Dreptul proprietății intelectuale

Durata protecției dreptului de autor

STUDENT: Ganea Daniela Ioana

Anul IV IFR Grupa 716

BUCUREȘTI 2021
 Cuprins

Secțiunea I Considerații generale. Căderea unei opere in domeniul public.........1

Secțiunea II Data de la care începe să curgă şi modul de calcul al termenului de
protecţie a operei........................................................................................................2
Secțiunea III Drepturile echivalente..........................................................................3
Secțiunea IV Durata protecţiei juridice a drepturilor morale de autor...................4
4.1. Durata protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor...............6
4.1.1. Durata de drept comun....................................................................6
4.1.2. Durata protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor in
cazul operelor aduse la cunoştinţă publică după încetarea protecţiei dreptului
de autor ....................................................................................................................9
4.1.3. Durata protecției juridice a drepturilor patrimoniale în cazul
operelor aduse la cunoştinţă publică sub pseudonim ori anonime....................11
4.1.4. Durata protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor în
cazul operelor comune............................................................................................12
4.1.5. Durata protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor în
căzui operelor colective..........................................................................................12
4.1.6. Durata protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor în
cazul programelor pentru calculator......................................................................14
Concluzii
Bibliografie

BUCUREȘTI 2021
 Durata protecţiei dreptului de autor

Secțiunea I Considerații generale. Căderea unei opere in domeniul public

Problema duratei protecţiei dreptului de autor a constituit secole de-a rândul

obiect de dispute, opoziţia faţă de extinderea acestei durate făcându-se simţită şi în
prezent.
În sistemele de drept care au adoptat concepţia dualistă a dreptului de autor,
inclusiv în legislaţia română, s-a impus soluţia celor două principii aceia ai
perpetuităţii dreptului moral de autor şi acela al duratei limitate a drepturilor
patrimoniale.
Potrivit primului principiu, opera supravieţuieşte autorului ei. dreptul moral
îmbrăcând o dimensiune colectivă mai amplă „care reiese din rolul de apărător.
recunoscut moştenitorilor, precum şi din intervenţia autorităţilor publice şi a
societăţilor de autori".
„Faptul că opera poartă pentru eternitate amprenta personalităţii autorului
justifică însă perpetuitatea dreptului moral, dar nu şi pe aceea a drepturilor
patrimoniale".
Din perspectiva celui de al doilea principiu, drepturile patrimoniale sunt
recunoscute în favoarea autorului pe tot timpul vieţii acestuia şi in favoarea
moştenitorilor pe o durata limitata.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 din lege, drepturile patrimoniale de autor se transmit
moştenitorilor pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care au fost aduse, în
mod legal, la cunoştinţa publică.
Legea stabileşte excepţii de la această regulă generală, durata drepturilor
patrimoniale de autor fiind diferită, în funcţie de unele elemente, cum ar fi: genul
operei, împrejurarea dacă a fost adusă sau nu la cunoştinţă publică, modul în care
opera a fost adusă la cunoştinţă publică.1

1
Bujorel Florea, Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul de autor. , Editura Fundației România de Mâine,
București, (2002), p.93

BUCUREȘTI 2021
 În toate cazurile însă, la împlinirea termenului de protecţie, opera cade în
domeniul public. Căderea unei opere în domeniul public este un efect al expirării
duratei de protecţie şi nu trebuie confundat termenul cu noţiunea de domeniu public
utilizată în materia dreptului administrativ, in dreptul de autor, o dată cu căderea
operei în domeniul public, încetează şi monopolul exploatării acesteia recunoscut pe
durata limitată în favoarea titularilor dreptului.
Din momentul expirării duratei de protecţie, opera căzuta în domeniul public
urmează altă soartă: va fi la dispoziţia tuturor şi va putea fi exploatată liber,
constituind parte componentă a patrimoniului comun al umanităţii.
Stabilirea apartenenţei operei la domeniul public se realizează în practică prin
examinarea vieţii autorului şi identificarea eventualilor moştenitori, ceea ce
presupune uneori depăşirea unor dificultăţi deloc uşoare, în special în cazul operelor
realizate în colaborare.2

Secțiunea II Data de la care începe să curgă şi modul de calcul al termenului de

protecţie a operei

În momentul creării operei literare, artistice sau ştiinţifice, indiferent de modul

sau forma concretă de exprimare, ia naştere şi dreptul de autor.
Protecţia operei este asigurată prin simplul fapt al realizării ei, chiar dacă nu a
fost adusă la cunoştinţa publicului şi chiar dacă este neterminată.
Totodată, dacă opera este realizată într-o perioadă de timp, pe părţi, serii,
volume sau în orice altă formă, termenul de protecţie va fi calculat pentru fiecare
componentă.
Drepturile patrimoniale de autor iau naştere o dată cu realizarea operei, dar
până la manifestarea voinţei autorului de a divulga şi exploata opera, acestea au
caracter eventual, fiind drepturi în stare de expectativă. 3
Aceste drepturi devin actuale în momentul în care opera a intrat în circuitul
comercial prin manifestarea de voinţă a autorului. Cu alte cuvinte, termenul de

2
Idem, p.94

3
Bujorel Florea, Dreptul proprietății intelectuale, Edit. Universul Juridic, București, (2011), p.92

BUCUREȘTI 2021
protecţie începe să curgă de la data când autorul decide să facă publică opera sa, iar
pentru moştenitori de la data morţii autorului.
Termenul de protecţie se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor morţii autorului sau aducerii operei la cunoştinţa publică.
Când operei sau colecţiei i se aduc modificări neesenţiale, adăugiri, tăieturi,
adaptări în vederea selecţiei ori aranjării, precum şi corectarea conţinutului, necesare
pentru continuarea activităţii în modul în care a intenţionat autorul, termenul de
protecţie a operei sau colecţiei nu se va extinde.

Secțiunea III Drepturile echivalente

Potrivit alin. (2) al art. 25 din Lege, persoana care, după încetarea protecţiei
dreptului de autor, aduce la cunoştinţa publică pentru prima oară, o operă
nedivulgată înainte, beneficiază de protecţia echivalentă cu cea a drepturilor
patrimoniale ale autorului.4
Drepturile patrimoniale cuvenite acestei persoane poartă denumirea de drepturi
echivalente.
Recunoaşterea drepturilor echivalente este supusă unor condiţii:
- să fi expirat durata de protecţie a operei, adică opera să fie căzută în
domeniul public;
- opera să nu fi fost adusă la cunoştinţa publică în perioada de protecţie;
- opera să fi fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal, după expirarea
perioadei de protecţiei. Aducerea la cunoştinţă publică, în mod legal, pentru prima
oară, a operei nepublicate înainte de încetarea protecţiei poate fi efectuată de
moştenitorii autorului sau de organismul de gestiune colectivă a dreptului de autor.
Durata de protecţie a drepturilor echivalente este de 25 de ani, începând cu
data când opera a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţă publică, în mod legal. 5
Secțiunea IV Durata protecţiei juridice a drepturilor morale de autor

4
Art.25 alin.(2 ) din Legea nr.8 /1996, privind Dreptul de autor și drepturile conexe,

5
Idem, p.93

BUCUREȘTI 2021
 În general, drepturile, fiind o componentă a capacităţii juridice civile de folosință
a persoanei fizice, în lipsa unei dispoziţii legale contrare, potrivitat art. 35 C.civ.,
durează până la decesul titularului. Drept urmare, de principiu, şi drepturile morale de
autor sunt ocrotite juridic tot timpul vieţii autorului. Evident, în timpul vieţii sale, potrivit
art. 37 şi urm. din noul Cod civil şi reglementărilor speciale din domeniul creaţiei
intelectuale, titularul acestor drepturi are și exercițiul lor.
Dânsul face precizarea că, în condiţiile Legii nr. 8/1996, drepturile de autor, în
totalitatea lor, pot aparţine şi unor persoane juridice. Astfel, spre exemplu potrivit
art.6 alin. (2), în lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei
colective aparţine persoanei fizice sau persoanei juridice din iniţiativa,sub
responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată (s.n.). În asemenea situaţii,
drepturile morale vor dura atâta timp cat persoana juridică există ca subiect de drept.
Fără a intra în detalii, constatăm preocuparea modestă a legiuitorului pentru
reglementarea particularităţilor exerciţiului şi transmiterii drepturilor de autor atunci
când titulară este o persoană juridică. Până la o eventuală intervenţie legislativă în
acest sens, sunt incidente normele dreptului comun, prevăzute de art. 205 şi urm. C.
civ.
Prin excepţie de la acest principiu, potrivit art. 11 alin. (2), exerciţiul drepturilor
prevăzute de art. 10 lit a), b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislației civile,
pe durată nelimitată. Dacă nu există moștenitori, exercițiu acestor drepturi revine
organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după
caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de
creație.6
Interpretate per a contrario, prevederile art. 11 alin.(2) conduc la concluzia că,
odată cu decesul autorului, se stinge dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă
opera la cunoştinţă publică [art.10 lit.c) dreptul de a retracta opera [art.10 lit. e). În
ceea ce priveşte primul drept, dacă autorul nu a decis în timpul vieţii sale, potrivit art.
10 lit c), numele sub care opera va fi adusă la cunoştinţă publică, după decesul lui,
aceasta poate fi adusă la cunoştinţă publică de către succesorii săi numai în formă
anonimă. în opinia noastra, în această situaţie, opera nu ar putea fi adusă la
cunoştinţă publică sub pseudonim, chiar dacă acesta face imposibilă identificarea
autorului, deoarece pseudonimul constituie un nume sub care se ascunde adevăratul
6
Teodor Bodoașcă, Dreptul proprietății intelectuale, Edit. Universul Juridic, București , (2012), p.92

BUCUREȘTI 2021
nume. în privinţa celui de al doilea drept, faţă de lipsa de distincţie a textului,
retractarea operei este inadmisibilă, indiferent de faptul că a fost adusă la cunoştinţă
publică de către autor, în timpul vieţii sale, sau de către succesori, după decesul
acestuia.
În context, dânsul face precizarea că autorul poate transmite exerciţiul acestor
drepturi pe calea succesiunii testamentare şi unor persoane juridice care nu au
calitatea de organism de gestiune colectivă. într-adevăr, textul analizat, referindu-se
fără distincţie la „moştenire", fermii atât moştenirea legală, cât şi cea testamentară.
Evident, în cazul moştenirii testamentare, titularul drepturilor are posibilitatea să
dispună în favoarea oricărei persoane, indiferent că este fizică ori juridică. De fapt,
singura constrângere în acest sens este determinată de principiul specialităţii
obiectului de activitate. în situaţia în care exerciţiul acestor drepturi este incompatibil
cu scopul pentru care persoana juridică a fost creată, dispoziţiile testamentare sunt
nule absolut, conform art. 206 alin. (3) C. civ. în acest caz, pentru exerciţiul
drepturilor respective, se va considera că nu sunt moştenitori şi, drept urmare, vor fi
incidente prevederile art. 11 alin. (2) teza a Il-a.
În fine, în opinia dânsului, în lipsa de moştenitori şi a unui organism de gestiune
colectivă mandatat de autor să-i administreze drepturile sau a unui organism de
gestiune în domeniul de creaţie al operei, exerciţiul acestor drepturi se stinge în
momentul decesului autorului- în acest caz, nu pot fi incidente dispoziţiile art. 963
alin. (3) C. civ.. in sensul că exerciţiul drepturilor respective s-ar cuveni comunei
oraşului sau municipiului, deoarece acest text se referă la bunurile lăsate de defunct,
iar în discuţie sunt prerogative rezultate din drepturi nepatrimoniale. 7 Mai mult, cu
valoare de principiu, potrivit art. 11 alin. (1), drepturile morale sunt inalienabile, cu
excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2) din cuprinsul aceluiaşi articol. în situaţia
analizată, pentru asigurarea perpetuităţii acestor drepturi, de lege ferenda, propunem
completarea dispoziţiilor art. 12 alin. (2), astfel ca, în lipsă de moştenitori sau de
organism de gestiune mandatat de autor ori în domeniul de creaţie al operei,
exerciţiul acestor drepturi să fie transmis O.R.D.A.

4.1. Durata protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor

7
Idem, p.93

BUCUREȘTI 2021
 4.1.1. Durata de drept comun

Potrivit art. 25 alin. (1), drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 și 21

durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin
moştenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la
care a fost adusă la cunoștiință publică în mod legal. 8 Dacă nu exista moştenitori,
exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în
timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune
colectivă cu cel mai mare număr de membri din domeniul respectiv de creaţie .
Dispoziţiile art. 25 alin. (1) presupun unele observaţii particulare.
În primul rând, legiuitorul, referindu-se la drepturile prevăzute de art.13 și
art.21,are în vedere numai situația în care, în temeiul art.12, autorul a decis utilizarea
operei. Într-adevăr, numai decizia autorului de a utiliza opera poate da naștere
drepturilor patrimoniale prevăzute de art.13 și a celui de suită.
În context, se pune problema duratei în timp a dreptului patrimonial stipulat de
art.12, adică a dreptului autorului de a decide dacă, în ce mod și când va utiliza
opera, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii, precum şi dacă acesta
poate fi transmis pe cale succesorală. Sub primul aspect, fiind vorba despre un drept
patrimonial recunoscut autorului, în lipsa unei dispoziţii legale contrare, va dura toată
viața acestuia. Concluzia poate rezulta şi din interpretarea afortiori a dispoziţiilor art.
25 alin. (1) teza I. Într-adevăr este de domeniul logicii elementare faptul că efectele
nu se pot naşte fără preexistența cauzei lor.9 Sub al doilea aspect, aflându ne în
prezenţa unui drept patrimonial, în restricţii prevăzute expres de lege, poate fi
transmis pe cale succesorală, conform dreptului comun. Fiindcă termenul de 70 de
ani, prevăzut de art. 25 alin. (1), este incident numai în cazul drepturile prevăzute de
art. 13 şi art. 21, transmiterea acestui drept va fi, de asemenea pentru toată durata
vieţii succesorului. Mai mult, în lipsa unei dispoziţii legale contrare, acest drept poate
fi transmis prin succesiuni subsecvente. Finalmente, în situaţia în care acest drept
este transmis pe cale succesorală, decizia de utilizare a operei poate fi luată oricând

8
Art.25 alin.(1 ) din Legea nr.8 /1996, privind Dreptul de autor și drepturile conexe,

9
Idem, p.94

BUCUREȘTI 2021
de către oricare succesor. Evident, în situaţia în care autorul a hotărât ca opera să fie
utilizată, nu se mai pune problema transmiterii acestui drept şi, pe cale de consecință
nici a drepturilor prevăzute de art. 13 şi art. 21. De fapt, în acest caz, dreptul se
epuizează prin exercitarea lui de către autor.
În al doilea rând, termenul de 70 de ani este incident atât în cazul în care
drepturi sunt transmise prin moştenire ori exerciţiul lor revine unui organism de
gestiune colectiva indiferent de data la care opera a fost adusă la cunoştinţă publică.
În al treilea rând, în cazul în care nu sunt moştenitori, potrivit art. 25 alin. (1)
teza a II-a, organismului de gestiune colectivă i se transmite doar „...exerciţiul acestor
drepturi..".În opinia noastră, atâta timp cât autorul este decedat şi nu sunt moştenitori
legali sau îstamentari, iar organismului de gestiune colectivă i se transmite numai
exerciţiul acestor drepturi, titularul lor este comuna, oraşul sau municipiul, după caz,
în condiţiile art. 963 alin. (3) C. civ. Drept urmare, contrar practicii existente,
avantajele patrimoniale rezultate din exercitarea drepturilor de către organismul de
gestiune colectivă se cuvin statului. În situaţia analizată, dacă se doreşte ca
avantajele patrimoniale să revină organismului de gestiune colectivă, de lege
ferenda, se impune modificarea art. 25 alin. (1) teza a II-a, în sensul de a se referi,
întocmai ca şi în cazul stipulat de teza I, la transmiterea drepturilor prevăzute de art.
13 şi art. 21 şi nu numai a exerciţiului acestora.10
În al patrulea rând, se pune problema dacă, în situaţia în care, înainte de
împlinirea duratei de 70 de ani, moştenitorul autorului sau organismul de gestiune
colectivă încetează să mai existe ca subiect de drept, drepturile patrimoniale pot fi
transmise succesorilor dobânditorilor iniţiali. în opinia noastră, răspunsul este
afirmativ deoarece art. 25 alin. (l)se referă Ia transmiterea drepturilor (teza I),
respectiv a exerciţiului acestora (teza a Il-a) fără să cantoneze această transmitere la
proximul moştenitor ori organism de gestiune colectivă. In această situaţie, durata
transmiterii va fi egală cu diferenţa dintre durata de 70 de ani durata de timp în care
primii succesori au fost titularii, respectiv au avut exerciţiul acestor drepturi. Pentru
această interpretare pledează şi faptul că art. 25 alin. (1) instituie termenul de 70 de
ani indiferent de „,.. data la care opera este adusa la cunoştinţa publica In mod legai".
Faţă de aceasta exprimare categorica, urmează sa admitem ca termenul transmiterii
va fi de 70 de ani fi atunci când, fn temeiul arL 11 alin. (2), opera este adusa la
10
Ibidem

BUCUREȘTI 2021
cunoştinţă publica de catre moştenitorul autorului ori de către organismul de gestiune
colectiva cu puţin timp înainte de a înceta sa mai existe ca subiecte de drept.
În al cincilea rând, potrivit art 31. modificările neesenţiale, adăugările, tăieturile
sau adaptările aduse In vederea selecţiei sau aranjării, precum fi corectarea
conţinutului unei opere sau colecţii, care sunt necesare pentru continuarea activităţii
colecţiei în modul în care a intenţionat autorul operei, nu determină extinderea
termenului de protecţie a operei sau colecţiei. Faţă de Împrejurarea că textul art. 31
se referă în general la neextinderea termenului de protecţie a operei, trebuie sa
admitem că sunt vizate atât drepturile morale, cât şi cele patrimoniale de autor.
Din interpretarea per a contrariu a dispoziţiilor art. 31, rezultă că determină
prelungirea termenelor de protecţie acele modificări care sunt esenţiale, precum şi
adăugările, tăieturile, adaptările sau corectările aduse conţinutului unei opere sau
colecţii fără legătură cu continuarea activităţii colecţiei în modul în care a intenţionat
autorul operei.
În al şaselea rând, potrivit art. 32, termenul de 70 de ani se calculează de Ia
data de 1 ianuarie a anului următor morţii autorului. Evident, soluţia legiuitorului are
ca scop calcularea acestui termen pe ani calendaristici şi, nicidecum prorogarea
până la data de 1 ianuarie a anului următor decesului autorului. în fapt, acest termen
este de 70 de ani numai în situaţia în care autorul decedează în data de 31
decembrie. în celelalte cazuri, termenul va fi mai mare de 70 de ani. 11

4.1.2. Durata protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor in

cazul operelor aduse la cunoştinţă publică după încetarea protecţiei dreptului
de autor

. În temeiu art.25 alin. (2), persoana care, după încetarea protecției dreptul de
autor, aduce la cunoştinţă publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă
nepublicată înainte, beneficiază de protecţia echivalentă cu cea a drepturilor
patrimoniale ale autorului (teza I). În acest caz, durata protecţiei drepturilor este de
25 de ani începând cu momentul în care opera a fost adusă pentru prima oară
cunoştinţă publică,în mod legal (teza II).
11
Idem, p.95

BUCUREȘTI 2021
 În opinia dânsului, dispoziţiile art. 25 alin. (2) presupun şi observaţiile ce
urmează.
În primul rând, cu toate că prevederile art. 25 alin. (2) teza 1 se referă, în partea
lor de început, la „...încetarea protecţiei dreptului de autor..." şi, în partea lor finală, la
„...protecţia echivalenta cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului", sunt incidente
exclusiv în cazul încetării protecţiei drepturilor patrimoniale de autor stipulate de art.
12, art. 13 şi art. 21. Pledează pentru această concluzie faptul că numai aceste
drepturi, în totalitatea lor, sunt protejate juridic pe o durată limitată de timp. în schimb,
drepturile morale prevăzute de art. 10 lit. a), b) şi d) sunt perpetue, iar cele stipulate
la lit. c) şi e) se sting odată cu decesul autorului. .
În al doilea rând, acest text reglementează situaţia în care opera este utilizată
înainte de a fi adusă la cunoştinţă publică. Din punct de vedere juridic, acest lucru
este posibil, deoarece, după cum s-a precizat deja, în temeiul art. 1 alin. (2), opera şi,
implicit, drepturile ce decurg din realizarea ei sunt protejate juridic independent de
aducerea ei la cunoştinţa publică.
În al treilea rând, pentru ca o persoană să poată beneficia de dizpozițiile
acestui text, este necesar sâ aducă opera la cunoştinţă publica în mod legal pentru
prima dată, iar opera să nu fi fost publicată înainte. 12 în opinia noastră, aducerea
operei la cunoştinţă publica este legală numai atunci când autorul, în temeiul art10
lit.a), nu a decis în tirnpul vieţii sale să nu divulge opera, iar persoana respectivă are
după caz, calitatea de moştenitor al autorului ori de organism de gestiune colectivă
care a administrat drepturile de autor ori cu cel mai mare număr de membri din
domeniul de creaţie al operei. În context, semnalăm faptul că editarea este o formă
de aducere a operei la cunoştinţă publică. Drept urmare, ar fi fost suficient dacă
textul art. 25 alin. (2) s-ar fi referit numai la împrejurarea că, anterior opera nu a fost
adusă la cunoştinţă publică.
În al patrulea rând, fiindcă legiuitorul se referă generic la „drepturile
patrimoniale ale autorului", urmează să admitem că, în situaţia analizată, persoana
respectivă are și dreptul patrimonial de a decide dacă, în ce mod şi când va fi
utilizată opera, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de alte persoane, prevăzut
de art. 12. Persoana în cauză poate dobândi acest drept numai pe calea succesiunii
de drept comun şi, nicidecum conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1). într-adevăr,
12
Idem, p.96

BUCUREȘTI 2021
după cum s-a precizat anteri dispoziţiile art. 25 alin. (1) permit numai transmiterea
drepturilor patrimoniale prevăzute de art. 13 şi art. 21 ori a exerciţiului acestora.
În al şaselea rând, în situaţia analizată, limitarea duratei protecţiei la 25 de ani
este in vădită contradicţie cu faptul că, potrivit art. 25 alin. (2) teza I, persoana
respectivă beneficiază de „...protecţia echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale
de autor". Această ”echivalenţă" l-ar fi obligat pe legiuitor să protejeze drepturile
respective pe toată durata vieţii persoanei respective şi, după decesul ei, să permită
transmiterea lor moştenitorilor acesteia ori organismului de gestiune colectivă, aşa
cum prevăd dispoziţiile art. 25 alin. (în cazul autorului. Pentru aceste motive, de lege
ferenda, sugerăm legiuitorului să modifice corespunzător dispoziţiile art. 25 alin. (2).
În al şaptelea rând, potrivit art. 32, termenul de 25 de ani se calculează de la
data de 1 ianuarie a anului următor aducerii operei la cunoştinţă publică. 13

4.1.3. Durata protecției juridice a drepturilor patrimoniale în cazul operelor

aduse la cunoştinţă publică sub pseudonim ori anonime

În cazul operelor aduse la cunoştinţă publică, în mod legal, sub pseudonim sau
fără indicarea autorului, dacă pseudonimul nu permite stabilirea identităţii autorului
ori această identitate nu este dezvăluită potrivit art. 26 alin. (l), durata drepturilor
patrimoniale este de 70 de ani de la date aducerii operelor la cunoştinţă publică.
Practic, în acest caz, imposibilitatea stabilirii identităţii autorului echivăleaza cu
decesul acestuia, deces care este prezumat că a intervenit chiar în momentul
aducerii operei la cunoştință publică.
Potrivit art.26 alin. (2), în cazul celor doua categorii de opere, dacă identitatea
autorului este adusă la cunoştinţă publică înainte de expirarea termenului prevăzut
de alineatul (1) sau pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra

13
Ibidem

10

BUCUREȘTI 2021
identităţii acestuia, sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. (1), adică termenul de
protecţie este cel de drept comun.14
Ar fi de observat că, în situaţiile reglementate de art. 26, legiuitorul a omis să
stabilească persoana care beneficiază de protecţia juridică a drepturilor patrimoniale
de autor până la împlinirea termenului de 70 de ani ori până la aducerea la
cunoştânţă publică a identităţii autorului sau până la dezvăluirea identităţii acestuia.
Firesc, această persoană ar trebui să fie cea care aduce opera la cunoştinţă publica
sub pseudonim ori în formă anonimă. Pentru acoperirea acestei lacune, de lege
ferenda, s-ar impune completarea corespunzătoare a dispoziţiilor art 26.
În ipotezele reglementate de art. 26 legiuitorul se referă generic la „drepturile
patrimoniale", ceea ce echivalează cu faptul că este avut în vedere şi dreptul stipulat
de art. 12. Considerăm firească această soluţie, deoarece este întemeiată pe
presupunerea că persoana care a adus opera Ia cunoştinţă publică sub pseudonim
ori în formă anonimă este chiar autorul.15

4.1.4. Durata protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor în cazul

operelor comune

Potrivit art 27, durata drepturilor patrimoniale este de 70 de ani de la moartea

ultimului coautor (alin.1).16 În schimb, in cazul în care contribuțiile coautorilor sunt
distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de
ani de la moartea fiecărui coautor [alin. (2)]. De fapt, art. 27 reglementează durata
drepturilor patrimoniale rezultate din realizarea unor opere comune. într-adevăr, după
cum s-a mai subliniat, potrivit art. 5 alin. (1), este operă comună opera creată de mai
mulţi coautori în colaborare. în context, facem precizarea că, în situaţia în care
contribuţiile coautorilor sunt distincte, opera comună se confundă cu opera colectivă.
Drept urmare, pentru identitate de raţiune, In această situaţie, durata protecţiei

14
Art.26 alin.(2 ) din Legea nr.8 /1996, privind Dreptul de autor și drepturile conexe,

15
Idem, p.97

11

16
Art.27 alin.(2 ) din Legea nr.8 /1996, privind Dreptul de autor și drepturile conexe,

BUCUREȘTI 2021
drepturilor patrimoniale de autor asupra operei comune ar trebui reglementată la fel
ca In cazul operei colective.

4.1.5. Durata protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor în căzui

operelor colective

Durata acestei protecţii este reglementată de art. 28. în concret, potrivit art. 28
teza I. durata drepturilor patrimoniale asugra operelor colective este de 70 de ani de
la aducerea operelor la cunoştinţă publică. Art. 28 teza a II-a reglementează situaţia
In care opera colectivă nu este realizată in termenul de 70 de ani de la crearea
contribuţiilor coautorilor. In acest caz, durata protecţiei drepturilor patrimoniale expiră
dupa trecerea a 70 de ani de la crearea contribuţiilor.
În opinia dânsului, dispoziţiile art. 28 impun unele observaţii critice. 17
În primul rând, termenul „operele", a căror aducere la cunoştinţă publică
determină momentul iniţial al termenului de 70 de ani, prevăzut de art. 28 teza I, sunt
„contribuţiile" coautorilor şi, nicidecum operele colective în ansamblul lor. într-adevăr,
după cum s-a mai precizat, potrivit art. 6 alin. (1), este operă colectivă opera în care
contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot (s.n.). De fapt, dacă termenul
„opere" ar avea semnificaţia de „opere colective", textul art. 28 teza a II-a ar fi lipsit
de logică, întrucât ar presupune realizarea operei colective într-un termen de 70 de
ani de la data creării ei. Pentru evitarea interpretărilor diverse pe această temă, de
lege ferenda, propunem modificarea textului art.28 în sensul de a se referi expressis
verbis la „contribuţiile coautorilor" şi la ”opera colectiva".
În al doilea rând, contrar principiului prevăzut de art. 1 alin. (2), potrivit art. 28
teza I, drepturile patrimoniale asupra operei colective sunt protejate juridic din
momentul aducerii la cunoştinţă publică a contribuţiilor personale ale coautorilor.
Practic, chiar dacă opera colectivă în ansamblul ei nu este încă realizată, aducerea
la cunoştinţă publică a elementelor ei componente declanşează scurgerea
termenului de protecţie juridică a ei. Procedând astfel, durata protecţiei juridice a
operei colective este mai scurtă cu intervalul de timp cuprins între data aducerii la
cunoştinţă publică a contribuţiilor personale ale coautorilor şi momentul asamblării
lor. Pentru eliminarea acestui inconvenient, de lege ferenda, propunem ca, în situaţia
17
Ibidem

12

BUCUREȘTI 2021
analizată, drepturile de autor să fie protejate juridic din momentul realizării operelor
colective în ansamblul ei.
În al treilea rând, dispoziţiile art. 28 teza I derogă şi de la prevederile art 25 alin
(1) deoarece termenul de 70 de ani se calculează indiferent de faptul că drepturile de
autor sunt valorificate în timpul vieţii persoanei fizice sau a existenţei persoanei
juridice din iniţiativa sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată,
conform art. 6 alin. (2). Practic este posibil ca la data împlinirii termenului de 70 de
ani de la data aducerii la cunoştinţă publica a contribuţiilor personale, persoana fizică
sau juridică respectivă să existe ca subiect de drept, iar opera colectivă să nu mai fie
protejată juridic. Finalmente, împrejurarea că opera este colectivă determină o
restrângere a duratei protecţiei juridice a drepturilor de autor. Pentru aceste motive,
de lege ferenda, propunem ca drepturile patrimoniale de autor asupra operelor
colective să fie protejate pe timpul cât persoana fizică sau juridică, prevăzută de an.
6 alin. (2), există ca subiect de drept, iar după acest moment să fie transmise timp de
70 de ani. în condiţiile art. 25 alin. (1).18
În al patrulea rând, art. 28 nu are în vedere şi protecţia juridică a drepturilor
patrimoniale în situaţia de excepţie în care, potrivit art. 6 alin. (2), drepturile de autor
asupra operei colective aparţin coautorilor persoane fizice. în opinia noastră, în acest
caz, pentru identitate de raţiune, ar trebui instituite aceleaşi reguli ca şi în cazul
operei comune, prevăzute de art. 27.
În al cincilea rând, nerealizarea operei colective timp de 70 de ani de la data
creării contribuţiilor personale acţionează ca o adevărată sancţiune pentru autorii lor,
întrucât determină expirarea duratei protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de
autor în legături cu aceste contribuţii. în opinia noastră, o soluţie raţională şi
echitabilă l-ar fi obligat pe legiuitor să asigure protecţia drepturilor de autor asupra
contribuţiilor personale ale coautorilor conform regulilor de drept comun, stipulate de
art. 25.

4.1.6. Durata protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor în cazul

programelor pentru calculator

18
Idem, p.98

13

BUCUREȘTI 2021
 În sfârşit, potrivit art. 30, în cazul programelor pentru calculator drepturile
patrimoniale de autor durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se
transmit prin mostenire, potrivit legislaţie civile pe o perioadă de 70 de ani. 19
În opinia noastră, dispoziţiile art. 30 sunt lacunare, deoarece, referindu-se la
„viaţa autorului" şi „moartea acestuia", nu acoperă şi situaţiile în care titulară a
drepturilor patrimoniale de autor este o persoană juridică. De fapt, potrivit art. 74, în
cazul programelor pentru calculator, drepturile patrimoniale de autor aparţin, de
regulă, angajatorului care în cele mai multe cazuri, este opersoană juridică. 20 Astfel,
potrivit acestui text, în lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor
asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în
exercitarea atribuţiilor de serviciu ori după instrucţiunile celui care angajează, aparţin
acestuia din urmă. Pentru aceste motive, de lege ferenda, propunem modificarea
dispoziţiilor art. 30 în sensul de a reglementa şi situaţia în care titulară a drepturilor
patrimoniale este o persoană juridică.
În sfârşit, fără o motivaţie juridică previzibilă, în cazul programelor pentru
calculator , în lipsă de moștenitori, nu există posibilitatea transmiterii drepturilor
patrimoniale unui organism de gestiune colectivă. Drept urmare, în acest caz vor fi
incidente dispoziţiile art.971 alin.(2) şi urm. C. civ. 21

19
Art.30 din Legea nr.8 /1996, privind Dreptul de autor și drepturile conexe,

20
Idem, p.99

14

21
Ibidem

15

BUCUREȘTI 2021
Concluzii

Drepturile de autor garantează recunoaşterea şi protejarea proprietăţii

intelectuale în condiţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe,
cu modificările şi completările ulterioare. Intenţionat sau nu, oamenii încalcă deseori
aceste drepturi prin reproduceri, distribuiri, traduceri sau orice alte utilizări
neautorizate. Protecţia proprietăţii intelectuale prin drepturi de autor asigură
recunoaşterea şi remunerarea corespunzătoare a autorului în vederea stimulării
creaţiei.

BUCUREȘTI 2021
 Bibliografie

a. Cărți

1. Bodoașcă Teodor, Dreptul proprietății intelectuale, Edit. Universul Juridic,

București , (2012)
2. Florea Bujorel, Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul de autor. , Editura
Fundației România de Mâine, București, (2002)
3.Bujorel Florea, Dreptul proprietății intelectuale, Edit. Universul Juridic,
București, (2011)

b.Acte normative

1.Legea nr.8 din 14 martie 1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe

BUCUREȘTI 2021