Brevetul de invenţie

Invenţiile1 au modelat lumea în care trăim. În fiecare zi beneficiem de pe urma muncii

marilor inventatori: când aprindem lumina, folosim computerul, telefonăm cuiva sau ne uităm la
un film. Invenţiile simple, cum ar fi nasturii, fermoarele, Coca-Cola sau fulgii de porumb, ne fac
viaţa mai uşoară şi mai plăcută. Unii inventatori muncesc ani întregi la descoperirile şi opiniile.
Faimosul inventator Thomas Edison a spus că „geniul este 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie”2.
Literatura de specialitate defineşte invenţia ca fiind un ansamblu de cunoştinţe
sistematice, organizate în scopul obţinerii unei soluţii la o problemă practică din industrie,
agricultură sau comerţ. A nu se confunda invenţia cu descoperirea ştiinţifică, aceasta din urmă
reprezentând recunoaşterea de fenomene, proprietăţi ori legi ale universului material,
necunoscute anterior, dar apte de verificare. Nu întotdeauna, descoperirile ştiinţifice au şi
aplicabilitate industrială. În cazul invenţiilor, caracterul aplicabilităţii industriale reprezintă o
condiţie de existenţă a acestora.
Drepturile asupra unei inventii sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei prin
acordarea unui brevet3 de inventie de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, in conditiile
prevazute de lege. Sunt, de asemenea, recunoscute si aparate drepturile decurgand din brevetul
european, conform legii(64 din 1991 republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 541 din
08/08/2007).
Un brevet poate fi acordat pentru orice inventie avand ca obiect un produs sau un
procedeu, in toate domeniile tehnologice, cu conditia ca aceasta sa fie noua, sa implice o
activitate inventiva si sa fie susceptibila de aplicare industrial.

1
INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și
progres față de stadiul cunoscut până atunci. 2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare,
mincinoase; p. ext. minciună. 3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor
și temelor corespunzătoare într-o creație artistică. 4. (Muz.; în forma invențiune) Mică piesă muzicală în stil
contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [Var.: invențiúne s. f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis;
2
Mari inventii-Colectia Financiarul,21 noiembrie 2008;
3
BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o
distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. ◊ Brevet de invenție = document pe care
organul de stat competent îl eliberează inventatorului sau persoanei căreia acesta i-a transmis drepturile sale și
prin care se recunoaște dreptul acestora de a exploata exclusiv invenția un anumit timp; patentă. – Din fr. brevet.

2
Natura juridică a brevetului de invenţie

Brevetul de invenţie este titlul eliberat de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
(O.S.I.M.), care conferă titularului şi succesorilor acestuia un drept exclusiv de exploatare;
invenţia brevetată nu poate fi exploatată decât cu autorizaţia titularului brevetului.

Funcţiile brevetului de invenţie

Funcţii interne:
1) de protecţie juridică a invenţiei faţă de terţi;
2) de apropriere publică a cunoştinţelor tehnice care fac obiectul invenţiei;
3) de stimulare a creativităţii;
4) de încurajare a invenţiilor industriale;
5) de răspândire a informaţiilor;
6) de apărare a industriei naţionale;
7) de prevenire a dublei brevetări etc.
Funcţii externe:
1) de protecţie a comerţului internaţional şi a cooperării tehnico-ştiinţifice;
2) de stimulare a tehnologiilor avansate.

Subiectele protecţiei prin brevet de invenţie

Subiectele primare stricto-sensu: sunt acele subiecte care dobândesc brevetul de invenţie direct
de la stat, prin Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în urma desfăşurării procedurii legale.
Dreptul de a solicita eliberarea brevetului de invenţie aparţine următoarelor subiecte primare
stricto-sensu:
a) inventatorului independent - în ipoteza în care invenţia s-a născut prin efortul creator şi
material propriu al unei persoane fizice;
b) inventatorului salariat - în situaţia în care a realizat invenţia în cadrul unui contract
individual de muncă cu misiune inventivă, încredinţată în mod explicit, iar contractul cuprinde o
clauză prin care inventatorului i se atribuie dreptul de a cere eliberarea brevetului în nume
propriu;

3
c) moştenitorilor inventatorului - fără a se opera nici un fel de distincţie, după cum aceştia
aparţin categoriei moştenitorilor legali sau categoriei moştenitorilor testamentari;
d) cesionarilor dreptului la eliberarea brevetului;
e) unităţii în care este angajat inventatorul, în anumite condiţii.
Subiectele primare lato-sensu: sunt subiecte intermediare, în sensul că obţin brevetul de
invenţie doar într-un mod subsidiar, după ce un subiect primar stricto-sensu nu şi-a exercitat în
termen dreptul la eliberarea brevetului; subiect primar stricto-sensu poate fi: inventatorul
salariat, în anumite condiţii.
Subiectele derivate sunt persoanele care devin titulare de brevet numai într-un mod
subsecvent, ca urmare a dobândirii acelei calităţi prin ntermediul unei operaţiuni de transmitere,
de la un titular anterior.
Din categoria subiectelor derivate pot face parte:
a) moştenitorii inventatorului;
b) cesionarii contractului de cesiune având ca obiect transmiterea brevetului de invenţie.
Condiţiile de brevetare a invenţiilor de produse, procedee sau metode:
a) invenţia să se încadreze în domeniul de aplicaţie al obiectelor ce pot fi brevetate;
b) invenţia să îndeplinească condiţia noutăţii;
c) invenţia să îndeplinească cerinţa pasului inventiv;
d) invenţia să îndeplinească condiţia aplicabilităţii industriale.
Obiectul protecţiei prin brevet de invenţie
Clasificarea invenţiilor. Enumerare
1. După obiectul invenţiei, distingem: a) invenţii care au ca obiect un produs;
b) invenţii care au ca obiect procedee sau metode;
c) invenţii care au ca obiect aplicaţiile într-o formă nouă a mijloacelor cunoscute;
d) invenţii care au ca obiect combinaţia de mijloace cunoscute.
2. În raport cu criteriul complexităţii obiectului, invenţiile se clasifică în:
a) invenţii simple, care au ca obiect un singur produs, mijloc sau metodă;
b) invenţii complexe, care reclamă folosirea conjugată a mai multor elemente sau
mijloace.
3. După gradul de independenţă faţă de alte invenţii, distingem:
a) invenţii principale, care au o existenţă de sine stătătoare;

4
 b) invenţii complementare sau de perfecţionare, care îmbunătăţesc o invenţie anterioară,
şi fără de care nu pot exista.

Invenţiile nebrevetabile şi inovaţiile

- Invenţiile nebrevetabile sunt, potrivit legii4, acele invenţii contrare ordinii publice şi bunelor
moravuri, cele care privesc soiurile de plante şi rasele de animale, procedeele biologice pentru
obţinerea plantelor sau a animalelor, invenţiile având ca obiect corpul uman.
- Inovaţiile reprezintă acele realizări cu caracter de noutate şi de utilitate la nivelul unităţii în care
au fost create. Inovaţia mai poartă numele şi de realizare tehnică cu caracter de noutate relativă,
fiind apreciată în raport cu stadiul local al tehnicii. Calitatea de inovator este atestată de unitatea
care utilizează realizarea tehnică cu caracter de inovaţie.
Drepturile morale ale inventatorilor
Dreptul la calitatea de autor al invenţiei. Calitatea de autor al unei invenţii diferă de
calitatea de inventator; calitatea de autor al unei invenţii nebrevetate conferă titularului un drept
de prioritate ştiinţifică, dar nu şi dreptul exclusiv de exploatare.
Apărarea calităţii de autor şi a priorităţii ştiinţifice se poate face prin:
a) acţiunea în revocare administrativă a hotărârii de acordare a brevetului;
b) acţiunea în anularea brevetului;
Dreptul la nume al inventatorului. Constă în posibilitatea inventatorului, conferită prin
lege, de a pretinde să fie menţionat ca autor al invenţiei; acest drept este supus principiului
disponibilităţii, autorul invenţiei având latitudinea de a aprecia şi dispune în mod liber, potrivit
voinţei şi conştiinţei proprii, asupra exercitării dreptului de a cere să fie menţionat în brevet; în
practica recentă, se manifestă tendinţa marilor concerne de a prezenta invenţiile realizate de
angajaţi, sub numele firmei.
Dreptul de a da publicităţii invenţia. Reprezintă posibilitatea recunoscută
inventatorului, ca, în limitele şi formele prescrise de lege, să aducă la cunoştinţă publică
invenţia realizată.
Dreptul de divulgare se exercită în principal prin procedurile legale de brevetare; este o excepţie
de la principiul netransmisibilităţii drepturilor nepatrimoniale.

4
Legea 64/1991, republicatǎ în Monitorul Oficial, Partea I nr. 541 din 08/08/2007;

5
Exerciţiul dreptului de a da publicităţii invenţia este supus unor limitări legale: invenţiile pe care
instituţiile abilitate le-au calificat ca având caracter secret; inventatorii salariaţi nu au dreptul de a
da ei înşişi publicităţii invenţia (în lipsa unor prevederi contractuale contrare).
Dreptul la protecţia calităţii de autor. Reprezintă dreptul inventatorului de a solicita: să
i se menţioneze numele, prenumele şi calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de muncă, în orice
alte acte sau publicaţii privind invenţia; să i se elibereze un duplicat al brevetului de invenţie.
Acest drept are ca obligaţie corelativă îndatorirea persoanelor care solicită eliberarea brevetului
de invenţie, altele decât autorul invenţiei, de a declara cine este inventatorul.
Dreptul de prioritate ştiinţifică. Reprezintă recunoaşterea faptului că autorul unei
invenţii a fost primul care a descoperit soluţia tehnică pe care o reprezintă invenţia; acest drept se
naşte în momentul realizării creaţiei, dar devine opozabil numai în măsura în care soluţia care
constituie invenţie este adusă la cunoştinţă publică;
Drepturile patrimoniale ale inventatorilor şi ale titularilor brevetelor de invenţie
Drepturile patrimoniale ale inventatorilor netitulari de brevet
Inventatorii netitulari de brevet pot fi independenţi sau salariaţi; ei au dreptul, potrivit
Legii nr. 64/1991:
a) să li se elibereze un duplicat al brevetului de invenţie (art. 36);
b) să li se stabilească drepturile patrimoniale pe bază de contract în sumă fixă sau
proporţional cu veniturile obţinute din exploatarea invenţiei.
Inventatorii salariaţi, netitulari de brevet, au dreptul la o remuneraţie suplimentară, stabilită
independent de salariul de încadrare; totodată, inventatorilor salariaţi li se cuvin drepturi băneşti
rezultate din aplicarea invenţiei, precum şi redevenţe.
Drepturile patrimoniale ale titularilor brevetelor de invenţie
a) Dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei reprezintă posibilitatea juridică recunoscută
titularului brevetului de a exploata în mod exclusive invenţia; se aseamănă cu un drept de
monopol, dar spre deosebire de acesta, este limitat în timp şi în spaţiu; subiectul dreptului de
exploatare exclusivă nu poate fi decât titularul de brevet; este un drept patrimonial, absolut,
transmisibil, temporar şi teritorial.
Apărarea dreptului de exploatare exclusivă a invenţiei se realizează prin:
a) acţiunea în contrafacere,
b) acţiunea în concurenţă neloială.

6
b) Dreptul provizoriu de exploatare exclusivă. Solicitantul titlului de protecţie beneficiază, până
la data eliberării brevetului, de dreptul provizoriu de exploatare exclusivă a invenţiei.
Exercitarea acestui drept este supusă unor condiţii legale: cererii de brevet să i se fi acordat dată
de depozit; cererea de brevet să fi fost publicată.
Apărarea dreptului provizoriu se asigură prin acţiunea în daune: instanţa de judecată va obliga
persoana care a exercitat în mod ilicit dreptul provizoriu la plata daunelor către titularul
dreptului, dar hotărârea judecătorească va putea fi pusă în executare numai după ce dreptul a
căpătat valenţe definitive, prin eliberarea brevetului de invenţie.
În cazul inventiilor din domeniul biotehnologiei sunt brevetabile daca se refera la:
a) un material biologic care este izolat din mediul natural sau este produs prin orice procedeu
tehnic, chiar daca inainte se producea in natura;
b) plante sau animale, daca posibilitatea tehnica de realizare a inventiei nu se limiteaza la un
anumit soi de plante sau la o anumita rasa de animale;
c) un procedeu microbiologic sau la un alt procedeu tehnic ori un produs, altul decat un soi de
plante sau o rasa de animale, obtinut prin acest procedeu;
d) un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic, inclusiv
secventa sau secventa partiala a unei gene, chiar daca structura acelui element este identica cu
structura unui element natural.

Brevetarea şi recunoaşterea internaţionalǎ

Odatǎ cu intrarea ţǎrii noastre în Uniunea Europeanǎ a fost necesarǎ alinierea la
standardele cerute de aceasta a legislatiei din toate domeniile. Şi în cazul nostru, România este
unul din statele semnatare ale Convenţiei Brevetului European.
Brevetele eliberate in temeiul acestei conventii sunt denumite brevete europene.
În fiecare stat contractant, pentru care este eliberat, brevetul european are aceleasi efecte si este
supus aceluiasi regim ca si un brevet national eliberat in acel stat, cu conditia ca prezenta
conventie sa nu prevada altfel.
Pentru a evita unele repetǎri vreau sǎ menţionez doar faptul cǎ Legea 64 din 1991
republicatǎ în 2007 a fost, în proporţie de 95% , republicatǎ în concordanţǎ cu convenţia mai sus
amintitǎ.

Noutǎţi în domeniu

7
 Comisia Europeană supune examinării, ca parte a Actului privind piaţa unică prezentat
astăzi,pachet cu două propuneri legislative, bazate pe cooperarea consolidată, care vor reduce
substanţial – cu până la 80% – costul brevetelor în Europa, ceea ce va permite oricărei societăţi
sau persoane să îşi protejeze invenţiile prin intermediul unui brevet european unic care este
valabil în 25 de state membre.
Regulamentele propuse prevăd termenii şi condiţiile pentru obţinerea protecţiei unitare
brevetelor, efectele juridice ale acesteia şi dispoziţiile aplicabile traducerii. Proiectele de
regulamente vor fi transmise acum Consiliului şi Parlamentului European pentru a fi examinate.
Comisia speră că Spania şi Italia, care nu se numără încă printre participanţi, se vor alătura
cooperării consolidate.
„Scopul protecţiei unitare a brevetului este de a diminua costurile inovaţiilor şi de a
facilita activitatea de inovare pentru întreprinderile şi inventatorii de pretutindeni din Europa”, a
declarat Michel Barnier, comisarul pentru piaţa internă şi servicii. „Această protecţie va însemna
o reducere importantă a costurilor şi a birocraţiei şi va constitui un stimulent pentru inovare în
Europa, fiind accesibilă tuturor societăţilor din Uniunea Europeană, indiferent de locul unde îşi
au sediul. Sper în continuare că toate statele membre vor opta, cu timpul, pentru participarea la
această cooperare consolidată. Am profunda convingere că fără inovare nu există creştere
economică durabilă. Iar inovarea nu există fără protecţia eficientă a proprietăţii intelectuale.”5

Situaţia actuală în materie de brevete în Europa

Actualul sistem european de brevetare este foarte costisitor şi complex, în special în
etapa care urmează acordării unui brevet. Este larg recunoscut că aceasta reprezintă un obstacol
în calea inovării în Europa. Oficiul European pentru Brevete (OEB) – un organism al
Organizaţiei Europene de Brevete, organizaţie interguvernamentală compusă din 38 de ţări (UE
27 + alte 11 ţări europene) – examinează cererile de brevete şi este responsabil de acordarea
brevetelor europene dacă sunt îndeplinite condiţiile necesare. Însă, pentru ca brevetul acordat să
fie valabil într-un stat membru, inventatorul trebuie să solicite validarea acestuia la nivel
naţional în fiecare ţară în care se urmăreşte protecţia brevetelor. Acest proces presupune costuri
administrative şi de traducere considerabile care ajung la aproximativ 32 000 EUR atunci când
se urmăreşte protecţia brevetelor în UE-27, sumă din care 23 000 EUR reprezintă numai tarifele
de traducere. În comparaţie, un brevet în SUA costă în medie 1 850/ Protecţia unitară a

5
Michel Barnier-Comisarul European pentru Piaţǎ Internǎ şi Servicii,13.04.2011- Bruxelles.

8
brevetelor
În sensul propunerilor de astăzi, costul unui brevet european cu valabilitate unitară în 25 de
state membre va fi de 680 EUR, după o etapă de tranziţie în care costurile nu ar depăşi încă
suma de 2 500 EUR.
Comisia propune următoarele:
 Titularii de brevete europene pot depune cereri pe lângă OEB pentru obţinerea protecţiei
unitare a brevetelor valabile pe teritoriul a 25 de state membre. Brevetele vor garanta
acelaşi nivel de protecţie a invenţiilor lor în toate cele 25 de ţări.
 Cererile de brevete pot fi prezentate în orice limbă; totuşi, pe baza procedurilor de lucru
existente, EBO va continua să analizeze cererile şi să acorde brevetele în engleză,
franceză sau germană (limbile oficiale ale EBO). Pentru solicitanţii care locuiesc în UE
şi îşi depun cererea în altă limbă decât cele trei limbi oficiale ale EBO, se va compensa
costul traducerii în una dintre limbile oficiale ale EBO. În sfârşit, după acordarea
brevetului, cererile de brevet, care definesc domeniul de aplicare al protecţiei, trebuie
traduse în celelalte două limbi oficiale ale EBO.
Pentru o perioadă de tranziţie de maximum 12 ani, va fi necesar ca brevetele europene cu
valabilitate unitară care au fost acordate în franceză sau în germană să fie traduse în engleză.
Brevetele acordate în engleză vor trebui traduse în altă limbă oficială a UE. Aceste traduceri vor
fi necesare până când va deveni disponibilă traducerea automată de calitate superioară pentru a
garanta accesibilitatea informaţiilor conţinute în brevete. Traducerile suplimentare din perioada
de tranziţie vor contribui în mod direct la dezvoltarea unui sistem de traducere automată de
calitate superioară.

Context
Propunerea Comisiei privind brevetul UE unic a fost supusă dezbaterii timp de peste un
deceniu, dar au existat blocaje la nivelul Consiliului în ceea ce priveşte aspectele lingvistice.
Comisia a încercat să deblocheze dosarul prezentând propunerea sa din 2010 privind cerinţele
de traducere referitoare la brevetul european (IP/10/870). Dar deoarece Consiliul nu a putut
aproba în unanimitate sistemul de traducere aplicabil, Comisia a prezentat în decembrie 2010 o
propunere care a deschis calea către autorizarea unei cooperări consolidate în acest domeniu.
Ca urmare a acordului exprimat, la 15 februarie 2011, de către Parlamentul European, Consiliul
Competitivitate a adoptat la 10 martie decizia de autorizare a instituirii protecţiei unitare a

9
brevetelor pe teritoriul celor 25 de state membre participante.
În temeiul Tratatului UE şi al Tratatului privind funcţionarea UE, cooperarea consolidată
permite unui număr de nouă sau mai multe state membre să acţioneze într-un anumit domeniu, ca
soluţie ultimă în cazul în care nu s-a putut ajunge la niciun acord la nivelul întregii UE într-o
perioadă de timp rezonabilă. Alte state membre pot alege să li se alăture în orice moment înainte
sau după demararea procesului de cooperare consolidată.

10
Bibliografie
1. Mari inventii-Colectia Financiarul,21 noiembrie 2008;
2. Convenţiei Brevetului European
3.Lect. Univ. Dr. Florea Bujorel- DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE,Editura
FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006 ;
4.Legea 64 din 1991 republicatǎ in Monitorul Oficial, Partea I nr. 541 din 08/08/2007.
5.www.wikipedia.ro
6. http://ec.europa.eu/romania/news/130411_protectia_brevetelor_ro.htm

11