Universitatea Danubius Facultatea de Drept Specializare : Drept Galati

REFERAT
Disciplina : Dreptul Proprietatii Intelectuale Tema : Dreptul de retractare

Coordonator: Lect.univ.dr. Sarmisegetuza Tulbure

Student : grupa 11103 an III-zi

2007

Dreptul de autor este cel mai sacru, cel mai legitim, cel mai intacabil si cel mai personal dintre drepturile de proprietate Le Chapelier

Precizari prealabile
Expresia drepturile morale a fost adoptata in doctrina majoritatii tarilor europene. Dreptul moral de autor este expresia juridica a legaturii care uneste opera cu autorul ei. La noi s-a folosit (si nu a fost abandonata) expresia drepturi personale nepatrimoniale pentru a desemna drepturile morale in general, intre care se afla si drepturile morale de autor. Terminologia adoptata intre reglementarea anterioara a subliniat caracterul extrapatrimonial al drepturilor morale si faptul ca apartin categoriei drepturilor personalitatii1. Legea nr. 8/1996 in art. 10, reglementeaza cinci drepturi de autor si anume :
-

dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica sau dreptul de divulgare a operei [lit. a)] ; dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei sau dreptul la paternitate asupra operei [lit. b)] ; dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica sau dreptul la identitatea operei [lit. c)] ; dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si dreptul de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa [lit. d)]. Sintetic spus acest drept poate fi denumit si dreptul la respectarea inviolabilitatii operei ;

dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe titularul drepturilor utilizate, prejudiciat prin exercitarea retractarii [lit. e)]2. Deci, autorul nu e protejat prin dreptul de autor decat cu privire la creatia sa. Dreptul de

autor nu poate fi confundat cu drepturile privind personalitatea (si anume dreptul la respectful

vietii private, la onoare, la reputatie) de care se bucura autorul ca oricare individ sip e care poate sa-l apere dupa regulile de drept civil3. ________________________
1.Dr. Viorel Ros Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex,Bucuresti,2001,pag.107 2.Teodor Bodoasca Dreptul proprietatii intelectuale,Editura C.H. Beck,Bucuresti,2006,pag.28 3.Sarmisegetuza Tulbure Dreptul de autor,Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,2002,pag.93

DREPTUL DE RETRACTARE
Dreptul de retractare este contraponderea dreptului de divulgare si consecinta directa a caracterului absolute si discretionar al acestuia. El constitue totusi un drept distinct a carui soarta nu este indisolubil legata de cea a dreptului de divulgare, lucru care apare cu evidenta in cazul operelor postume1. Dreptul de a retracta opera consta in posibilitatea recunoscuta autorului de a-si retrage opera pe care a divulgat-o anterior. Dreptul de retractare poate fi exercitat in orice moment care survine divulgarii, motivele care stau la baza deciziei apartinand exclusive autorului si neputand fi supuse cenzurii instantei. La noi acest drept a fost consacrat prin legea nr. 8/1996 iar in Franta prin legea din anul 1957. In tarile in care dreptul de retractare nu este reglementat problema se rezolva potrivit dreptului comun al contractelor. Doctrina noastra a admis existenta dreptului de retractare ca drept moral distinct, in continutul dreptului de autor si inainte de 1996. Astfel, A. Ionascu considera ca dreptul autorului de a decide cu privire la aducerea operei la cunostinta publica persisita in anumite limite si dupa incheierea contractului prin care consimte la folosire operei sale, ceea ce implica dreptul autorului de a reveni in mod justificat asupra hotararii luate initial, caci nu se poate concepe ca opera de creatie intelectuala care este imaginea autorului, sa fie raspandita public impotriva vointei sale2. Tot A. Ionascu, pornind de la idea ca autorul isi poate exercita nestingherit dreptul de divulgare pana in momentul incheierii contractului prin care consimte la folosirea operei sale, ridica problema de a sti daca, odata incheiat contractul, autorul mai poate reveni asupra hotararii sale de a-si duce opera la cunostinta publicului.

Problema se infatiseaza, in realitate sub doua aspecte, in masura in care ea se poate pune inainte de prima publicare, cand opera a fost adusa la cunostinta publicului. ___________________________________
1. 2. Yolanda Eminescu Dreptul de autor legea 8/14.03.1996 comentata,Editura Luminalex,1997, pag.147 Dr. Viorel Ros op. cit. pag 120

In ambele cazuri, problema dreptului de retractare nu se pune decat dupa exercitarea dreptului de divulgare fie sub forma retragerii operei din circulatie fie a modificarii ei. Raspunsul lui A. Ionascu este ca dreptul autorului de a decide cu privire la aducera operei la cunostinta publicului persista in anumite limite si dupa incheierea contractului. Dupa exercitarea dreptului de divulgare, si incheierea contractului prin care autorul consimte la publicarea operei sale sau la difuzarea ei in alt mod, A. Ionascu considera, asadar, ca dreptul de retractare al autorului va fi limitat de principiul fortei obligatorii a contractului, in sensul ca acesta va trebui sa justifice prin temeinicie hotararea sa. Sarcina de a stabili daca motivele retractarii sunt sau nu intemeiate revine instantelor judecatoresti care vor decide si asupra eventualelor despagubiri datorate de autor. Doru Cosma considera dreptul de retractare sau modificare a operei ca o prerogativa distincta, intrand in compunerea dreptului de autor. In conceptia lui Doru Cosma, dreptul de retractare are un triplu fundament : 1. faptul ca in general, constiinta literara, artistica sau stiintifica a creatorului de opera nu este un dat imuabil si ca valoarea de judecata implicita in orice hotarare de a adduce opera la cunostinta publicului se poate schimba adesea sub impulsul transformarilor ce au loc in structura societatii ; 2. interesul obstesc de a raspandi in public acele opera care reflecta in mod fidel imaginea autorului ori care corespund viziunii actuale a creatorului lor ; 3. nazuinta creatorilor de a-si desavarsi opera, nazuinta perfect legitima, uneori obsesiva, chiar tiranica, desi mai totdeauna nobila si fructuoasa pentru cultura.

Astfel fundament, dreptul de retragere sau modificare a operei apare ca un drept absolute fiind opozabil erga omnes si impunand ca atare o obligatie pasiva universala de abtinere de la orice act sau fapt juridic susceptibil de a-l vatama.

Ca o concluzie fireasca a acestei conceptii, Doru Cosma considera dreptul de retractare, ca si un drept de a adduce la cunostinta publicului, ca fiind un drept nesupus cenzurii instantelor judecatoresti cat priveste temeinicia motivelor care determina exercitarea sa. O ultima problema legata de dreptul de retractare este aceea a transmisibilitatii sau intransmisibilitatii sale. Ca orice drept personal nepatrimonial, si poate mai mult decat oricare altul, el este intransmisibil prin natura sa. O privire asupra legislatiei altor tari ne infatiseaza o varietate de reglementari, care insa nu pare a avea consecinte practice importante. O problema discutabila in legatura cu dreptul de retractare este exercitiul sau in cazul coautoratului. In aceste cazuri, dreptul de retractare al autorului intra in conflict cu dreptul de divulgare al celorlalti coautori si cu principiul fortei obligatorii a contractelor. A. Ionascu respinge ideea ca in aceste cazuri dreptul discretionar al autorului retractant ar trebui sa cedeze in fata dreptului de divulgare al celorlalti coautori si in fata principiului fortei obligatorii a contractelor, caci aceasta ar insemna ca opera sa sa poate fi publicata in cadrul operelor commune, chiar impotriva vointei sale. Solutia propusa este aceeasi ca si in cazul autorului unic, adica subordonat dreptului de retractare a existentei unor motive justificate care vor fi apreciate, in caz de conflict, de instantele judecatoresti. Solutia se pare a fi singura posibila atat in cazul operelor comunde divizibile, cat si al celor indivizibile. Evident ca dreptul de retractare va putea fi mai usor de exercitat in cazul

operelor commune divizibile, pentru ca retragerea contributiei unui coauthor este de natura a adduce atingere intereselor justificate ale celorlalti coautori. Doru Cosma propune o solutie intrucatva diferita. El respinge idea admisibilitatii exercitarii neconditionate a dreptului de retractare in cazul operei commune indivizibile. Dreptul de retractare va putea fi exercitat in aceste cazuri numai daca prin aceasta nu s-ar adduce o atingere intereselor celorlalti coautori. In teza lui A. Ionascu, aprecierea dreptului de retractare se face din punctul de vedere al celui care il exercita pantru a se vedea daca exercitiul este justificat sau abuziv. In teza lui Doru Cosma, criteriul este cautat (in operele indivizibile) in eventuala atingere adusa intereselor celorlalti coautori, adica in existenta unui prejudiciu. In cazul operelor collective, francezul H. Desbois observa ca autorii care colaboreaza la realizarea filmului cinematografic par sa fie livrati la dispozitia producatorului, legati de maini si de picioare. Dupa aceasta constatare, interpretand dispozitiile legii in conformitate cu spiritual ei, H. Desbois separa doua faze in realizarea filmului : faza de elaborare si faza de exploatare. In faza de elaborare el ajunge la concluzia ca unele prerogative ale dreptului moral sunt retrase celor ce colaboreaza la realizarea unui film. Astfel, autorul care dintr-un motiv sau altul isi intrerupe colaborarea este obligat sa accepte inlocuirea lui, fara a se putea protesta impotriva alegerii celui care va continua aportul sau neterminat. Exercitiul dreptului de retractare imbraca unele aspecte conflictuale si in cazul operelor de arta plastica. Intr-adevar, data fiind natura acestora, de a fi inseparabile de suportul lor material, dreptul de retractare al autorului poate veni in conflict nu numai cu forta obligatorie a unui eventual contract de comanda sau de cesiune, dar si cu dreptul absolut si opozabil erga omnes al proprietarilor suportului moral al operei.

Dupa H. Desbois, artistul, in cazul comenzii, si-a asumat o dubla obligatie : aceea de a face si aceea de a da. Artistul poate refuza livrarea unei opera care nu i se pare o reflectare fidela a personalitatii sale, dar cu precizarea ca autorul retractant va datora despagubiri cocontractantului sau. In dreptul roman problema a fost analizata de Doru Cosma, care considera ca desi autorii operei plastice pot simti imboldul de a-si retrage sau modifica opera, totusi ei nu-si mai pot exercita acest drept dup ace, considerand opera pe deplin elaborate, au predate-o dobanitorului, care a acceptat-o. Solutia contrara ar constitui o nesocotire a dreptului de proprietate, pe care legea nu o autorizeaza. In sprijinul acestei solutii se pare ca s-ar mai putea aduce si argumentul bazat pe un rationament a fortiori, in legislatiile care nu recunosc autorului asemenea legii romane din 1956 in cazul operelor plastice, dreptul de suita recunoscut de alte legislatii. Spre deosebire de alte prerogative personale nepatrimoniale a caror soarta dupa moartea autorului, mai este obiect de discutie , doctrina este in general de acord cu privire la dreptul de retractare sa considere ca acest drept dispare o data cu moartea autorului.

Bibliografie
1. Dr. Viorel Ros Dreptul proprietatii intelectuale Editura Global Lex Bucuresti 2001 Dreptul proprietatii intelectuale Editura C.H. Beck Bucuresti 2006 Dreptul de autor. Lg 8/1996 - comentata Editura Luminalex Bucuresti 1997 Dreptul de autor Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 2002

2. Teodor Boacsa

3. Yolanda Eminescu

4.Tulbure Sarmisegetuza