Calea de atac a apelului

Apelul este cea mai generoasa dintre caile de atac. Sediul materiei - art. 466 si urmatoarele.
Apelul este o cale de atac:
 De reformare;
 Ordinara;
 Devolutiva;
 Suspensiva de executare.

Obiectul apelului
Obiectul apelului il formeaza H.J. de prima instanta, cu urmatoarele mentiuni:
 Exista H.J. date de catre prima instanta si care nu sunt supuse niciunei cai de atac:
 De exemplu, hotararea judecatoreasca in materie de declinare a competentei.

 Exista H.J. date de prima instanta care sunt supuse direct recursului:
 De exemplu, hotararile pronuntate in materia contenciosului administrativ.

In ceea ce priveste încheierile:

  Ele, de regula, se ataca odata cu fondul, asta ca sa nu se intrerupa procesul de fiecare data cand o parte
este nemultumita de solutii luate cu caracter pregatitor.
 Totusi, sunt si situatii de incheieri care nu se ataca niciodata:
- Cum ar fi, de exemplu, incheierea de admitere sau de respingere a declaratiei de abtinere sau de
admitere a cererii de recuzare;
 Sunt si incheieri care se pot ataca separat de fond - a se vedea incheierile privind suspendarea
cursului judecatii.

Felurile apelului - exista 3 feluri de apel:

1) Apelul principal - cel prin care una dintre parti este nemultumita de solutia pronuntata in prima
instanta.
2) Apelul incident - acest apel incident este formulat de intimatul din apelul principal, dupa expirarea
termenului de apel principal, printr-o cerere care tinde la schimbarea hotararii primei instante.
 De ce intimatul din apelul principal ar avea dreptul sa depuna un apel peste termenul de apel principal
- care este de 30 de zile de la comunicare - daca el oricum vrea schimbarea hotararii primei instante -
adica, mai exact - de ce n-a cerut schimbarea de la bun inceput?
 Legiuitorul a gandit in felul urmator - aici este vorba de acea parte care a avut castig de cauza in
mod partial si care, in mod initial, s-a declarat (tacit) de acord cu H.J., mergand pe ideea de a nu o
ataca. Totusi, vazand ca partea adversa (care si ea, prin ipoteza, a pierdut, dar a si castigat, tot in
parte) formuleaza cale de atac, ar putea ca partea despre care vorbeam initial sa aiba sentimentul ca
pozitia ei concesiva cu privire la H.J. care nu-i dadea dreptate in totalitate, ci numai in parte, nu ar
conduce la un rezultat pozitiv.
- Legiuitorul a vrut, prin acest apel incident sa tempereze excesivitatea procesiva a celui care a
castigat partial si ar fi multumit cu solutia si care si-ar pune urmatoarea problema: “Bun, eu am
castigat, din 200.000 lei mi-a dat instanta 100.000 lei. As fi de acord cu suta asta de mii, dar doar
daca partea adversa n-ar mai ataca. Daca partea adversa ataca, atunci de ce n-as ataca si eu, sa
incerc sa recuperez tot?” Ideea e ca partea n-ar avea ce pierde, daca partea cealalta face oricum
apel.

Termenul de apel incident este odata cu intampinarea din apelul principal.

 Aceasta problema de stabilire cu exactitate a termenului decurge si din faptul ca partea nu stie exact
cand a expirat termenul de apel pentru partea adversa, fiindca termenul de apel curge de la
comunicare.
 Tu stii cand a expirat termenul de apel pentru tine, pentru partea adversa n-ai de unde sa stii cand
expira, fiindca nu stii cand exact i s-a facut ei comunicarea - sigur, poti aproxima, poti verifica la
dosar (daca sunt atasate dovezile de comunicare).
- Asadar, daca vrei sa exerciti apelul numai in masura in care cealalta parte ar face-o, cel mai
prudent ar fi sa faci apel preventiv - or legiuitorul vrea sa evite asta, fiindca asta ar duce la
sporirea numarului de procese in mod inutil.

S-a pus o problema care a fost rezolvata printr-un RIL nr. 14/2020 - anume:
Apelul incident ar putea viza si alte aspecte decat cel din apelul sau recursul principal?
 Proful a fost implicat direct in cazul asta, dand o opinie in aceasta chestiune, chiar in sensul in care s-a
dat solutia de catre ICCJ;
 Apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la apelul sau recursul principal, ci poate viza orice alte
 solutii cuprinse in dispozitivul hotararii sau chiar in considerentele acesteia.
 De exemplu (atentie - e un exemplu la limita - whatever that means) reclamantul castiga procesul,
dar nu i se dau toate cheltuielil de judecata. Deci castiga tot-tot-tot, dar in cazul cheltuielilor de
judecata, instanta i le reduce. Partea face apel pentru cheltuielile de judecata, spunand ca nu
trebuiau ca acestea sa-i fie reduse de la 3 mii la 2 mii de lei.
 Intimatul, care nu a facut apel, ar putea sa faca apel incident si sa intoarca intreaga solutie
pronuntata la prima instanta. Astsa inseamna ca, undeva, aceasta regula a apelului incident
functioneaza si ca o responsabilizare pentru cel care declara calea de atac.
- Cu alte cuvinte, daca stii ca solutia iti este in mare masura satisfacatoare, chiar daca nu deplin, e
mai bine sa nu faci apel, fiindca ii vei ridica posibilitatea celeilalte parti de a face apel incident si
poate ea nu voia sa faca apel. In cazul asta, daca se face un astfel de apel incident, cade
principiul non reformatio in peius. Acest principiu te apara in propria cale de atac, dar nu te
apara si in cazul unui apel incident.

3) Apelul provocat - art. 473: “În caz de coparticipare procesuală, precum și atunci când la prima instanță au
intervenit terțe persoane în proces, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să declare în
scris apel împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanță și care nu este parte
în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecințe asupra situației sale
juridice în proces. Dispozițiile art. 472 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

Luam un exemplu pentru a intelege acest text foarte complicat:

 Avem o cerere de chemare in garantie.
 A formuleaza o actiune contra lui B, iar B cheama in garantie pe C. Cererea lui A este respinsa ca
neintemeiata. Ce se intampla cu cererea de chemare in garantie a lui B? Se va respinge ca ramasa fara
obiect si interes.
 Daca A, insa, formuleaza apel, el va formula apel numai in privinta cererii principale – el neavand nicio
treaba cu cererea de chemare in garantie – si daca se va schimba solutia in cererea principala? B va fi
intr-o situatie mai proasta decat daca ar fi pierdut procesul in prima instanta. Daca il pierdea in prima
instanta, putea macar sa i se sa admita cererea de chemare in garantie. Asa, daca i se schimba solutia si
pierde procesul in apel, cererea de chemare in garantie facuta de el a fost respinsa de prima instanta ca
ramasa fara obiect, el teoretic nu avea de ce sa aiba interes sa faca apel pe cererea de chemare in garantie
respinsa ca ramasa fara obiect, fiindca lui ii convenea acest lucru, deci n-a facut apel. Nefacand apel,
asta inseamna ca acea hotarare s-a definitivat. Chematul in garantie nu mai este parte in apelul principal,
fiindca A n-ar avea niciun interes sa-l cheme si pe chematul in garantie, asta insemnand ca B va pierde
procesul direct in apel, fara posibilitate de a se mai intoarce impotriva lui C in acel proces – da, sigur, se
va putea indrepta impotriva lui pe cale separata, dar pierde timp.
 In acest caz, se ridica problema ca B sa formuleze apel provocat. Daca ne uitam pe definitia acestuia,
observam ca se aplica fix cazului nostru.

In legatura cu apelul incident si apelul provocat, trebuie retinut ca, in ambele situatii:
 Aceste apeluri se formuleaza de catre intimatul din apelul principal.
 Termenul de depunere a apelului incident sau provocat este cel al depunerii intampinarii in apelul
principal – adica atunci cand deja cunosti apelul principal, fiindca de aici se naste, de fapt, interesul de
a face apel incident sau provocat.
 Ele depind, sub aspectul solutionarii pe fond, de o conditie – anume ca apelul principal sa fie si el, la
randul lui, solutionat pe fond.
 Cu alte cuvinte, daca apelantul principal decide sa-si retraga apelul principal sau este tardiv,
 inadmisibil, nul (pentru nesemnare/neachitarea taxei de timbru) ori se perima sau intervine orice
alt motiv pentru care apelul nu se judeca pe fond, atunci apelul incident si provocat raman fara
obiect;

Apelul incident se indreapta impotriva apelantului din apelul principal.

Apelul provocat se indreapta nu impotriva apelantului din apelul principal, ci impotriva unui alt participant in
procesul in fata primei instante, care poate fi sau nu parte in apelul principal.

In continuare, vorbim despre instanta competenta si termenul in care se formuleaza apelul

Instanta competenta
 In cazul apelului, problema instantei este relativ usor de determinat. Ea vine ca urmare a stabilirii
competentei de prima instanta. Mereu instanta de apel va fi cea ierarhic superioara celei care a
pronuntat hotararea in prima instanta.
 Mentiune – daca prima instanta este Curtea de apel, avand in vedere ca ICCJ nu judeca apeluri,
atunci vom avea, in realitate, un recurs.

Termenul de apel
 Este, in general, de 30 de zile de la comunicare, daca legea nu prevede altfel.
 Exista si cazuri in care termenul deroga:
 Fie sub aspectul duratei – nu e 30 de zile, ci 5 zile, cum e in materia ordonantei presedintiale;
 Fie si sub aspectul duratei si momentului de la care curge termenul – de exemplu, poate sa curga
de la pronuntare, nu de la comunicare, cum e in materia sechestrului judiciar; poate sa curga de la
pronuntare pentru partile prezente si de la comunicare pentru partile lipsa;
- Pot exista aceste cazuri, dar norma care prevede situatiile trebuie sa fie exprese.

Cazurile de echipolență
Desi, in mod obisnuit, termenul curge de la comunicare, stim ca, in ceea ce priveste momentul comunicarii,
exista niste cazuri de asa-numita echivalență sau echipolență:
 Ipoteza in care partea a primit, sub semnatura, o copie de pe act;
 Ipoteza in care partea a cerut sa i se comunice hotararea celeilalte parti – caz in care, de la acest
moment se considera ca ea a primit hotararea;
 Ipoteza in care comunicarea a fost facuta odata cu incheierea de incuviintare a executarii – situatia
in care partea nu primeste comunicarea de la instanta, dar o primeste de la executorul judecatoresc, cu
incuviintarea executarii;
 Ipoteza in care partea formuleaza calea de atac inainte de a-i fi comunicata hotararea – se considera
ca de la acest moment (al formularii caii de atac) este comunicata si hotararea.
 Precizare – echipolența, in ceea ce priveste:
- Ipoteza formularii apelului inainte de a fi comunicata hotararea;
- Ipoteza in care partea a cerut sa se comunice hotararea unei alte parti:
 Vizeaza numai termenul de apel, nu si termenul de motivare a apelului.
 Termenul de motivare a apelului va curge numai de la comunicarea efectiva a hotararii –
numai atunci partea va putea, cu adevarat, sa stie si considerentele hotararii.
In ceea ce-l priveste pe procuror
 Termenul de apel curge de la pronuntarea hotararii, in afara de cazurile in care procurorul a
participat la judecarea cauzei, cand termenul curge de la comunicarea hotararii.
 Regula e explicabila – daca procurorul nu participa, hotararea se comunica numai partilor
participante.
- Prin urmare, nu poti spune ca termenul ii curge de la comunicarea hotararii, fiindca, nefiind parte
la proces, nici macar nu i se comunica hotararea.
In ceea ce priveste felul in care procurorul afla ca o hotarare a fost pronuntata – este o chestiune ce tine de
conjunctura reala, faptica, legiuitorul nefiind preocupat de aceasta chestiune.

Intreruperea termenului de apel

Avem urmatoarele cazuri de intrerupere, prevazute la articolul 469 NCPC;
1. Moartea partii care ar avea interes sa faca apel.
 Decesul partii trebuie sa intervina in interiorul termenului de apel – daca intervine dupa, nu mai avem
nicio intrerupere.
 In acest caz, se face o noua comunicare la ultimul domiciliu al partii, pe numele mostenirii (adica fara a
se indica numele mostenitorilor, fiindca, ipotetic, ei nu sunt cunoscuti. Se va scrie numai „pentru
mostenitorii lui x).
 Formularea apelului va putea fi facuta de orice succesibil. In acest caz, formularea apelului nu va
reprezenta un act de acceptare a succesiunii.
 Prevederea asta e importanta, fiindca termenul de apel este relativ scurt si uneori ar fi insuficient
pentru parte sa-si dea seama daca e bine sau nu sa accepte succesiunea.

Dupa noua comunicare facuta pe numele mostenirii, incepe sa curga un nou termen de apel – de aia se si
numeste „caz de intrerupere”.

2. Moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea hotararii;

In acest caz, se va face o noua comunicare la domiciliul partii, iar de la aceasta noua comunicare va curge un
nou termen de apel.
 Pentru a ne afla in aceasta ipoteza, este necesar:
a) Ca moartea mandatarului sa fi intervenit dupa ce s-a facut comunicarea.
 Daca moartea acestuia intervine inainte de a se face comunicarea, inseamna ca ea este nelegala,
fiindca s-a facut unei persoane inexistente.
 Daca moartea mandatarului a intervenit dupa ce a expirat termenul, iarasi nu avem caz de
intrerupere, fiindca nu mai avem un termen in curs.

3. Ipoteza celui lipsit de capacitate de exercitiu/celui cu capacitate de exercitiu restransa

 Pentru acesta, termenul nu curge pana ce nu a fost desemnata o persoana care sa-l reprezinte sau sa-l
asiste. In cazul asta, termenul ar trebui sa curga dupa desemnarea tutorelui sau curatorului, dupa caz.
Forma cererii de apel
Cerea de apel cuprinde:
1. Numele si datele de identificare ale partilor;
2. Indicarea hotararii atacate;
3. Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul;
4. Probele invocate in sustinerea apelului;
5. Semnatura.

Mentiuni cu privire la aceste elemente:

1) In cazul numelui si prenumelui partilor:
 Avem o nulitate conditionata de o vatamare – vatamarea consta in aceea ca nu se poate stabili cine cu
cine se judeca.
 Idem in ceea ce priveste domiciliul partilor, pentru a putea fi citate.

2) La indicarea hotararii atacate, este vorba de o nulitate expresa, fiindca este determinata ca atare de lege.

3) In ceea ce priveste neindicarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul, nu avem o
nulitate, ci avem o decadere.
 Asta inseamna ca, daca nu se indica in termenul de apel motivele pe care acesta se intemeiaza, atunci
vom avea un apel nemotivat, ceea ce inseamna ca apelantul nu poate aduce critici vizavi de hotararea
pronuntata in prima instanta, dar asta nu inseamna ca instanta de apel nu va judeca apelul.
 Instanta de apel va judeca apelul in baza celor afirmate de catre parti in fata primei instante, in
limitele judecatii la prima instanta.
- Asta i-a determinat pe multi sa spuna ca nu mai exista nicio sanctiune, dar nu e asa. Daca la
prima instanta au avut loc nulitati de ordine privata si care n-au fost invocate prin motivarea
apelului, atunci acestea nu mai pot face obiectul solutionarii in apel.
- Insa, in ceea ce priveste probatoriul administrat in fata primei instante, rationamentele pe care
le-a facut prima instanta – acestea pot fi, in mod evident, rediscutate in apel, pentru ca apelul este
o cale devolutiva de atac, ceea ce inseamna ca presupune o reluare a intregii analize
judecatoresti facute la prima instanta.
 Dar da, daca nu faci motive de apel, nu poti veni si cu critici cu privire la modul in care a
analizat speta prima instanta si efectul se va resfrange, mai ales, asupra nulitatilor cu caracter
relativ

4) In ceea ce priveste neinvocarea probelor:

 Iarasi, sanctiunea este decaderea, in sensul ca probele trebuie invocate de apelant prin cererea de apel.
 Sigur, si in apel sunt aplicabile prevederile din prima instanta de la art. 254 NCPC, in sensul ca se
pot solicita probe si peste termen, in masura in care se incadreaza in ipotezele acelea speciale.

5) In cazul lipsei semnaturii, avem o nulitate expresa, deci vatamarea se prezuma.

De asemenea, este important sa retinem ca apelul este supus taxei judiciare de timbru.
 De regula, aceasta taxa este de 50% din taxa datorata pentru judecata in prima instanta, dar numai cu
privire la valoarea contestata
De asemenea, mai exista o nulitate extrinseca ce decurge din locul unde se depune cererea de apel.
 Regula este ca cererea de apel se va depune chiar la instanta care a pronuntat hotararea atacata.
 Depunerea cererii de apel direct la instanta superioara genereaza o nulitate, iar aceasta nulitate este
neconditionata de vatamare, fiindca este extrinseca actului de procedura, ceea ce inseamna ca nu
poate fi in niciun fel indreptata.
- Tot ce poti face este sa depui, in acelasi termen, o cerere de apel la instanta care a formulat
hotararea – dar asta nu e o indreptare, ci formularea unei alte cereri.
- Practic, nu ai nicio scuza pentru a nu sti unde se depune cererea de apel, fiindca in cuprinsul
dispozitivului H.J., se mentioneaza si faptul ca partea va depune cererea de apel chiar la instanta
care a pronuntat hotararea. Deci citind hotararea, afli si unde trebuie sa depui cererea de apel.

In legatura cu probele, sunt cateva observatii de facut:

 A existat o discutie daca, in apel, s-ar putea solicita si probe care nu au fost solicitate la prima
instanta sau s-ar putea solicita numai probele care au fost solicitate la prima instanta si au fost
respinse.
 Textul spune asa:
 In apel poti folosi probele de la prima instanta.
- In acest caz, nu ai de ce sa le indici, ele sunt deja administrate la prima instanta, prin urmare vei
face referire la ele chiar in dezbaterea pe fond a apelului.
 Se pot reface sau completa probele de la prima instanta.
- In acest caz, evident, se solicita acest lucru in cererea de apel sau in intampinare (daca vorbim de
intimat);
 Se pot administra si probe noi.
- In acest caz, trebuie sa indici asta in cererea de apel sau de intampinare.

Intrebarea care se pune este – aceste probe noi sunt si dintre cele care n-au fost solicitate la prima instanta
sau dintre cele care au fost solicitate la prima instanta si instanta le-a admis, dupa care a decazut partea din
dreptul de administrare?
 Aici avem un RIL care ne spune foarte clar ca, in notiunea de probe noi ce pot fi produse in faza
apelului se includ:
 atat probele propuse in fara primei instante, prin cererea de chemare in judecata sau prin
intampinare;
 cat si probele care n-au fost propuse in fata primei instante sau au fost propuse tardiv in fata
primei instante si instanta a constatat decaderea din dreptul lor.

Aceasta teza a ICCJ, venind pe o doctrina sustinuta si de profesor (chiar anterior RILului, acesta exprimand in
mod direct o opinie in acest sens) este cea care exprima cel mai bine spiritul apelului.
 Apelul este o cale devolutiva de atac. Prin urmare, ea presupune o reluare a judecatii sub toate
aspectele. Odata cu apelul se naste un nou drept la proba. Chiar daca partea nu a cerut o anumita
proba la prima instanta, dar a constientizat ca are nevoie de ea in apel, atunci este dreptul ei sa o ceara.
 La fel, daca a fost decazuta dintr-o proba la prima instanta, chiar daca decaderea produce efecte pe
intreaga durata a procesului (e vorba de decaderea din dreptul la proba in prima instanta) – odata cu
apelul, se deschide un nou drept la proba din care partea nu e decazuta, in ipoteza in care
formuleaza cererea de proba chiar in cuprinsul cererii de apel.
Motivele de apel
 Ca regula, acestea se formuleaza in interiorul termenului de apel, sub sanctiunea decaderii.
 Asadar, nu avem un termen de apel si unul diferit pentru motive – ambele sunt supuse aceluiasi
termen.
Totusi, exista situatii in care termenul de apel curge de la alt moment decat comunicarea:
 De exemplu, termenul de apel poate sa curga de la momentul pronuntarii.
 In cazul in care termenul de apel curge de la pronuntarea hotararii, termenul de motivare nu are
cum sa curga si el tot de la pronuntarea hotararii, fiindca de la acel moment nu exista o motivare
a hotararii, prin urmare neputand sa existe nici o motivare a apelului.
- In aceste cazuri, termenul de apel va curge de la pronuntare, in timp ce termenul de motivare a
apelului va curge de la comunicarea hotararii.

De asemenea, nemotivarea apelului nu atrage nulitatea acestuia. Un apel nemotivat se va judeca pe baza celor
invocate la prima instanta.

Efectele cererii de apel

Cererea de apel are urmatoarele efecte:
1. Investește instanta de apel;
2. Continua efectul suspensiv de executare, pana la solutionarea apelului;
 Termenul de apel, in sine, are efect suspensiv de executare – atat timp cat partea se afla in interiorul
termenului de apel, nu se poate executa hotararea.
 Daca termenul expira si nu se formuleaza apelul, atunci evident ca hotararea se definitiveaza si
devine si executorie.
- Insa, daca se formuleaza apel in interiorul termenului, atunci efectul suspensiv al termenului se
prelungeste pana la solutionarea apelului.

3. Apelul are un efect devolutiv:

 Asta inseamna ca apelul presupune o noua judecata asupra aspectelor de fapt si de drept.
 De la aceasta regula a caracterului devolutiv a apelului, exista doua exceptii:
 Tantum devolutum quantum apellatum – adica se rejudeca atat cat s-a apelat. O sa vorbim imediat
pe larg.
 Tantum devolutum quantum iudicatum – adica se va devolua/rejudeca atat cat s-a judecat in fata
primei instante.

Prima exceptie/limita a efectului devolutiv – Tantum devolutum quantum apellatum

 Asta inseamna ca nu se va putea judeca in apel decat ceea ce s-a dedus spre judecata apelului. Este o
transpunere a regulii disponibilitatii, in sensul ca, intr-adevar, apelul produce un efect devolutiv
complet, dar nu mai mult decat ar dori partile.
 Daca partile vor ca efectul devolutiv sa fie redus, in sensul ca ele fac apel numai impotriva unor
parti din hotarare sau numai impotriva altor parti, inseamna ca celelalte parti neatacate cu apel
vor ramane definitive si nu vor mai face obiectul analizei in apel. Asta vrea sa spuna acest principiu.
Totusi, apelul va avea un efect devolutiv, neputand fi limitat sub aspectul acesta, in cateva ipoteze precum:
 Prima ipoteza – situatia in care, din start, el nu este limitat la anumite parti sau anumite solutii.
 De exemplu, partea spune: „apelez hotararea cutare”, fara nicio alta prevedere. Un apel nemotivat
are efect devolutiv total, fiindca nu se prevede ce parte anume se critica.

 A doua ipoteza – cand apelul tinde la anularea hotararii:

 De exemplu, daca invoci apelul pe motiv ca H.J. a primei instante este data de o instanta
necompetenta, nu poti spune: „E necompetenta, dar eu vreau sa ramana valabila doar o parte din
hotarare.”
- Daca voiai sa ramana valabila o parte, nu invocai incompetenta sau incompatibilitatea
judecatorilor de prima instanta. In cazul asta, solutia va fi nulitatea hotararii in intregime.
- Asadar, aici nulitatea nu poate fi divizibila sau partiala

 A treia ipoteza – solutiile care nu sunt atacate, dar sunt dependente de solutia atacata.
 Si acestea vor cadea, in masura in care nu se pot sustine prin ele insele.

 A patra ipoteza – situatia in care obiectul procesului este indivizibil.

 Si aici, efectul admiterii se va extinde asupra intregului obiect;

 A cincea ipoteza – situatia in care, potrivit legii, efectele benefice se vor extinde si asupra partilor
care sunt in raporturi de solidaritate sau indivizibilitate cu cele care au formulat apelul.
 In cazul asta, coparticiparea produce o extindere a efectelor pozitive ale demersului judiciar, caz
in care, chiar daca numai una dintre parti a formulat apel, castigarea de catre ea a procesului va
produce efecte si asupra celorlalti, astfel incat solutia se va schimba in tot, iar nu numai in parte.

Observatii legate de partile aflate in apel

 Judecata in apel nu trebuie sa aiba ca parti toate partile aflate in fata primei instante.
 Evident, partile din apel pot fi toate cele care au fost in fata primei instante sau numai o parte
dintre ele, daca apelantul isi indreapta apelul:
- numai impotriva unora dintre aceste parti, numai impotriva unor cereri in care numai unii
dintre cei aflati la prima instanta sunt parti si nu ataca cu nimic hotararea cu privire la situatia
altor parti, repet, daca ne aflam pe ipoteze divizibile si nu avem ipoteze in care limita efectului
devolutiv nu opereaza – cum sunt cele pe care le-am zis mai sus.

Totusi, aici putem avea o problema.

 Apelantul poate sa spuna: „Eu ma judec numai cu partea x care a fost in fata primei instante.”
 Daca insa, instanta de apel vede ca, desi apelantul declara ca se judeca numai cu partea x, el
invoca niste nulitati ale hotararii primei instante care ar produce efecte complete, atunci instanta,
din oficiu, ar trebui sa-i cheme in proces si pe ceilalti care au luat parte la judecata in prima
instanta, fiindca se discuta drepturile lor.
 Aici nu este vorba de o introducere din oficiu in proces, fiindca ei deja figureaza in proces.
- Este vorba doar de determinarea, de catre instanta de apel, a cadrului procesual in faza apelului,
in legatura cu parti care sunt deja in proces, din moment ce apelul se refera si la drepturile lor.
- Deci nu avem de-a face cu o derogare de la principiul conform caruia instanta nu introduce
terti in proces, fiindca acestia sunt deja in proces. Este deci vorba doar de determinarea
intinderii apelului.
A doua exceptie/limita a efectului devolutiv – Tantum devolutum quantum iudicatum
 Asta inseamna ca se va judeca in apel atat cat s-a judecat si la prima instanta.
 Acest principiu da expresie ideii ca instanta de apel, dincolo de efectul ei devolutiv, este o instanta de
control judiciar. Instanta de apel nu trebuie sa fie pusa in fata unei realitati juridice diferite de cea
existenta in prima instanta, fiindca atunci n-ar mai putea sa exercite un control judiciar, ci ar face o
analiza de prima instanta, in legatura cu problema respectiva.
 Din acest motiv, legiuitorul stabileste ca, in apel, nu se pot schimba:
- Partile + calitatea lor;
- Obiectul;
- Cauza cererii;
 Adica elementele de baza care configureaza un proces.

De asemenea, tot in aceeasi ratiune, legiuitorul stabileste ca, in apel, nu se pot formula cerei noi, cum ar fi
cererea reconventionala, cererea de chemare in garantie.
Exista o exceptie despre care o sa vorbim imediat.
Acum hai sa luam elementele pe rand.

Partile
Proful a selectat mai multe ipoteze relevante, din jurisprudenta si doctrina.
 De exemplu, in prima instanta s-a invocat calitatea de mostenitor al tatalui uneia dintre parti –
reclamantului, de exemplu – iar in apel pe cea de mostenitor a surorii. In cazul asta, da, partea e
identica, dar calitatea in care se prezinta este total diferita.
 Alt exemplu – in prima instanta s-a invocat calitatea de mostenitor legal, iar in instanta de apel s-a
invocat cea de mostenitor testamentar;
 Alt exemplu – in prima instanta s-a revendicat bunul, pretinzandu-se calitatea de mostenitor al
proprietarului initial, iar in apel s-a schimbat pozitia, in sensul ca s-a intemeiat pe un contract de
vanzare incheiat chiar de reclamant cu un anumit cumparator;
 De asemenea, nu se poate formula direct in apel o introducere in cauza a unei terte persoane, chiar si
pe ideea existentei unui litis consortiu procesual obligatoriu. Daca la prima instanta acest litis consortiu
obligatoriu n-a fost respectat, atunci el nu mai poate fi complinit in apel. In cazul asta, se va admite
apelul si se va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila fiindca n-a fost respectat un litis
consortiu procesual obligatoriu, dar in niciun caz nu se poate introduce tertul direct in apel.

O observatie:
 Exista situatii in care nu ne aflam in fata unei schimbari a partii, desi aparentele ar putea fi
inselatoare:
 Ipoteza in care, in apel, intervine succesorul cu titlu particular al celui care s-a aflat in proces.
- Aici nu vorbim de o alta parte, nu are loc o schimbare a partii decat din punct de vedere fizic, dar
din punct de vedere juridic e vorba de una si aceeasi parte, sub aspectul drepturilor.
 Idem in cazul apelului pe calea unei actiuni oblice exercitate de un creditor chirografar – in cazul
asta, vorbim, in realitate, de aceeasi parte – doar ca drepturile ei sunt exercitate de catre un
reprezentant atipic – cum ar fi creditorul chirografar.
Obiect
Am zis ca trebuie sa existe identitate de obiect – in apel nu se poate schimba obiecutl.
Exemple relevante:
 In prima instanta s-a solicitat o granituire, dar in apel s-a cerut lasarea in deplina posesie a unei bucati
de teren;
 In prima instanta s-a cerut executarea contractului, in timp ce in apel s-a invocat rezolutiunea
contractului pentru neexecutare;
 Situatia in care cererea de reductiune testamentara a fost inlocuita in apel cu o cerere avand ca obiect
aportul donatiilor.
 Ipoteza in care solicitarea in prima instanta a inopozabilitatii unui act pe o actiune pauliana a fost
schimbata in apel cu invocarea nulitatii absolute pe cauza ilicita;

Cauza
De asemenea, nici cauza nu poate fi schimbata in apel.
Exemple relevante:
 In prima instanta s-a cerut anularea contractului pentru vicii de forma, iar in apel pentru inexistenta
consimtamantului sau vicierea consimtamantului prin dol, eroare, etc.
 In prima instanta am avut o cerere cambiala, iar in apel am avut schimbarea acestei cereri cu o actiune
comerciala de drept comun, aratand ca se serveste de cambie numai ca un inscris, nu ca un temei al
pretentiilor;
 Daca evacuarea s-a cerut pentru neplata chiriei in prima instanta, iar in apel s-a invocat distrugerea
spatiului sau certarea repetata cu vecinii.
 Schimbarea unui temei – din delictual in contractual;
 Transformarea actiunii in constatare in actiune in realizare direct in apel. Ea poate fi facuta pana la
inchiderea dezbaterilor in fata primei instante, dar nu si direct in apel.

De asemenea, nu se pot formula cereri noi in apel:

 Cereri de chemare in garantie;
 Cereri de chemare in judecata a altei persoane;
 Cerere reconventionala (de regula, nu);
 Cererea de a se majora o cota de contributie la dobandirea bunurilor comune, printr-o cerere de partaj;
 Daca n-a fost facuta in prima instanta nu poate fi facuta direct in apel (exemplu luat din practica);
 Cererea de plata a fructelor bunului revendicat;
 Daca n-a fost facuta in prima instanta, nu poate fi facuta direct in apel;

 Daca intr-o actiune in revendicare, paratul se apara invocand un act de donatie pentru a-si legitima
proprietatea care este revendicata de reclamant, atunci reclamantul nu poate cere direct in apel revocarea
respectivei donatii – sigur, o poate face pe cale separata, incercand sa suspende procesul pana la
solutionarea procesului privind revocarea donatiei.

Observatii in cazul cererilor noi:

 Cererea reconventionala, atunci cand e facuta intr-un proces de divort, pentru motive ce s-au ivit dupa
dezbaterea asupra fondului la prima instanta, este posibila de a fi facuta direct in apel.
 Este o prevedere speciala, nu afecteaza regulile obisnuite.
 Ratiunile sunt mai de curand referitoare la mentinerea statusului derivat din casatorie si, pe cat
 posibil, a nu se formula un proces ulterior, fiindca asta ar fi efectul in lipsa acestei reguli.

 Cererea de interventie voluntara principala poate fi facuta direct in apel, daca exista acordul
expres al tuturor partilor.
 Cererea de interventie voluntara accesorie poate fi facuta direct in apel, fara acordul partilor, dar
ea nu este o cerere (fiindca intervenientul accesoriu nu are pretentii), de aceea nici nu o mentionam la
exceptii.

Exista exceptii (ma rog, trecute de legiuitor, in art. 478, ca niste exceptii) urmatoarele ipoteze:
 Invocarea, in apel, a mijloacelor de aparare:
 Simulatia;
 Compensatia legala (in fine, pentru compensatia judiciara trebuie facuta o cerere reconventionala,
iar cererea reconventionala nu poate fi facuta direct in apel)
 Exceptia de neexecutare;
 Dreptul de retentie;
 Solicitarea de a se acorda coeficientul de inflatie;
 Invocarea unei legi noi (sigur, daca ea nu schimba cauza), acordarea termenului de gratie:
- Acestea pot fi facute direct in apel.

De asemenea, articolul 478 alin. 5 spune ca: „Se vor putea cere direct in apel, de asemenea, dobanzi, rate,
venituri ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa darea pronuntarii hotararii primei instante.”
 Cu alte cuvinte, nu reprezinta o cerere noua daca cel care a castigat in prima instanta spune: „Vreau sa-
mi calculati si dobanda care curge dupa pronuntarea in prima instanta, pe toata durata judecarii cererii de
apel si pana la solutionarea acesteia, cand am si posibilitatea sa execut hotararea.”

De asemenea, nu este o cerere noua invocarea nulitatilor absolute pe calea exceptiei care au aparut in fata
primei instante.
 Sigur, aici trebuie sa ne uitam si la principiul „Non reformatio in peius”, fiindca daca in fata primei
instante s-a judecat procesul, iar in apel se invoca, pe calea exceptiei, lipsa calitatii procesuale active, dar
prima instanta a admis cererea de chemare in judecata – aici avem o problema – cum se va clarifica
acest aspect?
 Proful spune asa – reclamantul castiga procesul (ma rog, nu tot, o parte din el) si face el insusi apel,
vrand sa castige si mai mult.
 Paratul, in apel, invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active, iar in acest caz, instanta de apel va
trebui sa analizeze exceptia lipsei calitatii procesuale active, fiind o exceptie de ordine publica si
putand fi invocata oricand in cursul procesului, doar ca o va tempera;
 O va analiza si daca va fi sa o admita, nu va merge dincolo de efectele castigate in fata primei
instante.
- Asadar, practic instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului in
fata primei instante, va respinge apelul, pastrand insa intact ceea ce reclamantul a castigat in
fata primei instante, fiindca daca i s-ar lua, ar fi o incalcare a principiului non reformatio in
peius.
Insa, evident, exceptiile de ordine publica pot fi invocate direct in apel, fara a fi o incalcare a vreunui principiu.
Art. 478 alin. 4 prevede asa: „Partile pot sa expliciteze in apel pretentiile care au fost cuprinse implicit in
cererile sau apararile adresate primei instante.”
Asadar, partile nu pot sa formuleze pretentii noi, dar pot sa le expliciteze pe cele formulate in fata primei
instante.
Aici, ICCJ a stabilit printr-un HP faptul ca explicitarea pretentiilor nu are semnificatia modificarii cadrului
procesual, in sensul de a se adauga si cereri noi (si proful adauga ca un barosan – „era si logic sa fie asa.”).

In ceea ce priveste acest text de la art. 478, trebuie sa facem unele observatii:
 El vine din dreptul francez, dar a fost reechilibrat, fiindca in dreptul francez el are o sfera mult mai larga
de aplicare.
 Ce nu s-a preluat din dreptul francez? Acolo textul e mai larg, fiindca acolo e admisibila
formularea in apel si a unor cereri – deci acolo se poate face inclusiv cerere reconventionala direct
in apel.

Avem doua ipoteze de lucru:

1) Situatia in care si anterior, in doctrina si jurisprudenta, se retinea ca instanta de apel poate sa judece
acele lucruri fara a incalca regula Tantum devolutum quantum iudicatum.
2) Situatii in care jurisprudenta anterioara stabilea ca se incalca aceasta regula, dar, prin prisma acestui text,
acele ipoteze ar trebui reconsiderate.
 Vezi si slide-urile profului.

Cateva exemple de ipoteze privind explicitarea:

 De exemplu, situatia cand la prima instanta s-a cerut repunerea partilor in situatia anterioara, dar nu s-a
spus cum anume sa fie repunerea asta – adica in ce sa constea? In predarea carui bun, in restituirea carei
sume?
 In acest caz, se permite ca, in apel, sa explicitezi, adica sa spui ceva de genul: „Prin repunerea
partilor in situatia anterioara solicitata in fata primei instante inseamna, in realitate,voiam sa spun sa
mi se predea bunul x.”
 Alt exemplu – in ipoteza in care partea a solicitat, in urma admiterii unei contestatii de dreptul muncii,
sa fie repusa in postul detinut anterior – dar nu a spus exact in ce consta postul respectiv si nu a zis nici
sa i se dea salariul corespunzator, dar acest lucru era implicit, nu trebuia sa mai spuna sa i se si acorde
salarizarea respectiva.

Cu asta incheiem discutia privind efectele cererii de apel.

Pregatirea dosarului
Prin Legea 310/2018 s-a consfitit ideea renuntarii la solutia pe care NCPC o avea in vedere – anume ca
pregatirea intregului dosar sa fie facuta la instanta care a pronuntat hotararea, iar apoi dosarul sa fie inaintat
instantei care judeca apelul, pentru ca aceasta doar sa fixeze termen si sa judece apelul.

Acum, pregatirea dosarului se imparte intre:

 Instanta care a pronuntat hotararea;
 Instanta care judeca apelul;

Ce inseamna aceasta imparteala mai exact?

 Apelul se depune la instanta care a pronuntat hotararea. Aceasta va trebui sa determine, verificand
procedurile de comunicare catre toate partile implicate, care este momentul la care termenul de apel a
expirat pentru toate partile si, dupa acest moment, trebuie sa inainteze dosarul la instanta
superioara, care va judeca si apelul.
 Asadar, instanta care a judecat procesul in prima instanta are un rol exclusiv de a culege toate
apelurile facute de toate partile in cauza, de a determina momentul expirarii termenului de apel
pentru toate aceste parti, pentru ca, ulterior, doar sa trimita dosarul in fata instantei
superioare.

 In fata instantei superioare – adica la instanta care judeca apelul – va avea loc o regularizare a
cererii de apel. Judecatorii investiti cu judecarea apelului vor verifica daca cererea de apel contine sau
nu lipsuri.
 Daca exista lipsuri, vor pune in vedere ca, in termen de 10 zile, acestea sa fie complinite.
 Spre deosebire de prima instanta, daca nu sunt complinite in termen de 10 zile, nu intervine
sanctiuena nulitatii. Legiuitorul a avut o retinere in a aplica, in apel, regimul de la prima instanta.
- In prima instanta, necomplinirea lipsurilor conduce la sanctiunea nulitatii cererii;
- In apel, se prevede faptul ca in 10 zile trebuie complinite lipsurile, dar nu se spune ce se
intampla daca acest lucru n-are loc.
 Ratiune – nulitatea cererii de chemare in judecata da posibilitatea introducerii unei cereri
noi, deci paguba nu-i atat de mare;
 In schimb, nulitatea apelului ar definitiva hotararea primei instante, fara posibilitatea
formularii unui nou apel, caile de atac putand fi exercitate o singura data.
 In acest caz, va opera sanctiunea decaderii, daca nu se fac rectificarile in termen de 10 zile,
dar sanctiunile vor fi aplicate abia la primul termen de judecata in apel.
 Dar daca partea nu complineste lipsurile in 10 zile, dar le complineste pana la primul
termen? Ii mai anulez sau nu cererea de apel?
 Unii spun ca nu – fiindca s-ar aplica art. 177 alin. 3 NCPC: „Actul de procedura nu va fi
anulat, daca pana la momentul pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a disparut cauza.”
 Proful spune ca da, va interveni nulitatea si in acest caz, fiindca textul trebuie interpretat
in sensul ca, intr-adevar, actul de procedura nu a fost anulat si nu va fi anulat daca, pana
la momentul pronuntarii, a disparut cauza – dar doar daca nu este prevazut un termen
anume pentru indreptarea cauzei de nulitate, in sensul coroborarii acestui text de la art.
177 alin. 3 cu dispozitiile de la termenele procedurale – art. 185 NCPC: „Nerespectarea
termenului – sanctiunea este decaderea din dreptul de a mai face actul.” – care act? Actul
rectificator.
 Asadar, daca insusi actul rectificator ar fi lovit de nulitate, atunci nici rectificarea n-ar
 mai fi valabila si nulitatea n-ar putea fi inlaturata.
Daca cererea este rectificata in termenul de 10 zile sau nu este rectificata in acest termen, instanta va dispune
comunicarea cererii de apel catre intimat, acesta urmand de a depune intampinare.
 Mentiune – in cazul asta, termenul de intampinare este mai scurt decat in prima instanta – in prima
instanta era 25 de zile, aici e de 15 zile de la data comunicarii.
 De asemenea, se poate depune (fara sa fie obligatoriu) raspuns la intampinare.
 De raspunsul la intampinare se va lua cunostinta direct de la dosar.
Dupa depunerea intampinarii, instanta va putea fixa termenul de judecata – primul termen de judecata – in
apel, cu mentiunea ca, daca sunt mai multe apeluri facute in aceeasi cauza, toate apelurile se vor judeca
impreuna – asta este o regula ce decurge logic din faptul ca H.J. este un act unitar. Prin urmare, ea n-ar putea
fi judecata separat, un apel de un complet, iar un apel de alt complet, fiindca ea trebuie pastrata sau desfintata in
mod unitar.

Solutiile instantei de apel

Solutiile instantei de apel sunt urmatoarele:
Instanta de apel poate respinge, anula, perima apelul.

Instanta de apel poate admite apelul

 In acest din urma caz, solutia clasica este schimbarea, in tot sau in parte, a sentintei.
 Deci nu avem ca in recurs „casarea”.
 „Schimbarea” are o conotatie mult mai putin grava decat casarea.
 „Schimbarea” inseamna pur si simplu ca instanta de apel, printr-o proprie analiza a faptelor, bazata
uneori pe motive/probe noi care n-au fost avute in vedere de prima instanta, poate ajunge la o alta
concluzie, fara ca asta sa insemne ca prima instanta a judecat neaparat gresit.
 Avand in vedere ca vorbim de probe noi, motive diferite (sigur, pastrand cauza si obiectul), evident
ca instanta de apel poate ajunge si la o alta concluzie, fara ca asta sa aiba neaparat o conotatie
negativa asupra solutiei primei instante.
 Practic, solutia primei instante se substituie solutiei pe care o da instanta de apel, aceasta din urma
putand inclusiv pastra o parte din sentinta primei instante.

O alta categorie de situatii in care se admite apelul ar fi situatia in care:

 Instanta de apel, observand ca, la judecata primei instante (si acum avem doua ipoteze diferite):
 s-a procedat la o judecata fara citarea partii;
 s-a procedat, in mod gresit, la o judecata fara cercetarea fondului – adica s-a analizat si s-a
respins cererea de chemare in judecata, pe baza unei exceptii peremptorii, dar care a fost gresit
solutionata
- In aceste cazuri, ea va anula H.J. a primei instante si, de principiu, va evoca chiar ea fondul.

Totusi, daca una dintre parti solicita fie prin cererea de apel, fie prin intampinare, trimiterea cauzei la
prima instanta, in cazul anularii sentintei, atunci instanta de apel, in urma acestei solicitari, va trimite cauza la
prima instanta, dar aceasta retransmitere are loc o singura data in cursul procesului.
 De ce? Fiindca legiuitorul a vrut sa comprime cat mai mult timpul procesual, or trimiterile spre
rejudecare sunt dintre cele care largesc foarte mult sfera temporala de judecata a unui proces.
Atunci cand se trimite spre rejudecare, trebuie sa retinem ca dezlegarile date de instanta de apel problemelor
de drept, precum si necesitatea ca prima instanta sa administreze anumite probe, sunt obligatorii pentru
instanta de trimitere.

De asemenea, retinem ca aici avem si o problema de incompatibilitate:

 Daca se anuleaza H.J. pentru ca una dintre parti n-a fost legal citata in prima instanta, atunci
judecatorii care au judecat in prima instanta devin incompatibili.
 Daca instanta de apel anuleaza H.J. si trimite cauza spre rejudecare la prima instanta, fiindca aceasta a
procedat la analizarea pricinii si respingere cererii fara a analiza pe fond, in baza unei exceptii
procesuale – cum ar fi prescriptia, de exemplu – atunci judecatorii de la prima instanta nu devin
incompatibili, potrivit noilor reguli introduse pe Legea 310/2018.

Urmatoarea ipoteza – instanta de apel anuleaza H.J. pentru necompetența primei instante.
 In acest caz, instanta de apel:
 Va trimite cauza spre competentă soluționare instanței care-i competenta potrivit legii;
 Sau daca ea este competenta potrivit legii, o va retine pentru a o judeca in prima instanta.

In fine, daca instanta de apel retine un alt motiv de nulitate decat necompetenta sau nejudecarea pe fond a
cauzei sau judecarea fara citarea parti – deci orice alt motiv de nulitate retinut in legatura cu H.J. a primei
instante:
 Atunci instanta de apel va anula H.J. primei instante, in tot sau in parte, si va retine procesul spre
rejudecare, pronuntand o hotarare susceptibila de recurs, daca in pricina respectiva exista calea de
atac a recursului.
 Iarasi vedem aici tendinta legiuitorului de a evita, pe cat posibil, trimiterea spre rejudecare,
incercand ca, si in ipoteza in care nulitatea a fost facuta la prima instanta – subzista la prima
instanta – instanta de apel sa fie unica care judeca fondul. (un pic confuz azi clan)

Si in cazul in care anuleaza hotararea si evoca fondul, cand n-au fost citate partile sau una dintre parti sau
procesul s-a judecat fara intrarea in cercetarea fondului, precum si in ipoteza in care instanta de apel anuleaza
H.J. pentru existenta unui alt viciu de procedura la prima instanta si retine cauza spre rejudecare:
 Practic, in ambele situatii, instanta de apel ar fi prima care judeca, in mod legal, fondul.
 Sigur, diferenta este ca, in primul caz, la lipsa citarii si la nejudecarea pe fond n-a fost nicio judecata
contradictorie pe fond;
 In al doilea caz (vezi slide-ul profului) a fost o judecata pe fond, dar ea e nula – de exemplu,
judecatorii au fost incompatibili, minuta nu-i semnata, a existat o gresita compunere a completului sau s-
a pronuntat H.J. in baza unei probe nule. Da, aici a fost o analiza pe fond, dar ea e lovita de nulitate.
 In ambele cazuri, instanta de apel judeca pentru prima data, cel putin legal, pe fond.
 Dar lucrul asta nu afecteaza ceea ce noi numim un aspect de constitutionalitate, fiindca in procesul
civil este suficient sa existe o singura judecata asupra fondului, nu este principiul dublei judecati
asupra fondului, astfel incat profului i se pare ca da, legiuitorul a incercat sa comprime cat mai mult
procesul, dar a reusit sa pastreze comprimarea intr-o linie constitutionala.
Non reformatio in peius
 Trebuie sa nu i se creeze apelantului o situatie mai grea in propria cale de atac.
 Principiul acesta nu este unul de ordine publica, in sensul ca partile pot decide sa-si agraveze
propria stare intr-o cale de atac.
- De exemplu, atunci cand renunta la drept, dupa ce a castigat procesul in fata primei instante (in
parte, ca altfel sigur, n-ar fi facut apel), atunci in cazul asta apelantul isi ingreuneaza situatia.
Apelantul, intrand in apel si facand apel pe o parte din drept (partea din drept castigata), prin
renuntarea la drept, ea va pierde intregul drept. Da, se poate, fiindca e dreptul lui de dispozitie.
- Sau situatia in care partile vor sa incheie o tranzactie in care vor sa cedeze dreptul castigat in fata
primei instante – nici aici nu se poate opune non reformatio in peius.
- De asemenea, nu exista o incalcare a principiului daca s-ar inrautati drepturile unei parti, dar ca
urmare a apelului facut de cealalta parte, nu ca urmare a apelului facut de apelant – cum ar fi
cazul unui apel incident.
- Trebuie sa retinem ca ADJ, daca este invocata direct in apel, va afecta drepturile partii castigate
in procesul de prima instanta – in sensul ca nu se va putea opune principiul non reformatio in
peius.
 Cursul 10 – 5.04.2021
Prima parte a cursului vorbim despre calea de atac a recursului, dupa care vorbim despre caile extraordinare de
atac de retractare – contestatia in anulare, nu cred ca apucam sa vorbim si de revizuire.

Recursul
 Este a doua cale de atac de reformare, dupa apel.
 Spre deosebire de apel, recursul este o cale extraordinara de atac.
 Desi seamana cu apelul, in sensul ca este o cale de atac de reformare – adica procesul se judeca la o
instanta superioara, cu rol de control judiciar, acesta se deosebeste totusi de apel in mod
semnificativ, fiind o cale extraordinara de atac.

Elementele diferite intre caile ordinare si extraordinare de atac – mai concret, intre apel si recurs (fac
mentiunea asta fiindca inca nu imi este clar daca ce zice acum proful referitor la „caile extraordinare de atac” o
sa fie valabil pentru toate caile extraordinare de atac sau doar pentru apel – desi presupun ca e valabil pentru
toate.)
Caile ordinare de atac - Apelul
 Acestea se exercita pentru orice motive de nemultumire;
 Acestea, chiar nemotivate fiind, urmeaza a fi judecate.
 Apelul e o cale devolutiva de atac.
 Apelul e o cale de atac suspensiva de executare, ca regula.
Caile extraordinare de atac - Recursul
 Se exercita numai pentru niste motive anume prevazute de lege;
 Aici, nemotivarea va atrage mereu nulitatea, fiindca nu poate fi incadrata calea de atac in motivele
expres prevazute de lege.
 De asemenea, recursul se mai deosebeste de apel prin faptul ca e o cale nedevolutiva de ata;
 In sensul ca, in acest caz, controlul judiciar nu vizeaza toate aspectele judecatii, ci numai aspectele
legate de legalitate, nu si cele privitoare la situatia de fapt:
- De exemplu, aspecte care rezulta din aprecierea probelor, din coroborarea acestora, din analiza
factualitatii de la dosar – deci se are in vedere ceea ce se numeste, in termeni juridici, temeinicia
hotararii.

 Recursul este o cale nesuspensiva de executare, de principiu (avem si aici unele exceptii).
 Exercitiul recursului nu implica in mod necesar suspendarea executarii, mai putin in unele
situatii particulare.
- Asadar, pe durata judecarii cererii de recurs, H.J. poate fi executata de catre cel care a castigat
in fata instantelor de fond, dar sigur, aceasta executare se face pe riscul creditorului, fiindca daca
instanta de recurs va admite recursul si va casa hotararea, va trebui sa intoarca executarea si sa-
si asume toate cheltuielile efectuate in baza unei executari legale, dar in baza unui titlu
neconsolidat.
Ca in cazul apelului, exista 3 feluri de recurs:
1) Recursul principal;
2) Recursul incident;
3) Recursul provocat;
  Caracteristicile celor 3 sunt identice cu cele pe care le-am discutat in cazul apelului, deci nu vom intra
in amanunte aici.
In ceea ce priveste regulile recursului, o sa incepem prin a discuta despre obiectul recursului – adica ce anume
poate fi atacat cu recurs.
Obiectul recursului
Daca ne uitam la art. 483 NCPC, o sa vedem ca pot fi atacate cu recurs:
 H.J. date in apel;
 H.J. date fara drept de apel – cum ar fi:
 Cele in materia contenciosului administrativ, unde nu exista calea de atac a apelului, ci se exercita
impotriva H.J. direct recursul;
 Cele in procedura de drept comun, cum ar fi:
- Hotarari care nu rezolva fondul cauzei – hotararea data in baza unei tranzactii, in baza unei
renuntari la drept sau la judecata;
- Hotararea prin care s-a constatat perimarea;
- Hotararea de respingere a cererii ca inadmisibila, fiindca este de competenta unui alt organ fara
activitate jurisdictionala;
- Etc;

 Situatia incheierilor premergatoare:

 Ca regula, ele se ataca odata cu calea de atac prevazuta pentru hotararea de fond.
 Totusi, sunt si situatii exceptionale in care aceasta se ataca separat de fond – cum ar fi, de
exemplu:
- Incheierea de suspendare a judecatii, care e supusa caii de atac a recursului.
 Reamintim aici ca, in cazul incheierile de suspendare a judecatii, ele sunt supuse recursului
chiar daca hotararea care ar urma sa fie data pe fond in procesul respectiv ar fi definitiva;
 Cu exceptia hotararii date la ICCJ, unde avem text expres care ne spune ca, daca
suspendarea intervine la ICCJ, atunci incheierea este definitiva, nu poate fi atacata.

Tehnica legiuitorului a fost, in principiu, ca in majoritatea cazurilor sa existe prima instanta, apel si recurs.
 Totusi, deja am observat ca sunt situatii in care nu mai exista calea de atac a apelului, aceasta fiind
suprimata. In general, acest motiv vine pe ipoteza ca avem niste H.J. care nu sunt date pe fond, or apelul
este o cale de atac, o a doua judecata care vizeaza fondul, iar in cazul asta, legiuitorul a considerat inutil
sa acorde apel.
 Avem si materia contenciosului administrativ – unde proful n-ar putea sa spuna ca exista un
rationament la fel de profund, fiind vorba mai mult de o obisnuinta, asta fiind solutia adoptata
inainte de NCPC.
- Daca in contenciosul administrativ s-ar fi introdus apelul, avand in vedere ca, in cazul
contenciosului administrativ, de multe ori prima instanta este Curtea de apel, s-ar fi ajuns ca
prima instanta de apel sa fie ICCJ, or ICCJ nu si-a asumat pana acum niciodata rolul de instanta
de apel.

 Exista si situatii in care legiuitorul a suprimat recursul.

 De ce? De exemplu, legiuitorul a considerat ca pricinile respective nu prezinta o importanta
economica sau jurisprudentiala suficient de mare incat sa se justifice interventia unei instante
precum cea de recurs.
- Ratiunea si explicatiile profului: legiuitorul NCPC, atunci cand a amenajat recursul, a vizat
 faptul ca toate cererile de recurs se vor judeca la ICCJ.
- Aceasta solutie legislativa nu a mai ramas in picioare dupa Legea 310/2018, dar conceptia
legiuitorului, care a eliminat din sfera recursului o serie de cauze care nu sunt de inaltimea si
importanta jurisprudentiala a ICCJ, s-a pastrat, nefiind modificata odata cu legea, in sensul ca
aceste cauze au ramas totusi reglementate ca fiind in afara recursului.
- Asadar, proful crede ca o solutie reintegrata ar fi trebuit sa implice si reevaluarea acestora, dar
Legea 310/2018 a punctat doar partial, anume scaparea ICCJ de rolul de instanta cu competenta
totala in materie de recurs, dar ea n-a mai reevaluat si materiile care sunt excluse recursului,
astfel incat nu numai ca ele au ramas, dar s-au si inmultit.

La articolul 483, sunt enumerate o serie de cazuri in care recursul nu poate fi exercitat. Cu alte cuvinte, in
aceste situatii, hotararea data in apel este una definitiva, neputand fi exercitat recursul, anume:
 Toate cauzele care incep la Judecatorie, in prima instanta, mai putin cele de la litera k) – adica alte cereri
evaluabile in bani, in valoare de pana la 200.000 inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti
sau nu.
 Asadar, doar cererile de la k) cunosc calea de atac a recursului.
 Toate celelalte litere – de la a pana la j3, sunt excluse recursului.
- Asadar, e un criteriu usor de identificat. Prima instanta e Judecatoria, rezulta ca apelul este la
Tribunal si astfel nu mai avem recurs.

Care-i ratiunea pentru litera k)? In realitate, textul initial nu era asa. Initial, nici cele de la lit. k) nu erau supuse
recursului, dar CCR a dat o decizie prin care a spus ca textul este partial neconstitutional, intrucat criteriul
valoric de a departaja intre existenta sau inexistenta unei cai de atac, este unul care incalca egalitatea in drepturi
si este un criteriu care nu poate sta la baza separarii intre existenta si inexistenta unei cai de atac.
Decizia CCR poate fi privita in felul urmator:
 In primul rand, ne punem problema daca ea este logica? Da, proful gaseste o anumita logica in ea, in
sensul ca, intr-adevar, intre un litigiu de 200.000 lei si un litigiu de 200.001 lei, probabil ca diferenta nu
poate fi atat de mare incat sa merite sau nu recursul, daca luam ca importanta economica, un leu in plus
sau in minus, e cam acelasi lucru. Deci din acest punct de vedere, avea dreptate CCR.
 Insa, criteriul valoric este unul care a fost utilizat de 100+ ani in toate legislatiile, ca fiind cel care
separa o competenta de alta competenta, competenta poate atrage si cai de atac diferite si a fost
acceptat ca fiind unul acceptabil, cu tot acest deficit ce vine din caracterul lui brutal, sa zicem, care
se opreste la un moment dat. De altfel, o separatie trebuie facuta cumva (exemplul cu studentul de
6,99 si studentul de 7, in cadrul examenului de admitere in Barou).

De asemenea, nu sunt supuse recursului o serie de alte materii, o parte fiind prevazute la art. 483 alin. 2, dar
exista si altele in anumite legi speciale:
 Conflictele de munca si asigurari sociale;
 In materie de expropriere;
 In materie de protectie consumatorilor;
 In materia Legii darii in plata – legea 77/2016;
 In materie de asigurari;
 In orice alte cauze in care legea prevede ca H.J. de prima instanta sunt supuse numai apelului.
Instanta competenta
 Initial, NCPC a stabilit ca ICCJ este instanta cu plenitudine de competenta, in materia judecarii
recursului. Sigur, existau si exceptii – mai ales referitoare la litigii care nu vizau fondul, ci fie erau
masuri cu caracter provizoriu, fie erau hotarari date in baza perimarii/renuntarii, actelor de dispozitie
in general.
 De ce legiuitorul a dorit ca toate litigiile sa se judece la ICCJ? El s-a gandit ca, prin acest fapt se
va realiza o unificare jurisprudentiala pe cale naturala – adica, prin faptul ca, din moment ce
toate instantele stiu ca recursul va ajunge la ICCJ, iar ICCJ e una singura si, teoretic, ar trebui sa
aiba jurisprudenta unica, atunci indiferent de pozitiile lor ideologice, vor cauta sa-si amenajeze
gandirea, in sensul de a-si pastra hotararile valabile, adica a se supune intr-un mod natural, de
teama casarii, jurisprudentei ICCJ, fiind mai usor pentru ICCJ sa-si formuleze o jurisprudenta
unica decat cele 15 Curti de apel.
- Cu alte cuvinte, s-a avut in vedere Principiul unificarii jurisprudentei, acest lucru facandu-se pe
calea RIL-urilor sau pronuntarii unor HP-uri, dar facandu-se si pe calea naturala a faptului ca,
in fiecare cauza in parte, instanta de recurs fiind ICCJ, celelalte instante sa se uite la
jurisprudenta acesteia cu mare bagare de seama si sa stie ca hotararile lor vor fi casate, daca nu
se supun acestei jurisprudente.

Totusi, aceasta teza, desi aplicabila in majoritatea statelor europene – inclusiv in Franta, care reprezinta un
model judiciar pentru Romania (desi si Belgia si Elvetia sunt similare) – la noi nu a putut da rezultate, intrucat
numarul mare de recursuri a sugrumat, de fapt, ICCJ – a pus-o in imposibilitate de a mai judeca, din cauza
numarului foarte mare de cauze.
 Astfel, ICCJ a trebuit sa solicite o schimbare legiuitorului, iar legiuitorul a acceptat, in cele din urma, ca
prin Legea 310/2018 sa se revina la sistemul anterior – adica cel existent in VCPC – anume:
 Competenta in materia recursului sa se imparta intre ICCJ si celelalte instante – in principal,
Curtile de Apel, dar cu totul particular, chiar si Tribunalele, in sensul ca sa se revina la sistemul
recursului exercitat din treapta in treapta – adica instanta de recurs sa nu mai fie mereu ICCJ, ci
sa fie instanta ierarhic superioara.
- Asadar, daca procesul de apel s-a judecat in prima instanta la Tribunal, atunci instanta de recurs
va fi Curtea de Apel, iar doar daca procesul se judeca in apel la Curtea de Apel, atunci ICCJ sa
fie instanta de recurs.
- Asta a fost sistemul care s-a adoptat – sau mai bine zis, s-a readoptat – prin Legea 310/2018.
 El are avantajul caracterului practic, in sensul ca degreveaza ICCJ de o parte din recursuri;
 Are dezavantajul ca o parte din recursuri vor fi judecate de Curtile de Apel, ceea ce
inseamna ca, in acele materii, unitatea de jurisprudenta nu se va putea obtine pe cale
naturala, prin supunerea fata de instanta superioara, decat pe zone, adica nu la nivel national
– fiindca sunt 15 Curti de apel – dar, sigur, raman celelalte mijloace – RIL-uri + HP-uri.

Avand in vedere faptul ca Tribunalele sunt, in principal, instante cu plenitudine de competenta in prima
instanta, inseamna ca si Curtile de Apel vor fi instante cu plenitudine de competenta in apel, ceea ce inseamna
ca si ICCJ va fi instanta cu plenitudine de competenta in materie de recurs.
 Dar, in realitate, stim foarte bine ca derogarile de la aceasta plenitudine de competenta sunt foarte multe.

Ce se intampla daca chiar o sectie a ICCJ se pronunta in prima instanta si impotriva hotararii ei ar
trebui facut recurs? A se vedea situatia in care se perima o hotarare la ICCJ.
  In cazul asta, recursul se va solutiona de un complet din cele ale ICCJ, format din 5 judecatori.
Motivele de casare
Cand se poate formula recurs?
 Recursul este o cale extraordinara de atac, deci el va trebui intemeiat pe unul dintre motivele expres
si limitativ prevazute de lege.
 Toate motivele de recurs sunt motive de legalitate – adica ele nu vizeaza netemeinicia – analiza
probelor, coroborarea probelor sau aspectele factuale din dosar – ci vizeaza doar regulile de
drept – care pot fi si ele de doua feluri :
- Reguli de drept procesual;
- Reguli de drept material.
 Doar aceste doua categorii de reguli de drept sunt vizate de motivele de recurs.

O a doua precizare – motivele de la art. 488 se refera la recursul impotriva solutiei, nu impotriva
considerentelor. Am mai spus asta si cursurile trecute.
 Impotriva considerentelor exista art. 461, care are 3 motive de recurs, dar care sunt altele decat cele
prevazute la art. 488, deci vorbim de motive diferite. Motivele nu se confunda.
 Nu trebuie sa incadram motivele de la art. 461 in motivele de la art. 488, fiindca motivele de la art.
461 sunt motive ce vizeaza considerentele, iar cele de la art. 488 sunt motive ce vizeaza solutia in
cauza.
 Motivele de recurs de la art. 461 erau urmatoarele:
- S-au dat dezlegari asupra unor probleme de drept care n-au legatura cu judecata in acel proces;
- S-au dat dezlegari in drept care sunt gresite;
- Considerentele cuprind constatari de fapt ce prejudiciaza partrea.

Din aceste 3 motive prevazute la art. 461, care, repetam, din punctul de vedere al profului, nu trebuie
incadrate la art. 488 – recursului i se aplica numai primele doua. Chestiunea referitoare la constatarile de fapt
ce prejudiciaza partea are problema nu ca nu ar putea fi incadrata in motivele de la art. 488 – ea nu poate fi luata
in calcul, ca motiv de recurs pe art. 488 dintr-un alt motiv – anume din perspectiva obiectului recursului.
 Motivele de la art. 461 nu sunt luate in considerare, in recursul despre care vorbim noi (cel impotriva
solutiei) din perspectiva obiectului recursului – in sensul ca acesta vizeaza exclusiv chestiuni de
legalitate.
 Daca ne uitam la art. 483 alin. 3: „Recursul urmareste sa supuna instantei competente examinarea, in
conditiile legii, a conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile.”
 Acest text, care nu este atasat motivelor de recurs, ci este atasat scopului si obiectului recursului,
este motivul pentru care proful considera ca art. 461, care vizeaza considerentele, poate introduce in
sfera recursului numai doua dintre cele 3 motive privind considerentele – adica cele privind situatia
de drept, nu si situatia de fapt – fara a fi nevoie de incadrarea lor in art. 488.
- Cu alte cuvinte, problema situatiei de fapt nu este luata in considerare ca fiind motiv de recurs nu
din perspectiva ca nu poate fi incadrata la art. 488, fiindca nici nu ar fi necesar asta, ci din
perspectiva articolului 483 alin. 3 – anume obiectul si scopul recursului.

O a treia precizare
 Art. 488 alin. 2 introduce o severa restrictionare a motivelor de recurs, in sensul ca acestea nu vor
putea fi primite decat daca:
 nu au putut fi invocate pe calea apelului sau in cursul judecatii apelului;
 au fost invocate in apel si au fost respinse;
  au fost invocate in apel si instanta a omis sa se pronunte asupra lor.
Aceasta regula practic impune ca, in recurs, sa nu poata fi invocate motive care puteau fi invocate anterior si n-
au fost invocate, care la baza ei o transpunere a ceea ce numim „Principiul omisso medio”.
 cale de atac nu poate fi exercitata sarind o etapa – adica nu poti exercita recursul fara sa fi exercitat
inainte apelul – sigur, cu acea exceptie despre care vorbeam cursul trecut, in sensul ca partile se inteleg
in mod expres sa exercite recursul exclusiv sub aspectul punctului 8 de la art. 488.
 Asta este o exceptie totusi.
 Regula este ca o parte nu poate exercita calea de atac a recursului omisso medio – adica sarind
peste apel.

Or daca nu poti exercita calea de atac a recursului sarind pestea calea de atac a apelului, legiuitorul a mers mai
departe si a zis ca asta inseamna ca nu poti nici sa vii cu un motiv de recurs fara sa fi venit cu el mai intai in
apel, daca puteai.
 Asadar, legiuitorul a transpus regula „Omisso medio” de la nivelul caii de atac si la nivelul motivelor
privind calea de atac. Acest lucru responsabilizeaza partile. Daca ai avut o problema de criticat la prima
instanta si n-ai criticat-o in motivele de apel, nu poti sa vii cu aceasta critica direct in apel – erai dator sa
o faci in fata instantei de apel sau sa faci apel pe acel motiv.
 De asemenea, daca o nulitate apare in fata instantei de apel, trebuie sa o invoci acolo, in cursul judecarii
apelului, nu sa vii direct in recurs.

 Aceasta regula se aplica inclusiv nulitatilor/exceptiilor de ordine publica – asta e foarte important
de retinut. Nu se aplica doar nulitatilor/exceptiilor de ordine privata – la alea oricum n-ai fi putut sa
aplici omisso medio, fiindca ele trebuiau invocate oricum la primul termen.
Asadar, in principiu, aceasta regula isi gaseste aplicabilitatea, in principal, nulitatilor/exceptiilor de ordine
publica.

Alta discutie – se aplica si instantei aceasta regula?

 Proful zice ca da.
 Regula Omisso medio nu vizeaza exclusiv partile, ci vizeaza faptul ca unele aspecte, daca n-au fost
contestate, s-au consolidat si au intrat in ADJ.

Autoritatea de lucru judecat – fie negativa, fie pozitiva – poate fi invocata direct in recurs, chiar trecand
peste regula de la art. 488 alin. 2, fiindca, in cazul ei, exista o prevedere expresa – anume cea de la art. 432
NCPC – Exceptia ADJ poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a porcesului, chiar inaintea
instantei de recurs.
 Acest text este interpretat in sensul ca art. 432 prevaleaza asupra art. 488 alin. 2 – asadar, ADJ poate fi
invocata in recurs, chiar daca n-a fost invocata in fata instantei de apel.

Din punctul de vedere al profului, aceeasi regula (ca in cazul ADJ, ca poate fi ridicata exceptia de care o sa
spunem imediat inclusiv direct in fata instantei de recurs, chiar daca n-a fost invocata in apel) ar trebui
aplicata (chiar daca n-avem o prevedere foarte clara in acest sens) si in ceea ce priveste necompetenta
generala si necompetenta internationala.
 De ce? Fiindca in ambele cazuri, problema nulitatii nu s-a acoperit prin depasirea fazei procesuale a
apelului.
 Ea subzista inca si in faza recursului.
  Daca vorbim de o necompetenta generala sau internationala, nici macar instanta de recurs nu este
competenta, nefiind de competenta instantelor romane sau judecatoresti pricina, astfel incat
chestiunea subzista inca si, evident, proful zice ca poate fi invocata inclusiv pe cale de exceptie, in
fata instantei de recurs.
- Aici ar fi deci, de asemenea, o alta derogare de la art. 488 alin. 2.

Continuand in logica regulilor generale privind nemotivarea, trebuie sa amintim ce se intampla daca un recurs
nu este motivat.
 Daca un recurs nu este motivat – intervine nulitatea recursului.
 De asemenea, si in ipoteza in care un recurs este motivat tardiv – va interveni tot nulitatea recursului.
 De ce? Fiindca da, va interveni nulitatea in ceea ce priveste depunerea motivelor de recurs – dar noi
stim deja ca sanctiunea tardivitatii este faptul ca actul facut peste termen nu va mai fi luat in
considerare – deci o motivare facuta peste termen va fi considerata inexistenta, or inexistenta
motivarii duce la nulitatea recursului.
- Aici, art. 489 NCPC spune totusi ca nu va interveni nulitatea, daca instanta de recurs, din oficiu,
gaseste ea motive de ordine publica. Vom vedea in curand care dintre motivele de la art. 488 sunt
de ordine publica si care de ordine privata.
- Pana atunci, trebuie sa retinem asta – instanta poate gasi ea, din oficiu, motivele de ordine
publica – caz in care nu intervine nulitatea recursului nemotivat sau motivat tardiv, ci el se va
judeca pe baza motivului invocat de instanta, din oficiu.

O a patra precizare:
 Tot nulitatea va interveni si in cazul in care partea invoca anumite motive, dar motivele invocate de
ea nu se pot incadra in cele prevazute de art. 488 NCPC privind motivele de recurs.
 Insa, invocarea gresita a motivului de casare nu atrage nulitatea recursului, daca acel motiv ar
putea fi incadrat, de catre instanta, prin calificarea lui, intr-un alt motiv prevazut de lege.
- De exemplu, o parte spune: “Completul n-a fost legal constituit, numarul de judecatori care ar fi
trebuit sa participe la proces n-a fost cel prevazut de lege.” Insa ea indica motivul legat de
necompetenta – motivul de la punctul 3.
 In cazul asta, instanta nu va anula recursul, dar il va califica drept fiind vorba de motivul de
la punctul 1.
 Deci aici nu e vorba de nulitate – partea indica motivul de recurs, il descrie suficient, il
contureaza, dar indica in mod gresit indicativul acestuia din NCPC.
Acum hai sa luam pe rand motivele de la art. 488 – cele 8 motive de recurs.
Motivele de recurs – 8
1. Instanta n-a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale.
Asta inseamna ca instanta n-a respectat regulile privind:
 Incompatibilitatea judecatorilor/altor participanti la proces;
 Numarul judecatorilor care trebuiau sa compuna completul;
 Ipoteza in care era obligatorie participarea procurorului la proces si acesta, totusi, n-a participat.
 Astea sunt chestiunile legate de alcatuirea instantei.
Notiunea de “Alcatuire a instantei” include in ea cele doua componente :
 Compunerea instantei – care se refera, in principal, la judecatori.
 Constituirea instantei – care se refera si la procuror, grefier si alti participanti la proces.

Aici, de regula, normele sunt de ordine publica, cu mentiunea ca, in ceea ce priveste incompatibilitatea,
exista atat incompatibilitati de ordine publica, la art. 41, cat si incompabilitati de ordine privata – art. 42.
 In cazul incompatibilitatilor de ordine privata – art. 42:
 Este necesar ca, in fata instantelor de fond, sa se fi invocat incompatibilitatea – deci sa se fi
formulat o cerere de recuzare si instanta sa fi respins cererea respectiva, pentru a exista calea
recursului.
 In cazul incompatibilitatilor de ordine publica – art.41:
 In principiu, nu pot fi invocate direct in recurs, dar sub rezerva art. 488 alin. 2 – adica daca a
intervenit la prima instanta o incompatibilitate absoluta sau chiar o chestiune legata de numarul de
judecatori si, in apel, nu a fost facut un motiv de apel pe acest aspect – nu se va putea invoca direct
in recurs faptul ca in apel, in mod gresit, instanta de apel nu a invocat din oficiu ceea ce se
intamplase la prima instanta si partile nu au atacat in apel – deci,cu alte cuvinte, chestiunea se
acopera.

2. Hotararea a fost pronuntata de alt judecator decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a
procesului sau de un alt complet de judecata decat cel stabilit aleatoriu pentru solutionarea
cauzei ori a carui compunere a fost schimbata, cu incalcarea legii.
Cazul este asemanator celui de la punctul 1. Aceasta este o transpunere a ceea ce numim “Principiul
continuitatii in proces.” Aici, in realitate, avem 3 ipoteze.
Prima ipoteza:
Continuitate restransa
 Avem regula potrivit careia hotararea trebuie pronuntata numai de acei judecatori care au luat parte la
dezbaterea in fond – nu se poate ca unii sa asculte dezbaterile, iar altii sa pronunte hotararea.
 Acest lucru se verifica, in general, prin coroborarea mentiunilor din incheierea de dezbateri cu
semnaturile de pe minuta.
- Daca nu exista concordanta, inseamna ca un judecator care a participat la deliberare si a semnat
minuta este altul decat cel care figureaza in incheierea de dezbateri, adica cel care a audiat partile
in faza finala a procesului, numita faza dezbaterilor.
- In cazul asta, hotararea e casabila.
A doua ipoteza si a treia ipoteza:
Situatia incalcarii principiului repartizarii aleatorii + Continuitatea extinsa
 Incalcarea acestor doua principii se refera la schimbarea compunerii intr-un mod netransparent.
 Regulile de organizare a instantei spun ca repartizarea se face in mod aleatoriu, prin sistemul ECRIS
sau daca sistemul nu functioneaza, se face in sistem ciclic.
 Odata ce s-a repartizat dosarul unui complet, acela va judeca, in compunerea respectiva
neschimbata pe toata durata procesului – mai putin in cazul in care se impune schimbarea
completului pentru motive temeinice.
Motive temeinice:
 Situatia in care un judecator din complet avanseaza la o instanta superioara;
 Situatia in care un judecator pleaca din magistratura – pensie, suspendare.
 Concediu medical, din cauza unei boli indelungate care l-ar pune pe judecator in imposibilitate de a
activa.
 Toate aceste motive trebuie reflectate intr-un act. Se face un proces verbal care mentioneaza
cauza pentru care judecatorul e schimbat.
- Este adevarat ca, acum, procesul verbal nu se mai depune la dosar, asa cum se prevedea intr-o
varianta initiala a Regulamentului de ordine interioara al instantelor, dar oricand partea poate sa
solicite explicatii pentru motivul ce a generat schimbarea compunerii completului si, atat in baza
interesului pe care-l are, precum si in baza principiului accesului la informatii publice,
instanta trebuie sa-i remita procesul verbal ce sta la baza schimbarii compunerii completului.

In orice caz, acest motiv de la punctul 2 este unul de ordine publica – atat chestinea continuitatii – fie ea
restransa, cum e in prima ipoteza, fie ea extinsa, cum este cazul ce vizeaza intreaga durata a procesului,
precum si repartizeara aleatorie – toate acestea sunt reguli care tin de organizarea instantelor si prin urmare
nu pot fi de ordine privata.
 E adevarat ca, de cele mai multe ori, partea trebuie sa invoce aceste aspecte – da, si instanta de recurs ar
putea sa le observe, dar, de obicei, sunt aspecte pe care instanta de recurs nu le verifica din oficiu.
Vazand o schimbare, instanta va considera ca ea e facuta cu buna-credinta, cu respectarea motivelor
mentionate mai sus.

3. Hotararea a fost data cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante, invocata in
conditiile legii.
Aici se vorbeste numai de competenta de ordine publica.
 Asta inseamna ca o competenta de ordine privata, chiar daca ar fi fost invocata la prima instanta si,
ulterior, reiterata pe calea motivelor de apel, in apel, nu ar mai putea face obiectul motivelor de
recurs.
 Asadar, chiar si o solutie gresita data asupra competentei de ordine privata, data de instantele de
fond, nu va mai putea fi cenzurata de instanta de recurs, legiuitorul apreciind in felul urmator:
- Competenta de ordine privata, chiar si solutionata gresit de prima instanta de fond, nu ar avea
incarcatura de importanta juridica pentru a genera casarea hotararii.
Prin urmare, vorbim doar de necompetenta de ordine publica, adica de:
 Competenta teritoriala exclusiva;
 Competenta materiala;
 Competenta generala – inclusiv competenta internationala.
Chiar si asa, atunci cand vorbim de necompetenta de ordine publica teritoriala exclusiva si materiala:
 Acestea oricum trebuiau sa fie invocate la prima instanta.
 Daca n-au fost invocate de parti la prima instanta, atunci ele n-ar mai putea fi invocate in apel si,
implicit, nici in recurs.
- Practic, singurele care ar putea fi invocate direct in recurs ar fi competenta generala si
competenta internationala, fie ca vorbim de incalcarea normelor de competenta in spatiul
european, fie ca ne referim la zona extracomunitara – tot ordine publica este in ambele cazuri.

Obsevatie importanta:
 De multe ori, neinvocarea unei norme de competenta la prima instanta atrage dupa sine si alte
aspecte – cum ar fi, de exemplu, o compunere a completului.
 De exemplu, daca la prima instanta era vorba de un litigiu de dreptul muncii, care a fost inregistrat
la instanta de contencios administrativ si, atat niciuna dintre parti, cat si nici isntanta din oficiu, la
prima instanta, nu au invocat necompetenta determinata de specializarea litigiului – in sensul ca el
este unul de dreptul muncii sau al asigurarii sociale, iar nu unul de contencios – in cazul asta,
chestiunea necompetentei se resfrange asupra unor alte aspecte, precum compunerea
completului.
- Asadar, nu se va mai putea invoca ulterior necompetenta, fiindca n-am invocat-o la primul
termen la care partile au fost legal citate si puteau pune concluzii, dar gresita compunere a
completului, in sensul ca nu exista asistenti judiciari, o putem invoca in tot cursul
procesului.

Problema compunerii decurge din calificarea cererii, calificarea cererii genereaza o anumita specializare,
specializare care, la randul ei, genereaza o anumita repartizare pe sectii, care este asimilata competentei.
 Toate acestea se inchid si ele odata cu stabilirea competentei, chiar si prin neinvocarea exceptiei
aferente.

Desi nu e vorba de o norma de competenta, problema se rezolva potrivit regulilor de la competenta, inclusiv
incidentele referitoare la gresita repartizare pe sectie sau pe complet specializat.
 Asta inseamna ca si acestea ar putea fi invocate ca motive de recurs, in masura in care:
 Au fost invocate la prima instanta;
 Instanta le-a nesocotit.

Reamintim ca incidentele privind repartizarea pe sectie sau pe complet specializat, dupa natura litigiului – pe
contencios administrativ, pe dreptul muncii, pe fond funciar, proprietate intelectuala, fiscal, litigiu intre
profesionisti – toate aceste categorii de litigii, care genereaza anumite repartizari pe sectii specializate – sunt
asimilate de ICCJ competentei procesuale materiale, chiar daca nu vorbim despre ranguri diferite, vorbim de
aceeasi instanta.
 De ce? Fiindca ICCJ explica (in mod corect) ca, si la competenta procesuala materiala, ceea ce
conteaza este, de fapt, natura litigiului.
 Or si la competenta sectiei/completului specializat, ceea ce este determinant este natura afacerii
respective. Asta inseamna ca aceasta apropiere le face sa fie asimilabila sub aspectul invocarii.
 Cu alte cuvinte, vom avea o competenta de ordine publica, dar “nu mai de ordine publica decat
competenta materiala.” In niciun caz competenta de sectie sau de complet specializat este mai
presus de competenta materiala – este cel mult egala cu aceasta.
4. Instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti
Depasirea atributiilor puterii judecatoresti este un motiv vechi de recurs. Este un motiv de ordine publica,
fiindca excede sferei de interes a partilor.
Aici e vorba de incalcarea atributiilor altor puteri ale statului – puterii executive sau puterii legislative.
Sunt considerate astfel de incalcari:
 Situatia in care o instanta judecatoreasca face incursiuni in sfera unei alte puteri a statului, prin
inlaturarea competentelor acestei autoritati si substituirea competentelor respectivei autoritati puterii
judecatoresti.
 De exemplu – o instanta judecatoreasca se pronunta asupra constitutionalitatii sau
neconstitutionalitatii unei legi sau unei ordonante.
 Alt exemplu – o instanta considera ca, in mod gresit, legiuitorul nu a reglementat ceva sau a
reglementat gresit ceva si ignora cu buna-stiinta norma prevazuta de lege, substituind-o cu o
norma stabilita chiar de instanta de judecata, considerand ca norma data de legiuitor e gresita.
 Alt exemplu – judecatorul emite el insusi o autorizatie, care ar fi de comeptenta organelor
administrative, centrale sau locale;
 Alt exemplu – judecatorul obliga autoritatea publica la efectuarea unor lucrari, care sunt de
competenta decizionala exclusiva a acestora – din sfera politica, de exemplu – cum ar fi efectuarea
unei autostrazi, sosele, investitii, s.a.m.d.

Insa, vedem ca linia de demarcare intre excesul de putere al puterii judecatoresti si controlul pe care puterea
judecatoreasca il exercita este una foarte subtila. Da, tot ce am zis e valabil, dar o sa vedem acum niste
exemple in care puterea judecatoreasca are dreptul sa intervina.
 Este adevarat ca instanta nu poate ignora o norma juridica edictata de legiuitor si nu poate spune ca nu o
aplica doar pentru ca ea e gresita.
 Sau, desi legiuitorul a aplicat o norma, eu, judecator, consider ca ea era buna si o aplic in
continuare.
- Da, asta e exces de putere.

Totusi, nu exista exces de putere si este in dreptul puterii judecatoresti sa spuna lucruri de genul:
 “E adevarat ca norma este data de legiuitor, dar eu o interpretez intr-un anumit fel.”
 Interpretarea, daca ar fi sa fie gresita, nu ne-am afla pe taramul punctului 4 – ci cel mult ne-am situa
pe taramul punctului 8 – fiindca este de atributul instantei sa interpreteze norma.

 Sau spune judecatorul: “Eu interpretez norma ca fiind inlaturata de o jurisprudenta CEDO.”
 Daca face asta, el se afla in sfera puterii judecatoresti – fiindca in aceasta sfera, intra si posibilitatea
de a aplica direct DUE si Conventiile la care Romania este parte – daca ele prevaleaza asupra
dreptului intern, el nu inlatura norma ca fiind in dispret fata de legiuitor, ci, de fapt, el face o
apreciere intre doua norme care provin de la legiuitor – norma edictata de legiuitorul intern, in
mod direct si norma din Conventia internationala, despre care tot legiuitorul roman a spus ca se
aplica cu prioritate.
- Deci nu s-ar afla in sfera excesului de putere.

 Judecatorul poate sa mai spuna ca norma edictata de legislatia romana este incompatibila cu DUE,
astfel cum rezulta dintr-o interpretare pe care judecatorul o face direct asupra Tratatului de aderare la
UE, pe baza unui Regulament european, de exemplu.
  Judecatorul are dreptul sa faca asta. Judecatorul este, deopotriva, si judecator european si are
dreptul sa aplice direct DUE si sa verifice compatibilitatea dreptului intern cu DUE.
- E adevarat, judecatorul poate trimite o intrebare preliminara catre CJUE. Dar nu va face asta in
toate cazurile, ci fie atunci cand i se solicita, fie atunci cand are el insusi indoieli. Dar nu e
obligatoriu sa aiba mereu indoieli, fiindca poate sa fie o norma foarte clara sau deja clarificata
din DUE, judecatorul procedand atunci la aplicarea, in mod direct, a normei.
Asta nu inseamna ca nesocoteste puterea legislativa.

 In ceea ce priveste partea administrativa – e adevarat ca judecatorul nu se poate substitui organelor

administrative ale statului, emitand el autorizatii, demarand el proiecte de investitii – chiar daca ele au
format obiectul unor angajamente politice.
 Pe de alta parte, sa nu uitam ca sfera contenciosului administrativ este una foarte larga.
Judecatorul poate sa exercite un control asupra autorizatiilor emise, asupra planurilor,
regulamentelor elaborate de organe ale administratiei locale si el poate sa si oblige la emiterea
unora dintre acestea, daca refuzul autoritatii publice este unul nejustificat.
- Ne reamintim ca, in cazul contenciosului adminsitrativ, exista actul administrativ tipic sau actul
adminsitrativ asimilat – care poate fi refuzul nejustificat al autoritatii publice de a emite un act
administrativ. Or caracterul nejustificat al refuzului poate fi verificat de instanta de judecata. Da,
nu poate instanta sa emita direct actul adminsitrativ, dar poate sa oblige autoritatea publica sa
emita actul administrativ, fiindca refuzul de a-l emite a fost considerat nejustificat.
 Controlul instantei poate fi si pe chestiuni de legalitate, si pe chestiuni de oportunitate.
Deci in acest caz nu vorbim de un exces de putere, ci de un exercitiu normal al puterii
judecatoresti.
 Deci una e sa emita instanta o autorizatie de constriuire – asta nu poate sa faca – alta este sa
spuna, constadand ca petentul a solicitat o autorizatie, ca autorizatia are toate avizele si ca e
insotita de toate planurile si ca se incadreaza in ceea ce se poate construi in zona, ca obliga
autoritatea publica sa o emita – asta poate sa faca. In caz contrar, am fi intr-un perpetuu abuz
al autoritatii adminsitrative.

5. Prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura prevazute sub sanctiunea
nulitatii.
In cazul asta, trebuie sa deosebim dupa cum vorbim de nulitati relative sau absolute.
In cazul nulitatilor relative:
 Este evident ca textul se aplica numai in ipoteza in care s-a invocat exceptia privind nulitatea in fata
instantei la care s-a produs cazul de nulitate si instanta a respins respectiva exceptie;
 Ea ulterior a fost reluata in apel, pe calea motivelor de apel, instanta de apel a respins motivul de
apel si, in felul acesta, se ajunge la instanta de recurs.
- Daca nu s-a invocat asa, din treapta-n treapta, nulitatea relativa nu poate fi invocata directi n
recurs.

In cazul nulitatilor absolute:

 Da, ele pot fi invocate direct in recurs, dar si aici cu mentiunea prevazuta de art. 488 alin. 2 – anume
pot fi invocate doar in masura in care nu puteau fi invocate in apel, prin motivele de apel sau in cursul
apelului – doar atunci ar putea fi invocate direct in recurs.

De asemenea, in cazul nulitatilor absolute, un rol il are si textul de la art. 178 alin. 5: “Toate cauzele de nulitate
a actelor de proceudra deja efectuate trebuie invocate deodata, sub sanctiunea decaderii partii din dreptul de a
le mai inoca.” – acest text se aplica deopotriva atat nulitatilor relative, cat si nulitatilor absolute.
 Art. 488 alin. 2 ar putea fi considerat si ca o forma de aplicare a art. 178 alin. 5.
 In realitate, ambele tind catre aceeasi idee – daca ai invocat odata nulitatea unui act, trebuie sa
invoci deodata toate motivele pentru care actul este nul.
 Or si art. 488 alin. 2 spune cam acelasi lucru – daca s-a facut apel, trebuiau invocate in motivele de
apel toate nemultumirile, nu pe unele sa le lasi deoparte si sa vii cu ele direct in recurs.
- Deci trebuie sa tinem cont si de art. 178 alin. 5, care ar putea reduce putin din domeniul
recursului, fiindca e posibil sa fie o nulitate absoluta care sa apara la prima instanta, dar daca s-a
facut apel si ea n-a fost invocata acolo, se vor aplica concomitent art. 178 alin. 5 si art. 488 alin.
2 in ceea ce o priveste si partea va fi considerata decazuta din dreptul de a invoca acea nulitate.

Textul de la art. 488 punctul 5 vorbeste de nulitati. Insa, in jurisprudenta si in doctrina se arata, pe buna
dreptate, ca notiunea de nulitati trebuie vazuta intr-un sens mai larg.
 Punctul 5 se refera la orice greseala de procedura, chiar sanctionabila cu alte sanctiuni si care nu ar
putea fi inclusa intr-unul dintre punctele de la 1 pana la 7 (punctul 8 nu vizeaza chestiuni de procedura)
 De exemplu, in situatia in care s-au aplicat gresit regulile privind perimarea – pe ce punct ne
incadram? Pai tot pe punctul 5, chiar daca vorbim de o perimare si nu de o nulitate.
 Alt exemplu – ipoteza in care s-au aplicat, in mod gresit, regulile privind decaderea – tot la punctul
5 vom introduce. Aici avem argumentul suplimentar ca, decaderea, intr-un efect secund, genereaza
si nulitatea actelor facute peste termen – deci in final tot la nulitate am ajunge.
 Alt exemplu – in situatia in care se aplica, in mod gresit, regulile de procedura privind suspendarea
judecatii – impotriva incheierii de suspendare se face recurs. Unde se incadreaza aceasta situatie?
Tot la punctul 5.

Concluzie:
 Trebuie sa dam notiunii de nulitate un sens mai larg – anume orice greseala de procedura care n-
ar fi inclusa in punctele celelalte.

6. Hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii
ori numai motive straine de natura cauzei
Aici pot fi situatii precum o lipsa totala de motivara (desi asta e putin probabil sa existe, proful n-a vazut in
practica), dar sunt mai probabile cazurile in care: :
 Motivele sunt insuficiente, adica acestea sa nu raspunda la toate problemele ridicata de partea care a
pierdut procesul;
 Exista situatii de contradictie intre considerente si dispozitiv;
 Exista situatii de considerente contradictorii – care se bat cap in cap;
 Exista situatii in care instanta de control judiciar nu a raspuns problemelor ridicate prin motivele de
apel, ci pur si simplu a copiat motivarea hotararii de prima instanta, dar care era totusi contestata sub
niste motive prevazute in motivele de apel si care ar fi trebuit, deci, sa primeasca unr raspuns.
 Toate acestea + alte vicii privind motivarea sunt considerate ca fiind de ordine publica, fiindca ele
depasesc interesul partii si vizeaza o buna regularitate a actului de justitie – H.J. fiind un act care da,
intereseaza in primul rand partile, dar nivelul de motivare al unei hotarari tine si de un anumit
standard al justitiei dintr-un anumit stat.
Motivarea trebuie sa fie una care sa raspunda la toate problemele ridicate de partea care a pierdut procesul,
dar nu e necesar intotdeauna sa se raspunda la toate argumentele acesteia, ele putand sa fie grupate in jurul unui
motiv si sa primeasca un raspuns comun sau unele argument pot fi chiar solutionate in mod implicit, prin
respingerea altora sau prin acceptarea unor argumente care fac, in mod evident, inutila analiza celorlalte
argumente.

In orice caz, aici avem o jurisprudenta destul de ampla, in sensul ca instantele de recurs au considerat ca fiind,
pe langa exemplele date de prof, insuficient motivate situatiile in care:
 Instanta trimitea, in mod general, la probele din proces, nearatand, in concret, care anume probe sunt
cere care au generat convingerea instantei;
 Instanta trimitea la regulile aplicabile in materia nulitatii, fara sa arate care anume e motivul de
nulitate incident + alte motive de evazivitate a motivarii.

Totusi, chestiunea motivarii nu e neaparat o problema de intindere scriptica, ci este o chestiune ce tine de
atingerea tuturor problemelor ridicate de catre partea care a pierdut procesul si problemelor care au generat
convingerea instantei, in sensul unei anumite solutii, chiar daca expunerea lor nu este una foarte larga.
 Totul este sa inteleaga ratiunile ce au stat la baza hotararii.
 Asadar, motivul este unul de ordine publica.

7. Incalcarea autoritatii de lucru judecat.

Al saptelea motiv de recurs – incalcarea ADJ – aici vorbim de ambele aspecte ale ADJ – efectul pozitiv +
negativ.
Nu avem foarte multe de spus, fiindca am vorbit deja multicel despre ADJ, la efectele H.J. tot ce am spus acolo
ramane aplicabil.
 Este un motiv de ordine publica, indiscutabil. De asemenea, are doua caracteristici:
 Nu i se aplica dispozitiile art. 488 alin. 2 – in sensul ca el poate fi invocat direct in instanta de
recurs – chiar daca era cunoscut anterior;
 Daca este invocat si acceptat, inlatura aplicarea regulii non reformatio in peius, in sensul ca s-ar
putea agrava situatia inclusiv in propria cale de atac.

8. Incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material

 Acesta este singurul motiv de casare care vizeaza dreptul substantial. Restul motivelor – celelalte 7 –
sunt toate de procedura.
 De altfel, este si motivul care se aplica cel mai des in practica, fiindca restul au la baza eventuale
greseli ale instantei.
 Aici, in schimb, intram pe o diferenta de opinie a aplicarii de drept material.

Este un motiv care, spre desoebire de celelalte motive, atrage si un timbraj diferit.
 Pentru toate celelalte motive, timbrajul este in suma fixa.
 In schimb, pentru acest motiv, timbrajul este de 50% din taxa datorata pentru prima instanta, dar in
limitele valorii contestate – daca exista o valoare la mijloc.

Dincolo de aceste aprecieri, hai sa vedem, in concret, in ce consta acest motiv:

In primul rand, trebuie sa facem deosebirea intre ceea ce numim “incalcarea sau aplicarea gresita a normelor
de drept material” si “gresita apreciere a faptelor”.
  Incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material reprezinta o chestiune de legalitate;
 Aprecierea gresita a faptelor este o chestiune de temeinicie;
 Doar prima ipoteza intra in domeniul recursului. Asadar, vom putea discuta, intemeindu-ne pe
acest punct 8, despre faptul ca instanta:
- A ignorat un text de lege care era incident in cauza;
- A aplicat o lege care era abrogata, nefacand un exces de putere, fiindca nu a dorit acest lucru –
pur si simplu n-a stiut ca era abrogata sau a aplicat, in mod gresit, gresit normele privind
aplicarea legilor in timp – deci nu a vrut sa incalce puterea legiuitoare;
- A aplicat o norma de drept care era incidenta in cauza, dar a dat o alta interpretare decat cea
legala sensului prevederilor din legea respectiva.
 Astea sunt chestiuni ce pot intra in domeniul recursului pe acest punct 8.

Deci nu pot intra in domeniul recursului chestiunile ce tin de gresita apreciere a faptelor, care genereaza
concluzii cum ar fi:
 Faptul ca o persoana e culpabila sau neculpabila;
 Faptul ca un pret este corect sau incorect;
 Faptul ca un viciu al constructiei exista sau nu, fiind o chestiune ce tine de expertiza;
 Faptul ca o parte a exercitat cu buna sau rea credinta o posesie;
 Toate acestea sunt chestiuni de facto.
- Opinia judecatorului asupra lor se face pe baza administrarii probelor, nu e vorba de aplicarea
normelor de drept.

Ce se poate intampla insa este ca, la o anumita situatie de fapt calificata, instanta sa aplice, in mod incorect,
o anumita norma juridica.
 De exemplu, instanta sa considere, in mod corect, ca o parte a exercitat cu buna-credinta posesia unui
bun si ca asta atrage anumite consecinte – cum ar fi, de exemplu, uzucapiunea. Deci asta e bine.
 Doar ca, pe baza bunei-credinte in posesie si in dobandirea bunului, ea a respins o actiune in revendicare
prin simplul fapt ca, atunci cand cumparatorul a cumparat bunul, el a fost de buna-credinta.
 Or buna-credinta da, e adevarat, poate crea, unita cu o posesie in timp, o uzucapiune scurta – dar
daca nu s-a implinit termenul respectiv, faptul ca ai fost de buna-credinta cand ai cumparat nu
reprezinta (cel putin intr-o opinie a doctrinei si jurisprudentei) motiv de respingere a actiunii in
revendicare.
- Se vor compara titlurile si daca titlul tau e mai slab, cu toata buna ta credinta, vei pierde actiunea
ta in revendicare, avand eventual dreptul la o actiune in evictiune contra vanzatorului care a
vandut bunul altuia.
Deci aici nu vorbim de o incalcare a problemei de fapt – nu-i pune nimeni la indoiala cumparatorului buna-
credinta;
 Problema este ca instanta a dat acelei bune-credinte o dimensiune juridica diferita de cea prevazuta de
lege.
 Buna-credinta te poate ajuta pentru o eventuala uzucapiune scurta, dar nu te poate ajuta contra unei
revendicari in compararea de titluri, de exemplu.

Acum urmeaza niste opinii diferite. O sa expunem opinia profului Briciu, care e majoritara inclusiv in cadrul
ICCJ. Opinia se refera la calificarea juridica a actelor deduse judecatii:
 De exemplu, contractul este un contract de vanzare sau de intretinere? Este un contract de vanzare sau
 de donatie? Este un contract de antrepriza sau de inchiriere?
 Aceste lucruri intra in notiunea de calificare a actului juridic.

De asemenea, pe langa calificarea actului juridic dedus judecatii, exista si ideea calificarii naturii clauzei
contractuale – Deci se poate pune intrebarea: “Clauza asta se interpreteaza ca o clauza de dezicere sau este o
altfel de clauza?”; “Clauza asta este una de introducere a unei penalitati sau este o cauza care vrea sa spuna
altceva?”

Intrebare – aceasta activitate de calificare juridica a actului dedus judecatii este o chestiune ce intra in
domeniul legalitatii sau intra in domeniul factualitatii?
 In realitate, din punctul de vedere al profului, intra in domeniul factualitatii si este exclusa din
domeniul recursului, instanta de recurs neputand sa recalifice actul juridic dedus judecatii, dandu-i o
alta valenta decat cea data de instantele de fond.
 De ce? Fiindca actul dedus judecatii reprezinta o proba. Or calificarea unui act de vanzare, ca act de
intretinere, de exemplu – cea mai des intalnita disputa – reprezinta o chestiune de evaluare a probei –
actul in sine e o proba – impreuna cu alte probe, cum ar fi: atitudinea partilor, ce au gandit partile, ce au
zis martorii, ce a rezultat din coroborarea cu prezumtiile nascute in jurul incheierii acelui contract si in
desfasurarea ulterioara a evenimentelor ce au stat la baza acelui contract. Da, dar ca instanta sa ajunga la
concluzia asta, ea se bazeaza pe elemente de factualitate.
 Sigur, in aceste elemente de factualitate, de multe ori instanta se serveste si de reguli privind
interpretarea actelor:
 De exemplu, in dubio pro reo sau specialia generalibus derogant sau o norma trebuie interpretata
in sensul in care poate produce un efect juridic sau contractul trebuie interpretat in ansamblul sau,
prin toate normele iar nu numai pe baza titlului:
- Toate astea sunt reguli de drept – insa acestea sunt reguli de drept care ne ghideaza in analiza
faptelor.
- Prin urmare, eu n-as putea sa vin in recurs si sa spun s-a incalcat o norma de drept, instanta sa ma
intrebe care-i norma de drept material, iar eu sa raspund ca la interpretarea faptelor s-au nesocotit
niste mijloace de interpretare a actelor juridice.
- Da, orice fapte se interpreteaza pe baza unor norme, pana la urma, unor reguli logice. Dar asta nu
inseamna ca ele nu sunt mai putin fapte. Inseamna doar ca instanta a ignorat niste reguli de drept
edictate in vederea corectei calificari a faptelor si a esuat in calificarea faptelor.
- Dar pe mine ma intereseaza finalul – ea a esuat in calificarea faptelor. Deci eu nu pot cere
instantei de recurs sa recalifice fapta, fiindca asta ar intra in notiunea de “temeinicie” –
sigur, la baza temeiniciei sunt si anumite metode prevazute in lege, dar asta n-o face mai putin
temeinicie – de aceea, proful zice ca ar exclude toate acestea din sfera instantei de recurs.

Alt argument istoric in vederea sustinerii celor prezentate mai sus:

 In VCPC, exista un articol 304 care, la punctul 8 de atunci prevedea faptul ca e motiv de casare si
situatia in care actul juridic a fost gresit calificat de catre instanta de fond, dar prevedea faptul ca poate fi
motiv de recurs numai daca a fost gresit calificat desi era neindoielnic intelesul lui.
 Or noul legiuitor a eliminat acest motiv – cu alte cuvinte, din moment ce legiuitorul NCPC a eliminat
motivul de recurs care permitea instantei de recurs sa intervina atunci cand un act al carui continut era
vadit neindoielnic, totusi a fost calificat gresit de instanta de fond, dar nu se atingea de situatia in care
actul ar fi fost indoielnic si instanta de fond i-ar fi dat o calificare – buna sau rea, nu mai conteaza.
 Daca am accepta contrariul inseamna ca am extinde sfera de recurs mai mult decat a fost in vechiul
cod, desi e clar ca legiuitorul NCPC a vrut sa restranga, facand din recurs o cale de atac exclusiv de
 legalitate.

In cazul punctului 8 – avem norme de ordine publica sau privata?

 Depinde de normele de drept.
 Daca normele de drept substantial sunt de ordine publica, atunci si motivul e de ordine publica. Daca-i
de ordine privata, si motivul e de ordine privata.
 Asadar, depinde de natura normelor de drept substantial despre care discutam.
Cu asta incheiem motivele de recurs.

Cererea de recurs
Aceasta nu cuprinde probele pe care se sprijina fiindca, in recurs, probele sunt foarte putine – se administreaza
doar inscrisuri, doar astea se admit.
 In schimb, cererea pastreaza celelalte elemente de la cererea de apel, cu urmatoarea mentiune:
In ceea ce priveste motivele de nelegalitate si dezvoltarea lor, sanctiunea, spre deosebire de apel, este nulitatea
expresa.
 In apel, inexistenta motivelor facea ca apelul sa se judece pe fond, dar in baza motivelor invocate la
prima instanta.
 In timp ce la recurs, inexistenta motivelor conduce la nulitatea acestora, daca instanta de recurs nu
identifica motive de ordine publica.

O prima precizare:
 Cererea de recurs se depune, la fel ca cererea de apel, la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea
nulitatii. Nulitatea e una neconditionata de vatamare, dar situatia nu e chiar atat de grava, fiindca H.J.
cuprinde in ea inclusiv mentiunea instantei la care urmeaza sa se depuna calea de atac a recursului, daca
recursul este exercitabil, bineinteles.

O a doua precizare:
In materia recursului, exista, in varianta initiala a NCPC – regula potrivit careia recursul trebuie redactat de
avocat sau consilier juridic.
De asemenea, intampinarea sau raspunsul la intampinare urmau aceeasi regula.
Aceasta regula, asa cum am mai vorbit, a fost inlaturata de CCR. Motivul inlaturarii acestui filtru al
profesionistului este unul din motivele pentru care ICCJ a si cedat sub presiunea numarului foarte mare de
recursuri.

O a treia precizare
La recurs, termenele care sunt prevazute pentru depunerea intampinarii se deubleaza – n-avem 15 zile, ci 30 de
zile, fata de apel.

Efectele depunerii cererii de recurs:

Primul efect este învestirea instantei.
Al doilea efect este posibilitatea de a obține suspendarea hotararii atacate.
 Mentiune – in principiu, cererea de recurs, spre deosebire de cererea de apel, nu suspenda
executarea, cu unele exceptii.
Exceptiile sunt prevazute chiar in NCPC, dar sunt si exceptii prevazute in legi separate. Ne referim aici la:
 Desfintarea de constructii, plantatii, lucrari cu asezare fixa – in cazul asta, exercitiul caii de atac a
recursului suspenda executarea.
 Toate au un aspect ocmun – intoarcerea executarii ar fi imposibila, fiindca executarea acestor
hotarari ar conduce la unele situatii faptice ireversibile.
 In materia contenciosului administratitv – mai putin in cererile de suspendare intemeiate pe legea de
contencios administrativ – incheierile de suspendare sunt provizorii.
 Dar, pe fond, adica atunci cand ne referim la actiunile de fond in materia contenciosului
administrativ – recursul este suspensiv de executare.
 Radierea din CF – aceasta nu poate interveni decat in baza unei H.J. definitive, fiindca ar produce un
efect nu ireversibil, dar cu efecte greu reversibile.

In rest, cererea de recurs nu suspenda executarea, dar creaza posibilitatea recurentului – adica partii interesate
– sa solicite suspendarea executarii.

Suspendarea executarii hotararii care se ataca:

 Poate fi facuta chiar inainte de a ajunge dosarul de recurs – deci este necesar sa existe un recurs, dar nu
trebuie sa fi ajuns dosarul de recurs.
 Poate fi facuta si dupa ce a ajuns dosarul de recurs si a fost inregistrat la instanta de recurs.

Cererea de suspendare se judeca in regim de urgenta, in camera de consiliu, cu citarea partilor. Legea
stabileste un termen de 10 zile, dar termenul este unul de recomandare, se respecta “dupa putință”, in mod
concret.

Cui revine solutionarea cererii desuspendare?

 Daca cererea de recurs nu a ajuns inca la instanta de recurs si nu s-a format inca dosar in fata instantei
de recurs, atunci cererea de suspendare se judeca de un complet de 3 judecatori de la instanta de
recurs, complet ce este desemnat in mod aleatoriu.
 Daca cererea de recurs a ajuns la instanta de recurs si s-a format dosar de recurs si a fost repartizat unui
complet, atunci cererea de suspendare se va judeca de catre completul care este învestit cu judecarea
respectivului recurs, care va fixa un termen mai scurt pentru judecarea cererii de suspendare si un
termen mai lung pentru judecarea recursului.

Aceste suspendari se dau cu plata unei cautiuni, cautiune care este fixata potrivit regulilor de la art. 719 din
materia contestatiei in executare – n-are rost sa ne batem capul acum, e un calcul facut prin raportare la
valoarea sumei in legatura cu care se cere suspendarea executarii.

Se pronunta o incheiere care are caracter definitiv, cu precizarea ca, desi hotararea este definitiva, pentru
motive temeinice, in cursul procesului de recurs, instanta ar putea reveni asupra masurii suspendarii.
 De exemplu, observa ca recursul dureaza mai mult decat a anticipat sau cel care a solicitat suspendarea
abuzeaza de anumite practici care fac sa treneze procedura sau exista un pericol sa nu se mai realizeze
creanta, daca nu se executa motivul respectiv.
 Pot fi deci o multitudine de motive, important e sa fie temeinice.
Dupa pauza, vorbim despre judecata in recurs, hotararea ce urmeaza a se pronunta si rejudecarea in fond dupa
casare.
Judecata în recurs
Aceasta vizeaza exclusiv motivele de casare.
Sub aspectul probelor pe care le poate administra instanta de recurs:
 Sfera este foarte restransa – anume pot fi utilizate numai inscrisuri noi – adica inscrisuri care nu au
fost utilizate pana atunci in proces.
 Atentie – notiunea de “noutate” nu se refera la faptul ca inscrisul trebuie sa fi aparut ulterior –
inscrisurile pot fi preexistente sub aspectul constituirii lor.
 Caracterul de noutate duce numai la ideea ca ele nu trebuie sa fi fost utilizate pana atunci.
 Daca exista astfel de inscrisuri noi, ele se depun odata cu cererea de recurs sau cu intampinarea
sau chiar si la primul termen de judecata, in sedinta publica.
- Asta e cam singura proba posibila, in ceea ce priveste admiterea sau respingerea motivelor de
recurs.

De principiu, judecata in recurs trebuie sa fie una destul de scurta, fiindca nu avem foarte multe (in afara de
pledoarii) probleme de discutat.

Solutiile instantei de recurs

 Aici trebuie sa deosebit dupa cum vorbim de ICCJ ca instanta de recurs ori de alte instante –
Tribunalele sau Curtile de apel (mai mult Curtile de apel decat Tribunalele, dar si Tribunalele, in mod
exceptional, pot sa fie instante de recurs, in situatia in care avem o hotarare de prima instanta impotriva
careia legea prevede apelul si atunci recursul se judeca la Tribunal).

1. ICCJ
 Avem situatia in care anuleaza recursul, constata perimarea recursului, respinge recursul in baza unei
exceptii cu caracter peremptoriu sau respingerea recursului ca nefondat.
 Mai complicate sunt lucrurile in ipoteza in care instanta admite recursul si, daca-l admite, ea va trebui sa
caseze hotararea, trimitand cauza spre rejudecare la instanta de apel sau la prima instanta, daca se
afla intr-o situatie in care si instanta de apel ar fi trebuit sa trimita la prima instanta.
De asemenea, instanta de recurs, casand hotararea, poate sa trimita si la o alta instanta de acelasi grad cu cea
competenta, operand in cazul acesta un fel de stramutare.

In primul rand, hai sa stabilim cand instanta de recurs trimite la instanta de apel si cand trimite inapoi la
prima instanta – deci cand e una si cand e alta:
 De principiu, instanta de recurs va trimite la instanta de apel.
 Totusi, in mod exceptional, putem avea urmatoarea ipoteza: in apel s-a invocat faptul ca, la prima
instanta, una dintre parti n-a fost legal citata. Instanta de apel a respins apelul pe acest motiv si se face
recurs. In cazul asta, instanta de recurs, admitand recursul, va casa hotararea dar, observand ca la
instanta de apel s-a judecat in mod gresit faptul ca la prima instanta partea n-a fost legal citata, nu va
trimite la instanta de apel, ci chiar la prima instanta, fiindca asa ceruse partea in apel. Partea, cand a
facut apelul, a zis asa: “Admiteti apelul, anulati hotararea si trimiteti la prima instanta, fiindca n-am fost
legal citata.”
 Daca instanta de recurs constata cele spuse de parte, evident ca va trimite la prima instanta, fiindca
asta ar fi fost consecinta admiterii apelului care n-a fost admis in mod gresit, asa cum constata
instanta de recurs.
 - De aia spunem ca instanta de recurstrimite spre rejudecare catre “instanta de apel” sau, dupa caz,
“la prima instanta”.

In al doilea rand, am spus ca instanta de recurs poate sa trimita si unei alte instante de acelasi grad.
 Asta inseamna ca instanta de recurs poate sa aprecieze, in mod conjunctural, ca nu s-ar impune
trimiterea la aceeasi instanta, ci la o alta, egala cu aceasta in grad, textul de la art. 498 nespunand de ce
anume ar face lucrul acesta.
 In jurisprudenta si in doctrina s-a dezvoltat ideea ca trimiterea la o instanta egala in grad cu cea
care ar fi trebuit sa rejudece cauza poate sa aiba la baza aspecte precum acela legat de o evitare a
unor incompatibilitati, atunci cand instanta respectiva este o instanta mica sau este vorba de o
sectie specializata unde sunt putini judecatori si asta ar face ca, in realitate, la acea instanta la care
se trimite cauza sa nu se poata forma un complet de judecata, iar instanta de recurs, anticipand
aceste aspecte, trimite la o instanta egala in grad cu cea care a judecat procesul in legatura cu care s-
a casat hotararea.

O alta precizare – solutia de trimitere spre rejudecare poate fi facuta o singura data in cursul procesului.
Aceasta regula a fost introdusa prin Legea 310/2018 si a avut ca logica reducerea timpului procesual, in sensul
ca, in varianta initiala a codului, nu se spunea de cate ori se putea casa cu trimitere.
 Legiuitorul a intervenit si a spus ca o singura data poate fi casata cu trimitere o H.J. in cursul unui
intreg proces.
 Asadar, dupa o casare cu trimitere, in urma reluarii cursului procesual, din nou va ajunge procesul
la ICCJ, iar instanta, casand hotararea, va trebui sa judece chiar ea pe fond.
Asta creaza unele probleme – a fost creat un mecanism incomplet.
 De exemplu, avem o cerere care se respinge la prima instanta fiindca nu e una dintre parti citata. Se face
apel, apelul se respinge, se face recurs, se admite recursul, se caseaza hotararea. Ca urmare a casarii
hotararii, se admite recursul si se trimite cauza spre rejudecare la prima instanta, spunandu-se sa se
citeze partea. Se citeaza partea si instanta respinge cererea ca urmare a invocarii unei cereri de
prescriere. Se face apel si instanta de apel pastreaza hotararea. Instanta de recurs spune ca nu e prescrisa
cererea, fiindca s-au aplicat gresit regulile de drept privind, de exemplu, calculul termenului. Caseaza,
dar nu mai poate sa trimita – ceea ce inseamna ca ea va judeca, pentru prima data, pe fond, cauza.
 Inseamna ca in cauza respectiva nu exista dublu glad de jurisdictie – dar asa cum am mai zis, in
materie civila asta nu e o problema constitutionala.
- Problema e alta – neexistand dublu glad de jursidictie, ajungem in situatia in care ICCJ ajunge
sa judece pentru prima data, pe fond, pricina.
- Proful crede ca legiuitorului i-a scapat aceasta particularitate.
- Nu avem inca astfel de situatii, textul fiind abia de la sfarsitul lui 2018.

ICCJ poate sa aiba si solutia de a admite recursul si sa trimita cauza spre rejudecare instantei competente sau
unui organ cu activitate jurisdictionala competent, daca admite motivul de la punctul 3 – atunci cand va
constata ca instantele de fond nu erau competente.

ICCJ va admite recursul, va casa hotararea si va respinge cererea ca inadmisibila, nemaitrimitand spre
rejudecare, in ipoteza incalcarii ADJ si in ipoteza depasirii limitelor puterii judecatoresti.

O prevedere aparte in materia contenciosului administrativ:

 Chiar si aflandu-se cauza la ICCJ, instanta de recurs, casand hotararea, nu va trimite cauza spre
 rejudecare, ci o va retine spre a o judeca chiar ea in fond, ca regula.
Cu titlu de exceptie, instanta de recurs va trimite cauza spre rejudecare, in situatia in care:
 Judecata s-a facut in lipsa partii care n-a fost legal citata, atat la administrarea probelor, cat si la
dezbaterea fondului;
 Judecata in fata primei instante (fiindca in contencios nu exista apel) s-a facut fara a se intra in
judecata fondului.
 Pentru aceste doua situatii se va trimite spre rejudecare, dar si aici numai o singura data in cursul
procesului.
 Pentru toate celelalte motive insa, instanta de recurs, in materie de contencios administrativ, va
retine cauza spre a o judeca in fond.
- Aceasta regula din materia contenciosului administrativ se aplica indiferent ca vorbim de ICCJ
sau de Curtea de apel (doar astea doua pot judeca recursuri in contencios administrativ),
nefacandu-se nicio distinctie si derogandu-se astfel de la regulile din NCPC.

Solutiile pe care instanta de recurs le poate adopta in ipoteza in care e vorba de un Tribunal sau o Curte de apel.
2. Tribunalul și Curte de Apel
In ceea ce priveste anularea, constatarea perimarii recursului, respingerea recursului in baza unei exceptii
sau respingerea ca nefondata a recursului – situatia e identica, respingerea e respingere.

Situatia se schimba putin cand vorbim despre admiterea recursului.

 Ei bine, daca la ICCJ regula este trimiterea spre rejudecare, in cazul Tribunalelor si Curtilor de Apel,
regula este retinerea spre rejudecare, chiar de catre instanta de recurs.
 Asadar, avem aici casare cu retinere, nu casare cu trimitere.

Tribunalele si Curtile de Apel opereaza, in mod exceptional, casarea cu trimitere numai in doua ipoteze:
 Atunci cand solutionarea procesului la instanta de fond s-a facut fara a se intra in analiza fondului
– adica s-a facut pe baza unei exceptii peremptorii – de procedura, procesuala de fond, dar fara o analiza
a fondului;
 Atunci cand partea recurenta a lipsit la judecata instantei de fond, nefiind legal citata, atat la
administrarea probelor, cat si la dezbateri.
 Daca insa e prezenta sau este macar legal citata la cel putin unul dintre aceste doua momente, se va
admite recursul, dar se va casa cu retinere, nu cu trimitere.

Si in cazul Tribunalelor si al Curtilor de apel, atunci cand, in mod exceptional este posibila trimiterea spre
rejudecare, aceasta se va face o singura data in cursul procesului.
Daca se va admite recursul pentru un alt motiv, intr-un ciclu procesual ulterior, se va casa cu retinere.

Si in cazul Tribunalelor si al Curtilor de apel este posibila casarea si trimiterea spre o instanta care era
competenta sau spre organul cu activitate jurisdictionala competent.

Si in acest caz, va fi posibil ca instanta de recurs, admitand recursul, sa respinga direct cererea ca
inadmisibila in cele doua ipoteze – incalcarea ADJ si depasirea limitelor puterii judecatoresti.
Hotararea pronuntata de catre instanta de recurs
Ea are o serie de particularitati.
In primul rand, considerentele cuprind numai motivele de casare invocate si analiza acestora – instanta nu va
mai descrie si situatia de fapt care a stat la baza litigiului. Instanta nu trebuie sa descrie ce s-a intamplat la
instantele anterioare.
 Instanta va incepe direct cu motivele de casare si analiza acestora – deci e vorba de o hotarare care ar
trebui sa fie mai scurta, cel putin in expunerea factualitatii.
 Daca recursul nu se analizeaza in fond, ci in baza unei exceptii peremptorii, atunci nu se mai expun
motivele de casare, ci numai motivarea solutiei pe baza exceptiei.

Efectele hotararii de recurs

In ceea ce priveste efectele pe care le are hotararea de recurs – sigur, daca e vorba de o hotarare prin care se
respinge recursul sau se anuleaza sau se admite orice exceptie peremptorie impotriva cererii de recurs, atunci
efectul este definitivarea hotararii instantelor de fond.

Daca insa se admite recursul, efectele ar fi urmatoarele:

1) In primul rand:
 Hotararea atacata nu mai are nicio putere.

2) In al doilea rand:
 Actele de executare sau de asigurare facute in baza hotararii care a fost casata vor fi si ele desfintate de
drept, instanta putand constata acest lucru, chiar daca partile nu o solicita in mod expres.

3) In al treilea rand:
 Daca, intre timp, hotararea instantei de fond a fost executata (pentru ca asa cum stim, recursul nu
suspenda, de principiu, executarea), atunci desfintarea acesteia ca urmare a admiterii recursului duce
si la intoarcerea executarii – acest lucru putand fi dispus chiar de catre instanta de recurs.

Aici exista opinii diferite.

 Exista o opinie potrivit careia desfintarea poate fi facuta din oficiu;
 Exista opinia potrivit careia desfintarea actelor de executare este din oficiu, dar intoarcerea
executarii ar trebui solicitata.
 “Sincer, textele sunt confuze” – multumim prof Briciu pentru confirmare.
- Daca ne luam dupa dispozitiile de la art. 500, ar cam rezulta ca sensul modificarii din NCPC este
acela ca actele de executare sunt desfintate si trebuie ca instanta, din oficiu, sa-l repuna in
drepturi pe cel care a fost executat in baza unei hotarari desfintate.
- Daca mergem la executarea silita, la intoarcerea executarii, de acolo rezulta ca ar trebui facuta
cerere strict pe problema intoarcerii executarii.
 Si practica este in continuare confuza aici, de aceea vom ocoli subiectul asta la examen.
Ce trebuie insa sa stim este ca, intr-adevar, in ceea ce priveste actele de executare in sine, ele sunt desfintate
de drept. Prin urmare, efectul este ca, daca s-a ajuns cu executarea pana intr-un anumit punct, ea inceteaza
acolo.

Acum e o discutie in cazul in care s-a ajuns cu executarea la final – ce se intampla? Se intoarce sau nu din
oficiu?
 Proful crede ca instanta poate, chiar si din oficiu, sa pronunte intoarcerea executarii – in acest caz strict
al admiterii recursului. Dar nu ajuta foarte mult nici textele de la executarea silita, unde pare a se vorbi
de o cerere in cazul intoarcerii executarii.

4) In al patrulea rand:
 Hotararea judecatoreasca poate genera o casare cu trimitere sau cu retinere, dupa cum se trimite la
instanta care a pronuntat hotararea casata sau chiar la prima instanta – or instanta de recurs, am vazut
deja, pe baza motivelor expuse deja, retine cauza spre rejudecare.
 Casarea cu trimitere sau casarea cu retinere are o mare insemnatate in ceea ce priveste regimul
incompatibilitatilor.
- In cazul casarii cu trimitere la prima instanta sau la instanta care a pronuntat hotararea, de
regula, judecatorii care au pronuntat hotararea devin incompatibili.
- In schimb, in cazul casarii cu retinere, judecatorii care au pronuntat hotararea in materie de
recurs – adica au admis recursul – nu sunt incompatibili sa judece fondul.

De asemenea, iarasi va conta dupa cum e casarea cu trimitere sau retinere in ceea ce priveste participarea
tertilor la proces:
 Daca se caseaza cu trimitere la prima instanta, majoritatea situatiilor de introducere a tertilor in proces
se reactiveaza, pentru ca:
 Cererea de interventie principala poate fi facuta la prima instanta pana la finalizarea cercetarii
procesului.
 Cererea de chemare in garantie – da, nu mai poate fi facuta de parat, ca trebuia s-o faca prin
intampinare – poate fi facuta de reclamant.
 Cererea de chemare in judecata a altei persoane;
 Introducerea in cauza a unort terti.

 Daca se caseaza cu retinere, atunci, practic, considerandu-se ca procesul se afla tot in etapa recursului,
nu se mai pot formual cereri de interventie, in afara de cererea de interventie accesorie, care poate fi
invocata oricand.

De asemenea, conteaza ce fel de casare avem atunci cand ne raportam la caile de atac:
 Casarea cu trimitere va relua cursul procesului si hotararea data, in urma rejudecarii in fond, dupa
casarea cu trimitere, va fi supusa cailor de atac, ajungandu-se din nou la recurs.
 In timp ce, atunci cand avem o casare cu retinere, va fi pronuntata pe fond hotararea de instanta de
recurs si hotararea va fi definitiva.

Casarile pot fi totale sau partiale:

Lucrul acesta rezulta din mai multe texte din NCPC, deducand natura totala sau partiala din dispozitiv sau
chiar din considerentele hotararii.
 Daca, de exemplu, instanta spune ca admite, dar admite doar sub aspectul unui motiv de recurs, atunci se
vor relua numai aspectele referitoare la acel motiv de recurs si la motivele conexe ce se intrepatrund cu
acel motiv de recurs, nu si celelalte chestiuni care nu au fost acceptate.
 Aici mai este o problema – daca instanta de recurs admite un motiv de recurs, ea poate spune ca trimite
spre rejudecare, urmand ca toate celelalte critici care au formulat obiectul recursului sa nu le mai
analizeze, dar ele sa fie avute in vedere la instanta de fond, in cazul rejudecarii dupa casarea cu trimitere
 – este posibil si acest lucru. Atunci am avea o casare totala.

Rejudecarea in fond dupa casare

In primul rand:
 Trebuie sa retinem faptul ca hotararea instantei de recurs este obligatorie pentru instanta de fond
care primeste cauza spre rejudecare, sub aspectul problemelor de drept dezlegate.
 Totusi, ea nu este obligatorie in ceea ce priveste situatia de fapt – teoretic, ar trebui nici sa nu cuprinda
astfel de referiri – si nici in ceea ce priveste necesitatea administrarii unor probe.

In al doilea rand:
 La rejudecarea in fond dupa casare, chiar daca vorbim despre o casare cu retinere, se pot administra
toate probele specifice fondului. Aici a fost o disputa “bizara”, crede proful, fiindca normele erau clare.
 Daca instanta de recurs (care, in judecarea recursului, are voie sa administreze doar proba cu
inscrisuri) admite recursul si retine cauza spre rejudecare este tinuta de aceeasi regula de a
administra doar proba cu inscrisuri sau i se deschide tot palierul probatoriu?
- Evident, raspunsul nu poate fi decat unul singur – regula potrivit careia se poate administra
numai proba prin inscrisuri vizeaza exclusiv cercetarea motivelor de recurs.
- Odata ce se admite recursul si se dispune rejudecarea fondului– chiar si cu retinere – vorbim de o
judecata pe fond, iar aceasta vizeaza toate probele prevazute pentru cercetarea fondului –
martori, prezumtii, expertize, etc. Acestea pot fi deci utilizate de catre instanta de recurs, dar doar
dupa admiterea recursului si casarea cu retinere.

Instanta de recurs poate, uneori, sa caseze si sa rejudece la acelasi termen. Alteori, daca are nevoie de
administrarea de probe, caseaza mai intai si acorda termen pentru administrarea de probe, rejudeca fondul
separat si pronunta o alta hotarare.

In ceea ce pirveste compunerea completului

 Daca se caseaza cu trimitere, cauza se duce la prima instanta sau la instanta de apel si se va judeca in
compunere de 1 sau de 2 judecatori – depinde la ce instanta se duce.
 Daca se caseaza cu retinere, completul care rejudeca cauza pe fond dupa casarea cu retinere va fi
format tot de acei 3 judecatori care au admis recursul, ei nefiind incompatibili.

In fine, un ultim aspect:

 Regula non reformatio in peius se aplica si in materie recurs, evident.
 Ce e important de mentionat aici este ca ea se aplica si dupa reluarea judecatii in fond dupa casare,
fiindca ea nu este proprie exclusiv fazei recursului.
 Daca se admite recursul si opereaza o trimitere spre rejudecare pe fond, ar fi incorect ca la judecare
sa se creeze o situatie mai grea decat in primul ciclu procesual;
- In caz contrar, s-ar ignora complet non reformatio in peius.

Limitele principiului non reformatio in peius:

 Prima limita este consimtamantul partii care doreste sa i se inrauteasca situatia in propria cale de
atac – nu inseamna ca ne aflam in fața unui nebun, ci inseamna ca persoana are niste ratiuni, cum ar fi,
de exemplu, tranzactionare. Deci partea accepta inrautatirea situatiei pentru binele ei, putand castiga
altceva.
  A doua limita este situatia in care avem ADJ. Daca se descopera ca avem o hotarare definitiva care se
impune cu ADJ, se poate opera chiar si la agravarea situatiei partii recurente.

Cu asta terminam recursul. Trecem, in cele ce urmeaza, la caile de atac de retractare, care sunt contestatia in
anulare si revizuirea.

Caile de atac de retractare – Contestatia in anulare si revizuirea

Caracteristica lor generala este ca ele nu vizeaza un control judiciar facut de o instanta superioara celei care
a pronuntat hotararea, ci, in realitate, sunt deduse chiar instantei care a pronuntat hotararea, solicitandu-i-se
acesteia sa examineze:
 Aspecte pe care nu le-a avut in vedere;
 Aspecte pe care nu avea cum sa le aiba in vedere, intrucat ele au survenit ulterior momentului
pronuntarii hotararii, chiar daca cauzele lor nu erau preexistente.

Ideea este ca, nici intr-un caz, nici in celalalt, nu avem de-a face cu un veritabil recurs. Nici contestatia in
anulare si nici revizuirea nu isi propun sa faca o cenzura de calitate, de legalitate a hotararii, ci numai sa elimine
anumite omisiuni/aspecte pe care instanta nu le-a vazut sau nici macar nu avea cum sa le vada, neexistand
la momentul respectiv.

Contestatia in anulare
Este o cale de atac de retractare, extraordinara, nesuspensiva de executare si nedevolutiva.
Contestatia in anulare este cunoscuta sub doua forme:
1) Contestatia in anulare de drept comun sau obisnuita – reglementata la art. 503 alin. 1 NCPC;
2) Contestatia in anulare speciala – reglementata la art. 503 alin. 2 NCPC;

De ce prima se numeste comuna sau obisnuita si a doua se numeste speciala?

 Prima se numeste comuna, fiindca ea se exercita impotriva oricarei hotarari definitive.
 A doua se numeste speciala, fiindca ea se exercita numai impotriva hotararilor date in recurs, iar dupa
adoptarea Legii 310/2018 se exercita si impotriva unor hotarari date in apel, daca in ceea ce le
priveste nu se prevede dreptul la recurs – adica sunt hotarari definitive direct din apel.

Hai sa le luam pe rand.

Contestatia in anulare de drept comun/obisnuita

Asadar, ea se exercita impotriva oricarei hotarari definitive.
Exista un singur motiv pentru care aceasta poate fi exercitata – anume atunci cand, cel care formuleaza
contestatia nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul la care a avut loc judecata.
 Pentru asta trebuie sa avem o lipsa de procedura de citare sau o procedura de citare viciata – n-a fost
citat in termenul prevazut de lege, la adresa indicata, a avut o cerere de indicare a unui domiciliu
procesual pe care instanta n-a luat-o in considerare, desi era legal facuta si depusa la dosar – asadar, pot
fi multe situatii.
 De asemenea, trebuie ca nici sa nu se fi acoperit lipsa de procedura prin prezență, la termenul la care
a avut loc judecata.
Trebuie sa observam ca acest motiv nu se aplica in situatiile in care citarea nu este obligatorie:
 Sunt proceduri in care ramane la aprecierea instantei sa spuna daca citeaza sau nu partile – cum ar fi, de
exemplu:
 O ordonanta presedintiala;
 Situatia in care vorbim despre proceduri care sunt judecate fara citarea partilor – cum ar fi
sechestrul asigurator sau poprirea asiguratorie.

De asemenea, o alta observatie este ca lipsa de citare, unita cu neprezenta fizica trebuie sa fi intervenit la
termenul la care a avut loc judecata.
 Daca partea a fost prezenta la data la care a avut loc judecata, dar n-a fost citata anterior, la
administrarea probelor sau alte momente procesuale, nu va fi motiv de contestatie in anulare – sigur,
ar fi putut fi motiv de apel, de recurs, dar aici noi vorbim deja de o hotarare definitiva.

O alta problema este situatia in care partea n-a fost legal citata si, de multe ori, ca urmare a faptului ca n-a fost
legal citata, nu i s-a comunicat legal nici hotararea judecatoreasca.
 Daca nelegalitatea citarii consta in faptul ca s-a gresit adresa partii, probabil ca nici cand i se va
comunica hotararea, aceasta comunicare nu va fi legala.
 In cazul asta, doctrina si jurisprudenta arata ca nu este deschisa calea contestatiei in anulare, daca
hotararea este supusa inca unei cai de atac a apelului sau recursului.
 Ea va fi mai intai supusa caii de atac a apelului si recursului fiindca, necomunicandu-i-se hotararea,
inseamna ca n-a inceput sa curga termenul de apel sau recurs, deci neincepand sa curga, nici n-a
expirat, asadar partea se afla inca in termenul de apel sau recurs, deci hotararea nu-i definitiva =>
nu este deschisa calea contestatiei in anulare.
- Deci daca n-ai fost legal citata, tu, ca parte, dar judecata nu este inca in recurs, ci e in apel si ai
inca deschisa calea recursului, trebuie sa faci recurs.
- Da, daca nu i se comunica nici hotararea, aparent au curs 30 de zile de la comunicare, dar e vorba
de o comunicare nelegala, deci inca ai deschisa calea recursului.

O alta observatie:
 Atunci cand partea n-a fost citata la judecarea cauzei, iar termenul de exercitare a apelului sau
recursului, dupa caz, curge de la pronuntare. Ce se intampla in acest caz?
 Luam exemplul unei hotarari date privind constatarea perimarii.
- Termenul de recurs curge de la pronuntare. Dar cererea de perimare se judeca cu citarea partilor.
Ce se intampla daca una dintre parti nu este legal citata, nici nu se prezinta si termenul, in acest caz, nu mai
curge de la comunicare, ci curge de la pronuntare.
 In acest caz, doctrina mai veche arata ca, in aceste situatii in care termenul curge de la pronuntare,
citarea partii la judecata are si rolul procesual al incunostintarii cu privire la momentul pronuntarii
hotararii, astfel incat, in cazul acesta, nu va fi deschisa calea contestatiei in anulare, ci va fi deschisa
calea recursului, fiindca termenul curge de la pronuntare numai in masura in care partea a fost legal
citata la termen. Daca n-a fost legal citata la termen, de unde sa fi stiut partea cand are loc pronuntarea,
pentru a putea sti data de la care-i curge termenul pentru recurs?

In cazurile astea, partea este sine die (= “fara a fixa o data pecisa”) in termenul de recurs sau de apel si va
putea formula, cand va lua la cunostinta de solutie, recursul.
  Daca se va opune exceptia tardivitatii recursului, partea, aratand ca n-a fost legal citata la judecata
procesului in legatura cu care a avut loc ulterior si pronuntarea, atunci instanta va analiza impreuna
problema motivului de recurs si problema tardivitatii recursului – fiindca e aceeasi. Daca partea a fost
legal citata, inseamna ca recursul e tardiv. Daca partea n-a fost legal citata, recursul nu este tardiv si, mai
mult decat atat, este si intemeiat.
 Hotararea finala va fi:
- fie respingerea recursului ca tardiv;
- fie admiterea lui si casarea hotararii cu trimitere pentru reluarea judecatii.

In ceea ce priveste acest motiv de contestatie in anulare de drept comun – legea impune anumite conditii de
admisibilitate.
Conditii de admisibilitate:
1) Hotararea trebuie sa fie definitiva
Prin urmare, aceasta contestatie in anulare nu poate fi exercitata, cat timp exista calea de atac a recursului inca
deschisa.
 Totusi, chiar si pentru hotarari definitive, legiuitorul elimina contestatia in anulare pentru anumite
materii anume prevazute:
 De exemplu, in materia divortului – art. 929 – daca unul dintre soti s-a recasatorit, hotararea
definitiva prin care s-a desfacut casatoria nu este supusa contestatiei in anulare si revizuirii in ceea
ce priveste divortul.
- De ce? Fiindca, daca s-ar admite contestatia in anulare, sotul ar deveni bigam. De aia a fost
eliminata contestatia in anulare din aceasta materie, chiar daca ar fi motive in acest sens.

2) Motivul de contestatie in anulare (adica cel legat de necitare) sa nu fi putut fi invocat pe calea apelului
sau recursului.
 Aceasta a doua conditie face ca, in realitate, cazurile de contestatie in anulare sa fie foarte putine.
 Avem varianta in care lipsa citarii a intervenit in recurs sau intr-un apel fara drept de recurs.
 Aici e in regula, fiindca nu puteai sa invoci lipsa citarii – a intervenit la ultimul termen cand a avut
loc judecat, n-ai fost prezent, aia e.

Dar daca, de exemplu, lipsa citarii intervine in apel – n-ai fost legal citat la judecarea cererii de apel, dar
impotriva hotararii de apel ai deschisa calea recursului, erai obligat sa invoci aceasta nelegalitate in recurs.
 Daca n-ai facut recurs, nu mai poti face contestatie in anulare – ceea ce inseamna ca sfera se reduce si
mai mult.
 La fel, daca problema a aparut la prima instanta, s-ar pune problema de ce n-ai zis nimic in apel? Chiar
daca faceai in apel si apelul ar fi fost respins, trebuia sa reiterezi problema ca motiv de recurs – deci n-ai
nicio scuza.
 In realitate, vom avea contestatie in anulare pe acest motiv, in principal daca vorbim de instante de
recurs sau instante de apel fara drept de recurs.

Exista, totusi, si unele exceptii:

 Prima exceptie:
 Legiuitorul spune ca aceasta conditie de admisibilitate, potrivit căreia motivul sa nu fi putut fi invocat de
parte, pe calea apelului sau recursului, nu s-ar aplica in situatia in care motivul a fost invocat in recurs,
dar a fost respins fiindca avea nevoie de verificari de fapt incompatibile cu recursul.
  De exemplu, partea spune ca n-a fost legal citata la apel, fiindca ea nu mai sta, in fapt, la domiciliul
care apare in actele de stare civila. Instanta de recurs intreaba partea cum dovedeste asta? Partea
zice prin verificari de fapt – aducem factorul postal si-l intrebam unde-mi aduce corespondenta.
Instanta zice ca in cazul asta tre sa faca verificari de fapt, eu nu audiez martori, la revedere se
respinge.
 In realitate, instanta a respins motivul strict pe faptul ca dovedirea lui n-avea cum sa fie facuta in
recurs. Asta inseamna ca partea a invocat motivul si el n-a fost in realitate analizat, intrucat cadrul
recursului nu permite analizarea lui, fiindca se baza pe un element de fapt. Asadar, in cazul asta ar fi
deschisa contestatia in anulare.

A doua exceptie:
 Motivul a fost invocat in recurs, dar recursul a fost respins, fara culpa partii, fara sa fie analizat in
fond.
 Proful n-are aici un exemplu practic – totusi, ne poate spune ratiunea textului. A fost o preluare a
textului din vechiul cod.
 Exceptia era astfel – motivul a fost invocat in recurs, dar recursul a fost respins fara a fi cercetat in
fond – nu aparea “fara culpa partii”. Asta insemna ca, sub imperiul VCPC era deschisa calea
contestatiei in anulare si in acele situatii in care recursul era respins in baza unei exceptii
peremptorii care nu presupunea analiza motivelor de recurs si, implicit, n-a fost analizat nici
motivul privitor la nelegala citare a partii in fata instantei de apel. Atunci era deschisa contestatia in
anulare.

Legiuitorul NCPC a spus, sub critica unor doctrinari care spuneau ca de ce sa-i deschidem calea contestatiei in
anulare? Din moment ce i s-a respins recursul partii respective, inseamna ca era culpa ei – de ce nu l-a
trimbrat/semnat/atasat imputernicirea etc? Nu ar fi normal ca pentru acele motive partea sa primeasca
contestatia in anulare ca o forma de compensare. De aceea s-a adaugat aceasta mentiune “fara culpa partii”.
 Discutia pe care o ridica proful este totusi urmatoarea – cum ar putea fi respins un recurs fara sa fie
culpa partii? Textul pare ca ar cuprinde o contradictie in termeni – mai bine l-ar fi eliminat cu totul.
 Nu putem sa spunem ca motivul de recurs a fost respins fara culpa partii, fiindca, de principiu,
respingerea unui recurs presupune culpa parti.

3) Nu se poate formula o noua contestatie in anulare, de catre aceeasi parte, chiar daca se invoca alte
motive.
 Daca ai facut o contestatie in anulare, nu mai poti face inca o contestatie in anulare.
 Acest text transpune principiul de la art. 178 alin. 5 in partea privind contestatia in anulare.

Next time – contestatia in anulare speciala.

Cursul 11 – 12.04.2021
Contestatia in anulare speciala
De ce se numeste speciala?
 Fiindca, la baza, atunci cand a fost redactat in varianta initiala codul, aceasta contestatie in anulare viza
numai hotararile instantei de recurs.
 Acum, prin modificarea NCPC facuta prin Legea 310/2018, ea vizeaza si hotararile instantei de apel,
 dar numai atunci cand nu este deschisa calea recursului – deci atunci cand hotararea data in apel este
direct definitiva.
 O sa vorbim si despre implicatiile acestei modificari recente.

Acum hai sa luam, pe rand, motivele pentru care se poate formula aceasta contestatie in anulare speciala.
1. Situatia in care instanta a fost necompetenta in mod absolut sau H.J. s-a dat cu incalcarea regulilor
privind alcatuirea instantei.
 Din start observam ca, in realitate, nu este vizata competenta relativa, reglementata prin norme de
ordine privata – adica competenta teritoriala, mai putin cea exclusiva.
 In realitate, in ceea ce priveste competenta, lucrurile stau si mai complicat. Din moment ce avem o
conditie particulara – anume sa se fi invocat exceptia de necompetenta, iar instanta de recurs sa fi omis
sa se pronunte asupra acesteia – aceasta conditie face ca, in realitate, sa nu avem de-a face cu
competenta materiala si competenta teritoriala exclusiva – ci numai cu competenta generala.
 De ce? Fiindca exceptia de necompetenta materiala sau teritoriala, chiar daca ar fi invocate in apel
sau in recurs, ipotezele care sunt vizate de contestatia in anulare speciala n-ar putea fi analizate,
fiindca ar fi tardive.
- Or conditia impusa de text pleaca de la situatia in care exceptia sa se fi invocat in fata instantei.
Care instanta? Pai cea impotriva careia se face contestatia in anulare. Instanta, fiind obligata sa
se pronunte asupra ei, a omis totusi acest lucru.
 In ipoteza in care, in fata instantei de recurs, de exemplu, invoci exceptia necompetentei
materiale, noi stim bine ca ea trebuia invocata la prima instanta, la primul termen de
judecata la care partile erau legal citate si puteau pune concluzii.
 Prin urmare, instanta de recurs n-ar fi obligata sa se pronunte asupra ei, urmand sa o
respinga ca tardiva, deci nu s-ar putea pune problema ca ea ar fi omis sa se pronunte asupra
acesteia.

De aceea, in realitate si in concret, vom discuta doar despre exceptii privind competenta care pot fi invocate
direct in recurs – or asta inseamna numai:
 Necompetenta generala a instantelor;
 Necompetenta instantelor romane – fie prin raportare la o alta instanta din UE, fie prin raportare la o
alta instanta dintr-o tara extracomunitara.

Incalcarea regulilor privind alcatuirea instantei

De exemplu:
 Participarea la judecata a unui judecator incom patibil;
 Ipoteza numarului de judecatori din complet care este necorespunzator fata de dispozitiile legii;
 Neparticiparea procurorului, atunci cand participarea lui este obligatorie;
 Aspecte legate de discontinuitatea compunerii completului pentru motive netemeinice;
 Incalcarea distribuirii aleatorii a cauzelor si asta conduce la o gresita compunere a completului;

Si aici este nevoie, pentru a fi deschisa calea contestatiei in anulare, sa se fi invocat exceptia corespunzatoare
in fata instantei de recurs sau de apel (in acele situatii in care H.J. data in apel este definitiva) si instanta sa
fi omis sa se fi pronuntat asupra ei.

Si in cazul necompetentei, si in cazul gresitei alcatuiri a instantei, daca instanta de recurs se pronunta
asupra acestor exceptii si le respinge, nu mai este deschisa calea contestatiei in anulare, indiferent ca solutia
este una nefericita sau mai putin fericita, fiindca contestatia in anulare este o cale de retractare si nu-si poate
propune sa critice o solutie data de instanta de recurs.
 Ea poate sa intervina deci doar in cazul in care instanta omite sa analizeze respectiva exceptie.
 Deci spiritul cailor de retractare este sa nu contrazica hotararile definitive, ci exclusiv sa elimine
ipoteze de omisiuni, greseli sau, asa cum vom vedea la revizuire, aspecte survenite ulterior
momentului pronuntarii sau care nu erau cunoscute.

2. Dezlegarea dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale.

Prima data trebuie sa intelegem ce anume reprezinta notiunea de “eroare materiala”?
 Eroarea materiala nu inseamna o gresita apreciere a probelor sau o gresita interpretare a actelor
deduse judecatii.
 Eroarea materiala reprezinta situatii precum urmatoarele:
 Sa zicem ca instanta dispune plata taxei judiciare de timbru. Recurentul plateste taxa judiciara de
timbru, depune foaia de varsamanat la dosar, dar instanta nu observa ca aceasta foaie de varsamant
a platii taxei de timbru este la dosar si anuleaza cererea ca netimbrata. Repetam – nu e vorba de o
analiza facuta de instanta, ea nu spune ca a vazut foaia de varsamant, dar plata nu e facuta in contul
sau cuantumul care trebuie – nu, nu e vorba de o judecata facuta de instanta. E pur si simplu vorba
de o greseala, de o eroare materiala.
- Deci retine diferenta dintre erori materiale si greselile de judecata, fie ele chiar si grosiere –
cum ar fi, de exemplu, intr-o speta in care instanta anuleaza intr-adevar o cerere de recurs, dar o
anuleaza pe motiv ca este netimbrata, insa partea respectiva era scutita de taxa judiciara de
timbru, ca urmare a unei prevederi exprese si neechivoce a legii – cum este, de exemplu, art. 30
din OG 80/2013 care spune ca: “Ministerul Finantelor sau Ministerul Public sau Avocatul
Poporului sunt scutiti de taxa judiciara de timbru, ori de cate ori formuleaza cereri in instanta.”
Asta n-ar fi o eroare materiala, ci o eroare de judecata – da, una foarte mare, like bro
judecatorule trebuia sa stii asta – dar asta tot nu intra in conceptul de eroare materiala.
- Alte situatii – exemplu de eroare materiala la limita – proful zice ca asta intra in eroare materiala
– numararea gresita a termenului – dar nu atunci cand ar fi o discutie legata de prorogarea, de
exemplu, a ultimei zile – daca pica sau nu intr-o zi de lucru. Nu, instanta pur si simplu numara
gresit acele 30 de zile, yolo a facut profil uman, nu real. S-a uitat pe calendar prost.

Aceasta eroare materiala trebuie sau nu sa fie din culpa partii?

 Ei bine, in practica judecatoreasca s-a dezvoltat ideea ca aceasta eroare materiala trebuie sa nu fie
produsa din culpa partii care face contestatia in anulare – mai exact, ea sa nu fi provocat, prin modul
in care a prezentat lucrurile, eroarea materiala.
De exemplu:
 Daca partea a platit taxa judiciara de timbru, dar nu a depus la dosar dovada – instanta sigur ca a anulat
cererea, desi taxa era platita, dar a anulat-o fiindca instanta nu stia ce este in contul trezoreriei – n-avea
cum sa stie, decat in masura in care partea depunea la dosar dovada varsamantului.
 Or daca instanta n-a avut la dosar dovada acelui varsamant, evident ca a tras concluzia ca taxa nu a
fost platita si a anulat cererea.
- In cazul asta, nu este deschisa calea unei contestatii in anulare.

Pe de alta parte insa:

 Exista situatii in care partea depune acea taxa judiciara de timbru la instanta, la registratura instantei,
doar ca registratura nu inainteaza, in termen util, completului. Asadar, daca instanta judeca cauza, ea nu
 are in dosar acea dovada, desi partea a depus-o undeva la registratura instantei, deci n-ar mai fi in culpa.
 Aici nu e vorba nici de o eroare a instantei, dar nici a partii.
 Totusi, aici, instantele au fost conciliante. Desi au considerat ca nu e o eroare a instantei, cu
siguranta nu e nici culpa partii si introducem asta in notiunea de eroare materiala, fiindca aici ne
referim la erorile determinate de toata infrastructura functionala a instantei – registrator, grefier, etc.
De asemenea, pentru a ne afla pe teritoriul unei erori materiale, este necesar ca aceasta sa fie una esentiala
pentru solutie.
 Aici este si marea diferenta intre eroarea materiala care se poate indrepta, pe calea cererii de
indreptare si aceasta eroare materiala de la contestatia in anulare.
 Sub aspect pur material, e posibil ca ele sa nu difere foarte mult. Unde difera cele doua?
 Eroarea materiala care poate fi eliminata pe cale de indreptare nu influenteaza in niciun fel
solutia. Este o eroare materiala benigna. Faptul ca i-am schimbat unuia un prenume sau ca s-a pus
un 0 in plus la o cifra care n-a fost contestata nu determina o alta solutie.
 Eroarea materiala de la contestatia in anulare se reflecta in solutie. Ea determina solutia gresita –
de aceea si mijloacele de tratament sunt total diferite.

3. Instanta de recurs, respingand recursul sau apelul (atunci cand nu exista calea de atac a recursului)
ori admitand doar in parte aceasta cale de atac, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare
invocate de recurent in termen.
 Textul, initial, viza numai motivele de casare – adica numai recursul.
 Modificarea/adaugarea venita mai tarziu, prin Legea 310/2018 s-a referit si la faptul ca si atunci cand
unul din motivele apel nu a fost tratat, ar putea fi facuta contestatie in anulare – deci este o inventie ceva
mai noua.

Pentru a ne afla pe taramul acestui motiv, trebuie sa retinem cateva aspecte:

1) In primul rand, motivul trebuie sa se fi invocat in termen.
2) In al doilea rand, vorbim despre o omisiune, iar nu de o respingere a motivului.
 Omisiunea se refera la faptul ca motivul nu a fost tratat.
 Daca motivul ar fi fost analizat de instanta, iar analiza ar fi fost neconvingatoare sau incompleta, nu
ne-am incadra in contestatia in anulare.
 Sigur, uneori instantele asimileaza omisiunii unele analize complet superficiale – adica ceva de
genul:
- “In legatura cu motivul prevazut, instanta apreciaza ca el este nefondat. Atat.” Da, aici cam este
echivalentul unei omisiuni.
- Insa, daca de exemplu, intr-o hotarare instanta spune: “Motivul x de recurs este nefondat, fiindca
vizeaza exclusiv aspecte de fapt, precum cele privind interpretarea probelor. Atat.” – proful
considera ca si daca o parte a scris la motivul ala vreo 40 de pagini, motivarea instantei este
suficienta. Instanta nu trebuie sa spuna si de ce respectivele aspecte sunt de fapt, daca ele chiar
sunt de fapt. Deci nu cantitatea e importanta aici – ci substanta.

Contestatia in anulare este deschisa doar in ipoteza in care s-a respins recursul sau apelul si in cazul in care
a fost admis numai in parte – nu si pentru ipoteza in care a fost admis recursul si s-a trimis spre rejudecare.
 In cazul in care, pentru un motiv de recurs, instanta trimite spre rejudecare, toate celelalte motive care
n-au fost cercetate vor fi avute in vedere la rejudecarea in fond dupa casare.
 Asadar, in cazul existentei mai multor motive, daca instanta admite recursul – pentru primul motiv
– de exemplu, n-a fost semnata minuta – instanta va spune ca admite recursul si caseaza cu trimitere
 la instanta respectiva, pentru a se relua dezbaterile – nu se mai pronunta si pe toate celelalte inca 7
motive de recurs care vizau aspecte vizate de aplicarea gresita a legii sau alte aspecte – ci pur si
simplu va retine doar ca n-a fost semnata minuta, se incadreaza, e caz de nulitate, trimite spre
rejudecare, cu mentiunea ca toate celelalte probleme vor fi analizate in fond, dupa casare.
- Deci cazul respectiv n-ar fi o omisiune.
Motivul legat de omisiunea analizarii asupra unui motiv de recurs, asa cum deja am spus, nu se aplica in
cazul:
 Rejudecarii in fond dupa casarea cu retinere.
 Deci el se aplica numai fazei de judecata a recursului, nu si rejudecarii, chiar daca rejudecarea in
fond cu retinere are loc tot la instanta de recurs – asta nu face ca motivul sa fie aplicabil, fiindca noi
nu mai avem motive de recurs, ci avem judecati in fond.

 Daca recursul s-a respins in baza unei exceptii.

 Asta inseamna ca nu s-au mai analizat motivele de recurs, deci nu mai avem acest motiv de
contestatie in anulare.

 Daca motivul de recurs nu a fost invocat in termen.

 Nici aici nu ne aflam pe situatia contestatiei in anulare.
 Da, e adevarat, instanta poate sa invoce ea, din oficiu, acele motive de ordine publica, chiar daca
partea nu le-a invocat in termen. Acest lucru exista fara indoiala, fiind prevazut in cod.
- Daca totusi instanta nu invoca un motiv de ordine publica – fie omite, fie considera ca nu exista,
fie considera ca nu este de ordine publica – in orice caz, nu ai deschisa contestatia in anulare.
Aceasta cale a contestatiei in anulare este deschisa numai pentru ipoteza unui motiv invocat de
tine si neluat in analiza de catre instanta, nu si pentru a critica instanta pentru ca n-a invocat acele
motive pe care tu le consideri de ordine publica si pe care instanta nu le-a considerat ca atare.

 Motivul respectiv nu se incadra in cele prevazute la art. 488.

 Instanta nu a motivat corespunzator un motiv respins.
 Instanta a omis sa se pronunte asupra altor aspecte, care nu sunt motive de recurs, cum ar fi:
 O exceptie invocata in faza recursului sau in incident;
 O cerere de interventie accesorie facuta direct in recurs;

Vezi observatiile profului din ppt.

 Contestatia in anulare a fost foarte bine stratificata pe ipoteza instantei de recurs de a analiza motivele de
recurs
 Legea 310/2018 a facut o extindere si a spus ca ea se aplica si motivelor de apel, in ipoteza in care
apelul este dat intr-un proces in care nu exista calea de atac a recursului.
 Legiuitorul a vrut sa fie novator si generos cu partile. “Daca omul n-are recurs in cauza respectiva
pentru el, apelul este pana la urma ultima sansa. Legiuitorul a gandit ca, daca in cazul recursului, ii
dadeam aceasta posibilitate de a se plange daca n-a fost analizat un motiv de recurs, de ce nu i-am
da si in cazul apelului, atunci cand asta e ultima sansa a justitiabilului?”
- Problema este referitoare la aplicarea ei in practica.
Motivele de recurs nu seamana deloc cu motivele de apel.
 Cele de recurs sunt delimitate prin lege si, asa cum stim deja, la redactarea recursului trebuie sa
identifici motivele de recurs si sa analizezi, in mod separat, fiecare motiv de recurs, ceea ce face si usor
 pentru instanta sa raspunda la fiecare in parte.
 Aceasta tehnica de redactare nu exista in cazul apelului – nu exista un numar de motive delimitat prin
lege, iar motivele de apel sunt o mixare nefragmentata si nediferentiata, pana la urma, a unor aspecte de
fapt si de drept care se succed, fara a fi nevoie de o anumita incadrare si de o anumita delimitare intre
unele si celelalte. Asta face mult mai posibil ca instanta, uneori, sa omita unele dintre ele, dar si sa
produca o analiza comuna a mai multor motive – adica sa le cupleze. Alteori poate chiar sa le confunde
cu argumentele.

O alta situatie
 Motivul de apel omis trebuie sa fi fost formulat in termen.
 Daca este invocat peste termen un motiv de ordine publica, in cazul asta instanta e obligata sa se
pronunte asupra acestuia.
 Daca totusi instanta, examinand motivul, apreciaza ca nu e de ordine publica si il respinge ca tardiv, nu
avem nicio contestatie in anulare deschisa, fiindca asta ar reprezenta o cauza de reformare, ceea ce nu e
cazul.
 Iarasi, si aici trebuie facuta distinctia intre motivele si argumentele care sustin un motiv. Instanta e
obligata sa analizeze toate motivele, nu si toate argumentele care sustin un motiv.

Si aici, contestatia in anulare nu vizeaza omisiunea pronuntarii asupra unei exceptii – chiar si de ordine
publica, care erau permise a fi invocate in apel – dar aici nu e vorba de un motiv, ci de o exceptie. Trebuie
facuta deci distinctia intre exceptii si motive.

De asemenea, contestatia in anulare nu este incidenta atunci cand ea ar viza ipoteza in care instanta, admitand
apelul, schimba in parte sentinta, dar omite sa analizeze un capat de cerere.
 In cazul asta, daca dupa admiterea apelului si schimbarea sentintei, instanta omite un capat de cerere,
este deschisa calea completarii, fiindca nu avem o omisiune pe un motiv de apel, ci avem o omisiune pe
o cerere dupa admiterea apelului.

Acum ultimul motiv de contestatie in anulare speciala

4. Instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unui recurs declarat
 Mentiunea pe care o stim deja – acest motiv e incident si in cazul unui apel declarat, in situatia in care,
in cauza respectiva, nu exista calea de atac a recursului.
 Acest motiv e o prelungire a motivului 3, fiind o “agravata” a acestuia.
 Legiuitorul este sensibil la omisiunea instantei de a se pronunta pe un motiv, deci el e cu atat mai
sensibil in ipoteza in care instanta ar omite sa se pronunte asupra unui intreg recurs sau apel.
 Acest ultim scenariu este posibil in acele situatii in care sunt mai multe recursuri sau apeluri
declarate in cauza. Unele pot fi apeluri incidente sau apeluri provocate – si atunci, daca sunt vreo 5-
6 apeluri in cauza respectiva, nu este de exclus varianta ca, in anumite situatii, instanta sa omita sa
analizeze un intreg apel sau recurs, caz in care se poate face contestatie in anulare.

Conditii de admisibilitate
1. Natura contestatiei – contestatiile speciale vizeaza numai hotararile instantei de recurs sau hotararile
instantei de apel, in ipoteza in care calea de atac a recursului nu este deschisa;
2. O noua contestatie nu poate fi facuta de aceeasi parte, daca se invoca dupa formularea unei alte
contestatii anterioare, chiar daca se invoca alte motive.
 Regula asta decurge dintr-o regula cunoscuta de noi – cauzele de nulitate se invoca toate deodata, sub
 sanctiunea decaderii. Am mai zis asta.
 Inseamna ca atunci cand faci o contestatie in anulare trebuie sa invoci toate motivele de contestatie
impotriva respective hotarari, ulterior nemaiputand formula o alta contestatie, chiar si pentru alte
motive.

Reguli de judecata
Competenta
 Fiind o cale de retractare, contestatia in anulare revine in competenta instantei ce a pronuntat
hotararea ce se ataca.
 Daca avem motive ce atrag competente diferite – scenariu posibil – nu opereaza prorogarea, ci
practic se vor analiza contestatiile la fiecare instanta competenta.

Termenul de exercitare
 El este de 15 zile de la comunicarea hotararii, dar nu mai mult de 1 an de la data la care a ramas
definitiva hotararea.
 Ce se intampla daca nu se motiveaza hotararea in termen de 1 an? (pare greu de inchipuit, avand in
vedere ca termenul de redactare e de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii pana la 90 de zile. Dar proful
a vazut foarte multe hotarari redactate in mai mult de un an – cu mult mai mult de un an, actually.)
 In cazul asta, nu incep sa curga cele 15 zile de la comunicarea hotararii.

Unii spun ca ar trebui facuta o cerere de repunere in termen – proful nu e de aceeasi parere.
 Zice ca repunerea in termen e o situatie care presupune inlaturarea sau disculparea partii de o posibila
incalcare a termenului.
 Pe cand aici, premisa contestatiei in anulare fiind cunoasterea hotararii, inclusiv a motivarii,
daca ea n-a fost redactata, proful considera ca termenul nu poate sa curga.
- Conditia premordiala este ca hotaraea sa existe si abia apoi vorbim de cele 15 zile de la
comunicare.
Asadar, nu este vorba de o repunere in termen, ci este vorba despre faptul ca termenul nu a inceput inca sa
curga.

Motivarea contestatiei in anulare

 Aceasta se face in acelasi termen prevazut pentru declararea acesteia, sub sanctiunea nulitatii.
 Contestatia in anulare, fiind o cale de retractare si o cale extraordinara de atac, motivele de
contestatie sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii – deci daca nu e motivata, ea se anuleaza.

Judecata
Contestatia in anulare se judeca potrivit regulilor aplicabile judecatii finalizate prin hotarea atacata.
 De exemplu, in cazul in care vorbim de o hotarare a instantei de recurs – aceasta se va judeca dupa
regulile instantei de recurs, intr-o compunere specifica acestei instante.

Intampinarea = obligatorie.
 Se depune cu 15 zile inainte de termen.
 Aceasta nu se comunica partii/partilor – ea/ele va/vor lua cunostinta de intampinare de la dosar.
Contestatia nu suspenda executarea, dar poate deschide calea unei cereri de suspendare a executarii
hotararii, care se poate face dupa procedura specifica pe care o stim de la recurs – plata unei cautiuni.

Solutiile:
 In caz de respingere, lucrurile sunt clare.
 In caz de admitere a contestatiei in anulare, se poate da o singura hotarare, prin care se anuleaza
hotararea atacata si se solutioneaza cauza.
 Totusi, este posibila si ipoteza in care, atunci cand instanta apreciaza ca pentru judecarea cauzei are
nevoie de administrarea unor probe sau de o dezbatere separata, ea:
- va admite mai intai contestatia in anulare printr-o hotarare intermediara care nu se ataca
separat;
- va fixa un termen pentru rejudecarea cauzei dupa admiterea contestatiei in anulare.

Caile de atac
 Hotararea data in contestatia in anulare este supusa acelorasi cai de atac precum hotararea atacata,
ea practic inlocuind-o pe cea atacata si de aceea va fi supusa acelorasi cai de atac.
 In cazul contestatiei in anulare de drept comun, ea ar putea sa intervina in legatura cu o hotarare data
in apel si sa mai ai calea de atac a recursului.
 Totusi, la contestatia in anulare speciala, prin ipoteza ea este definitiva, deci mai ai la dispozitie doar o
alta contestatie in anulare sau poate o revizuire – dar cai de reformare nu mai ai.

Cu asta terminam discutia despre contestatia in anulare si mergem sa vorbim despre revizuirea hotararilor
judecatoresti.

Revizuirea hotararilor judecatoresti

Sediul materiei – art. 509 si urmatoarele din NCPC.
Exista un motiv de revizuire specific contenciosului administrativ, despre care o sa discutam mai incolo –
acesta se afla in Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Dar acela e unul singur. Momentan,
vorbim de dreptul comun.

Obiectul revizuirii
Obiectul revizuirii este format din hotararile care sunt definitive si, de principiu, care au evocat fondul.
 Ce inseamna “evocare a fondului”?
 Aceasta sintagma se refera la o analiza asupra aspectelor de fapt si de drept. Deci este vorba
despre o analiza plenara asupra problemelor spetei.

Hotarari care nu evoca fondul?

 Hotararile prin care se solutioneaza cauza in baza unei exceptii peremptorii;
 Hotararile prin care se admite recursul si se caseaza cu trimitere;
 Hotararile prin care se admite recursul si se respinge cererea ca inadmisibila, fiindca exista ADJ sau
cauza nu este de competenta instantelor romane sau instantelor judecatoresti;
 Hotararile prin care se admite apelul si se anuleaza hotararea primei instante, trimitandu-se cauza
 spre rejudecare – atunci cand aces aspect e posibil, sigur.

Hotarari care evoca fondul:

 Hotararile prin care s-ar respinge apelul ca nefondat, fiindca chiar daca respingi apelul si mentii
hotararea de fond – mentinerea are loc in urma reanalizarii probelor si aspectelor de drept.
 Hotararile prin care instanta de apel schimba hotararea data in fata primei instante, ca urmare a
admiterii apelului.
 Hotararile care sunt date de instanta de recurs dupa casarea cu retinere.

Aceasta regula specifica revizuirii – anume ca ea vizeaza hotarari care au fost date asupra fondului – nu se
aplica in anumite cazuri, cum sunt:
 Cazurile prevazute la punctele 7-11;
 Cazurile prevazute la punctul 3, in anumite situatii;
 Cazurile prevazute la punctul 4;
 Vorbim de art. 509 alin. 1;
- Revenim asupra lor atunci cand o sa le analizam pe fiecare in parte.

In cazul revizuirii, spre deosebire de contestatia in anulare, nu este necesar ca partea sa fi exercitat calea de
atac de reformare – de exemplu, poate fi revizuibila si o hotarare impotriva careia nu s-a exercitat calea de
atac a apelului – sigur, poate fi si situatia in care s-a exercitat apelul si a fost respins – dar asta nu este o
conditie, nu este o etapa ce trebuie parcursa in mod obligatoriu.
 De ce? Fiindca unele cazuri de revizuire vizeaza unele cauze survenite, de care partea nu avea cum sa
stie, astfel incat faptul ca n-a facut apel e un lucru normal, fiindca n-avea ce sa conteste atunci, cauza de
contestabilitate aparand mai tarziu.

Daca se formuleaza atat revizuire, cat si recurs – atunci recursul va avea prioritate in solutionare.

Calea de atac a revizuirii – ca, de altfel, si a contestatiei in anulare – nu se aplica in procesele privind
cererile de divort, daca unul dintre soti s-ar fi casatorit intre timp (am mai zis deja, s-ar ajunge la un caz de
bigamie).

Regula generala:
 In cazul revizuirii, ca in cazul contestatiei in anulare, regula este ca, in ceea ce priveste competenta, ea
revine chiar instantei care a pronuntat hotararea a carei revizuire se cere.
 Exista o singura exceptie de la aceasta regula – anume pentur motivul de la punctul 8 – cel vizand
existenta unor hotarari contrare, unde instanta care va solutiona revizuirea este instanta mai inalta in
grad fata de cea care a pronuntat prima hotarare.
 Daca una dintre instante este ICCJ, atunci tot ICCJ va fi cea care va solutiona cererea de revizuire.
- In afara de aceasta exceptie, in restul cazurilor se aplica regula sus-numita – Instanta care a
pronuntat hotararea este si cea care o revizuieste.

La fel ca in cazul contestatiei in anulare, daca avem motive de revizuire ce atrag competente diferite, nu
opereaza prorogarea de competenta – ci se va judeca fiecare motiv la instanta competenta potrivit legii.

Spre deosebire insa de contestatia in anulare, in cazul revizuirii nu mai exista acea regula potrivit careia nu
poti sa exerciti o noua cale de atac, din moment ce ai exercitat calea de atac initial, chiar daca tu ai exercita,
ulterior, o cale de atac pentru alte motive decat cele invocate initial – aici e explicabil de ce nu se aplica acea
conditie de admisibilitate:
 In cazul contestatiei in anulare, toate motivele erau cunoscute la data hotararii – ele se aflau chiar in
interiorul hotararii.
 In cazul revizuirii, motivele pot sa apara pe parcurs. Aici putem avea, da, si motive in interiorul
hotararii, dar de cele mai multe ori o sa vedem ca ne referim la motive exterioare hotararii si nici macar
nu sunt toate intuibilie la momentul comunicarii hotararii.

Expunerea motivelor de revizuire – art. 509

1. Instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra
unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut:
Avem deci 3 situati:
 Extra petita – ceea ce nu s-a cerut;
 Minus petita – mai putin decat s-a cerut/instanta nu s-a pronuntat asupra unei pretentii solicitate de
parti;
 Plus petita – mai mult decat s-a cerut

In acest caz, pentru unele dintre motive avem si alte mijloace de exercitare.
 De exemplu, daca mergem la completarea hotararii, vedem ca exista aceasta posibilitate de a completa
hotararea, pentru ipoteza minus petita – adica instanta nu s-a pronuntat asupra unei pretentii care a
fost solicitata de parti.
 De asemenea, in cazul extra petita sau plus petita – oricand ar putea fi exercitat un eventual apel sau
recurs, dupa caz.
 Daca aceste cai nu s-au facut, avem deschisa totusi calea revizurii.

Dincolo de acest aspect, trebuie sa reluam unele precizari referitor la situatii in care nu ne-am incadra pe
ipotezele revizurii:
1. In cazul minus petita – situatia in care instanta a dat mai putin decat s-a cerut – adica, de fapt, nu s-a
pronuntat pe ceva care s-a cerut – reamintim ca nu ne-am afla pe aceasta ipoteza, in situatia in care nu s-
a pronuntat asupra unei exceptii sau asupra unui motiv de recurs.
 Da, nu inseamna ca este un lucru bun ca instanta n-a facut asta, dar nici nu avem revizuire, fiindca nici
exceptia si nici motivulul de recurs nu reprezinta cereri.

2. De asemenea, nu intra in aceasta ipoteza a revizuirii situatia in care:

 Cererea accesorie n-a fost solutionata, fiindca a fost respinsa cerera principala.

3. Nu intra aici nici iptoeza neanalizarii cererii subsidiare, in ipoteza in care a fost admisa cererea
principala.
 Cererea subsidiara se analizeaza doar in cazul respingerii cererii principale – ea este o alternativa, de
fapt.
 In cazul asta, alternativa n-are de ce sa se judece, daca ipoteza nr. 1 a fost acceptata.

4. De asemenea, nu avem minus petita in ipoteza in care instanta a admis, dar numai in parte o cerere.
 Asta inseamna ca instanta s-a pronuntat pe toata cererea, dar nu a imbratisat-o in totalitate, deci a
 respins partea neadmisa.

5. Nu ne aflam pe ipoteza extra petita sau plus petita in situatia in care:

 S-a modificat cererea, cu incalcarea dispozitiilor privind termenul de modificare a cererii de chemare
in judecata – adica art. 204.
 In acest caz, da, avem o cerere, dar poate ca instanta a gresit in ceea ce priveste aplicarea corecta a
art. 204 – in sensul ca a apreciat gresit ce inseamna primul termen sau consimtamantul celeilalte
parti.
- Dar deja nu mai avem o problema legata de inexistenta unei cereri, ci de analiza incorecta a
termenelor prevazute pentru modificarea cererii, ceea ce deja inseamna ca vorbim de o greseala
in analiza cauzei, ceea ce nu poate forma obiectul unei verificari de catre instanta de
revizuire, fiindca ar fi o veritabila cenzura a instantei care a pronuntat hotararea, ceea ce nu intra
in notiunea de cale da atac de retractare – ar fi mai de curand o reformare.

Daca s-a primit o cerere noua in apel – da, asta nu-i bine, dar tot nu ne aflam pe extra petita.
 In cazul asta, inseamna ca avem o gresita aplicare a regulilor din apel privind limitele efectului
devolutiv – tuantum devolutum quantum iudicatum – dar asta e o greseala in drept, care ar putea fi
cenzurabila pe calea recursului – nu pe calea unei revizuiri.

Nu este caz de revizuire nici atunci cand instanta se pronunta din oficiu – chiar daca poate n-a incadrat ea
bine ceea ce trebuia sa pronunte din oficiu – dar, iarasi, am avea o judecata in drept.
 Daca instanta spune: “Eu ma pronunt din oficiu asupra acestei chestiuni, fiindca o consider de ordine
publica” – dar ea, realmente, nu era de ordine publica.
 Aici disputa nu mai e cu privire la extra petita sau plus petita – ci discutia se va referi la aplicarea
gresita, de catre instsanta respectiva, a notiunii de ordine publica – ceea ce poate fi cenzurat iar numai
intr-o cale de reformare, nu de retractare.

In ipoteze in care instanta, in fata unei cereri de partaj in care se solicita stabilirea cotelor legale, insa acestea
se identifica gresit de parte:
 Instanta intreaba: “Care-s cotele legale? 1/3 cat zice partea sau 1/2 cat zice legea?” si dupa le zice
partilor: “Voi vreti cotele legale sau sa faceti o tranzactie?”
 Partile zic: “Noi vrem cotele legale, dar nu stim care-s alea, credeam ca-s 1/3”.
 Instanta zice: “Daca vreti cotele legale, vi le aplic, dar nu-s de 1/2, ci 1/3”.
 In cazul asta nu este minus petita, ci e o calificare a cererilor facute de parti – sigur, da, pentru
a proceda la aceasta calificare, aceasta chestiune trebuie pusa in discutia partilor.

2. Obiectul pricinii nu se afla în ființă

 Asta inseamna disparitia obiectului cauzei, ceea ce face ca hotararea judecatoreasca pronuntata sa nu
poata fi pusa in executare.
 Acest lucru se intampla foarte des in materia cererilor de partaj, fiindca instanta, in materie de
partaj, are o cerere de chemare in judecata si o intampinare in care se identifica niste bunuri mobile
si un proces care poatedura 1-5 ani. In timpul ala, se pot intampla tot felul de lucruri cu acele bunuri
mobile. Cu ocazia executarii, ele figureaza in lotul dispozitiilor partii, dar ele pot sa nu mai
existe fizic.
- In cazul asta, se face o revizuire prin care se inlocuieste obiectul ce nu se mai afla in fiinta cu o
valoarea – o suma de bani – executarea purtand, ulterior, asupra sumei de bani si nu asupra
 predarii bunului.
- Deci se transforma obligatia de a preda un bun in obligatia de plata a unei sume de bani, ce
reprezinta echivalentul bunului respectiv.

In practica, s-a aratat ca nu s-ar aplica acest motiv, in cazul in care imobilul ar fi fost instrainat.
 Aici nu e vorba de o disparitie, ci de o schimbare a situatiei juridice a acestuia – aspect ce duce la un
tratament diferit.
 Daca a fost instrainat bunul cat timp litigiul era notat in CF, asta va duce probabil la desfintarea
acelui contract.
 Daca a fost instrainat in timpul procesului, se poate exercita direct impotriva dobanditorului.
- Cert este ca nu e motiv de revizuire.

Alta ipoteza – exista terenul (fiindca n-are cum sa dispara), dar se schimba situatia lui faptica:
 De exemplu, se edifica o constructie pe teritoriul respectiv.
 In cazul asta, nu se aplica revizuirea, ci se va invoca, eventual, accesiunea sau alte mijloace, printr-
un proces separat. Nu e caz de revizuire, fiindca bunul se afla in fiinta.

Alta ipoteza – s-a desfintat postul pentru care s-a dispus reintegrarea in munca, ca urmare a admiterii unei
actiuni in materie de litigiu de munca:
 Nici aici nu-i vorba de o disparitie a bunului ci, eventual, trebuie ca angajatorul respectiv sa
reinfiinteze acel post.

Precizare – acest motiv de revizuire poate fi exercitat doar in ipoteza in care partea n-a solicitat pronuntarea
unei hotarari cu executare alternativa.
 Ca sa n-ajungi in astfel de situatii ca cele de mai sus, cand ai bunuri cu caracter volatil, poti sa ceri din
capul locului instantei sa oblige partea sa predea bunul mobil, iar in ipoteza in care el nu va fi gasit,
partea sa fie obligata sa plateasca o suma de bani care sa reprezinte echivalentul.
 Atunci, evident, nu mai ai nevoie de revizuire – dar nu toti isi iau aceasta diligenta suplimentara.

Mai exista un mijloc procedural, in materia executarii silite, care serveste practic acelorasi scopuri ca si
aceasta revizuire prevazuta la punctul 2:
 Atunci cand s-a dispus, prin hotarare, predarea silita a unui bun si ea a devenit imposibila, din cauza
distrugerii, ascunderii, deteriorarii sau altor imprejurari asemanatoare, pe baza procesului verbal
facut de executorul judecatoresc care atesta ca nu poate executa hotararea:
 Atunci creditorul poate formula, la instanta de executare, o cerere de inlocuire a obligatiei de
predare a bunului intr-o obligatie de plata a unei sume de bani reprezentand echivalentul bunului,
ceea ce conduce la niste rezultate similare revizuirii.
- Asadar, exista si aceste mijloace alternative de solutionare a problemei.

3. Un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitv
pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris
declarat fals in cursul ori in urma judecatii, cand aceste imprejurari au influentat solutia
pronuntata in cauza
Observam aici ca sunt in realitate doua motive de revizuire:
 Unul vizeaza o serie de infractiuni determinante pentru solutia in cauza si care sunt savarsite de actori
 ai procesului – judecatorul, martorul, expertul;
 Altul vizeaza ipoteza in care hotararea este intemeiata pe un inscris care a fost declarat fals si despre
care instanta nu stia ca are aceasta situatie, a.c. a pronuntat hotararea.

In ambele cazuri, trebuie sa luam in calcul faptul ca revizuirea se exercita numai pentru ipoteza in care fie
infractiunea, fie falsul, sunt determinante pentru rezultatul procesului . De exemplu, putem avea urmatoarele
situatii care nu atrag incidenta revizuirii pe punctul 3 al art. 509:
 Avem un judecator condamnat definitiv – dar nu pentru o fapta in legatura cu acel proces;
 Avem un martor condamnat pentru marturie mincinoasa in acelasi proces, dar observam ca H.J. nu
valorifica in niciun fel marturia acestuia;
 Expertul a fost condamant pentru luare de mita in legatura cu expertiza facuta, dar, in concret,
instanta mai dispusese o expertiza, facuta de alti experti si hotararea se bazeaza pe a doua expertiza;
 Avem intr-adevar un act fals, dar actul ala n-a fost determinant in cauza, solutia s-a dat pe baza altor
acte.
 In toate aceste cazuri, deci, nu avem caz de revizuire.
- Vezi speta profului din ppt;

Deja stim, cand am discutat despre procedura falsului, ca exista situatii in care procesul penal nu poate merge
pana la capat, pentru ca actiunea penala:
 Fie nu poate fi pusa in miscare;
 Fie nu poate continua, din motive precum prescriptia, moartea autorului sau alte aspecte care impiedica
procesul penal.
In cazurile acestea, in care nu se poate constata infractiunea in sfera penala, exista posibilitatea ca in chiar
cadrul revizuirii sa se analizeze infractiunea, pe cale incidentala.
 In cazul acesta, sigur, trebuie sa se faca dovada ca exista o imposibilitate a demersului penal si se va
proceda la analizarea incidentala a faptei in chiar procesul de revizuire, cu citarea insa a celui
invinuit de faptul ca a savarsit pretinsa infractiune – care, sigur, nu mai e infractiune, ci o simpla fapta
care da, ar fi fost infractiune daca n-ar fi intervenit acele cazuri de impiedicare a exercitarii actiunii
penale.
 Chiar daca nu mai exista o infractiune, consecintele civile – inclusiv pecuniare – ar putea sa existe
asupra celui care a fost invinuit:
 De exemplu, daca vorbim de un martor – bun, martorul a murit, dar el are mostenitori care, daca au
acceptat succesiunea, raspund si pentru eventualele prejudicii din delicte civile produse de autorul
lor.
- Asadar, ei vor trebui citati la discutarea pe cale incidentala a efectelor acelei marturii mincinoase,
sa zicem – fiindca la un moment dat ar putea fi chemati sa raspunda si pentru daune.

Cu alte cuvinte, mentiunea ca trebuie citat cel invinuit si care nu este intotdeauna parte in dosar – nici n-are
cum, ca daca-i judecator/martor/expert el nu este parte in dosarul respectiv – este in favoarea acestora, este o
norma de protectie pentru acestia, pentru a nu se discuta niste fapte pretins-savarsite de catre ei, fara ca ei sa fie
prezenti.

De asemenea, reamintim aici ca, in NCPP, in cazul in care pentru situatia falsului nu se poate pune in miscare
actiunea penala, judecatorul de camera preliminara este cel care se va pronunta asupra propunerii de
desfintare totala sau partiala a respectivului inscris, caz care face sa nu mai avem, in mod obisnuit, discutia din
revizuire pe cale incidentala – ci vom veni direct cu solutia din camera preliminara data de judecatorul de
camera preliminara.
 Problema e ca nu intotdeauna acest text e aplicabil, fiindca judecatorul de CP spune ca desfinteaza intr-
adevar inscrisul, dar numai in masura in care, prin probatoriul administrat in faza de urmarire penala, s-a
conturat in realitate aceasta solutie, atat doar ca nu a mai putut fi pusa in miscare actiunea penala in
cauza survenita, dar nu si in ipoteza in care procurorul nu apuca, in faza de UP, sa faca o cercetare care
sa contureze solutia, constatand din capul locului ca n-are autor sau ca sunt alte motive care impiedica
actiunea penala. In cazul asta, tot pe cale civila se va rezolva situatia, in mod incidental.

4. Un judecator a fost sanctionat disciplinar definitiv pentru exercitarea functiei cu rea-credinta

sau grava neglijenta, dar numai daca aceste fapte au influentat solutia pronuntata in cauza.
 Nu se mentioneaza daca judecatorul respectiv trebuie sa fi fost chiar cel care a solutionat cauza sau
poate fi chiar si alt judecator.
 Dar putem trage o concluzie fiindca, la punctul 3, se vorbeste in mod expres de un judecator care a luat
parte la judecata.
 In timp ce la acest punct 4 nu se vorbeste de judecatorul care a luat parte la judecata pricinii – deci se
poate trage concluzia ca ar putea fi vorba si de un alt judecator sanctionat disciplinar.
 Problema aici e ca ar fi foarte greu ca acest judecator sa aiba solutia pronuntata in cauza.
- Ar putea fi o problema in cazul repartizarii aleatorii, in care un judecator ar face o fapta
sanctionabila si care ar avea consecinte asupra compunerii completului.

 Notiunea de “rea-credinta” sau “grava neglijenta”:

Avem prevederi exprese in Legea 303/2004 – Legea privind statutul judecatorilor si procurorilor.
Trebuie sa retinem si noi definitiile de acolo.

Nu orice sanctiune conduce la revizuire – ci doar in masura in care vorbim de o sanctiune care vizeaza o
fapta ce are legatura cu procesul si a influentat solutia in cauza respectiva.

Desi motivul de la punctul 4 pare o varianta “atenuata” a celui de la punctul 3, trebuie sa avem in vedere ca el
nu vizeaza si o posibila cercetare pe cale incidentala.
 Asadar, cu alte cuvinte, daca judecatorul nu mai poate fi sanctionat disciplinar pe cale principala – adica
de catre CSM – atunci analiza incidentala, intr-o eventuala revizuire, nu poate fi facuta de maniera in
care am discutat la punctul 3.

5. Dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau
care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.
Este unul dintre cele mai uzitate motive in practica.
Retinem aici o serie de conditii care se desprind din enuntul existent la punctul 5.
1) Inscrisul trebuie sa fie nou;
 In sensul ca el n-a mai fost folosit in acel proces.
2) Inscrisul trebuie sa aiba o forta probanta prin el insusi;
 Deci el nu trebuie sa fie un inceput de dovada scrisa, care sa aiba nevoie sa fie completat si cu alte
probe.
 Altfel, am transforma revizuirea intr-o veritabila analiza de fond.
3) Inscrisul trebuie sa fie prezentat de catre cel care formuleaza revizuirea;
 Asadar, nu trebuie se faca o revizuire pentru a cere instantei sa dispuna depunerea inscrisului la dosar de
partea adversa sau sa se faca adresa catre o autoritate sa prezinte inscrisul, s.a.m.d.

4) Inscrisul trebuie sa fi existat la data pronuntarii hotararii a carui revizuire se cere.

 De ce? Findca legea foloseste notiunea de “descoperire” – aceasta notiune se refera la o preexistenta –
deci nu vorbim despre inscrisuri fabricate dupa pronuntarea hotararii.
 E clar ca inscrisul exista deja inclusiv din titlul textului “nu au putut fi infatisate” => el exista, doar nu
a putut fi prezentat. Deci inscrisul trebuie sa fie anterior, ca data, momentului pronuntarii hotararii.
 Noutatea lui vine din descoperirea sa, nu din crearea lui. Acest lucru are o logica puternica – daca
s-ar permite revizuirea si pentru inscrisuri care sunt emanate ulterior pronuntarii hotararii, in felul
asta n-am mai termina niciodata procesele, partile ar crea tot timpul inscrisuri care sa puna in
discutie ADJ.

5) Neprezentarea inscrisului in faza judecatii finalizate prin hotararea a carei revizuire se cere, sa decurga
din retinerea acestuia de catre partea potrivnica sau dintr-o imprejurare care este mai presus de vointa
partilor.
 Ambele situatii trebuie dovedite de catre cel care face cererea de revizuire.

6) Inscrisul trebuie sa fie determinant – adica sa fie apt sa influenteze solutia in cauza respectiva.
 “Determinant” nu inseamna ca el, in mod sigur, daca este admis in proces, va duce la schimbarea
solutiei.
 Este posibil ca si partea adversa sa vina cu un contraînscris, pe care nu l-a depus fiindca nu se
depusese pana atunci inscrisul despre care vorbeam initial si sa castige procesul.
- Deci notiunea de “inscris determinant” se refera la existenta acelei aptitudini.
- Nu conteaza daca acea aptitudine va conduce sau nu la un anumit rezultat favorabil partii care-l
depune.

O particularitate in cazul inscrisurilor apare a.c. vorbim de H.J. ca inscris nou.

H.J., dincolo de efectele ei de drept substantial, este si un inscris – unul autentic – or in cazul in care inscrisul
este o H.J., se pune problema anterioritatii acestui inscris.
 Tribunalul suprem (iar ulterior si ICCJ a pastrat aceasta solutie) spune ca, in cazul in care inscrisul
consta intr-o H.J., se solicită pentru revizuire numai ca procesul care a generat H.J. ce constituie
inscris nou sa fi inceput anterior pronuntarii hotararii a carei revizuire se cere.
 Este admis, in cazul acesta, ca H.J. considerata inscris nou sa fie pronuntata ulterior H.J. a carei
revizuire se cere.

Cu alte cuvinte, in ceea ce priveste anterioritatea, ea se raporteaza nu la momentul inscrisului in sine, ci la

momentul procedurii care a generat inscrisul – adica H.J.
 Acest rationament are la baza faptul ca H.J. – dincolo de faptul ca este un inscris – este un inscris care
este rezultatul unui proces intreg, pe care partea nu-l are la dispozitie sub aspectul dimensiunii in timp –
atunci ar fi nedrept pentru parti sa le fie cercetate anterioritatea exclusiv prin momentul pronuntarii
hotararii, partea avand, in realitate, o dispozitie nu pentru momentul pronuntarii hotararii, ci pentru
momentul declansarii procesului – care, intr-adevar, trebuie sa fie anterior hotararii a carei revizuire se
solicita.
Nu sunt inscrisuri noi apte pentru a genera o revizuire:
 Inceputul de dovada scrisa;
 Declaratiile unort martori din alte dosare;
 Expertize extrajudiciare intocmide in alte dosare sau chiar de catre parti;
 Inscrisuri pe care partile le puteau procurora (printr-o serie de diligenta pe care nu le-au facut)
 Inscrisuri remise ulterior pronuntarii hotararii;

Observatie:
S-a acceptat, in practica, un inscris care are o data de remitere ulterioara hotararii, daca el a fost obtinut de la
adversar in temeiul unei H.J. ce se referea la o situatie preexistenta acelei decizii atacate.

6. S-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a
carei revizuire se cere
 Nu are importanta daca H.J. casata (“casata” lato sensu) este civila, administrativa, penala sau a unei
instante arbitrale.
 Important este ca ea sa fi stat la baza hotararii a carei revizuire se cere.
 Asta, in general, se intampla atunci cand se aplica intr-un proces ADJ pozitiva – adica efectul
pozitiv al ADJ rezultat dintr-o hotarare – hotarare care ulterior este desfintata sau anulata.
- Atunci, evident, si hotararea care se intemeiaza, cel putin partial, pe ADJ a altei hotarari urmeaza
sa cada si ea, mijlocul in acest caz fiind revizuirea.

7. Statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii si cei pusi sub interdictie
judecatoreasca ori cei pusi sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie
de cei insarcinati sa-i apere.
In ceea ce priveste acest punct, el vizeaza doua categorii de persoane care, cel putin sub aspectul conceptiilor
profului, e foarte greu sa fie puse laolalta – dar mna, legiuitorul e șefu’:
 Aici razbate o conceptie cel putin stranie si foarte putin incurajatoare, in ceea ce priveste soarta statului
– anume ca statul si persoanele juridice de drept public oarecum seamana cu minorii si pusii sub
interdictie – adica oarecum n-au discernamant – ceea ce, pentru cetateni, este oarecum derutant.

In realitate, explicatia pe care CCR a dat-o privind acest text este ca statul are nevoie de o protectie exacerbata
– si da, e adevarat ca are, dar nu intelegem – de ce? Nu stim.
 Textul nu circumstantiaza, nu vorbim neaparat de bunuri din domeniul public, de servicii publice – ci
vorbim de stat si p.j. de drept public in genere – deci acest text s-ar aplica inclusiv in afacerile civile,
economice in care intervin p.j. de drept public – ceea ce conduce la o discriminare totala fata de ceilalti
actori ai mediului de afaceri.
Observatii:
In primul rand:
Motivul nu se aplica si persoanelor de interes public, ci numai de drept public.

In al doilea rand:
Lipsa de aparare poate fi si imputabila persoanelor de mai sus – aici e alt un minus al textului.
 Deci nu e nevoie ca revizuentul sa invoce un motiv anume pentru care nu s-a aparat – de exemplu, ca n-
a fost citat sau alt aspect de acest gen.
  Ci, el pur si simplu poate, in cazul asta, sa-si invoce propria culpa sau viclenia celui care l-a aparat
– care cuprinde in ea si o culpa pana la urma.

In al treilea rand:
Motivul nu se aplica in ipoteza in care apararea s-a facut, dar ea nu este una completa sau suficienta.
 Adica s-a depus o intampinare, dar nu partea s-a prezentat la proces.
 Sau s-a depus un memoriu, dar partea nu a mai venit sa-l sustina, desi a depus concluzii scrise.
 De ce? Fiindca – oricum, textul n-ar trebui nici sa existe, dar, avand in vedere ca totus exista –
practica judecatoreasca i-a dat o aplicare extrem de restrictiva, in sensul ca trebuie sa fie vorba de
o inexistenta completa a apararii, deci nu avem in vedere ipoteza in care exista aparari, dar sunt
precare.
- Poate fi, in aceste cazuri, eventual atrasa raspunderea reprezentantului, dar nu avem o revizuire.

8. Exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade diferite, care
incalca autoritatea de lucru judecat a primei instante
 Acesta este motivul referitor la hotararile potrivnice. El, dupa cum vedem, vizeaza o respectare a ADJ
– deja cunoastem ca ADJ este unul din cele mai puternice efecte ale H.J.
 ADJ nu e aparata doar prin metodele preventive, cum ar fi litispendenta sau exceptia ADJ – ci este
aparata si printr-un mijloc ce intervine post factum – adica dupa ce ea a fost incalcata – pentru a
inlatura H.J. care incalca ADJ.

Ratiunea acestui motiv de revizuire:

 Nu avem un concurs de calitate intre cele doua H.J., adica intre:
 Prima H.J. – care este purtatoare a ADJ;
 A doua H.J. – care incalca ADJ.
De multe ori, prima hotarare poate fi calitativ mai slaba, in timp ce a doua poate fi calitativ mai buna. Nu are
importanta asta.
 Se anuleaza a doua nu pentru ca e mai putin buna decat prima, ci pentru simplul fapt ca ea intervine
dupa ce prima a dobandit ADJ.
 Asta inseamna ca instanta intotdeauna va inlatura a doua H.J. fara un examen calitativ al acesteia, ci
pentru simplul fapt ca incalca ADJ a celei dintai.

Aici trebuie sa luam in calcul si faptul ca exista o modificare legislativa, intervenita prin Legea 310/2018, in
sensul ca daca pana la momentul modificarii, aceasta forma a revizurii viza exclusiv incalcarea ADJ negative,
acum, dupa modificare, ea vizeaza si incalcarea efectului pozitiv al ADJ, in sensul ca pentru procesele care vor
incepe dupa intrarea in vigoare a Legii in cauza, contrarietatea nu se mai verifica exclusiv la nivelul
dispozitivului, ci se va verifica si la nivelul considerentelor ce dezleaga chestiuni decizorii.

Conditii de admisibilitate pe acest punct 8:

1) In primul rand, nu este obligatoriu ca H.J. sa evoce sau sa rezolve fondul.
 Poate fi o contradictie si intre doua H.J. date pe problema calitatii procesuale sau pe problema
prescriptiei.

2) Contrarietatea ar trebui sa se regaseasca la nivelul dispozitivelor, daca vorbim de incalcarea efectului

negativ a ADJ.
  Dupa Legea 310/2018, contrarietatea s-ar putea gasi si la nivelul considerentelor ce rezolva chestiuni
litigioase, caz in care vorbim de efectul pozitiv al ADJ.

3) In cazul in care vorbim de efectul negativ al ADJ – care se cantoneaza la nivelul dispozitivului hotararii –
atunci va trebui sa verificam existenta triplei identitati – parti, obiect, cauza.
 Daca, din contra, vorbim despre o identitate de chestiune dezlegata la nivelul considerentelor, atunci se
va verifica doar identitatea de parti, iar nu si de obiect si cauza, fiindca in cazul efectului pozitiv al ADJ
nu avem o tripla identitate, ci avem doar o identitate de parti – in sensul juridic al termenului.

4) Revizuirea pentru hotarari potrivnice intervine doar in masura in care aceste hotarari sunt pronuntate in
dosare diferite, iar nu in situatia in care vorbim despre hotarari existente in interiorul aceluiasi dosar, dar
date in cicluri procesuale diferite.
 In acest ultim caz, in realitate unele hotarari le inlatura sau le inlocuiesc, dupa caz, pe celelalte si nu
putem vorbi despre o contrarietate – unele dispar, fiind inlocuite de celelalte.

5) In cel ce-al doilea proces – adica in cel in care s-a pronuntat H.J. care incalca ADJ – trebuie sa nu se fi
invocat ADJ sau, daca s-a invocat totusi, instanta sa fi omis sa se pronunte asupra acesteia.
 Daca instanta a apucat sa spuna ca nu este ADJ, din varii motive care nici nu mai conteaza daca-s
corecte sau gresite, inseamna ca nu va mai exista calea revizuirii, intrucat, in cazul asta, daca am lasa
deschisa revizuirea, am opera o veritabila cenzura de control judiciar asupra hotararii instantei care a
decis ca nu e ADJ.
 Or rolul revizuirii nu este acela de a face o cenzura – ci numai de a interveni in ipoteza in care a
fost incalcata ADJ.

Solutiile care se pot pronunta:

1) Daca vorbim de o incalcare a ADJ sub aspectul negativ al acesteia (care se regaseste, repetam, la nivelul
dispozitivelor celor doua hotarari):
 Atunci solutia este de anulare a celei de-a doua hotarari, fara ca acest lucru sa implice o analiza de tip
calitativ – ci pur si simplu a doua hotarare este inlaturata.

2) Daca vorbim de o incalcare a ADJ sub aspectul pozitiv al acesteia – adica al nesocotirii considerentelor
celei dintai hotarari, sub aspectul chestiunilor dezlegate in considerentele celei de-a doua hotarari:
 Avand in vedere ca acest considerent da, admitem ca este determinant in privinta celei de-a doua
solutie, dar in acelasi timp nu este si singurul considerent determinant:
 Atunci solutia nu mai poate fi de anulare a celei de-a doua hotarari si atat, fiindca solutia trebuie
inlocuita cu ceva.
 Nu poti asadar sa anulezi toata hotararea si sa te opresti acolo, pentru faptul ca un considerent nu
mai incalca ADJ – este posibil ca celelalte considerente sa conduca la o solutie diferita, dar nu
neaparat contrarie cu prima.
- Asadar, in cazul acesta se va anula hotararea, dar se va opera o rejudecare al celui de-al doilea
proces, prin luarea in considerare a ADJ a acelei chestiuni dezlegate si care a fost ignorata
in considerente.

Acest motiv de revizuire nu este admisibil in cadrul unor proceduri care nu au efectul autoritatii de lucru
judecat, cum ar fi:
 Ordonanta presedintiala;
  Procedura necontencioasa;
 Alte cazuri in care nu exista ADJ;

De asemenea, nu se aplica acest motiv de revizuire atunci cand:

 Nu avem o autoritate de lucru judecat in sensul de:
 Identitate de parti – in cazul ADJ pozitive;
 Identitate de parti, obiect si cauza – in cazul ADJ negative;
- Ci doar va exista o practica judiciara contrara.
 Adica avem procese diferite, intre parti diferite sau una dintre parti se judeca cu o alta parte,
situatia de drept insa este identica.
 E adevarat, este deranjant, e greu de inteles, dar nu e motiv de revizuire.

De asemenea, nu se aplica acest motiv de revizuire, atunci cand:

 Prima H.J. e pronuntata, initial, in baza unei exceptii;
 A doua H.J. este pronuntata pe fond, dar nemaiexistand viciul existent in prima hotarare.
 Daca, de exemplu, exista o prima judecata in care s-a respins cererea ca prescrisa, nu se poate ca in
a doua judecata sa se admita pe fond – ori e prescrisa, ori nu e. Daca-i prescrisa, s-a terminat
discutia.

In schimb, daca prima H.J. e respinsa pe o problema precum lipsa calitatii procesuale active sau pasive, este
posibil ca in al doilea proces sa se fi justificat calitatea procesuala activa sau pasiva pe un element care nu exista
in primul proces si atunci sa nu mai existe ADJ.
 Daca insa nu a intervenit nimic diferit, evident ca va fi ADJ.

9. Partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta,

dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa
Asadar, aici vorbim despre doua conditii cumulative:
1) Impiedicarea de a se infatisa:
 Care trebuie sa intervina nu din motive temeinice, ci din motive mai presus de vointa acesteia – deci
cauze de forta majora.

2) De asemenea, partea trebuie sa fie impiedicata inclusiv sa anunte instanta cu privire la ivirea acestei
imprejurari:
 De exemplu, ivirea unui accident de circulatie ce nu i-a mai permis sa ajunga la proces sau alte situatii
intempestive aparute fie in ziua respectiva, fie cu o zi inainte, etc.

10. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constat o incalcare a drepturilor sau libertatilor
fundamentale, datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari
continua sa se produca
Au fost cazuri, de exemplu, in care instanta a respins cererea de revendicare ca fiind inadmisibila, fiindca exista
o cale speciala de urmat – anume restituirea imobilelor.

 CtEDO a considerat, in mai multe spete, ca nejudecarea, de catre instantele romane, pe fond, a unei
astfel de cereri – reprezinta o incalcare a accesului liber la justitie.
 Au fost facute foarte multe revizuiri pe acest punct, in acest caz amintit mai sus.
In orice caz, ideea este ca revizuirea este posibila doar daca consecintele continua sa se produca. Daca, de
exemplu, intr-o speta se constata ca da, s-a incalcat un drept fundamental – in general unul din drepturile
circumscrise art. 6 punctul 1 din CEDO – cum ar fi termenul rezonabil, de exemplu.
 Da, CtEDO poate sa spuna ca s-a incalcat acest termen, dar acest fapt nu continua sa se produca, fiindca
procesul s-a terminat intre timp, deci n-ai de ce sa revizuiesti acea solutie data intr-un proces in care da,
s-a incalcat termenul rezonabil, dar intr-un final s-a terminat, iar incalcarea nu mai are loc. Se da o
despagubire si atata tot.

11. Dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei
invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala prevederea care a facut obiectul acelei
exceptii
Pentru asta trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii cumulative:
1) Hotararea sa fie definitiva;
2) Sa se fi invocat, in interiorul acelui proces, exceptia de neconstitutionalitate;
3) Decizia CCR sa fi declarat textul pe care s-a intemeiat hotararea ca fiind neconstitutional;
4) Decizia CCR sa fi fost publicata in M.Of., dupa ramanerea definitiva a hotararii a carei revizuire se cere

Calea revizuirii este deschisa si in ipoteza in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate in cursul
procesului, dar CCR a respins-o ulterior pentru simplul fapt ca, intre timp, admisese alte exceptii de
neconstitutionalitate ale aceluiasi text de lege sau de ordonanta si nu mai era necesar sa o analizeze si pe
aceasta, fiindca rezultatul ar fi fost acelasi.

 Asa cum stim deja, invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate a unui text incident in cauza nu
atrage suspendarea procesului pana la solutionarea textului de catre CCR – nici suspendarea legala de
drept, dar in unele cazuri nici macar suspendarea facultativa.

Motivul de revizuire prevazut in Legea 554/2004 a contenciosului administrativ

Este un motiv straniu, din punctul de vedere al profului. Acesta se refera la situatia in care:
 Hotararea pronuntata ramasa definitiva incalca Principiul prioritatii dreptului Uniunii Europene.
 Este un text greu de definit – cu toate astea, este des utilizat in instantele de contencios
administrativ. Proful crede ca textul se afla la marginea limitei constitutionalitatii.
- Da, DUE este prioritar, aici nu e nicio discutie, nu asta e problema.
Problema este alta:
 Anume ca acest motiv de revizuire face ca revizuirea sa devina un veritabil recurs la recurs, fiindca nu
trebuie sa vii in revizuire ca sa cunosti DUE. El era cunoscut si cand s-a judecat procesul in recurs.
 La punctele 10 si 11 vorbim despre niste hotarari – fie ale CtEDO, fie ale CCR – care sunt survenite.
 Adica sunt niste acte individuale care au generat o noua viziune asupra unei probleme.
 Pe cand, in cazul contenciosului administrativ, nu se vorbeste despre o hotarare a CtEDO care sa fi
survenit hotararii judecatoresti interne, ci vorbeste despre prioritatea DUE in genere – adica inclusiv cu
privire la idei cunoscute la momentul pronuntarii – or judecatorul roman este si judecator european – si
 nu doar cel din revizuire, ci la fel de judecator european este si judecatorul de prima instanta si de
recurs.
 Daca ei n-au vazut nicio incalcare a DUE, e complicat de spus ca vine un alt judecator, in revizuire,
care-i tot de la aceeasi instanta de unde-i si judecatorul care a pronuntat recursul si sa spuna ca s-a
incalcat Principiul prioritatii DUE.

De aceea, textul are probleme in aplicarea lui practica. Proful considera ca el ar putea fi aplicat numai in masura
in care partea a invocat principiul prioritatii DUE, invocand, in mod concret, anumite texte sau anumite
hotararii ale CJUE si instanta nu a raspuns acestor motive invocate de parte.
 Deci proful crede ca ne-am afla mai de curand in ipoteza omisiunii instantei de a se pronunta asupra
unui anumit motiv sau asupra unei anumite aparari intemeiate pe DUE, decat o reevaluare.
 Daca instanta de recurs spune: “Aici nu e vorba de DUE, fiindca nu se aplica, din urmatoarele
argumente…” atunci n-ar putea sa vina instanta de revizuire si sa spuna: “Ba se aplica,
fiindca…urmatoarele argumente.” – in cazul asta, am avea un veritabil recurs la recurs and that s
not cool bro.
Cu asta am terminat motivele de revizuire (dupa ani si ani).

Reamintim ca, la punctul 3, pentru ipoteza judecatorului numai:

 Se poate face revizuire si impotriva unor hotarari care nu evoca fondul.

La punctul 4 – pentru tot motivul:

 Se poate face revizuire si impotriva unor hotarari care nu evoca fondul;

La punctele 7-11:
 Pot fi vizate si hotarari care nu evoca fondul;

Pentru celelalte motive/puncte prevazute la art. 509, se va aplica regula potrivit careia cererea de revizuire
trebuie formulata impotriva unor hotarari care evoca fondul – de exemplu, punctul 5, referitor la inscrisuri noi
– inscrisurile trebuie sa se refere la fondul problemei – deci la aspectele de drept substantial aplicabile in cauza.

Termenul
Aici e un pic mai complicat decat la contestatia in anulare. Nu avem un singur termen, ci mai multe.

1. Termenul de 1 luna
Asta e termenul general, care curge in mod diferit, in functie de fiecare motiv in parte:
1) Pentru punctul 1, termenul curge de la comunicare;
2) Pentru punctul 2, termenul curge de la cel din urma act de executare:
 Ratiune = atunci se banuieste ca partea si-a dat seama ca obiectul pe care ar dori sa-l execute in baza
hotararii nu se mai afla în ființă;

3) Pentru punctul 3, termenul curge incepand cu ziua in care partea a luat la cunoștință de:
 Hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului;
  Hotararea prin care s-a declarat fals un inscris;
 Dar nu mai tarziu de 3 an la data ramanerii definitive a hotararii penale.
- Asadar, in lipsa unei astfel de hotarari penale, atunci termenul incepe sa curga de la data la
care partea a luat la cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu mai poate
avea loc pe calea unei hotarari penale, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestor
imprejurari.

4) Pentru punctul 4, termenul curge incepand cu ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea prin care
a fost sanctionat disciplinar definitiv judecatorul, dar nu mai tarziu de un an de la data ramanerii definitive
a hotararii de sanctionare disciplinara.

5) Pentru punctul 5, termenul curge de la data descoperirii inscrisurilor noi care se invoca;

6) Pentru punctul 6, termenul incepe sa curga de la momentul la care partea a luat cunostinta de casarea,
anularea sau schimbarea hotararii pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere, dar nu mai
tarziu de un an de la data ramenerii definitive a hotararii de casare, anulare sau schimbare.
Precizare – este o diferenta foarte mare intre comunicarea si luarea la cunostinta:
 Comunicarea presupune un act de procedura – adica un act facut in formele prevazute pentru citatie;
 Luarea la cunostinta, in general, se adreseaza situatiilor in care ar putea fi interesati si terti, carora nu
li se comunica hotararea si are in vedere orice situatie de fapt prin care s-ar putea stabili ca partea a
cunoscut hotararea.
 Asadar, comunicarea este un act de procedura;
 Luarea la cunostinta este o situatie de fapt ce poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.

7) Pentru punctul 7 (dar doar prima teza – statul si persoanele de drept public), termenul incepe sa curga de
la momentul la care statul sau persoana juridica de drept public a luat cunostinta de hotarare, dar nu
mai mult de un an de la momentul ramanerii definitive a acesteia

8) Pentru punctul 8, termenul de o luna curge de la data ramanerii definitive a ultimei hotarari.
Problema destul de complicata aici:
 Textul privind termenul a ramas acelasi – anume o luna de la data ramanerii definitive a ultimei hotarari,
cu toate ca textul privind motivul s-a schimbat putin. Textul privind termenul a ramas aferent ipotezei in
care contrarietatea dintre hotarari se manifesta la nivelul dispozitivelor.
Prin Legea 310/2018, contrarietatea poate sa existe si la nivelul considerentelor. Problema este urmatoarea
 Cum poti sti sa faci revizuire in termen de o luna, care curge de la ramanerea definitiva a unei
hotarari, daca aceasta hotarare este una data de instanta de recurs – deci este definitiva de la
momentul pronuntatii – si tu nu ai motivele?
 Pentru ca, daca vrei sa vezi o contrarietate la nivelul considerentelor, ar trebui sa citesti
considerentele – logic. Dar ca sa ai ce citi, trebuie sa si existe.
- Or termenul de redactare e de 30 de zile – dar stim deja ca nu prea se respecta – or o luna de la
ramanerea definitiva a acelei hotarari este chiar termenul de formulare a revizuirii.
- Deci avem o problema – cum iei cunostinta de considerentele respectivei hotarari? Asadar, textul
n-are legatura cu motivul in actuala lui forma, ci avea doar in forma initiala a textului, care se
referea la contrarietatea privind dispozitivele.

Nu avem inca multe cazuri in practica, fiindca legea e adoptata de curand.

Opinia profului (in sensul de solutia care ar trebui adoptata) este ca, in realitate, termenul in cazul
contrarietatii pe considerente se aplica de la momentul comunicarii – adica momentul de la care, obiectiv,
poti sa citesti considerentele.
 Unii zic da, de acord cu proful, dar ar trebui sa faci o cerere de repunere in termen.
 Asa cum am mai zis, proful nu e de acord cu aceasta cerere. Nu a fost depasit niciun termen, fiindca
nu a inceput sa curga niciun termen, deci nu ai de ce sa faci vreo cerere.

Exista si termene speciale, in cazul minorului si interzisului judecatoresc:

 Termenul de revizuire este de 6 luni si curge de la data de la care cel interesat a luat cunostinta de
hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la dobandirea capacitatii depline de exercitiu sau, dupa caz, de
la inlocuirea tutorelui/curatorului care n-a exercitat apararea sau a facut o aparare cu viclenie.

9) In cazul punctului 9 de la art. 509:

 Termenul de revizuire este de 15 zile si curge de la data incetarii cazului de impiedicare.

10) + 11) Termenul pentru punctele 10 si 11 este de 3 luni si incepe sa curga de la data publicarii in M.Of a
hotararii CtEDO sau a deciziei CCR.

In legatura cu termenul, mai trebuie prevazut si faptul ca revizuirea trebuie motivata in mod obligatoriu sub
sanctiunea nulitatii iar termenul de motivare este chiar termenul de declarare a caii de atac a revizuirii.
 Daca avem motive diferite de revizuire, termenul se calculeaza pentru fiecare motiv in parte. Nu avem o
extindere.

Procedura de judecata
Procedura de judecata este cea specifica procesului in faza de judecata din care a rezultat hotararea a carei
revizuire se cere.

Compunerea completului este specifica hotararii pronuntate si in legatura cu care se cere revizuirea.
 Mentiune – potrivit NCPC, exista caz de incompatibilitate intre judecatorii ce au pronuntat hotararea
a carei revizuire se cere si judecatorii investiti cu cererea de revizuire.

Intampinarea este obligatorie.

 Ea se depune cu 5 zile inainte de termen.
 Intimatul va lua cunostinta de ea de la dosar, necomunicandu-se din oficiu.

Dezbaterile din revizuire sunt limitate la:

 Admisibilitatea revizuirii;
 Faptele pe care aceasta se intemeiaza;
 Doar in masura in care se admite revizuirea, se va proceda la o analiza a fondului.

Solutiile care se pot pronunta:

Daca se admite cererea de revizuire, se dispune schimbarea hotararii revizuite.
In cazul hotararilor contrare, se dispune anularea celei de-a doua hotarari care incalca ADJ.

Precizari:
 Se poate pronunta o singura hotarare.
 Sunt si situatii in care se procedeaza mai intai la admiterea in principiu a revizuirii si se acorda un
termen pentru judecarea cauzei.
 De exemplu, mai ales atunci cand vorbim de analizarea pe cale incidentala a savarsirii unei
infractiuni.
- Mai intai, instanta trebuie sa stabileasca daca acolo este vorba despre o “infractiune” – adica o
fapta care ar fi putut fi infractiune daca se putea pune in miscare actiunea penala.
- Daca constata aceasta, se admite revizuirea si stabileste un termen separat pentru analiza pe
fond, pentru a vedea daca acea infractiune era apta sa genereze o alta solutie sau, din contra, ea,
desi a existat, nu va afecta solutia/nu se va schimba solutia.

 In cazul hotararilor contrare, solutia este de anulare a celei de-a doua hotarari, daca exista ADJ
negativa.
 Daca insa exista o contrarietate intre hotarari, sub aspectul incalcarii ADJ pozitive, se va admite
revizuirea, se anuleaza hotararea si se trimite cauza la instanta care ar fi competenta sa judece in
prima instanta, pentru ca sa se rejudece procesul respectiv, potrivit ADJ a considerentelor respective.

Caile de atac
Regula – hotararea data in revizuire este supusa cailor de atac care erau exercitabile si impotriva hotararii a
carei revizuire se cere.
Pot fi revizuite – hotarari de prima instanta, apel si recurs. Atunci, in functie de in ce faza procesuala intervine,
vom avea o anumita cale de atac.

In cazul motivului privind hotararile contrare insa, exista o dispozitie particulara – art. 513 alin 6:
Daca revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice, calea de atac este recursul. Daca una dintre hotarari a
fost data de ICCJ, recursul se judeca tot la ICCJ, dar de catre Completul de 5 judecatori ai ICCJ.
 Aici a fost si o disputa solutionata printr-un RIL. S-a ridicat urmatoarea intrebare:
 Textul prevede dreptul la recurs. Dar va fi deschisa calea recursului si in ipoteza in care procesul in
legatura cu care s-a pronuntat hotararea revizuita nu era susceptibil de parcurgerea recursului?
 In cele din urma, ICCJ a stabilit ca recursul va fi admisibil, chiar si daca H.J. atacata cu revizuire avea
un caracter definitiv – adica ea insasi nu mai era supusa recursului.

Cu asta terminam caile de atac de retractare.

In ceea ce priveste mijloacele de unificare ale jurisprudentei – le analizam din cod si din ppt-urile profului, dar
nu intra la examen.

Data viitoare o sa analizam o serie de proceduri speciale.

 Cursul 12 – 19.04.2021
Astazi vorbim asadar despre proceduri speciale. PPT-ul profului contine proceduri speciale, dar aici o sa
abordam doar:
 Ordonanta presedintiala
 Ordonanta de plata
 Sunt foarte des uzitate in practica judecatoreasca.
- Partajul judiciar;
- Alte proceduri speciale – actiunile posesorii, evacuarea din imobilele ocupate fara drept;
 Astea nu vor fi abordate.

Ordonanta presedintiala
 Am mai discutat despre ea in mai multe imprejurari, insa mereu cu caracter pur tangential, in sensul ca
ni s-au spus anumite lucruri fie cand am dat exemple de judecata fara citarea partilor, fie exemple de
situatii cand nu e obligatorie intampinarea, fie cand hotararea este executorie, fie cand apar anumite
probleme legate de ADJ, etc.
 Mereu au fost exemple punctuale, dar niciodata n-am abordat-o ca atare.

Ordonanta presedintiala este o procedura care se inscrie in ceea ce numim masuri cu caracter provizoriu.
Mai mult, reprezinta prototipul masurilor provizorii. La baza, ordonanta presedintiala – in continuare OP – a
fost dreptul comun al masurilor cu caracter provizoriu.
 Ulterior, insa, asezarea topografica in NCPC a transformat OP intr-o procedura speciala, iar celelalte
masuri cu caracter provizoriu au devenit si ele proceduri speciale.
 Mai este denumita, de catre doctrina romaneasca clasica si „Procedura de référé” – ca urmare a preluarii
denumirii ei din limba franceza.

Ratiune
Spiritul acestei proceduri era tocmai acela de a permite judecatorului sa adopte o serie de masuri cu caracter
provizoriu, pana la solutionarea litigiului de fond, atunci cand acesta s-ar fi transat.
 De ce? Fiindca dreptul supus unei dispute sa nu fie afectat, in mod substantial, pana la solutionarea
cauzei pe fond, care intotdeauna a durat un timp mai indelungat, ca urmare a probelor, procedurilor,
cailor de atac, s.a.m.d.

Definitie – art. 997 NCPC

 Instanta de judecata, stabilind in favoarea reclamantului ca exista aparența unui drept, va putea sa
adopte masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin
intarziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum si pentru
inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
 De aici rezulta si caracterisiticile de baza ale OP – numite si conditii de admisibilitate.

Conditiile de admisibilitate ale Ordonantei presedintiale

Asadar, din chiar definitie observam ca exista 4 conditii de admisibilitate care, cel putin in legislatia noastra,
imbraca un caracter cumulativ.

1. Prima conditie – Urgența

Urgenta, in materia OP, este exprimata prin 3 posibile indicii:
  In ipoteza in care un drept s-ar putea păgubi prin întârziere:
 Sa zicem ca exista o disputa privind dreptul de trecere catre un teren – o persoana are un teren,
despre care ea sustine ca este infundat.
 O alta persoana, care ar avea terenul ce face legatura cu drumul public, i-ar interzice accesul pe
acolo, sa zicem din rea-credinta.
 In cazul acesta, cel care are terenul infundat va trebui sa faca un proces, prin care sa solicite
obligarea paratului – care are terenul ce se interpune intre terenul reclamantului si drumul public – la
a-i permite accesul.
 Cu toate acestea, pana la momentul solutionarii acestui proces (care ar putea sa presupuna si o
expertiza, pentru a se lamuri judecatorul daca exista alta cale de acces), reclamantul n-ar putea sa
ajunga la terenul lui – daca are si locuinta acolo, e cu atat mai grav.
- In cazul asta, reclamantul ar putea sa solicite acordarea unui drept de trecere cu caracter
provizoriu, pana la solutionarea procesului pe fond, astfel incat pe aceasta durata sa-si poata
folosi locuinta.
 Asta ar fi un exemplu de drept ce s-ar păgubi prin întarziere.

 Ipoteza in care solutia solicitata ar fi necesara pentru a preveni o paguba iminenta si care nu s-ar
putea repara.
 In doctrina si jurisprudenta, aceasta notiune de „nu se putea repara” n-ar chiar o conotatie totala. Un
sinonim pentru ea ar fi: „Repararea ar implica costuri extrem de mari sau eforturi cu caracter
disproportionat”. Si asta s-ar asimila ideii de „imposibil de reparat” – deci e vorba de
proportionalitatea efortului depus.
 Un exemplu – sa spunem ca se pune in discutie demolarea unei constructii, taierea unei plantatii sau
alte masuri cu caracter ireversibil.
 In cazul acesta, evident ca, daca exista o disputa pe fond cu privire la dreptul asupra acelor bunuri,
demolarea/taierea ar conduce la eliminarea/disparitia obiectului dreptului respectiv, ceea ce ar fi o
paguba ce nu s-ar mai putea repara. Am luat un exemplu „extrem”, dar des utilizat in practica.
- Trebuie, totusi, sa tinem cont ca masura OP intervine si pentru situatii in care cu greu s-ar putea
repara o paguba – de exemplu, se fac lucrari neautorizate, care intra pe terenul vecinului. In cazul
acesta, s-ar putea repara, fiindca daca instanta, pe fond, dispune demolarea acelor constructii
neautorizate care incalca dreptul de proprietate al vecinului, exista o procedura in executarea
silita romana ce presupune inclusiv demolarea constructiilor – dar asta inseamna ca trebuie sa se
obtina autorizatie de demolare, trebuie sa existe o intreaga procedura extrem de complexa, care-i
mai dificil de abordat, in contextul in care constructia e facuta. Ar fi, deci, mult mai facila
adoptarea unei OP care ar impune sa nu se execute respectiva lucrare, pana se lamureste daca
dreptul de a efectua respectiva lucrare exista sau nu.

 Ipoteza in care masura OP este necesara pentru inlaturarea unor piedici ce s-ar ivi cu prilejul unei
executari silite
 In cazul acesta, executarea silita este, in sine, declarata de lege ca fiind o procedura ce trebuie sa
se desfasoare cu celeritate.
 Asadar, orice piedica ce s-ar ivi in faza unei executari va fi calificata ca fiind necesara de a fi
inlaturata de urgenta.
- Asadar, in cazul acesta, urgenta decurge chiar din natura executarii silite.

Asadar, retinem ca cele 3 elemente despre care am discutat sunt, de fapt, indiciile urgenței.
Sunt si situatii in care chiar dispozitiile legale – cum ar fi cele ale NCC – mentioneaza ca, pentru anumite pacte,
se va folosi OP. Aceasta mentiune existenta intr-o lege speciala face sa suplineasca obligatia judecatorului de a
mai verifica urgenta.
 Asadar, daca o lege spune: „Cutare masura se adopta pe calea OP” – inseamna ca legiuitorul a gandit el
ca acea masura are o natura urgentă si-l absolva, in felul acesta, pe judecator, de a mai verifica
urgenta in concreto.
 Legiuitorul insusi, desemnand un anumit act, a spus ca este de natura OP.
- De exemplu, in cazul reducerii termenului de optiune succesorala (e doar un exemplu, mai sunt
si altele in NCC) se prevede ca, pentru motive temeinice, la cererea oricarei persoane interesate,
un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevazute de lege pentru OP, sa-si exercite
dreptul de optiune inauntrul unui termen stabilit de instanta judecatoreasca, termen mai scurt
decat cel de optiune succesorala.
- Asadar, aici se verifica motivele temeinice, dar nu mai verificam urgenta, ca a facut-o deja
legiuitorul.

2. A doua conditie – „vremelnicia” sau caracterul provizoriu al OP

 Asadar, de natura OP este caracterul ei vremelnic, provizoriu.
 In doctrina, se arata ca acest caracter vremelnic nu este si de esenta OP, in sensul ca legiuitorul nu a
obligat partile (neinspirat, considera proful) ca, dupa adoptarea unei OP, sa formuleze o actiune de
fond care sa clarifice problema de drept sau sa conditioneze emiterea unei OP de existența unei actiuni
de fond.
 Un astfel de mecanism am vazut aplicabil, de exemplu:
- In materia masurilor asiguratorii, in cazul sechestrului asigurator – nu puteam cere masura
sechestrului, daca nu aveam o actiune de fond.
- La sechestrul judiciar puteai sa ceri masura sechestrului judiciar, in anumite conditii, chiar daca
nu aveai o actiune de fond, dar erai obligat ca, intr-un anumit timp, sa formulezi actiunea de
fond.
- La fel, in contenciosul administrativ – se prevede ca se poate cere cu caracter provizoriu
suspendarea unui act administrativ. Daca se obtine aceasta suspendare, partea este obligata ca,
intr-un anumit termen, sa formuleze actiunea de fond sub sanctiunea incetarii masurii provizorii.

Ei bine, in NCPC (in partea privitoare la OP) nu au fost preluate aceste practici legislative, in sensul ca nu este
conditionata adoptarea masurii de introducerea actiunii de fond nici inainte de a ti se acorda masura
provizorie si nici dupa ce ai primit aceasta masura.

Asta inseamna ca, dupa adoptarea unei masuri cu caracter provizoriu pe calea OP, este posibil ca cel care a
cerut masura OP sa formuleze o actiune de fond, iar la solutionarea ei, masura OP sa inceteze:
 Fie pentru ca cel care a cerut OP si a initiat procesul de fond castiga pe fond – deci aici inceteaza,
fiindca OP va fi substituita de chiar hotararea favorabila pe care a primit-o pe fond;
 Fie pentru ca cel care a cerut op si a initiat procesul de fond pierde pe fond – caz in care masura OP va
inceta, fiindca situatia de drept stabilita de catre instanta de fond este una contrara masurii urgente si
provizorii solicitate de catre cel care a formulat cererea de OP.
 Fie exista si varianta in care partea care a dobandit o masura vremelnica pe calea OP sa nu prea fie
tentata sa introduca actiunea de fond, fiind satisfacuta doar cu masura provizorie. Actiunea pe fond
poate fi castigata sau pierduta – de aici si temerea de a introduce actiune.
 Remediul pentru acest ultim caz – partea cealalta, impotriva careia a fost adoptata masura OP,
 poate formula ea actiune pe fond, pentru a determina chiar ea clarificarea pe fond a cauzei si pentru
a face sa inceteze, cat mai repede, masura OP.
- Asadar, doar fiindca cel care a cerut masura OP este comod, multumit cu situatia actuala si nu
formuleaza actiune pe fond, nu inseamna ca nu exista mijloace de remediu a situatiei – inseamna
doar ca cealalta parte trebuie sa fie proactiva.

De aia considera proful ca nu e corect. Normal era sa obligi partea care a cerut masura provizorie sa
formuleze intr-un anumit termen actiunea de fond, daca n-a apucat s-o faca inainte.
 Adica da, asta poate intelege proful, ca OP poate fi o chestiune foarte rapida, urgenta, de genul
suspendarea executarii unei scrisori de garantie bancara – daca nu faci asta in 24h, degeaba o mai faci,
ca in 3 zile bancare, oricum plateste banca.
 Dar daca ai obtinut masura provizorie si s-a suspenda scrisoarea de garantie bancara, trebuie sa faci
actiunea de fond intr-un termen – hai, ok, nu intr-o zi/2/3/4 – dar 20 de zile/o luna, boss, fa-o.
- Ei bine, noi n-avem aceasta prevedere si, din punctul asta de vedere, se lasa in sarcina celeilalte
parti impotriva careia s-a luat masura sa formuleze actiunea pe fond – actiune care presupune
costuri.

Tot in doctrina si in practica se subliniaza faptul ca, daca se adopta o masura pe calea OP care are, principial,
caracter vremelnic, este posibil ca niciuna dintre parti sa nu formuleze o actiune de fond. Nici cel care a
formulat actiunea, nici cel impotriva caruia s-a luat masura.
 In acest caz, masura provizorie va dainui la nesfarsit, prin simplul fapt ca nimeni nu initiaza procesul
de fond care sa-i puna capat masurii.
 Si acest lucru este posibil – si este asimilat mai mult unei intelegeri a partilor, insemnand ca nu prea
mai exista un conflict.

3. A treia conditie – Neprejudecarea fondului

 Din acest punct de vedere, se subliniaza in doctrina si jurisprudenta faptul ca, pe calea OP nu se poate
transa dreptul in favoarea uneia sau in favoarea alteia dintre partile implicate, ci numai se adopta
masuri cu caracter provizoriu, pana la solutionarea pe fond, de catre instanta, a litigiului.
 Din punctul asta de vedere, se retine si faptul ca nu se pot lua masuri cu caracter ireversibil – cum ar
fi, de exemplu, masura demolarii unei constructii pe calea OP – e adevarat, poti lua masura sistării unor
constructii.
 De asemenea, pe calea OP nu se poate dispune desfintarea unui act juridic sau constituirea unui
drept in favoarea unei anumite persoane – ci, repetam, doar stoparea unor anumite actiuni ce ar putea
conduce la pagubirea unui drept.

4. A patra conditie – Aparența în drept

 Este plastic exprimata, in doctrina clasica, prin formularea urmatoare:
 „In OP nu se analizeaza dreptul, dar nici nu este de ignorat aparența lui, ceea ce inseamna ca
judecatorul va face o analiza sumara a dreptului – judecatorul doar va pipăi fondul, analizandu-l
într-o maniera supla, pe baza unor probe sumare, rezervandu-si, pe viitor, posibilitatea ca, in baza
unui probatoriu complex, sa revina asupra acestor impresii de moment, facute la prima facie –
adica la prima infatisare a dreptului.”
- Aceasta „analiza la prima facie” reprezinta o analiza pe baza unor probe usor de evaluat – in mod
deosebit inscrisuri, declaratii date de parti, prezumtii ce se nasc din aceste inscrisuri – dar fara a
intra intr-o dezbatere referitoare la problemele de drept ce se ridica acolo si fara a face un
 probatoriu extins – ci judecatorul se va pronunta exclusiv pe chestiuni ce tin de aparenta
dreptului.

Regulile de procedura
Instanta competenta sa solutioneze o cerere de OP
Legea este foarte supla din acest punct de vedere. Instanta competenta este instanta competenta sa se
pronunte, in prima instanta, asupra fondului dreptului.
 Trebuie vazute doua aspecte/situatii aici:
1) Este posibil ca, atunci cand se formuleaza cererea de OP sa existe deja o actiune care sa fi antrenat
procesul pe fond.
 Daca lucrurile sunt asa, atunci chestiunea este foarte simpla – te uiti la instanta unde s-a introdus
actiunea pe fond si inseamna ca acea instanta va fi competenta sa judece si cererea de ordonanta
presedintiala.

2) In situatia in care, insa, nu exista o actiune de fond – fiindca asa cum am zis, introducerea unei cereri de
OP nu are drept conditie de admisibilitate introducerea prealabila a unei actiuni pe fond – atunci judecatorul
de OP va face el o analiza, in care va verifica, de fapt:
 Care ar fi actiunea de fond corespunzatoare;
 Care ar fi instanta competenta material si teritorial sa judece acea actiune de fond corespunzatoare
cererii de OP.
 Daca luam acelasi exemplu cu dreptul de trecere – sa zicem ca reclamantul, in OP, solicita sa
treaca prin terenul vecinului, pana la solutionarea unei viitoare actiuni de fond privind exercitiul unui
drept de trecere, atunci judecatorul spune asa:
- „De fapt, actiunea lui de fond va fi actiunea privind exercitiul unui drept de trecere. Ce e asta?
Pai e o actiune reala – competenta va fi atrasa de locul situarii imobilului. Din punct de vedere
material, are legatura cu limitarea dreptului de proprietate/vecinatate – deci competenta va fi
Judecatoria.
- Rezulta: competenta va fi Judecatoria de la locul situarii imobilului.
 Daca reclamantul a facut cerere pentru OP la Tribunal, sa zicem, acesta va fi necompetent.”
Cam asta este mecanismul prin care instanta va desluși competenta.

Procedura propriu-zisa
 Cererea de OP se desfasoara potrivit regulilor de la procesele urgente;
 Asta inseamna ca se pot reduce termenele de citare a partilor.

 De asemenea, nu exista o procedura de verificare si regularizare.

 Partile sunt citate in unele cazuri doar.

 Aici este dreptul judecatorului de a stabili daca judecata are loc cu sau fara citarea partilor, in
functie de urgenta specifica acelui caz.
- Deci judecatorul primeste dosarul si, citind cazul, isi va da seama ca o OP trebuie data in 24 de
ore – deci nu va cita partile – sau, din contra, este un caz ce implica o urgenta, dar nu una care sa
nu permita citarea partilor – timpul fiind de 1 sau 2 saptamani, caz in care se va dispune citarea
partilor intr-un termen scurt.

 Intampinarea nu este obligatorie, dar ea poate fi facuta.

  Nu se comunica din oficiu, partea interesata luand-o de la dosar.
- In cazul acesta, la primul termen, paratul poate sa-si infatiseze probele si exceptiile relative de
care intelege sa se foloseasca.

 Judecata are loc de urgenta si cu precadere.

 Probele – nu este prevazuta, in mod expres in NCPC, o anumita limitare a dreptului de a

administra probe.
 Totusi, se prevede ca nu sunt admisibile probele a caror administrare necesita un timp
indelungat – ceea ce inseamna ca, in practica obisnuita, pe cale de OP se va administra doar proba
prin inscrisuri sau mijloace materiale de proba. Restul probelor presupun:
- Fie intrarea prea mult in analiza fondului, cum este cazul probei cu martori;
- Fie un timp indelungat de administrare, cum este cazul expertizei.
Asadar, retinem ca ele nu sunt interzise prin lege, dar formularea cum ca: „Nu se administreaza probe care
necesita un timp indelungat” face ca instantele sa interpreteze acest lucru in sensul de a fi admisibile probele
care se administreaza instantaneu sau mijloacele materiale de proba (o fotografie, un film, un obiect – au
aceasta aptitudine de a crea o aparență care, da, ulterior poate fi atenuata prin administrarea altei probe, dar, pe
moment, pentru adoptarea masurii cu caracter provizoriu, ele satisfac scopului prevazut de legiuitor.)

 Retinem si faptul ca judecata va fi facuta in mod rapid:

 Anume din momentul in care instanta ramane in pronuntare, pronuntarea poate fi amanata doar
cu 24 de ore, iar nu cu 14 zile, ca in dreptul comun.

 Motivarea ordonantei se va face in 48h, iar nu in 30 de zile ca in dreptul comun.

 Calea de atac este apelul, care se va formula:

 In 5 zile de la pronuntare, daca OP s-a dat cu citarea partilor.
 In 5 zile de la comunicare, daca OP s-a dat fara citarea partilor.

Un aspect important de retinut:

 Daca instanta decide citarea partilor, va trebui sa citeze toate partile, altfel ar fi o incalcare a
principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare.

Precizare:
 Desi calea de atac este apelul, daca OP este solicitata direct la Curtea de Apel – in sensul ca apartine
competenta de prima instanta chiar Curtii de Apel:
 Atunci calea de atac va fi recursul, fiindca ICCJ nu are in competenta sa functionala judecarea
apelurilor in materie civila.

Hotararea, asa cum am zis, este executorie.

 Se va executa fara somatie, dar totusi instanta de apel are dreptul sa suspende executarea.
 Totusi, aceasta suspendare a executarii nu se produce de drept, trebuie ceruta de catre partea care a
formulat apel si se poate acorda de instanta de apel, in baza platii unei cautiuni, potrivit procedurii pe
care am discutat-o atunci cand am vorbit despre hotararile date cu executare provizorie.

Exista o particularitate – anume transformarea cererii de OP in procedura de fond.

  Acest lucru reprezinta o veritabila modificare a cererii dar, spre deosebire de la regulile prevazute la art.
204, aceasta transformare a cererii de OP in procedura de drept comun se poate face pana la
inchiderea dezbaterilor in fata primei instante.
 Daca se intampla asta, atunci paratul va trebui citat din nou chiar daca are termen in cunostinta –
fiindca el avea termen in cunostinta pe o OP, nu pe o actiune de fond.
 El va fi citat pentru a putea face intampinare nu la OP, ci la actiunea de fond. Va putea face cerere
reconventionala, cerere de atragere in proces a tertilor – fiindca deja vorbim de o actiune de fond.
- Deci procesul isi va schimba caracteristicile, de aia se si citeaza obligatoriu paratul, cu aceste
mentiuni.

In ceea ce priveste autoritatea de lucru judecat:

 OP are o ADJ fata de o alta cerere de OP, dar numai daca nu s-au modificat imprejurarile de fapt
care au justificat adoptarea celei dintai OP.
 In doctrina, acest lucru se numeste ADJ relativa – adica exista ADJ, dar numai cat timp subzista
imprejurarile ce au generat adoptarea primei solutii.
 Daca imprejurarile respective se schimba, atunci judecatorul va putea reevalua situatia si:
- Poate acorda reclamantului o OP, chiar daca pe prima a refuzat-o;
- Dupa cum la fel de bine poate reveni asupra masurii adoptate pe cale de OP, daca imprejurarea
de fapt se contureaza in mod negativ adoptarii primei solutii – deci apar imprejurari care inlatura
aparenta de dreptate initiala in favoarea reclamantului.

In orice caz, OP nu are ADJ fata de hotararea ce se va da pe fondul cauzei.

 De altfel, aceasta chestiune trebuie gandita in cheia revizuirii pentru hotarari contrare.
 N-ar fi posibila o revizuire intre o hotarare data pe o OP si o hotarare data pe fond.
 Cele doua nu pot fi contrare, fiindca cea de-a doua nu incalca autoritatea celei dintai, ci, din contra,
isi extinde autoritatea asupra celei dintai.
- Totusi, poate fi facuta o revizuire intre o hotarare data pe o OP si o alta hotarare data tot pe o OP,
daca ele sunt contrare, in masura in care judecatorul constata ca situatia de fapt de acolo nu s-
a schimbat.

Cu asta terminam discutia despre OP si trecem la Ordonanta de plata (incepe tot cu p si nu pot folosi aceeasi
prescurtare ☹ ☹ ☹)

Ordonanta de plata
 In continuare – „OdP”;
 Sediul materiei – art. 1014 si urmatoarele
Ordonanta de plata este tot o procedura speciala, care corsepunde unei filosofii europene privind somatia de
plata. Ea are o istorie la noi in Romania, in sensul ca, initial, a fost o ordonanta de urgenta privind somatia de
plata, replicand anumite reglementari existente la nivelul tarilor europene si chiar una la nivelul UE.

Ratiune
 Ordonanta de plata presupune incercarea de a crea un titlu executoriu, in contextul in care creanta
nu este disputata sau disputa asupra creantei este una sumara si usor de transat pentru instanta, pe
baza unui proces presupunand un probatoriu suplu.
  Cu alte cuvinte, la nivel filosofic, ea pare sa fie o procedura menita sa degreveze instantele de o
serie de litigii de fond si sa creeze o categorie de procese mai usor de gestionat pentru judecator, in
acele situatii in care partile nu au o disputa sau disputa este una exclusiv formala, creand astfel un
avantaj astfel creditorului, care are la dispozitie un mecanism mai simplu de constituire a titlului
executoriu decat un proces de fond care ar fi mai costisitor, ca timp si din punctul de vedere al
cheltuielilor, fata de aceasta OdP.

Conditii de admisibilitate
1. In primul rand, trebuie sa vorbim despre o creanta certa, lichida si exigibila, constand in plata unei
sume de bani – inclusiv dobanzile.
 Prin urmare, OdP nu se aplica a.c.:
 Creanta nu este certa – deci ea este disputata.
- Notiunea de „Certitudine” inseamna ca ea ar trebui sa rezulte dintr-un act însușit de catre
partea adversa – debitorul.
 Avem obligatii de a da bunuri individual determinate sau bunuri de gen – deci orice altceva decat
sume de bani.
 Avem obligatii de a face sau a nu face;

2. In al doilea rand, OdP a unei sume de bani trebuie sa rezulte dintr-un contract
 Inclusiv un contract incheiat intre un profesionist si o autoritate publica.
 Nu intra in domeniul OdP obligatia de plata a unei sume de bani din domeniul extracontractual:
 Faptul juridic licit;
 Faptul juridic ilicit – raspunderea civila delictuala

3. In al treilea rand, contractul trebuie sa fie constat printr-un inscris

 Obligatiile trebuie sa fie, deci, determinate potrivit unui statut/regulament sau altui inscris.
 Inscrisul trebuie sa fie insusit de parti, fie prin semnatura, fie in alt mod admis de lege.
 Nu se aplica OdP in cazul creantelor inscrise la masa credala, in cazul procedurilor de insolventa.

Procedura de judecata
Instanta competenta
 Este instanta care ar fi fost competenta sa judece si actiunea de fond, daca aceasta s-ar fi facut.

Introducerea cererii de chemare in judecata

 In aceasta materie avem o veritabila procedura prealabila. Inainte de a se introduce actiunea de OdP,
creditorul trebuie sa procedeze la o comunicare catre debitor – anume trebuie sa-i inmaneze o somatie,
prin care sa-i solicite sa plateasca acestuia creanta, in termen de 15 zile de la primirea respectivei
somatii.
 Aceasta somatie se transmite prin executorul judecatoresc sau prin scrisoare recomandata cu
confirmare de primire si numai daca nu este platita aceasta suma in cele 15 zile, se va putea formula
o OdP.
 Reamintim ca, in cazul procedurilor prealabile, dovada lor se face prin atasarea, la cererea de
chemare in judecata, a dovezii de comunicare si a eventualului raspuns, daca el exista.
 - In masura in care aceasta procedura prealabila nu are loc, cererea de OdP ar putea fi respinsa
ca inadmisibila.
Reamintim totusi ca aceasta inadmisibilitate este reglementata prin norme de ordine privata – deci ea trebuie
invocata, de catre partea adversa, prin intampinare, iar nu din oficiu, de catre instanta.

Cererea de OdP se judeca cu citarea partilor. Citarea se face intr-un regim mai scurt decat in dreptul comun –
anume cel putin 10 zile inaintea termenului de judecata.

Intampinarea
 Este obligatorie, dar nu se depune, asa cum am invatat la art. 201, ci se va depune cu 3 zile inainte de
termenul de judecata, urmand ca reclamantul sa ia cunostinta de intampinare direct de la dosar – deci
intampinarea nu se comunica, din oficiu, reclamantului.

In cazul OdP – spre deosebire de procedurile de fond – nedepunerea intampinarii poate avea drept
consecinta, fata de imprejurarile concrete ale cauzei, faptul ca instanta va putea considera aceasta nedepunere
drept o recunoastere a pretentiilor creditorului.
 Mentiunea asta e importanta, fiindca, in dreptul comun, nedepunerea intampinarii poate avea o singura
consecinta – decaderea, de catre parat, din dreptul de a mai administra probe – sub rezerva art. 254 – si
de a mai invoca exceptii cu caracter relativ. Dar nu se prevede nimic, in dreptul comun, despre faptul ca,
nedepunand intampinare, s-ar putea considera cumva acest fapt drept fiind o recunoastere a pretentiilor
reclamantului. Nu exista aceasta prezumtie.
 Recunoasterea, in dreptul comun, poate interveni doar la interogatoriu sau, in mod spontant, prin
achiesarea la pretentiile reclamantului – dar nu poate fi extrasa dintr-un comportament al paratului.
- Ar putea fi asa doar cand nu se prezinta sau refuza sa raspunda la intrebarile puse la
interogatoriu, dar altfel nu.

Iata, totusi, ca in materia OdP exista aceasta prevedere, dar ea nu e atat de categorica. Textul spune:
„Nedepunerea intampinarii poate fi considerata recunoastere, fata de imprejurarile cauzei.”
 Asta inseamna ca, daca nu se depune intampinare de catre debitor, iar din inscrisurile depuse de creditor
nu prea avem vreo incertitudine cu privire la faptul ca ar exista acel drept de creanta – atunci da,
judecatorul ar fi autorizat sa considere aceasta prevedere ca fiind o recunoastere a pretentiilor
creditorului – fiindca nu rezulta contrariul din pozitiile debitorului.
 Totusi – alta ipoteza – debitorul nu formuleaza intampinare, dar la somatia prealabila pe care a facut-o
creditorul, prin executor judecatoresc sau scrisoare recomandata, totusi debitorul a raspuns, inainte de
inceperea procesului – spunand: „Nu va platim suma x, pentru ca a, b,c, etc.” si din asta sa rezulte niste
ratiuni din care sa reiasa faptul ca s-a compensat suma pretinsa a fi datorata cu alta creanta pe care
debitorul ar avea-o contra creditorului.
 Asadar, chiar daca debitorul n-a depus intampinare, rezulta din actele dosarului ca pozitia sa nu
este una de recunoastere. De aceea, legiuitorul spune ca nedepunerea intampinarii va fi considerata
recunoastere fata de imprejurarile cauzei – adica analiand putin si ce se intampla la dosar – nu va
considera automat asta ca fiind o recunoastere.

Solutiile posibile
1. Respingerea cererii de OdP.
 Aceasta are loc atunci cand debitorul contesta creanta, iar instanta va proceda la a verifica:
 Inscrisurile aflate la dosar;
  Explicatiile sau lamuririle oferite de parti.
- Daca instanta va constata faptul ca acea contestatie facuta de parat – adica de debitor – este
intemeiata, atunci va respinge cererea creditorului.
De aici deducem urmatoarele aspecte:
 OdP nu poate fi analizata altfel decat pe baza de inscrisuri si explicatii oferite de parti – deci nu este
admisibila proba prin martori, expertize, cercetari la fata locului sau alte mijloace de proba – ci
exclusiv inscrisurile insotite de explicatiile partilor.
 Deci este un probatoriu sumar, prin care debitorul poate reusi sa inlature pretentiile
reclamantului prin contestatia facuta.
 Reclamantul nu are posibilitatea, in aceasta procedura, sa-si desfasoare un probatoriu complex.
- Concluzie – creditorul reclamant trebuie sa stie foarte bine pe ce se bazeaza – daca el stie ca are
o creanta existenta, fara indoiala, dar a carei conturare, sub aspectul cuantumului, sa zicem, este
greu determinabil prin probe prin inscrisuri, mai bine se duce si face o actiune de fond.

 De asemenea, se va respinge cererea de OdP si in situatia in care apararile de fond formulate de

debitor presupun administrarea altor probe decat inscrisuri + explicatii oferite de parti.
 Deci acestea sunt admisibile, dar instanta nu le poate incuviinta, fiindca n-are voie in aceasta
procedura.

Mentiune foarte importanta:

Atunci cand cererea de OdP este respinsa, din cauza ca:
 Fie contestatiile facute de debitor au fost considerate intemeiate;
 Fie din cauza ca, pentru a castiga in OdP, creditorul avea nevoie de un probatoriu extins si care nu
putea fi admis de catre instanta;
 Fie in ipoteza in care debitorul spune ca, pentru a-si clarifica apararile, are nevoie de probe care nu
pot fi incuviintate in materia ordonantei de plata:
 In toate aceste ipoteze, creditorul este liber sa introduca o actiune de fond.
- Deci el nu pierde dreptul, nu va exista o ADJ impotriva lui, in acest domeniu.
- Pur si simplu a esuat din cauza faptului ca acea cale aleasa de el era una improprie, fata de
circumstantele probatorii si de modul in care putea sa-si probeze dreptul.

2. Admiterea cererii si emiterea OdP

 Daca insa debitorul nu contesta creanta sau contestarea facuta de el se dovedeste a fi neintemeiata,
atunci instanta va admite cererea si va emite OdP.

3. Stingerea litigiului prin alte modalitati

 De exemplu, situatia in care creditorul declara ca a primit plata sumei datorate, iar instanta ia act de
aceasta imprejurare, printr-o incheiere definitiva prin care se va dispune inchiderea dosarului.
 Alt exemplu – situatia in care creditorul + debitorul ajung la o intelegere asupra platii, caz in care se
emite o hotarare de expedient, cu regimul pe care-l cunoastem din materia tranzactiei.

Particularitate
 Legiuitorul a fixat un termen limita pentru solutionarea cererii de OdP. Ea ar trebui solutionata in
termen de 45 de zile de la introducerea cererii.
 Este adevarat ca in aceste 45 de zile nu intra in calcul perioada necesara comunicarii actelor de
 procedura si eventuala intarziere provocata de creditor, printr-o posibila modificare sau completare a
cererii.
 Chiar si asa, ceea ce e elocvent e ca legiuitorul n-a mers pana la capat. El n-a prevazut, ca in materia
arbitrajului, o sanctiune pentru nerespectarea celor 45 de zile. Deci nu stim ce se intampla daca cele
45 de zile nu sunt respectate.
- In materia arbitrajului, intervine caducitatea cererii – adica stingerea procesului. Dar asta nu se
aplica.
- Asta inseamna ca termenul ramane unul de recomandare, ceea ce inseamna ca, cel mult, daca nu-
i respectat, poate duce la posibilitatea formularii unei cereri de contestare privind tergiversarea
procesului, dar cam atat.

Emiterea OdP
Vorbim de ipoteza in care instanta apreciaza ca:
 Cererile creditorului sunt intemeiate;
 Contestatiile facute de debitor fie nu exista, fie sunt neintemeiate.

In cazul asta, instanta va dispune obligarea debitorului la plata sumei de bani, stabilind totodata si suma,
fiindca poate admite in tot sau in parte cererea creditorului.

De asemenea, instanta va stabili termenul in care se va face plata – avand iar aici o particularitate fata de
dreptul comun.
 In dreptul comun, hotararile nu cuprind un termen de executare, cu exceptia ipotezei in care paratul
solicita si i se incuviinteaza asa-numitul termen de gratie.
 In materia OdP, instanta, in mod obisnuit, va dispune acest termen de plata, chiar daca nu exista un
termen in acest sens, legea prevazand ca:
 El nu poate fi mai mic de 10 zile;
 El nu poate fi mai mare de 30 de zile;
- Un termen diferit, mai mare de 30 de zile, poate fi acordat de catre instanta doar daca exista o
intelegere intre parti, de care instanta sa ia act.

Particularitate
 In materia OdP ce are ca obiect cheltuieli comune fata de asociatiile de proprietari si cheltuieli de
intretinere ce se cuvin persoanelor fizice corespunzator suprafetelor locative pe care le folosesc ca
locuinte, instanta, la cererea debitorului:
 va putea sa dispuna stabilirea unui termen de plata mai mare de 30 de zile, chiar fara acordul
creditorului;
 va putea sa dispuna chiar și eșalonarea platii, tinand seama de motivele invocate de debitor.

OdP este executorie

 Termenul pentru formularea actiunii in anulare – fiindca asta e calea de atac, asa cum vom vedea –
nu suspenda de drept executarea.
 Totusi, formuland actiune in anulare, se poate cere suspendarea executarii, dar, altfel, daca nu este
solicitata, OdP se executa de drept.
OdP se comunica potrivit legii.
 E adevarat, textul spune: „Ordonanta se va inmana partii prezente sau se va comunica de indata,
potrivit legii.”
 Proful zice ca nu-i o mare diferenta fata de dreptul comun. Formularea e putin ciudata, dar nu
schimba detaliile, fiindca si potrivit dreptului comun, o modalitate de comunicare este inmanarea
partii.

Cererea in anulare
 Cererea in anulare este un mijloc procedural prin care se poate contesta solutia adoptata de catre
instanta, in solutionarea OdP.
 Ea poate avea ca obiect:
- Fie incheierea de respingere a OdP pentru motivele pe care ni le-a zis proful – cand sunt
intemeiate contestatiile facute de debitor sau cand instanta apreciaza ca, pentru solutionarea
acestora, este necesar un probatoriu mai extins decat cel administrat prin inscrisuri.
- Fie hotararea prin care se admite OdP si este obligat debitorul sa plateasca intr-un anumit
termen o anumita suma de bani.

Termenul de depunere a cererii in anulare

 Termenul este de 10 zile de la comunicarea OdP.

Motivele cererii in anulare

Ordonanta de plata are configuratia unei cai de atac de reformare, fiind o cale speciala de atac. Se pot invoca:
 Aspecte de neteiminicie – lipsa caracterului cert al creantei, rezultat din interpretarea inscrisurilor
depuse;
 Aspecte de procedura – lipsa procedurii prealabile, daca s-a invocat prin intampinare si instanta n-a
admis exceptia inadmisbilitatii, fiindca ea n-ar putea fi invocata direct in cererea in anulare; admiterea
altor probe decat cele prin inscrisuri; nelegala citare;
 Cauze de stingere a obligatiei – chiar ulterioare emiterii OdP, inclusiv compensatia legala.
 Toate acestea ar putea fi invocate in actiunea in anulare.

Asadar, aceasta cerere in anulare nu are o caracteristica exclusiv de legalitate, putand deci viza si aspecte de
fond, dar si aspecte de procedura, asa cum am aratat.

Competenta si compunerea completului

 Actiunea in anulare se va judeca chiar de catre instanta care a pronuntat OdP. Deci desi are configuratia
unei cai de reformare, nu se plaseaza la o instanta superioara celei care a pronuntat hotararea.
 In schimb, compunerea completului este formata din 2 judecatori, ceea ce-i dezvaluie putin caracterul de
cale de reformare.
 Majoritatea OdP par sa fie, din experienta profului, la Judecatorie si Tribunal – Tribunalul fiind cel mai
aglomerat de OdP, in functie de valoarea pretentiilor – ca dupa asta se stabileste.

Hotararea prin care s-a solutionat cererea in anulare este definitiva – deci nu mai poate fi atacata pe calea
recursului sau printr-o alta cale de atac de reformare.
 Dar, definitiva fiind, poate fi atacata prin contestatie in anulare sau revizuire – cai de atac de
retractare.
Ordonanta de plata este executorie, chiar daca e atacata cu actiune in anulare – dar este adevarat ca instanta
poate dispune suspendarea acesteia, la cerere, cu plata de cautiune.

Autoritatea de lucru judecat a OdP

 Solutia din OdP, in sensul in care ar fi o incheiere de respingere nu are autoritate de lucru judecat, in
sensul ca se poate face o actiune de fond prin care creditorul sa castige ceea ce n-a castigat in OdP.
 In schimb, daca se admite cererea de OdP si este obligat debitorul la plata unei sume de bani, nu ar mai
fi posibila introducerea unei actiuni de fond prin care debitorul sa incerce sa elimine obligatia de plata a
sumei de bani, aceasta fiind definitiva.

De asemenea, pentru examenul lui Dinu, trebuie sa mai citim si:

1) Cererile de valoare redusa – art. 1026 si urm.
2) Cautiunea – art. 1057 si urm.
3) Generalitati privind executarea silita;
4) Contestatie la executare;

Examen:
 10 grile deschise – 4 puncte;
 1 subiect sinteza – 4 puncte;
 1 speta cu intrebari scurte – 2 puncte;