UNIVERSITATEA ROMÂNO- AMERICANĂ

FACULTATEA DE DREPT

AUTORIZAREA ACTIVITĂȚILOR CU IMPACT

ASUPRA MEDIULUI

GANEA B.C.Ș. DANIELA-IOANA

ANUL III GRUPA 716

București,2019
 Obligația juridică de a lua în considerație mediul cu ocazia oricăror acțiuni sau decizii care ar
putea să-i aducă atingere presupune, pe plan administrativ, instituirea unor proceduri
deautorizare. Dintre aceste proceduri, de care ne vom ocupa în cele ce urmează, procedura
evaluării impactului asupra mediului ocupă un loc central ca instituție specifică dreptului
mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului

Obiectivul acestei proceduri administrative este simplu și logic: evitarea ca o nouă activitate
justificată și interesantă din punct de vedere economic în plan imediat, să se releve ulterior
nefastă sau chiar catastrofală pentru mediu.

Cu alte cuvinte, se urmărește prevenirea poluărilor și a altor atingeri ce ar putea fi aduse

mediului, evaluându-se din faza de proiect efectele acțiunilor antropice asupra mediului natural.

Cazuri de poluare grave, cum ar fi scandalul SEVESO din Italia, Bopal din India sau Copșa
Micș din România, ar fi trebuit să nu se fi produs. Desigur, nu excludem și situația ca, în anumite
cazuri, anumite modificări ale echilibrului ecologic să nu poată fi estimate, încă din faza de
proiect.

Aceasta ar presupune ca mijloacele de investigare științifică din perspectiva ecologică să fie

din ce în ce mai avansate și mai nuanțate.

De fapt, procedura studiului de impact nu este altceva decât o punere în aplicare a unei vechi
înțelepciuni care spune că este mai bine să previi decât să vindeci. În mod logic, pentru a preveni
trebuie studiate dinainte consecințele și efectele unei acțiuni ce se dorește a fi întreprins, ceea ce
este o regulă de bun simț și reprezintă, totodată, o procedură care, proiectând în viitor, poate
determina luarea unei decizii în prezent. Procesul de evaluare a impactului asupra mediului se
rescrie, desigur, în cadrul reglementării activităților u impact semnificativ asupra mediului și se
realizează pe baza legislației naționale armonizată cu legislația comunitară în domeniu.

Conform definiției legale consacrată de OUG 91/2002 evaluarea impactului asupra mediului
face parte din procedura de autorizare fiind un proces menit să identifice, să descrie și să
stabilească în funcție de fiecare caz în parte și în conformitate cu legislația în vigoare efectele
directe și indirecte, principale și secundare ale unui proiect asupra sănătății oamenilor și
mediului.
 De altfel, constructorii, inginerii, economiștii, în general promotorii unor activități industriale i-
au precedat întotdeauna realizarea proiectelor lor de studii pentru a evalua soliditatea, utilitatea,
fiabilitatea întreprinderilor lor. Dar această documentație tehnică privea aspecte limitate având în
vedere realizarea proiectului în sine și rentabilitatea sa din punctul de vedere exclusiv al
investitorului.

Prin studiul de impact, cercetările prealabile îi schimbă natura și unghiul de vedere. Este vorba
de studierea inserției noului proiect în ansamblul mediului existent, de examinarea efectelor
directe sau indirecte, imediate sau îndepărtate, în mod individual sau colectiv, de gradul de
suportabilitate al mediului dat. Imperativul respectării mediului, obligând la abordarea unei
viziuni globalizante, practic, pornindu-se de la un proiect anume, se integrează, apriori, o serie de
factori și elemente care sunt implicate o dat cu realizarea proiectului respectiv.

Procedura studiului de impact a luat naștere în Statele Unite, fiind introdus prin Legea privind
mediul înconjurător din 1970. În condițiile specifice ale sistemului administrativ și jurisdicțional
american, studiul de impact a devenit în Statele Unite o procedură sofisticată, larg dezvoltată de
tribunale, eficientă dar limitată.

În Franța, cum orice decizie sau program ori activitate ce poate afecta mediul necesită o
reflecție prealabilă, aceasta, ia forma, dup caz, a unei simple analize sumare (obișnuit calificată
mini-notă de impact), a unei note de impact sau, în fine, a unui veritabil studiu de impact.

Belgia cunoaște, de asemenea, un sistem de evaluare a incidențelor asupra mediului. Astfel, în

Regiunea Wallon, instrumentul specific care evaluează incidența unui proiect este prevzut printr-
un decret (11/9/1985) și o hotrâre a executivului din 10/12/1987 ce au intrat în vigoare de la
24/1/1988. Regimul juridic stabilit de aceste acte normative introduce un sistem de evaluare a
incidențelor asupra mediului care, integrat în procedura deciziei administrative, conferă dreptul
de a fi realizat un proiect determinat. Eliberarea oricărei autorizații, care ignoră sistemul de
evaluare - nota de evaluare și, dacă este cazul, studiul de incidență asupra mediului, atrage
nulitatea acesteia.
 Legislația română de protecție a mediului: reglementează procedura de evaluare a
impactului asupra mediului cu fazele sale obligatorii: preliminare, efectuarea propriu-zisă și cea
de analiză și validare.

Noua reglementare introduce obligativitatea studiului de impact pentru proiectele de investiții

noi cât și pentru modificarea substanțială a proiectelor existente, inclusiv proiectele de
dezafectare în cadrul procedurii pentru obținerea acordului de mediu.

La rândul lor, noile investiții sau activități precum și modificarea celor existente, pentru care
este obligatoriu acordul de mediu și, deci, și studiul de impact, sunt prevăzute în anexa II-a a
aceleiași legi.

Evaluarea impactului asupra mediului se realizează însă numai pentru proiectele activităților cu
impact semnificativ asupra mediului – proiecte pentru care este necesară solicitarea acordului de
mediu, sau, după caz, a acordului integrat de mediu. În Ordinul Ministrului 860/2002 se
precizează procedura de evaluare a impactului asupra mediului numită „ procedura completă de
autorizare de mediu.”

Procedura de autorizare
În cele ce precedă am dorit să evidențiez rolul special pe care îl joacă studiul de impact în
cadrul procedurii de autorizare a activităților economice și sociale cu impact asupra mediului
înconjurător. Un mijloc juridic uzitat atât pe plan internațional, cât și la nivel național pentru
protecția mediului îl constituie metoda autorizărilor.

Legea română a protecției mediului instituie, în principal, pentru autorizarea, în anumite

condiții, a unor activități ce reprezintă un potențial pericol pentru mediu , două categorii de
autorizații:

a. - acordul de mediu și acordul integrat de mediu

b. – autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu

 a) Acordul de mediu se solicită pentru acele activități care presupun lucrări de realizare a
proiectului înainte de darea în funcțiune a obiectivului investiției. Pentru realizarea unor
asemenea proiecte, pentru investiții noi sau modificarea celor existente, eliberarea acordului de
mediu are ca stâlp central realizarea studiului de impact, ceea ce reprezintă, cu unele excepții,
diferența principală în raport cu autorizația de mediu.

Acordul de mediu este valabil până la darea în funcțiune a obiectivului dar nu mai mult de

5 ani de la data eliberării.

Acordul integrat se solicită conform dispozițiilor legale.

b) Autorizația de mediu. Obținerea acestei autorizații este obligatorie pentru punerea în funcțiune
a obiectivelor noi care au acord de mediu. Noua lege a mediului impune obținerea autorizației de
mediu și pentru activitățile existente, în termen de un an de la intrarea în vigoare a acesteia.

Deși autorizația de mediu sau, dup caz, autorizația integrată de mediu este unica autorizare
necesară pentru darea în funcțiune a unor obiective ce nu implică lucrări de construcții-montaj,
există și unele excepții.

Aceste excepții se referă la unele activități ce pot avea un impact negativ considerabil cât
privește echilibrul ecologic al unor ecosisteme naturale. Este vorba de importul și exportul
plantelor și animalelor din flora și fauna spontană și defrșiarea vegetației forestiere din afara
fondului forestier, acestea fiind supuse procedurii de evaluare a impactului.

Ambele autorizații se eliberează după ce au fost obținute toate celelalte avize și autorizări
necesare. Atât acordul cât și autorizația de mediu nu se pot emite dacă activitțile respective nu se
încadrează în standardele și normativele în vigoare.

Ambele autorizații pot fi revizuite, dacă apar elemente noi, necunoscute la data emiterii lor.
Așadar, ele nu sunt acte administrative care să constituie drepturi opozabile unor noi
reglementări sau în cazul schimbării unor condiții.

Autorizațiile la care ne referim pot, tot asemenea, să fie suspendate în cazul neconformării
titularului față de condițiile pe care le prevăd. Suspendarea operează după ce titularul a fost
somat și s-a stabilit un termen pentru conformare. Ea durează până la realizarea condițiilor
precizate în autorizație, dar nu mai mult de 6 luni. După scurgerea acestui termen de suspendare
se oprește executarea proiectului sau se dispune încetarea activității.